Mai e posibilă, oare, ura de clasă ?

Spania se află, de mai mult de opt luni, într-un blocaj politic din care nu poate ieși, din cauza refuzului încăpățânat al Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE)… de a coabita.

În urma primelor alegeri generale de anul trecut, cele mai multe voturi le-a obținut dreapta spaniolă, adică, Partidul Popular (PP), condus de Mariano Rajoy, voturi, însă, insuficiente pentru a putea guverna. După ce s-a consultat cu celelalte partide reprezentate în Parlament, Mariano Rajoy nu a riscat să se supună vreunui vot de investitură, deoarece, în mod sigur, ar fi fost respins.

În schimb, a încercat să obțină investitura stânga spaniolă, dominată de PSOE, în frunte cu Pedro Sanchez, însă, fără succes.

Au avut loc alte alegeri generale, la sfârșitul anului trecut, în urma cărora, singurul partid care a câștigat și mai multe voturi și locuri în Parlament a fost tot PP. De data aceasta, Mariano Rajoy a încercat să obțină investitura, cerându-i lui Pedro Sanchez să i se alăture la o guvernare stabilă, sau să  semneze acorduri punctuale de colaborare, sau, măcar, PSOE să nu voteze ÎMPOTRIVA investiturii partidului de dreapta, adică, să SE ABȚINĂ.

Răspunsul stângii a fost NU, cu înverșunare! 

PSOE nu s-a abținut, a votat împotrivă.

În cele două tururi, cu tot sprijinul oferit de formația Ciudadanos, voturile au fost identice: 170 pentru, 180 împotriva guvernării lui Mariano Rajoy. Cu doar 6 voturi în plus, Mariano Rajoy ar fi obținut investitura.

Și totuși, Mariano Rajoy conduce un guvern care a rămas în continuare în funcție în urma alegerilor generale de anul tecut. Acest guvern de dreapta a reușit să scoată țara din criza în care o lăsase guvernarea de stânga a lui Zapatero (PSOE), a redus semnificativ șomajul care afecta un sfert din populația activă a Spaniei și acum Spania înregistrează o creștere economică constantă.

Era de așteptat ca Pedro Sanchez să candideze la investitură. Însă declarațiile acestui lider politic au consternat : el vrea să dialogheze, de acum înainte, cu toate partidele politice, inclusiv cu PP, dar nu aspiră („no se postula”) la funcția de prim- ministru (presidente del gobierno).

 Pedro Sánchez care… nu se poate desprinde de NU !

Întrebarea pe care și-o pun observatorii politici este de ce, până acum, a refuzat să colaboreze la deblocarea situației în care se află Spania de atâtea luni? Iar, dacă nu aspiră să fie prim-ministru, de ce l-a împiedicat pe Rajoy să guverneze, în condițiile în care Spania trebuie să facă față unor serioase și urgente probleme, cum ar fi adoptarea bugetului pentru 2017 (există o sancțiune în legătură cu deficitul bugetar spaniol, pentru moment suspendată de Bruxelles, de miliarde de euro !), provocarea secesionistă a Cataloniei și altele.

Dacă Pedro Sanchez a refuzat coabitarea, dacă nu vrea puterea… ce îl motivează ? Rămâne un singur răspuns: ura de clasă!  Mai este, oare, posibil ? Are viitor un asemenea lider politic european?

Spre sfârșitul lunii septembrie, vor avea loc, în nordul țării, în Galicia și Țara Bascilor, alegeri care îi vor putea aduce lui Mariano Rajoy cele șase voturi de care are nevoie pentru a obține investitura. Și Mariano Rajoy  a afirmat că nu renunță, ci, din contră, va persevera ca să obțină o nouă investitură pentru guvernul său. Pe bună dreptate, pentru că PP are cu peste 50 de fotolii mai mult decât cel de al doilea partid parlamentar, care este PSOE, al lui Pedro Sanchez.

Și, a convoca a treia oară alegeri generale în Spania, în mai puțin de 12 luni, i-ar îngrozi atât pe liderii politici, cât și pe alegători.

Mariano Rajoy descumpănit, dar nu descurajat !

AUTOR: ARIADNA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.