Maia Sandu

CEVA E PUTRED ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Moldova este o republică tânără (s-a născut în 1991, în urma prăbușirii URSS) cu un teritoriu de 34.000 de km²  și trei milioane și jumătate de locuitori, de departe cei mai săraci din Europa (cu un PIB anual, pe cap de locuitor, de 7.300 $). Lucrurile acestea sunt mărunte și triste, dar există ceva în Republica Moldova care iese foarte mult în relief:o justiție în slujba celui mai puternic și o politică de vodevil… sau de mafie adevărată,în funcție de cum e privită.

Ultimul episod al politicii moldovenești a fost decesul – după o existență de numai 5 luni – a ultimului guvern, în urma unei dispute pentru a vedea cine va urma să aibă posesia Justiției în țară; concret, cine numește procurorul general: doar președintele – așa cum prevede Constituția – sau președintele împreună cu guvernul. Liberalii din destrămata coaliție afirmă că numirea procurorului general numai de președinte „ține captivă justiția, cum a fost până acum”, aservind-o puterii politice.

Ironia sorții este că desființatul guvern se formase în luna iunie tocmai pentru a împiedica transformarea Moldovei în proprietatea unei mafii conduse de cel mai bogat om din țară – Vlad Plahotniuc -, fugit din țară spre o destinație necunoscută, tocmai când cădea guvernul format din oamenii săi. Iar, șeful actualului guvern – Ion Chicu – este fostul ministru de finanțe din guvernul care se afla în slujba lui Plahotniuc !

Vlad Plahotniuc

Dar, dacă jongleriile politice ale lui Chicu ar putea să pară surprinzătoare pentru un observator occidental, acestea au, totuși, o logică. Dacă ne amintim că guvernul destituit fusese format printr-o alianță „contra naturii” – dintre foștii comuniști rusofili ai lui Dodon și liberalii europeniști ai Maiei Sandu – care n-avea cum să nu sucumbe viciilor dintotdeauna. Doi aliați cu obiective antagonice nu pot guverna împreună.

Igor Dodon

Această asociere a fost o mișcare disperată pentru a evita ca Uniunea Europeană să suspende, din nou, ajutoarele economice, decizie pe care Bruxelles o lua în fața volumului, impunității și tupeului cârdășiei dintre puterea politică și crima organizată.

Faptul în sine nu este exclusiv moldovenesc. În marea majoritate a țărilor staliniste europene a avut loc același fenomen: puterea politică de odinioară – „nomenklatura” – s-a proclamat democratică peste noapte și a continuat să dețină puterea și afacerile, la fel ca mai înainte. În țările cu mai mare înrădăcinare democratică, această continuitate a puterii s-a mai risipit, în timp ce în celelalte, s-a perpetuat, rezervându-i Justiției rolul de supus slujbaș al stăpânilor de la putere.

Dar, în mica republică dintre Prut și Nistru, sărăcia extremă a transformat scena politică într-o junglă în care domnesc cei mai puternici și cei mai insolenți. Astfel, țara a avut un prim ministru care a fost destituit pentru că și-a inventat un CV academic, când, în realitate, omul nu reușise să termine nici măcar școala elementară. Iar, Plahotniuc este bănuit că este eminența cenușie care a efectuat cea mai mare delapidare din istoria Moldovei: cele mai mari trei bănci moldave au pierdut, în același an (2015), un miliard de €. Statul și-a asumat datoria pentru a evita colapsul general al economiei, dar, a fost cât p-aci să intre el însuși în faliment. Lucrurile nu au fost lămurite niciodată (și, mai mult ca sigur, nici nu se vor lămuri vreodată) tocmai pentru că autoritățile au oprit cercetarea temeinică a cazului.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

ALGO APESTA EN MOLDAVIA

Maia Sandu

Moldavia es una república joven (nació en1991, tras el hundimiento de la URSS) de 34.000 de km² y tres millones y medio de habitantes, de largo, los más pobres de Europa (PIB anual per cápita : 7.300 $). Todo esto es minúsculo y triste, pero hay algo en que la república de Moldavia despunta como ella sola : una justicia al servicio del que más manda y una política de sainete bufo… o de mafia pura, según se quiera ver.

El último episodio de la política moldava ha sido la defunción – tras 5 meses de vida – del último Gobierno, por una disputa por ver de quien iba a ser la Justicia del país; concretamente, quien iba a nombrar al fiscal general: si tan sólo el presidente – como prevé la Constitución – o éste y el Gobierno, conjuntamente. Los liberales de la deshecha coalición aducen que un nombramiento exclusivo del fiscal general por el presidente “esclaviza como hasta ahora” la justicia, poniéndola al servicio del poder político.

Lo más esperpéntico del caso es que el Gabinete disuelto se formó el  pasado mes de junio precisamente para impedir que Moldavia se transformara en propiedad de una mafia encabezada por el hombre más rico del país – Vlad Plahotniuc -, quien huyó de Moldavia a paradero desconocido justamente cuando cayó el Gobierno formado por gente a su servicio. Y el jefe del actual Gobierno – Ion Chicu – ¡había sido nada menos que ministro de Finanzas en el Gabinete que estaba al servicio de Plahotniuc!

Vlad Plahotniuc

Pero si los malabarismos políticos de Chicu pueden sorprender a un observador occidental, no dejan de tener cierta lógica. Porque si se recuerda que el Gabinete saliente, encabezado por el socialista Igor Dodon, estaba constituido por una alianza “contra natura” – los excomunistas filorrusos de Dodon y los liberales europeístas de la señora Maia Sandu – que tenía que acabar cayendo en las lacras de siempre. Dos aliados con metas antagónicas no pueden gobernar conjuntamente.

Esa asociación fue un paso desesperado para intentar que la Unión Europea no volviese a imponer la suspensión de las ayudas económicas, decisión que Bruselas adoptó ante el volumen, la impunidad y el descaro del contubernio entre el poder político el crimen organizado.

El hecho en sí no es ninguna exclusiva moldava. En la inmensa mayoría de los países estalinistas europeos se produjo el mismo fenómeno: el poder político de antaño – la “nomenklatura” – se proclamó demócrata de la noche a la mañana y siguió detentando el poder y los negocios como antes. En las naciones de mayor raigambre democrática, ese continuismo del poder fue amainando, mientras que en los demás siguió, endosándole a la Justicia el papel de sumiso servidor del gerifalte de turno.

Igor Dodon

Pero en la diminuta república de entre el Prut y el Dniéster, la pobreza extrema transformó el escenario político en una jungla en la que imperaban los más fuertes y los más descarados. Así, el país tuvo un jefe de Gobierno que fue destituido porque se descubrió que se había inventado un currículo académico cuando el hombre no había logrado ni siquiera acabar la escuela elemental.  Y Plahotniuc es sospechoso de ser la eminencia gris detrás del mayor desfalco en la historia de Moldavia: los tres mayores bancos moldavos perdieron conjuntamente en el mismo año (2015) mil millones de €. El Estado asumió la deuda para evitar un colapso general de la economía, pero él mismo estuvo por ello a un paso de declarase en bancarrota. El caso no fue aclarado nunca (y seguramente no se aclarará jamás) justamente porque las autoridades entorpecieron toda investigación seria.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.