În Grecia, în urma alegerilor parlamentare anticipate de duminică, 25 ianuarie 2015, a ajuns la putere formațiunea „TSIPRAS”, condusă de domnul Alexis Tsipras, un populist care nu a ezitat să facă promisiuni pe cât de abile, pe atât de deșarte.

L-a crezut marea masa a  șomerilor și a săracilor, afectați de austeritatea  impusă de criza prelungită prin care trece țara, criză adâncită de nenumăratele greve ce, paradoxal, în marea lor majoritate, nu au fost generate de vreun conflict de muncă, ci de dorința de a  redobândi  nivelul de bunăstare  de care țara s-a bucurat, ani de-a rândul, consumând mai mult decât producea.

Să amintim că Grecia a intrat în zona euro îndeplinind doar aparent condițiile de admitere: pur și simplu autoritățile au ascuns realitatea, oferind cifre înfrumusețate, date anume cosmetizate ca să răspundă exact parametrilor ceruți pentru a fi primită în clubul privilegiat al monedei europene.

Dar, curând, lucrurile aveau să se vadă așa cum erau ele în realitate.

Și, desigur, au urmat negocieri cu „Troica europeană” pentru a primi ajutoare financiare, oxigenul necesar pentru a  se putea menține pe linia de plutire, deoarece ar exista un principiu conform căruia… nimeni nu poate părăsi zona euro, adică, nimeni nu se poate scufunda !
Grecia îndatorată a fost iertată de importante datorii, desigur cu speranța că eforturile ei vor fi pe măsură și se va redresa.

(În treacăt să spunem că azi Grecia cere, prin vocea lui Alexis Tsipras, nici mai mult nici mai puțin decât … ștergerea uriașei sale datorii !).

În 2011 au avut loc, așa cum era normal, schimbări politice.

Cea mai importantă: pe 6 noiembrie 2011 primul ministru Iorgos Papandreu avea sa părăsească primul plan al scenei politice – eveniment anunțat cu eufemisme  demne de studiat de sociologi și jurnaliști.

S-a spus atunci că  domnul Papandreu „s-a retras” și că „nu va conduce noul guvern” de uniune naţională.

(De altfel, acum, domnului Papandreu, după anunțarea exit-poll-urilor nu-i venea să creadă că nou-înființatul său partid, ΚΙΔΗΣΟ/Mișcarea Socialiștilor Democrați/Κίνημα Δημοκρατών Σοσιαλιστών,  înregistrat pe 3 ianuarie 2015, după ce Evanghelos Venizelos l-a lăsat fără PASOK, nu a întrat în parlament).

În locul său avea să vină Antonis Samaras, liderul Noii Democrații, partid de centru-dreapta, care  s-a străduit să aducă o oarecare speranță  atât pe plan intern, cât și  în relația cu structurile europene, că lucrurile se îndreaptă pe făgașul cel bun.

Antonis Samaras a fost considerat un partener de încredere de către liderii  europeni, iar înfrângerea sa a trezit îngrijorare prin cancelariile europene.

O greșeală a domnului Samaras a fost desființarea  Radioteleviziunii publice din Grecia. Pur și simplu nu a suportat criticile unor jurnaliști  și a hotărât  să închidă instituția „pentru a o reforma”. Un ecran negru înseamnă o sincopă foarte serioasă în viața modernă a unei națiuni europene. De fapt este un colaps !

A fost momentul în care a început să se afirme SYRIZA. A pornit să urce în popularitate, să câștige simpatii și aderenți, criticând și promițând.
Printre promisiunile electorale, una le întrece pe toate:  domnul …SYRIZA, „va impune” Uniunii Europene noi condiții, deoarece „Grecia are un atu, un avantaj : nu poate fi lăsată în afara zonei euro” !

Acest gen de populism ar fi avut mult mai puține șanse de succes dacă Radioteleviziunea publică din Grecia nu ar fi fost sincopată.

Profesionalismul jurnaliștilor din această instituție a fost de foarte înaltă calitate : ei ar fi demontat din timp ascensiunea SYRIZA-ei populiste.

Alexis Tsipras a știut să se folosească tocmai de publicul fidel acestei instituții și nu de jurnaliștii ei, sesizând că s-a creat o mare spărtură între spațiul de putere și spațiul politic. Prin această breșă a cucerit SYRIZA un enorm spațiu electoral.

„Meritul” greșelii îi aparține domnului Samaras, care este marele perdant al acestor alegeri.

Vom vedea și ce va pierde Europa !

Când, exact, a început căderea Noii Democrații, fostul partid de guvernământ elen ?

Există o dată precisă: a fost într-o marți, pe 11 iunie 2013, în jurul orei 23:00 când, pe neașteptate, Radioteleviziunea Publică din Grecia, ERT, pur și simplu, a încetat să mai emită.

Fusese ideea primului-ministru, Antonis Samaras.

O jumătate de oră, atât a durat ca semnalul ei să se stingă, treptat, în toată țara.

Un an și jumătate, atât a durat ca popularitatea lui Antonis Samaras, să scadă dramatic.

Acel 11 iunie a fost momentul precis care l-a propulsat pe Alexis Tsipras, președintele SIRIZA (Coaliția Stângii Radicale/Συνασπισμός Ριζοσπαστικής Αριστεράς) și care i-a adus acestuia victoria, în alegerile parlamentare din Grecia, din 25 ianuarie 2015.

A fost greșeala fatală a lui Antonis Samaras: atunci și-a pierdut o mare parte a electoratului, pe care a câștigat-o mai tânărul său rival Alexis Tsipras.

Grecii își iubeau mult ERT-ul lor și se simțeau reprezentați de jurnaliștii lui. Pe nesimțite, domnul Samaras, marele dușman al ERT-ului, a devenit marele dușman al celor ce se simțeau reprezentați de ERT.

În schimb, Alexis Tsipras, s-a solidarizat de a doua zi cu oamenii ERT-ului, a participat la protestele lor și le-a susținut mișcarea de rezistență (care continuă și azi, deși, nu de multă vreme, mai precis din mai 2014, în locul ei emite  NERIT, Noua Radioteleviziune publică mult împuținată și… revizuită) .

Al. Tsipras  fost singura voce care a denunțat măsura ilegală a desființării ERT, după 47 de ani, și singura voce care le-a promis grecilor că le va reda Radioul și Televiziunea Publice.

Putem considera că domnul Samaras însuși i-a făcut cadou lui Al. Tsipras victoria coaliției SYRIZA la alegerile din 25 ianuarie.

Grecii au ales un lider care s-a arătat (nu știm și în ce măsură se va și dovedi) solidar cu instituția care le satisfăcea, cum nu se poate mai bine, nevoia de informare, care le aducea în case prezentul netrucat, trecutul/istoria care-i făcea să se simtă mândri, și un viitor care le dădea siguranța că nu pot fi înșelați.

Iată ce declara triumphator-ul Alexis Tsipras pe 25 ianuarie 2015,  în jurul orei 11 și 20 p.m.:

„Grecia întoarce foaia. Grecia lasă în urma ei austeritatea care a dus-o la dezastru, lasă în urma ei teama și autarhia. Lasă în urma ei cinci ani de umilințe și durere”… îndreptându-se cu „optimism, speranță și demnitate spre o Europă în schimbare”.

„Poporul nostru este dovada cea mai bună că Europa se schimbă. Poporul nostru a făcut pasul înainte și Grecia a făcut pasul înainte în istorie, pasul spre întâlnirea cu popoarele întregii Europe”.

De asemenea, se puteau auzi, în discursul domnului Tsipras lucruri ca: „renaștere națională” și „refacerea coeziunii sociale”.

 „Vom forma un guvern al tuturor grecilor”, spunea el, ca un adevărat triumphator.

„Azi a fost învinsă Grecia elitelor, Grecia oligarhilor, Grecia deviațiilor antidemocratice, a uzurpării și a disimulării. Dacă a învins cineva astăzi, aceea este Grecia care a muncit, a lucrat, s-a străduit din răsputeri, Grecia cunoașterii, Grecia care creează, Grecia culturii. Dacă cineva a învins astăzi, aceea este Grecia care luptă, care speră și care cere spațiu și timp  ca să creeze, din nou, un viitor demn”.

„Victoria noastră este și victoria tuturor popoarelor Europei care luptă împotriva austerității, cea care ne distruge viitorul nostru european comun”.

„… noul guvern elen va fi pregătit să colaboreze și să negocieze, pentru prima dată, cu partenerii noștri, o soluție dreaptă, reciproc avantajoasă și viabilă, pentru ieșirea Greciei din cercul vicios al supra-îndatorării, pentru întoarcerea Europei la stabilitate, dezvoltare, coeziune socială, la principiile și la valorile care constituie principiile și valorile pe care se întemeiază: democrația și solidaritatea.”

„Troika înseamnă trecut”– anunța domnul Tsipras, promițând, de asemenea, „restaurarea suveranității poporului, a dreptății și ruperea de regimul corupt” din trecut.

„Azi poporul grec a scris istorie. Votul popular invalidează memorandum-urile austerității, catastrofale, și face ca troica să devină trecut. Scopul noului guvern este ca poporul grec să-și dobândească demnitatea pierdută. Acesta este mesajul acestei victorii populare”.

Să mai adăugăm doar că după numărarea a 99,80% din voturile exprimate  la alegerile parlamentare anticipate, ΣΥΡΙΖΑ a obținut 36,34%  și 149 de locuri în Parlament, urmată ce Noua Democrație a lui Antonis Samaras cu 27,81% și 76 de fotolii, și de Zorii Aurii, cu 6,28% și 17 locuri.

Și, nu în ultimul rând, că, deja a doua zi după alegeri, Alexis Tsipras a depus jurământul ca prim-ministru al Greciei.

Alexis Tsipras și Karolos Papoulias

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR  ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.