• ACERCA DE NOSOTROS
  • ANUL NOU: DE PRIMĂVARĂ, DE TOAMNĂ ȘI DE IARNĂ
    • ANUL NOU (II) – ANUL NOU DE IARNĂ – ZEUL SOARE – MOȘ CRĂCIUN
  • ARTA ÎNALTEI BUCĂTĂRII
    • MIC DEJUN CU RODIE, ZMEURĂ ȘI MENTĂ
    • SPANACUL – SPIRITUL PERSAN AL VIEȚII
    • OMLETA – SPUMĂ DE OUĂ LA TIGAIE
    • CARTOFUL – TRUFA ANZILOR
    • BORCANUL FERMECAT CU CASTRAVEŢI MURAŢI
  • CĂLĂTORIILE ARIADNEI
    • BAPTISTERIUL DE LA MANGALIA
    • ÎNGHEȚATĂ CU DRAGOSTE… ÎN MANGALIA
  • CARMINA BURANA
    • CARMINA BURANA – Omnia sol temperat/Soarele pe toate le îmblânzeşte
  • CELE MAI FRUMOASE POEME
    • INFINITUL
    • Kemal – Manos Hatzidakis/Nikos Gațos
  • CELE MAI FRUMOASE POEME DE DRAGOSTE
    • APOSTOLUL PAVEL – IMNUL IUBIRII
    • Caballo Viejo – omagiu lui Simón Díaz
    • DANTE, Vita Nuova, IX
    • DE TE-AI PLICTISIT, O, DOAMNĂ…
    • JORGE LUIS BORGES – ÎNDRĂGOSTITUL
    • MICHELANGELO – RIME (9)
    • QUAND JE T΄AIME/CÂND TE IUBESC
    • RĂBDARE SĂ MAI AI, PUȚINĂ
    • SAN JUAN DE LA CRUZ – CÂNTĂRI ÎNTRE SUFLET ȘI MIRE
    • TU EȘTI OMUL MEU – PERISTERIS/MATSAS
    • UMBRA MEA ȘI CU MINE (POLIGONUL) – TSITSANIS/VIRVOS/GALANI
    • VERONICA FRANCO, TERZE RIME, III
    • MIKIS THEODORAKIS – 90 DE ANI
    • Imn, Baudelaire
    • SFÂNTUL IOAN AL CRUCII, LLAMA DE AMOR VIVA
    • ÎNDRĂGOSTITA, PAUL ELUARD
  • Chrétien de Troyes
    • Chrétien de Troyes – De Iubirea ce mă răpi pe mine, mie însumi, și mă prădui
  • DESCIFRÂNDU-L PE BRÂNCUȘI 2022
    • DESCIFRÂNDU-L PE BRÂNCUȘI I
  • EDITORIALES
    • NE CONDUC ELITE POLITICE ADMIRABILE !
    • SALVAȚI SOLDATUL DRAGNEA!!! – BRAND DE ȚARĂ
    • TABARNIA – IMAGINEA DIN OGLINDĂ
    • VALORILE DEMOCRAȚIEI OCCIDENTALE II : UE ȘI REGATUL MAROCULUI
    • 8 MARTIE – ZIUA ÎMPOTRIVA FEMINICIDULUI ?
    • ALARMĂ DIN SPAȚIUL VIRTUAL CÂT „UN ATAC PEARL HARBOUR”
    • AMERICA FIRST – AMERICA MAI ÎNTÂI DE TOATE !
    • APOROFOBIA – CUVÂNTUL ANULUI 2017
    • BREXIT-TIXERB
    • CATALUÑA SAU CATALUNYA ?
    • CULTUL IMPUNITĂȚII ȘI…PURGATORIUL
    • DE CE RAMBLA, BARCELONA ?
    • GARDUL ÎL FAC EU, DAR, ÎL PLĂTEȘTI TU !
    • IERUȘALÁIM HABIRÁ – IERUSALIM CAPITALA
    • LECTURINA… DE ZIUA CĂRȚII
    • RADONUL – AMENINȚAREA TĂCUTĂ
    • SPANIA – COABITARE SAU… URĂ DE CLASĂ?
    • SPANIA – ÎNTRE COABITARE ȘI ABȚINERE
    • UE – MAREA BRITANIE: A FI, DAR, MAI ALES, A NU FI !
    • UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI CUBA
    • VA FI ROMÂNIA DIN NOU MONARHIE ?
    • VALORILE DEMOCRAȚIEI EUROPENE: UE ȘI SAHARA OCCIDENTALĂ
    • ACESTEA SUNT FRUNZELE MELE !
    • DONALD TRUMP… ȘI ZIUA HISPANITĂȚII/DONALD TRUMP Y… EL DÍA DE LA HISPANIDAD
    • SPAŢIUL EUROPEAN ŞI CEL… PARAEUROPEAN !
    • GORBACIOV ÎNSUȘI NE SPUNE CĂ NU ILESCU L-A UMILIT PE REGE ÎN 1990!
    • ISLAM ȘI ISLAMISM
    • REPUBLICA….. DIN REGAT !
    • DE 9 MAI…
    • El 9 de Mayo …
    • TENTAȚIA ABSOLUTISMULUI SAU SIMFONIA ÎNTREBĂRILOR
    • ALEP – GUERNICA SECOLULUI XXI
    • Opinia publică… ?! Oare ?
    • „Numai… lei, fără de ” !
    • BREXIT…ȘI NU PREA!
    • DÍA DEL LIBRO … SANCHO SIN RUCIO
    • ISLAM E ISLAMISMO
    • EL SINDROME TIMOSHENKO Y EL FINAL DE LA ERA PUTIN
    • SIDROMUL TIMOȘENKO ȘI SFÂRȘITUL EREI PUTIN
    • SINDROMUL IOHANNIS
    • „Fahrenheit 451” la Mosul
    • Noul președinte al Greciei, calul troian al lui Al. Tsipras
    • TURCIA A UMILIT RUSIA!
    • ¡TURQUÍA HUMILLÓ A RUSIA!
    • REGELE SPANIEI, JUAN CARLOS I, RENUNȚĂ LA TRON ÎN FAVOAREA FIULUI SĂU, FELIPE
    • ACULTURAȚIE…CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE
    • ALEGERI ÎN GRECIA: MARELE PERDANT ESTE OMUL CARE A DESFIINȚAT RADIOTELEVIZIUNEA PUBLICĂ
    • HOLOCAUSTUL NUCLEAR … și elegantul domn Mihail Vanin!
    • LIVIU DRAGNEA … ȘI PRIMUL CERC
    • A gândi altfel ! sau инакомыслящий/inacomâsleașcii
    • GUCCI ȘI SCANDALUL MARMURELOR PARTENONULUI
  • EDITORIALES II
    • 10 AUGUST 2018 – GUVERNELE DRĂGNILĂ ȘI DĂNCILĂ
    • ALEGERILE DIN GRECIA – VOTUL MÂNIEI
    • ANGLICISME VECHI ȘI NOI
    • BALMIS – PRIMA EXPEDIȚIE INTERNAȚIONALĂ DE VACCINARE
    • GRECIA – PRIZONIERĂ A DATORIEI EXTERNE
    • GRIPA SPANIOLĂ NU A FOST CHIAR…SPANIOLĂ !
    • HĂITUIREA BOSCHETARĂ ȘI CEA MECANIZATĂ
    • ILUZIA AUTOEXILULUI de Camelia Stănescu Ursuleanu
    • JUNE ALMEIDA – FEMEIA CARE A DESCOPERIT CORONAVIRUSUL
    • PROGRAMUL 3 – O LEGENDĂ A RADIOULUI ROMÂNESC
    • SOLDATUL SOVIETIC ELIBERATOR – UNEORI, A CĂUTAT ICOANE !
    • SPAȚIILE NAȚIUNII
    • SUNTEM SAU NU SUNTEM… ISRAELIENI ?
    • TAXA PE LĂCOMIE SE DOVEDEȘTE A FI PREA…LACOMĂ!
    • TRUMP ARUNCĂ TURCIA ÎN BRAȚELE UNIUNII EUROPENE
    • UNDE NE SUNT MELEȘCANII?
    • VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ROMÂNIA (I)
    • VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ROMÂNIA II – „SĂ MERGEM ÎMPREUNĂ”
    • Ziua Internaţională a Limbii Greceşti
    • MATI – UN NOU POMPEII ?
    • ATENA ȘI ANKARA, MAI APROPIATE SAU MAI DEPĂRTATE CA NICIODATĂ ?
    • VIZITA PREȘEDINTELUI EDOGAN ÎN GRECIA: UN BRAS DE FER DIPLOMATIC
    • Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim și-a închis porțile
    • Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim s-a deschis
    • Mircea Cărtărescu a primit premiul Formentor pentru Literatură 2018
  • EDITORIALES III
    • VA ȘTI PUTIN SĂ IASĂ DIN FUNDĂTURĂ?
  • EFEMERIDES
    • DAN URSULEANU – COMEDIA SALVEAZĂ ROMÂNIA/MEMORII
    • KAFKA ŞI PĂPUŞA CĂLĂTOARE
    • PANAIT ISTATI – ENRACINEMENT
    • VIAȚA LUI JULIEN TEMPLIERUL
    • ZIUA CĂRȚII – Ida Vitale, Uruguay
  • ESPERPENTO – FIŞE DE ROMAN
  • ETIMOLOGIAS I
    • AURUL – MATERIA DIVINĂ
    • ETIMOLOGII XI: A ÎNVĂȚA, A CÂȘTIGA, A PEDEPSI
    • ETIMOLOGII XII – A VINDECA – ADICĂ A RĂSCUMPĂRA DIN SERVITUTEA BOLII
    • ETIMOLOGII XIII – LUMEA SAU LOCUL CEL LUMINAT
    • ETIMOLOGII XIV: MEDIC – DOCTOR – IATROMANT
    • ETIMOLOGII XV – ÎNVIEREA – ÎNTOARCEREA LA VIAŢĂ SAU RIDICAREA DIN MORMÂNT
    • ETIMOLOGII XVI – APORIA SAU PROVOCAREA MINȚII PERPLEXE
    • PĂMÂNT – ȚARĂ – GLIE
    • POST – AJUN – PRIVEGHERE
    • PUSTA – CUVÂNT ROMÂNO-SLAV
    • ROST – A ROSTI – A SE ROSTUI
    • VATRĂ – ȚEST – CUPTOR
    • A CERE – A CUCERI – CUCERNIC
    • A VĂTĂMA SAU A LOVI DIN VOIA LUI DUMNEZEU
    • A VOI – A DORI – A POFTI
      • La hora de la verdad
    • AUGUST – AUGUR – AUTOR
    • IERT – ELIBEREZ – SUNT LIBER
    • Parlament – Parlement – Parliament
    • AMOR – DRAGOSTE – IUBIRE
    • LOGODNA – CUVÂNTUL DAT ȘI VREMEA CEA BUNĂ
    • SUFLET – SPIRIT – DUH
    • VINDECAT – SALVAT – MÂNTUIT
    • HAR ȘI EUHARISTIE
    • MAG – MAGISTER – MĂIESTRU
  • ETIMOLOGIAS II
    • ETIMOLOGII I – Dragostea-puterea atotțiitoare și stihia atotstăpânitoare
    • ETIMOLOGII II – RELIGIA – UN PERPETUU EXERCIȚIU DE PIETATE
    • ETIMOLOGII III – MARTIE – LUNA LUI MARTE
    • ETIMOLOGII IV – DE LA CALENDELE FEMEILOR LA RĂZBOIUL FEMEILOR DE 8 MARTIE
    • ETIMOLOGII IX – IUNIE – LUNA LUI IUNO
    • ETIMOLOGII V – APRILIE – LUNA LUI VENUS (I)
    • ETIMOLOGII VI – APRILIE – LUNA FLOREI (II)
    • ETIMOLOGII VII – MAI– LUNA ZEIȚEI MAIA
    • ETIMOLOGII VIII – PELERINUL … UN CĂLĂTOR DE PESTE MĂRI ȘI ȚĂRI
    • ETIMOLOGII X – CINZECIMEA – POGORÂREA SFÂNTULUI DUH – RUSALIILE
    • ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI
  • IORGOS SEFERIS – POEME
    • IORGOS SEFERIS – AGHIA NAPA I
  • Isaac Bashevis Singer
    • Yentl, băiatul de la ieșiva
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE
    • AMINTIRI URÂTE…/MALOS RECUERDOS…  
    • De la vorbe la fapte/Del dicho al hecho
    • Mea culpa a lui Buffalo Bill/El mea culpa de Buffalo Bill
    • Nici ciment și nici zidari/Ni cemento, ni brazos
    • ¿Quo Vadis America? Încotro te îndrepți, America ?
    • Acum e acum !/La hora de la verdad
    • Apele se întorc la matcă/Las aguas a su cauce
    • BÂJBÂIND/PALOS DE CIEGO
    • Colacul de salvare a lui Trump/El salvavidas de Trump
    • Comparațiile și paradoxurile lui Donald Trump/Las comparaciones y paradojas de Donald Trump
    • Contrareforma /La contrarreforma
    • Cum se mută președinții/Una mudanza especial
    • De la Reconquista, la imigrare/De la Reconquista a la inmigración
    • Exact pe dos! /El tiro por la culata
    • Istoria unei neînțelegeri/Historia de un desencuentro
    • LUÂNDU-L LA BANI MĂRUNȚI/DESHOJANDO LA MARGARITA
    • Nu există dușman mic/No hay enemigo pequeño
    • Președintele nu pleacă de tot/El presidente no se va
    • Statele–încă–Unite ale Americii/Estados–todavia-Unidos de America
    • ULTIMUL ZID/EL ÚLTIMO MURO
    • Vremea lui Trump/La hora de Trump
    • Apele nu se liniștesc/Las aguas no se calman
    • Cine, cui dă ordine ?/¿A las órdenes de quién?
    • Momentul adevărului
    • Confuzie generală/Confusión general
    • Israel, de la Carter până la Obama/Israel, de Carter a Obama
    • La hora de la verdad
    • ¿Parón o recuperación?
    • Banca câștigă întotdeauna/La banca siempre gana
    • Istoria nu are un punct final/La historia sin final
    • Putin râde în hohote /La carcajada de Putin
    • Totul îi merge foarte bine lui Trump /Viento de popa para Trump
    • Cu fața la perete /De cara a la pared
    • Milioane și grade militare /Millones y galones
    • Puterea sau aurul? / ¿El poder o el oro?
    • Stagnăm sau ne redresăm ?
    • Las guerras del retrete
    • Mai întâi de toate, buzunarul/El bolsillo, lo primero
    • Ucenicul, ucenicii și cei șapte magnifici/El aprendiz, los aprendices y los siete magníficos
    • Todo al revés
    • Un panorama de paradojas
    • Elecciones con okupas
    • Ganó la otra América
    • Las otras elecciones
    • Sin hora de la verdad
    • ÎNTORCÂND SPATELE ELITELOR /DE ESPALDA A LAS ELITES
    • La elección y sus murallas
    • Paradoxuri ale democrației/Paradojas de la democracia
    • Uluire și descumpănire electorală/Pasmo y desconcierto electoral
    • Dilema republicană/El dilema republicano
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE II
    • “TRIO INFERNAL” SAU CAZUL KASHOGGI/“TRIO INFERNAL” O CASO KASHOGGI
    • A LĂTRA ȘI A MUȘCA/LADRAR Y MORDER
    • AJUTORUL OBLIGATORIU AL RUSIEI PENTRU VENEZUELA /LA OBLIGADA AYUDA RUSA A VENEZUELA
    • AMERICANII CEI CAȘTI /LOS CASTOS AMERICANOS
    • APROPIERE ÎNTRE EVREI ȘI ARABI /APROXIMACIÓN JÚDEO-ÁRABE
    • AUTOCRATUL IGNORANT/EL AUTÓCRATA IGNORANTE
    • BICIUIND CU DOLARUL/FUSTIGANDO CON EL DÓLAR
    • Căsătorie de conveniență /Matrimonio de conveniencia
    • CEALALTĂ FAȚĂ A VENEZUELEI/LA OTRA CARA DE VENEZUELA
    • CEI DINTÂI, ÎN TOATE/EL PRIMERO EN TODO
    • COADA MOSCOVEI /LA COLETA DE MOSCU
    • COPIII SEPTUAGENARI /LOS NIÑOS SEPTUAGENARIOS
    • Din lac, în puț… /De Málaga en Malagón
    • DIN SUMMIT ÎN SUMMIT /DE CUMBRE EN CUMBRE 
    • Două Americi /Dos Américas
    • Este, oare, Trump un poet frustrat ?/¿Es Trump un poeta frustrado?
    • Jumătate de secol, multe bătălii, pace în zare/Medio siglo, muchas batallas, paz a la vista
    • KASHOGGI, EGOLATRUL/KASHOGGI, EL EGÓLATRA
    • Libertate între gratii/Libertad entre rejas
    • Mai roșie decăt o găină/Mas roja que una gallina 
    • PAIUL DIN OCHIUL VECINULUI/LA PAJA EN EL OJO AJENO
    • Bilanțul primului an/Balance del primer año
    • Cadou de Crăciun/Regalo de Navidad
    • Casa nemăturată/La casa sin barrer
    • COSTA RICA: SEX ȘI URNE/COSTA RICA: SEXO Y URNAS
    • Doi și cu doi/Dos y dos
    • În fața realităților, Trump se dă pe brazdă /Los menguantes desamores de Trump con la realidad Washington
    • Între două ziduri/Entre dos murallas
    • Măsurarea forțelor pentru hegemonie, pe cele două maluri ale Pacificului/Pulso hegemónico a los dos lados del Pacífico
    • Nici cu tine, nici fără tine/Ni contigo, ni sin ti
    • O țară în flăcări / Un país en llamas
    • PARADISURILE /LOS PARAÍSOS
    • Puerto Rico (portul bogat) cel sărac/ Puerto Pobre
    • Trump se etalează/Trump se pone de largo
    • Un inchizitor în căutare de culpe/ Un inquisidor en busca de un delito
    • Un secol de cruciade/Un siglo de cruzadas
    • Pericolul nord-corean:azi, nu,… mâine,cine știe ?/El peligro norcoreano: hoy no, mañana quizá
    • GENERAȚIA INTERNETULUI /LA GENERACION DEL INTERNET
    • A fost odată…/Érase una vez…
    • A pleca la timp/Marcharse a tiempo
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE IV
    • 0 CIUDATĂ TÂRGUIALĂ ÎNTRE KIM ȘI TRUMP/ EL EXTRAÑO REGATEO DE KIM Y TRUMP  
    • Banii nu aduc fericirea/El dinero no hace la felicidad 
    • Calea americană/The American Way 
    • CELE O MIE DE FEȚE ALE POPULISMULUI/LAS MIL CARAS DEL POPULISMO 
    • CRIZA IRANIANĂ FĂRĂ PASIUNE, NICI PROPAGANDĂ/LA CRISIS IRANÍ SIN PASIÓN NI PROPAGANDA
    • Exasperarea democraților/ Exasperación demócrata 
    • Fată în casă bună la toate/Chica para todo 
    • ÎNDRĂZNEALA PRUDENTĂ NORD-COREANĂ/LA PRUDENTE OSADÍA NORCOREANA
    • IRAN: LA CE AR SERVI UN NOU RĂZBOI ?/IRÁN: ¿Y PARA QUÉ UNA GUERRA? 
    • Legat de mâini, cu cenușă în cap… și Trump pentru multă vreme/Maniatado, con ceniza en la frente… y Trump para rato
    • MIZERABILUL JOC AL MIZERIEI/ EL MISERABLE JUEGO CON LA MISERIA
    • Mult procuror și puțină pricină/Mucho fiscal y poca causa
    • NOUA CRIZĂ IRANIANĂ/NUEVA CRISIS IRANÍ
    • O AMBASADOARE FEMINISTĂ FOARTE ACTIVĂ /UNA EMBAJADORA DE FALDAS TOMAR 
    • Politica vacilor slabe/Política de vacas flacas
    • Problema de nerezolvat a rasismului/El insoluble problema del racismo 
    • PRUDENȚĂ ȘI BRAVADE/PRUDENCIA Y BRAVATAS
    • RAȚIUNILE LUI TRUMP/LAS RAZONES DE TRUMP  
    • SI TRUMP FUERA DE GAULLE…/DACĂ TRUMP AR FI DE GAULLE…
    • Știe dar, nu răspunde/Si sabe, no contesta
    • UN TRUMP BÍBLICO/UN TRUMP BIBLIC
    • E frica sau graba?/¿Es la por o la pressa?
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE V
    • Acelerație virotică/ Aceleración vírica
    • Așa este, dacă așa vi se pare/Así es, si así os parece
    • BALTIMORE: NEGRU PRECUM CRIMA/BALTIMORE: NEGRO COMO EL CRIMEN
    • Candidata cui?/¿Candidata de quién?  
    • Candidatul improbabil/El candidato improbable
    • Caritatea începe cu noi înșine: afacerea politică/La caridad empieza por uno mismo: el negocio de la política  
    • Cele două Americi/Las dos Américas 
    • Celelalte ambarcațiuni improvizate /Las otras pateras 
    • Cenzura presei/Censura de prensa
    • Cronica din cealaltă Americă: procese care aduc milioane/Crónica desde la otra América: pleitos milenarios
    • Cronică din cealaltă Americă/Crónica desde la otra América
    • DE LA PING PONG, LA BIG BANG /DEL PING PONG AL BIG BANG
    • De la vacile sfinte, la vacile cu lapte/De vacas sagradas a vacas lecheras 
    • Democrați pentru Trump/Demócratas por Trump
    • Două convenții pentru două Americi/Dos convenciones para dos Américas 
    • DROGURI PENTRU TOȚI, BANI PENTRU PUȚINI/DROGAS PARA TODOS, DINERO PARA POCOS
    • ERDOGAN E MAI TARE DECÂT TRUMP /ERDOGAN LE PUEDE A TRUMP
    • FANTEZII ELECTORALE/FANTASIAS ELECTORALES
    • FRAGILA BOGĂȚIE A CHINEI/LA FRAGIL RIQUEZA DE CHINA
    • Frontierele COVID-ului/Les fronteres del covid
    • HONG KONG, PROBLEMĂ ÎMPĂRTĂȘITĂ/HONG KONG, PROBLEMA COMPARTIDO
    • Început agitat de campanie/Agitado inicio de campaña  
    • IRAN-SUA: DE CE 52/IRAN-EE.UU. : POR QUÉ 52  
    • IRAN, RĂUL INSTITUȚIONAL/IRÁN, EL MALVADO INSTITUCIONAL
    • IRAN: RĂDĂCINILE URII/IRÁN: LAS RAÍCES DEL ODIO
    • Isterii și putere/Histerias y poder  
    • MILIONARI ȘI SEPTUAGENARI/MILLONARIOS Y SEPTUAGENARIOS
    • Nu există inamic mic/No hay enemigo pequeño
    • O criză cu surprize financiare/Una crisi amb sorpreses financeres
    • O curte vraiște/Un patio revuelto 
    • Pe zi ce trece, știm tot mai puțin/Cada dia sabem menys
    • PLACIDO DOMINGO ÎN SUA ȘI ÎN EUROPA/DOS DOMINGOS Y DOS MUNDOS 
    • PRIETENI ÎN EMISFERĂ/AMIGOS EN EL HEMISFERIO 
    • PROST E CINE CREDE/TONTO, EL QUE SE LO CREA
    • RĂUL TUTUROR…/MAL DE MUCHOS…
    • SĂ FACEM LUNA MARE DIN NOU/VOLVER A HACER GRANDE LA LUNA
    • Scape cine poate/Sálvese quien pueda
    • SFÂNTUL BIDEN CONTRA FERICITULUI TRUMP/SAN BIDEN CONTRA BEATO TRUMP
    • SOCOTELILE PE DOS /LAS CUENTAS AL REVES 
    • SUA: O SOCIETATE FOARTE APRIGĂ/EE.UU: UNA SOCIEDAD DE ARMAS TOMAR 
    • Talibani americani/Talibanes americanos
    • Trump sărind într-un picior/Trump a la pata coja  
    • TRUMP, PREȘEDINTE DEMOCRAT/TRUMP, PRESIDENTE DEMÓCRATA 
    • UN POST ÎN CARE DAI FALIMENT ORICUM/CARGO DE FACASO OBLIGADO
  • LA PAGINA DE EUGEN HAC
    • SECȚIA AROMÂNĂ
    • ȘI TOT NOI LE SUNTEM DATORI !
    • STATUL SATANIC
    • 9 MAI – SINGURĂTATEA CRIMINALULUI
    • GÂNDIREA LUI PUTIN
    • ÎNCERCAREA DE DEPORTARE MASCATĂ A REFUGIAȚILOR UCRAINENI
    • PUTIN ȘI LAVROV AU AVUT DREPTATE!
    • ANSCHLUSS
    • DOMULE ZELENSKI, CEREȚI-I LUI PUTIN DESPĂGUBIRI DE RĂZBOI!
    • HOLOCAUSTUL CA „OPERAȚIUNE SPECIALĂ”
    • VLADIMIR: ORI EȘTI A MEA, ORI NU VEI FI A NIMĂNUI!
    • DOMNULE VOLODIMIR ZELENSKIY DĂ-L ÎN JUDECATĂ PE PUTIN!
    • PUTIN NEPUTINCIOSUL
    • LIMBAJUL INVERSAT: ISTERIE, E PREA CURÂND, NAZIȘTI, DROGAȚI, NEGOCIERI
    • MAESTRUL VALENTIN… NU MAI ESTE!
    • PUTINISMUL – NOUL NUME AL HITLERISMULUI
    • UNDELE SCURTE – O BREȘĂ PE CARE PUTIN NU O POATE CONTROLA
    • GALIONUL SAN JOSÉ – AUR, ARGINT ȘI PIETRE PREȚIOASE
    • OARE I-A PĂCĂLIT BIDEN ȘI PE ROMI ?
  • LA PAGINA DE GEORGES MOUSTAKI
    • GEORGES MOUSTAKI – METECUL
  • LA PAGINA DE MICHELANGELO BUONARROTI
    • MICHELANGELO – RIME – MANUSCRISUL DE LA ASHMOLEAN
    • MICHELANGELO – SILLOGE 6
  • LA PAGINA DE SAN FRANCESCO DI ASSISI
    • SFÂNTUL FRANCISC DE ASSISI – CÂNTECUL FRATELUI SOARE
  • LA PAGINA DE VALENTI POPESCU
    • LA OTRA CORRIENTE MIGRATORIA
    • VULNERABILITATEA FRONTIEREI TURCO-BULGARE
    • CEALALTĂ MIGRAȚIE
    • MISERIAS FRONTERIZAS BÚLGARAS
    • AYER CONTRA HOY
    • XENOFOBIA, SÍ PERO…
    • IERI ÎMPOTRIVA LUI AZI
    • XENOFOBIE, ÎNTR-ADEVĂR, ȘI TOTUȘI…
    • DRAMA MIGRATORIO A LA GRIEGA
    • SIRIA . LA PAZ CASI IMPOSIBLE
    • DRAMA REFUGIAȚILOR ÎN STIL GRECESC
    • ÎN SIRIA, PACEA ESTE APROAPE IMPOSIBILĂ
    • EL YEMEN SE LE INDIGESTA A ARABIA SAUDÍ
    • STRATEGIA STATULUI ISLAMIC ÎN LIBIA
    • ARABIEI SAUDITE… I S-A APLECAT DE ATÂTA YEMEN
    • LA ESTRATEGIA GUERRILLERA DE E.I. EN LIBIA
    • ARABIA, MÁS PASIÓN QUE LÓGICA
    • HEKMATYAR INTENTA VOLVER
    • ARABIA, MAI DEGRABĂ PASIUNE DECÂT LOGICĂ
    • HEKMATYAR VREA SĂ SE ÎNTOARCĂ
    • ¿ CRISIS SOCIALISTA O CRISIS POLÍTICA GENERAL ?
    • RĂZBOIUL PE CARE IRANUL ÎL DUCE ÎN SIRIA
    • CRIZĂ SOCIALISTĂ SAU CRIZĂ POLITICĂ GENERALĂ ?
    • LA GUERRA SIRIA DEL IRÁN
    • ISLAM : LA ÚLTIMA GUERRA FRATRICIDA
    • ISLAM : ULTIMUL RĂZBOI FRATRICID
    • QUIERO Y NO PUEDO EN LIBIA
    • VREAU DAR NU POT… ÎN LIBIA
    • GÜLLEN CONTRA ERDOGAN
    • GÜLLEN CONTRA ERDOGAN
    • LA MAFIA SE PASA A ERDOGAN
    • MAFIA TRECE DE PARTEA LUI ERDOGAN
    • CEA DE A DOUA REVOLUȚIE DIN TURCIA
    • LA SEGUNDA REVOLUCIÓN TURCA
    • NATALIA ERRE QUE ERRE
    • NATALIA CEA ÎNVERȘUNATĂ
    • SIRIA, PARADISUL BANDELOR
    • SIRIA, EL PARAÍSO DE LAS BANDERÍAS
    • INDEPENDENTISTA HASTA EN LA CAMA
    • INDEPENDENTISTĂ PÂNĂ ȘI ÎN PAT
    • DE LA HITLER LA TRUMP
    • DE HITLER A TRUMP
    • VALENTIN POPESCU – UN MARE JURNALIST SPANIOL
  • LA PAGINA DE VALENTI POPESCU II
    • CELELALTE ALEGERI IRANIENE/LAS OTRAS ELECCIONES IRANÍES
    • ADEVĂRATUL BREXIT/ EL AUTÉNTICO BREXIT
    • ALBANIA : A MAI RĂMAS VREUN NECORUPT ?/ALBANIA : ¿ QUEDA ALGUIEN POR CORROMPER ?
    • BELARUS ȘI-A PIERDUT RĂBDAREA/BIELORRUSIA HA PERDIDO LA PACIENCIA
    • ESCAPADA MILITARĂ A TURCIEI ÎN SIRIA/LA BREVE GUERRA TURCA DE SIRIA
    • MACEDONIA : ABSURDITATE MAJORĂ/MACEDONIA : ABSURDO MÁXIMO
    • RANCHIUNA FĂRĂ SFÂRȘIT /RENCORES INEXTINGUIBLES
    • ROMÂNIA… PITOREASCĂ/RUMANIA RIZA EL RIZO
    • TERORISM ÎN INDIA/TERRORISMO EN INDIA
    • U.E. CENTRIFUGĂ/LA U.E. CENTRÍFUGA
    • VIETNAM : CORUPȚIE ȘI IDEOLOGIE/VIETNAM : CORRUPCIÓN E IDEOLOGÍA
    • CARE BREXIT?/¿QUÉ BREXIT?
    • CU TOTUL ALTUL ESTE VALSUL PREȘEDINȚILOR…/EL VALS DE LOS PRESIDENTES ES OTRO…
    • EGO-UL ȘI RAȚIUNEA DE STAT /EL EGO Y LA RAZÓN DE ESTADO
    • ERDOGAN, COLECȚIONAR DE DUȘMANI/ERDOGAN, COLECCIONISTA DE ENEMIGOS
    • PICIOARELE DE LUT ALE LUI ERDOGAN/LOS PIES DE BARRO DE ERDOGAN
    • PSEUDO-VIRAJ SPRE STÂNGA ÎN RĂSĂRITUL EUROPEI /EL PSEUDO GIRO A LA IZQUIERDA DE EUROPA ORIENTAL
    • BREXIT-UL VĂZUT DINSPRE RĂSĂRITUL EUROPEI/EL BREXIT VISTO DESDE EL ESTE EUROPEO
    • ERDOGAN, PÂNĂ LA CAPĂT/ERDOGAN, A POR TODAS
    • MARXISM ÎN ELVEȚIA/MARXISMO EN SUIZA
    • AMARA REPATRIERE A AFGANILOR/AMARGA RETROMIGRACIÓN AFGANA
    • ARABESCURI PERSANE ÎN IRAK/ARABESCOS PERSAS EN IRAK
    • CIPRU, „RUTA CEA REA” A MIGRAȚIEI/CHIPRE, “RUTA MALA” DE LA MIGRACIÓN
    • DRAGOSTEA AMARĂ DINTRE RUSIA ȘI BELARUS/LOS DESAMORES DE RUSIA Y BIELORRUSIA
    • REFORMELE PE CARE LE ÎNTREPRINDE EGIPTUL/REFORMISMO EGIPCIO
    • ESTONIA : A ȘASEA OARĂ, DA!/ ESTONIA : A LA SEXTA VA LA VENCIDA
    • ESTONIA : AU VENIT RUȘII !/ESTONIA : HAN VUELTO LOS RUSOS
    • EMIGRAȚIE ȘI NEPĂSARE/ EMIGRACIÓN Y DESIDIA
    • BOSNIA ȘI TRECUTUL EI …ȚEAPĂN/BOSNIA Y EL PASADO TENAZ
      • GROZAVUL…S-A DAT PE BRAZDĂ!/DÓNDE DIJE DIGO, DIJE….
    • GROZAVUL…S-A DAT PE BRAZDĂ!/DÓNDE DIJE DIGO, DIJE….
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU III
    • CU BOGĂȚIE ÎȚI GĂSEȘTI ȘI PATRIE / UBI FORTUNA, IBI PATRIA
    • TOȚI ÎMPOTRIVA KURZILOR/TODOS CONTRA LOS KURDOS
    • ALEXANDRU CEL NESUFERIT/ALEJANDRO EL INCORDIANTE
    • AMINTIRI TRISTE/TRISTES RECUERDOS
    • ARMENIA, MAI DEGRABĂ INDIGNARE, DECÂT REVOLUȚIE /ARMENIA, MÁS INDIGNACIÓN QUE REVOLUCIÓN
    • AUSTRIA : ULCIORUL MERGE CE MERGE LA IZVOR, DAR …/AUSTRIA : TANTO VA EL CÁNTARO A LA FUENTE…
    • BREXIT CU FORCEPS/BREXIT CON FORCEPS
    • CAMERUN, ÎN PRAGUL RĂZBOIULUI CIVIL/CAMERÚN AL BORDE DE LA GUERRA CIVIL
    • CLEȘTE RUSO-TURC CONTRA UCRAINEI/PINZA RUSOTURCA CONTRA UCRANIA
    • CLOPOȚELUL PISICII IRLANDEZE/EL CASCABEL DEL GATO IRLANDÉS
    • DESIGUR, MAI MULTĂ COLABORARE MILITARĂ, ÎNSĂ…/MÁS COOPERACIÓN MILITAR, SÍ PERO…
    • ERDOGAN, ÎNCĂ ESTE FAVORIT/ERDOGAN, FAVORITO AÚN
    • EU, ULTIMUL SUMERIAN/YO, EL ÚLTIMO SUMERIO
    • GERMANIA : ATUNCI CÂND TREI SUNT, DE FAPT, PATRU /ALEMANIA: CUANDO UN TRIO SON CUATRO
    • ROHINGYA, ULTIMA MINORITATE/LOS ROHINGYA, LA ÚLTIMA MINORÍA
    • A FOST RĂU CU GADDAFI, DAR E MAI RĂU FĂRĂ EL/MAL CON GADDAFI, PEOR SIN ÉL
    • LA SÚPER VIKINGA/ LA SÚPER VIKINGA
    • QATAR : EXACT PE DOS !/QATAR : EL TIRO POR LA CULATA
    • A OMORÎ LA PREȚ DE SOLDURI/MATANZAS A PRECIO DE SALDO
    • ARABESCURI DINASTICE/ARABESCOS DINÁSTICOS
    • MICA MARE PROBLEMĂ COREANĂ/EL PEQUEÑO GRAN PROBLEMA COREANO
    • TURCOFOBIA DIN RĂZBOIUL CONTRA STATULUI ISLAMIC/LA TURCOFOBIA EN LA GUERRA CONTRA EL E.I.
    • ÎN CECENIA, HOMOSEXUALITATEA E LETALĂ/HOMOSEXUALIDAD LETAL EN CHECHENIA
    • BOSNIA : CELE DOUĂ FEȚE ALE ARABIZĂRII/BOSNIA : CARA Y CRUZ DE LA ARABIZACIÓN
    • REFORMA DIN SERBIA/SERBIA Y SU REFORMA
    • DISPAR COMUNITĂȚI DE CREȘTINI DIN TURCIA/PENURIAS CRISTIANAS EN TURQUÍA
    • QATAR: CAUZELE CRIZEI/LAS CAUSAS DE LA CRISIS QATARÍ
    • IRLANDA : STEAUA ORIENTULUI/IRLANDA : LA ESTRELLA DE ORIENTE
    • TERORISM ISLAMIC ÎN BALCANI/TERRORISMO ISLÁMICO EN LOS BALCANES
    • A PIERDUT TRENUL SOCIALISMUL ?/¿ HA PERDIDO EL TREN EL SOCIALISMO ?
    • UGANDA – FOARTE GENEROASĂ CU REFUGIAȚII/EL MAYOR CAMPAMENTO DE REFUGIADOS DEL MUNDO ESTÁ EN UGANDA
    • YEMENUL MOARE DE HOLERĂ /EL YEMEN SE MUERE DE CÓLERA
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU IX
    • A VOTA CU MAȚELE/VOTAR CON LAS TRIPAS
    • EVITÂNDU-I PE SOCIALIȘTI/EVITANDO A LOS SOCIALISTAS
    • GERMANO-ROMÂNUL IOHANNIS/EL GERMANO-RUMANO IOHANNIS
    • INDEPENDENȚA DE ARAMĂ/LA INDEPENDENCIA DE COBRE
    • IRAN: RĂU ENDEMIC/IRÁN : MAL ENDÉMICO
    • KOSOVO : GHERILA, AFARĂ !/KOSOVO : ¡ GUERRILLA, FUERA !
    • O FEMEIE LIBERALĂ ÎN ASCENSIUNE/LA LIBERAL EMERGENTE
    • POST BREXIT/POST BREXIT
    • PREȘEDINTĂ GRAȚIE… ULTRADREPTEI ?/¿ PRESIDENTA POR GRACIA DE… LA ULTRADERECHA ?
    • PROBLEMELE REFORMELOR SAUDITE/EL TRÁGALA DE LAS REFROMAS SAUDITAS
    • RADICALISM BRITANIC/RADICALISMO BRITÁNICO
    • SPD ÎN CĂUTAREA LUI ÎNSUȘI/EL SPD EN BUSCA DE SI MISMO
    • TURCIA: CORODAREA PUTERII/TURQUÍA: LA EROSIÓN DEL PODER
    • ZURICH: INDIGESTIE DE MAURI/ZURICH: INDIGESTIÓN DE MOROS
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU V
    • ABSURDITATEA CONFLICTULUI UCRAINEANO-MAGHIAR/ABSURDO CONFLICTO UCRANIANO-MAGYAR
    • ASTA DA ! …DREPTATE FĂCUTĂ DE POPOR !/ESO SÍ QUE ES JUSTICIA POPULAR
    • AURUL ANKAREI/EL ORO DE ANKARA
    • CĂMILE ȚI-AI LUAT, CĂMILE MĂNÂNCI/CAMELLOS TIENES, CAMELLOS COMES
    • CONGO, UMBRA PRELUNGITĂ A LUI MOBUTU/CONGO, LA LARGA SOMBRA DE MOBUTU
    • DEMOCRAȚIE ÎN STIL TURCESC/DEMOCRACIA A LA TURCA
    • FRĂȚIA POLONO-FILIPINEZĂ/LA HERMANDAD POLACO-FILIPINA
    • FUNDAMENTALISM SAU NEPUTINȚĂ/FUNDAMENTALISMO O IMPOTENCIA
    • GERMANIA: CEVA IDEOLOGIE… ȘI MULT EGO/RFA: ALGO DE IDEOLOGÍA Y MUCHO EGO
    • KOSOVO ȘI RAȚIUNEA/KOSOVO Y LA RAZÓN
    • LETONIA: LOVITURĂ… PENTRU A CONTINUA LA FEL/LETONIA: VARAPALO PARA SEGUIR IGUAL
    • LIBIA, HAOS TOTAL/LIBIA, EL CAOS MÁXIMO
    • NU STRĂINII SUNT CAUZA/LOS FORASTEROS NO SON LA CAUSA
    • ORAȘUL CĂRUIA ÎI ESTE RUȘINE DE MADONNA/DONDE SE AVERGÜENZAN DE MADONNA
    • SCHISMA DIN ORIENT/EL CISMA DE ORIENTE
    • TĂTARII DIN TATARSTAN/LOS TÁRTAROS DEL TARTARISTÁN
    • UN «POST NO MORTEM” PENTRU CSU DIN BAVARIA/UN “POST NO MORTEM” PARA LA CSU BÁVARA
    • VARĂ ARABĂ/EL ESTÍO ÁRABE
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VI
    • 1918 – 2018, O SUTĂ DE ANI AMEȚITORI/1918 – 2018, CIEN AÑOS DE VÉRTIGO
    • ACOLO UNDE DRAGOSTEA SE MĂSOARĂ PRIN…COARNE/DÓNDE EL AMOR ES CUESTIÓN DE CUERNOS
    • ASTA DA DIVERSITATE !/¡ ESO SÍ QUE ES DIVERSIDAD !
    • AUTOCEFALIA BISERICII ORODOXE UCRAINIENE/EL PRIMER PATRIARCA DE LA IGLESIA UCRANIANA
    • CAPCANE JURIDICO-ELECTORALE CONGOLEZE/TRAMPAS JURÍDICO-ELECTORALES CONGOLEÑAS
    • COSTISITOAREA EXTINDERE SPRE RĂSĂRIT/LA COSTOSA AMPLIACIÓN AL ESTE
    • CURSURI UNIVERSITARE ȘI POLITICĂ/AULAS Y POLÍTICA
    • GRECIA: PIAȚA ELECTORALĂ/GRECIA: EL MERCADO ELECTORAL
    • IVIRI ALE UNEI OPOZIȚII EFICIENTE ÎN RUSIA/BROTES DE OPOSICIÓN EN RUSIA
    • KOSOVO: NU EXISTĂ, DAR ARE PROPRIA SA ARMATĂ /KOSOVO: EN EL LIMBO, PERO CON EJÉRCITO
    • MINSK: APĂSĂTOAREA PRIETENIE A RUSIEI/MINSK: LA OPRESORA AMISTAD RUSA
    • PACE ÎN AFGANISTAN, FĂRĂ AFGANISTAN/
    • RUSIA: POPORUL SUSȚINE CU BANI OPOZIȚIA/RUSIA: EL PUEBLO FINACIA LA OPOSICIÓN
    • VIESPAR ISRAELIAN/AVISPERO ISRAELÍ
    • ZIDURI ȘI IAR ZIDURI/MUROS Y MÁS MUROS
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VII
    • ALGERIA ÎȘI SCHIMBĂ STĂPÂNUL/ARGELIA CAMBIA DE AMO
    • ALGERIA: MAFIA PUTERII/ARGELIA: LA MAFIA DEL PODER
    • AMARA DRAGOSTE TURCO-CHINEZĂ/LOS AMARGOS AMORES CHINO-TURCOS
    • COLONIZAREA CHINEZĂ ÎN BALCANI/COLONIZACIÓN CHINA DE LOS BALCANES
    • DECLINUL BANCAR DE DRAGUL POLITICII/DECLIVE BANCARIO POR MOR DE LA POLÍTICA
    • EMINENȚA GRI A LUMII ARABE/LA EMINENCIA GRIS DEL MUNDO ÁRABE
    • ERDOGAN LE VREA PE TOATE/ERDOGAN VA A POR TODAS
    • IN SPATELE PERDELELOR VENEZOLANE/TRAS LAS BAMBALINAS VENEZOLANAS
    • INDEPENDENTISMUL UITAT/EL INDEPENDENTISMO OLVIDADO
    • ISRAEL ȘI RĂZBOIUL DIN NAGORNO KARABAH/ISRAEL Y LA GUERRA DE NAGORNO KARABAJ
    • ISRAEL: SPRE DREAPTA !/ISRAEL: A LA DERECHA, ¡ ARRE !
    • KAZAHSTAN: EU SUNT TOTUL/KAZAJISTÁN: YO SOY TODO
    • KIEV: O PREȘEDINȚIE DE DOUĂ MILIARDE/KIEV: UNA PRESIDENCIA DE 2.000 MILLONES
    • LIBIA: CINE POATE, POATE/LIBIA: QUIEN PUEDE, PUEDE
    • LIBIA: RĂZBOIUL CIVIL AL TUTUROR/LIBIA: LA GUERRA CIVIL DE TODOS
    • Mongolia: multă putere, dar justiție, ioc!/Mongolia: Mucho poder y poca justicia
    • NEGRU, NICI MĂCAR ÎN ISRAEL/NEGRO, NI EN ISRAEL
    • O GAURĂ NEAGRĂ NUMITĂ AFGANISTAN/UN AGUJERO NEGRO LLAMADO AFGANISTÁN
    • RFG: DIN NOU SPRE RĂSĂRIT/RFA : OTRA VEZ LA QUERENCIA AL ESTE
    • TURCIA DANSEAZĂ CU TIGRI /TURQUÍA BAILA CON TIGRES
    • ZIDUL PE CARE L-A DĂRÂMAT MOSCOVA/EL MURO QUE DERRIBÓ MOSCÚ
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VIII
    • 12 AUGUST 2019 – AMBARCAȚIUNE DE DE TIP KON-TIKI PENTRU MAREA EGEE/12 VIII 2019 – UNA KON-TIKI PARA EL EGEO
    • 149 la 0/149 a 0
    • AFRICA: ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE/ÁFRICA: POR INTENTAR QUE NO QUEDE
    • ALA, BALA, PORTOCALA…/MATARILE, RILE, RO…
    • ARMENIA: INDIGESTIE DE PUTERE/ARMENIA : INDIGESTIÓN DE PODER
    • BALCANII NEDORIȚI/MALQUISTOS BALCANES
    • BIROCRAȚIA CONTRA REFUGIAȚILOR/BUROCRACIA CONTRA REFUGIADOS
    • CEVA E PUTRED ÎN REPUBLICA MOLDOVA/ALGO APESTA EN MOLDAVIA
    • CIPRU: AL CUI E GAZUL ?/CHIPRE: ¿DE QUIÉN ES EL GAS?
    • CONCURENȚĂ ÎN STIL BULGAR/COMPETENCIA “A LA BÚLGARA”
    • DANEMARCA: STÂNGA CU FUSTĂ/DINAMARCA: LA IZQUIERDA CON FALDAS
    • DOWNING STREET, 10: CASA …PUTERII/DOWNING STR., 10 : CASA DE… PODER
    • GRECIA CLANURILOR/LA GRECIA DE LOS CLANES
    • HONG KONG: CEALALTĂ FAȚĂ A REBELIUNII/HONG KONG: LA OTRA CARA DE LA REBELIÓN
    • JAVID, MAREA SPERANȚĂ A BREXIT-ULUI/JAVID, LA GRAN ESPERANZA DEL BREXIT
    • LECȚIA LUI SALVINI/LA LECCIÓN DE SALVINI
    • MAGNATUL NECUNOSCUT DIN RĂSĂRIT/EL DESCONOCIDO MAGNATE DEL ESTE
    • MOLDOVA: NICI CU TINE, DAR NICI FĂRĂ TINE …/MOLDAVIA: NI CONTIGO, NI SIN TI…
    • OMUL PĂCII DIN CORNUL AFRICII/EL HOMBRE DE LA PAZ EN EL CUERNO DE ÁFRICA
    • PATRIA MEA, ARMATA MEA/MI PATRIA, MI EJÉRCITO
    • RADICALISM ESTONIAN/ RADICALISMO ESTONIO
    • REGINA LESBIANĂ A FOTBALULUI/LA REINA LESBIANA DEL FÚTBOL
    • REVOLUȚIE SAU NEPUTINȚĂ ?/¿ REVOLUCIÓN O IMPOTENCIA ?
    • SIROFOBIA LUI ERDOGAN/LA SIRIOFOBIA DE ERDOGAN
    • SPD GERMAN LA FEL CA TOATE, DAR, CEVA MAI RĂU/EL SPD ALEMÁN COMO TODOS, PERO PEOR
    • SUDAN: UCENICUL VRĂJITOR/SUDÁN: EL APRENDIZ DE BRUJO
    • UNIUNEA EUROPEANĂ: SĂRACII AFARĂ !/UNIÓN EUROPEA : ¡ POBRES, FUERA !
    • YEMENUL INDIGEST/EL YEMEN INDIGESTO
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU X
    • AFRICA: CORUPE ȘI UCIDE/ÁFRICA: CORROMPER Y MATAR
    • CARANTINĂ ALBĂ, MOARTE NEAGRĂ/CUARENTENA BLANCA, MUERTE NEGRA
    • CELĂLALT CORONAVIRUS/EL OTRO CORONAVIRUS
    • CORONAVIRUS TOCMAI BUN PENTRU O ÎNCLEȘTARE/CORONAVIRUS DE ARMAS TOMAR
    • DECLINUL SOCIALISMULUI/EL DECLIVE SOCIALISTA
    • DEZASTRU SAUDIT ÎN YEMEN/  DEBACLE SAUDÍ EN YEMEN
    • DIN DEZERTOR NORD-COREAN, DEPUTAT SUD-COREAN/DE DESERTOR NORCOREANO A DIPUTADO SURCOREANO
    • DOMNIA URII/EL IMPERIO DEL ODIO
    • IRAN: CAPCANA PÂINII/IRÁN: LA TRAMPA DEL PAN
    • IRLANDA: NUMAI BANII NU SUNT DE AJUNS/IRLANDA: CON EL DINERO NO BASTA
    • KIEV: TRĂIASCĂ COVID-19!/KIEV: ¡VIVA EL COVID-19!
    • KOSVO: LUNGUL BRAȚ AMERICAN/KOSVO: EL LARGO BRAZO ESTADOUNIDENSE
    • NECAZURILE DREPTEI GERMANE/CUITAS DE LA DERECHA ALEMANA
    • PATRU CARICATURI POLITICE GROTEȘTI/CUATRO ESPERPENTOS POLÍTICOS
    • PIAȚA DE MIZERII/MERCADO DE MISERIAS
    • RAȚIUNILE NESĂBUINȚEI/LAS RAZONES DE LA SINRAZÓN
    • RFG: CINE POARTĂ VINA?/RFA: ¿DE QUIÉN ES LA CULPA?
    • RUTA APROAPE SOVIETICĂ A CHINEI/LA RUTA CASI SOVIÉTICA DE CHINA
    • SIRIA CARE NU SE MAI TERMINĂ/LA SIRIA DE NUNCA ACABAR
    • STARMER, LABURISTUL DE OȚEL/STARMER, EL LABORISTA DE ACERO
    • TALIBANI INDESTRUCTIBILI/TALIBANES INDESTRUCTIBLES
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU XI
    • „AXA” MUSULMANĂ/EL “EJE” MUSULMAN
    • AFGANISTAN: TRĂIASCĂ REVOLUȚIA/AFGANISTÁN: VIVA LA REVOLUCIÓN
    • AGUAS ETÍOPES/AGUAS ETÍOPES
    • BELARUS: O ȚARĂ CARE ÎȘI CAUTĂ TRECUTUL/BIELORRUSIA: UN PAÍS EN POS DE UN PASADO
    • CALEA CHINEZĂ SPRE HEGEMONIE/LA VÍA CHINA HACIA LA HEGEMONÍA
    • CELE TREI GRAȚII DIN MINSK/LAS TRES GRACIAS DE MINSK
    • COVID-19 ȘI SEZONIERII/COVID-19 Y LOS TEMPOREROS
    • CROAȚIA: CENTRISM AMAR/CROACIA: CENTRISMO AMARGO
    • ERDOGAN, LA FEL CA PUTIN/ERDOGAN, COMO PUTIN
    • GAZUL DISCORDIEI/EL GAS DE LA DISCORDIA
    • LIBAN, A FOST ODATĂ…/LÍBANO, ÉRASE UNA VEZ…
    • LIBIA: RĂZBOIUL TUTUROR/LIBIA: LA GUERRA DE TODOS
    • MINSK: PĂCATE ALE DICTATURII/MINSK: PECADOS DE DICTADURA/
    • NECAZURILE VIROTICE ALE SAUDIȚILOR/CUITAS VÍRICAS DE LOS SAUDÍES
    • POLITICI ȘI CALCULE POLITICE CU HAGIA SOPHIA/POLÍTICAS Y POLITIQUEOS CON HAGIA SOPHIA
    • QUANTUM DE BESTIALITATE/QUANTUM DE BESTIALIDAD
    • RIGODON-UL COREAN/EL RIGODÓN COREANO
    • SĂ-L ADORĂM PE BAAL/ADOREMOS A BAAL
    • SIRIA: COVID-19 ȘI ISRAEL, ÎMPOTRIVA IRANULUI/SIRIA: COVID-19 E ISRAEL, CONTRA IRÁN
    • SOLEIMANI, MITUL ÎMPĂRTĂȘIT/SOLEIMANI, EL MITO COMPARTIDO
    • UN PREȘEDINTE ETERN/PRESIDENTE ETERNO
    • Vaccinuri electorale/Vacunas electorales
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU XII
  • MISCELANEA
    • ARAD – PRIMA CAPITALĂ A MARII UNIRI
    • FÂNTÂNA DORINȚELOR ȘI CENTURA LUI KUIPER… SE LASĂ FOTOGRAFIATE DE NASA
    • FERMA ANIMALELOR – UN SPECTACOL EVENIMENT
    • PASCUA DE RESURRECCIÓN ORTODOXA
    • ¿Por qué SEMANA ILUMINADA?
    • DE EXEMPLU, DE PILDĂ şi… SPRE EXEMPLIFICARE
    • DECLINUL ALBINELOR
    • LIMBA ROMÂNĂ, LIMBĂ NEOLATINĂ !
    • NIVEL-NIVELURI ȘI NIVELĂ-NIVELE
    • ¡Este país de mierda… !
    • ¿Por qué es Rumanía una isla de latinidad?
    • CUVINTE DIN SPANIOLA MEDIEVALĂ PĂSTRATE… ÎN ROMÂNĂ !
    • Gramatica lui Nebrija – La Gramática de Nebrija
    • Zgomotina și efectele ei
    • PETALOS – UN SUPERB CUVÂNT NOU NĂSCUT
    • VOCATIVUL DESPECTIV:Doamna!… Domnu´!
  • NOSTRADAMUS – PROFEȚII
    • NOSTRADAMUS, II, 34 (INVADAREA UCRAINEI ?)
  • ODYSSEAS ELYTIS – POEME
    • Odysseas Elytis – O singură rândunică
    • Primăvara, dacă n-o găseşti, ţi-o faci
  • PARABOLELE LUI IISUS II
    • PARABOLELE LUI IISUS (L) – IISUS HRISTOS – DUMNEZEUL REFUGIAT
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLIV) – DUMNEZEUL ASCET
    • PARABOLELE LUI IISUS (XL) – EXORCIZAREA DE LA GADARA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLII) – BOGATUL FĂRĂ NUME ȘI SĂRACUL LAZĂR
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLIII) – RABINUL CEL DREPT ȘI BUNUL SAMARITEAN
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVI) – TALENTAȚII VOR MOȘTENI ÎMPĂRĂȚIA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVII) – FEMEIA CARE NU PUTEA PRIVI CERUL
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVIII) – DEZMOȘTENIȚII, COMESENII LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLXI) – IISUS REGE AL ISRAELULUI ȘI MÂNTUITORUL LUMII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIX) – PARABOLA SEMĂNĂTORULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVII) – OMUL HARIC
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVIII) – EPIFANIA DE LA NAIN
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVI) – RABINUL CARE PREDICĂ DIN BARCĂ
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIV) – BOTEZUL ȘI NAȘTEREA DE SUS
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXV) – URMAREA LUI HRISTOS ȘI ACTIVAREA ÎMPĂRĂȚIEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIII) – IISUS ATOTȚIITORUL, TEMELIA ȘI COROANA CREAȚIEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXII) – URMAREA LUI IISUS, CHEIA MÂNTUIRII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXI) – IERTAREA DE ZECE MII DE TALANȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXX) – LECȚIA PE CARE N-AU ÎNVĂȚAT-O UCENICII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXIX) – TEOFANIILE
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVI) – CURAJ, FIULE, AI ÎNCREDERE, IERTATE-ȚI SUNT PĂCATELE !
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVIII) – INIȚIEREA CELUI DE-AL DOILEA CERC
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXV) – DEMONII ȘI PORCII DEMETREI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVII) – IISUS RESTAURATORUL
    • PARABOLLE LUI IISUS (XXIV) – CREDINȚA, CHEIA INTRĂRII ÎN LUMEA LUI DUMNEZEU
  • POEZIE ȘI BUCĂTĂRIE
    • POEZIE ȘI BUCĂTĂRIE DE SFÂNTUL VALENTIN
    • Poezie și bucătărie de… Dragobete
  • POVEȘTILE LUI HANS CHRISTIAN ANDERSEN
    • Băiatul cel poznaș/The Naughty Boy
    • OMUL DE ZĂPADĂ/THE SNOW MAN
    • TALISMANUL/THE TALISMAN
  • RUMI
    • RUMI, ODE MISTICE, 340
  • SONETELE LUI WILLIAM SHAKESPEARE
    • SHAKESPEARE – Sonetul 14
    • SHAKESPEARE – Sonetul 2
    • SHAKESPEARE – SONETUL 3
    • SHAKESPEARE – Sonetul 34
    • SHAKESPEARE – SONETUL 4
    • SHAKESPEARE – SONETUL V
    • SHAKESPEARE – SONETUL X
    • SHAKESPEARE – SONETUL XIII
    • SHAKESPEARE – SONETUL IX
    • SHAKESPEARE – SONETUL VI
    • SHAKESPEARE – SONETUL VII
    • SHAKESPEARE – SONETUL VIII
    • SHAKESPEARE – SONETUL XI
    • SHAKESPEARE – SONETUL XII
    • SHAKESPEARE – SONETUL XV
    • SHAKESPEARE, SONETUL 1
    • Sonetul 102 – Și eu, ca Philomela…
    • WILLIAM SHAKESPEARE ȘI ADEVĂRATA SA DRAGOSTE – SONETUL 107
  • TRISTAN ȘI ISOLDA – GOTTFRIED DE STRASBOURG
    • GOTTFRIED DE STRASBOURG – TRISTAN ET ISOLDE/TRISTAN ȘI ISOLDA (FRAGMENTE)
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU IV
    • EUROPA DE AZI, PE DINĂUNTRU ȘI PE DINAFARĂ/LA EUROPA DE HOY, POR DENTRO Y POR FUERA
    • GAZE NATURALE ISRAELIENE CARE NU PREA SE VÂND/GAS ISRAELÍ DE MAL VENDER
    • GREU MAI E SĂ FII FIUL LUI PAPÁ!/ES DIFÍCIL SER HIJO DE PAPÁ
    • IRANUL TROZNEȘTE/IRÁN CRUJE
    • ISRAEL: PORUMBELUL PĂCII ESTE O BUFNIȚĂ/ISRAEL: LA PALOMA DE LA PAZ ES UN MOCHUELO
    • KURDOFOBIA LUI ERDOGAN/LA KURDOFOBIA DE ERDOGAN
    • MAI BINE MORT DECÂT VIU/MEJOR MUERTO QUE VIVO
    • MARIHUANA ALBANEZĂ/MARIHUANA ALBANESA
    • MOȘTENIREA BLESTEMATĂ/LA HERENCIA MALDITA
    • PARADOXURI COMUNITARE/PARADOJAS COMUNITARIAS
    • PARADOXURI TURCEȘTI/PARADOJAS TURCAS
    • PEKIN: PRIETEN DE SUFLET/PEKÍN: EL AMIGO DEL ALMA
    • POLONIA, ÎNTRE JUSTIȚIE ȘI PUTERE/POLONIA, ENTRE LA JUSTICIA Y EL PODER
    • R.F.G.: MOTIVE PENTRU ȘI ÎMPOTRIVA UNEI ALIANȚE/RFA: RAZONES Y SINRAZONES DE UNA ALIANZA
    • ROMÂNIA: CANIBALISM POLITIC/RUMANIA: CANIBALISMO POLÍTICO
    • RUSIA – TROPĂITUL PE LOC/EL PIAFAR RUSO
    • SCHOLZ, EMINENȚA GRI/SCHOLZ, LA EMINENCIA GRIS
    • SINGURĂTATEA POLITICĂ A KURZILOR/LA SOLEDAD POLÍTICA DE LOS KURDOS
    • SIRIA : AȘA PRIETENI SĂ AI /SIRIA : AMIGOS ASÍ TENGAS  
    • SIRIA, RĂZBOAIELE CARE NU SE MAI TERMINĂ/SIRIA, LAS GUERRAS DE NUNCA ACABAR
    • SIRIA: PRIETENI, DAR, NU LA NEVOIE/SIRIA : AMIGOS DE QUITA Y PON
    • TURCIA ÎI ATACĂ ȘI PE KURZII DIN IRAK/TURQUÍA ATACA A LOS KURDOS DEL IRAK
    • VEȘNICUL YEMEN /YEMEN ETERNO
    • VIJELIA VIENEZĂ/EL VENDAVAL VIENÉS
    • ZIMBABWE, DEDESUBTURILE/ZIMBABUE, EL TRASFONDO
    • MONEDA EURO CA PANACEU UNIFICATOR/EL EURO COMO PANACEA UNITARIA
    • RECTIFICARE ÎN STIL POLONEZ/RECTIFICAR A LO POLACO
    • ANO DECLANȘEAZĂ ALARMELE/ANO DISPARA LAS ALARMAS/ANO DISPARA LAS ALARMAS
  • PARABOLELE LUI IISUS I
    • PARABOLLE LUI IISUS (XXIII) – ISPITIREA VĂZULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXI) – MISIUNEA APOSTOLILOR: SALVAREA LUMII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXII) – CEI TREI UCENICI SPECIALI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XX) – IISUS – NEMURIREA ȘI CUNOAȘTEREA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIX) – IISUS, COREGENTUL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVIII) – IISUS, TRIMISUL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVII) – SEMINȚELE CUNOAȘTERII LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVI) – IISUS AJUTORUL PE CARE NU-L MAI AȘTEPȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XV) – TAINA MORMÂNTULUI GOL
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIV) – PREGĂTIREA APOSTOLILOR ȘI DEZVĂLUIREA SFINTEI TREIMI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIII) – IISUS – LOGOS-UL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XII) – UNGEREA DIN BETANIA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XI) – Și i-a spus femeii: fie-ți ție iertate păcatele
    • PARABOLELE LUI IISUS (X) – CODUL ÎMPĂRȚIEI LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (IX) – URMAREA LUI HRISTOS – ACTIVAREA ÎMPĂRĂȚIEI LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (VIII) – BUNUL PĂSTOR
    • PARABOLELE LUI IISUS (VII) – FIUL LUI DUMNEZEU ȘI FIUL OMULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (VI) – POSTITORUL PREFĂCUT
    • PARABOLELE LUI IISUS (V) – PARABOLA ÎNFRICOȘATEI JUDECĂȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (IV) – IERTAREA FIULUI RISIPITOR
    • PARABOLELE LUI IISUS (III) – RUGĂCIUNEA VAMEȘULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (II) – CANANEANCA ȘI PUTEREA STĂRUINȚEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (I) – MÂNTUIREA LUI ZAHEU
  • DOCUMENTALES I
    • BARBAR – AJAM – NEMETS
    • CÂND A FOST DESCOPERITĂ AMERICA?
    • CODUL LUI EL GRECO
    • MĂRȚIȘORUL SAU ÎMBUNAREA LUI MARTE
    • NUNTĂ – CUNUNIE – CĂSĂTORIE
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ I – CRUCEA
    • CEL MAI VECHI VIN DIN LUME
    • DOCHIA – O AMINTIRE A MARII ZEIȚE
    • DUH – RUAH – PNEVMA
    • FEBRUARIE II – DE LA LUPERCALII LA VALENTINE’ S DAY
    • IANUARIE – LUNA LUI IANUS – ÎNCEPUTUL CEL BUN
    • PEȘTERILE DIN YUCATAN – UN TUNEL AL TIMPULUI
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ II – SVASTICA
    • Secretul mormântului neolitic de la Dirós
    • TEMPLUL ZEULUI FĂRĂ CHIP DE LA AIN DARA
    • ANUL NOU I – ANUL NOU DE TOAMNĂ: SAMHAIN ȘI SÂMEDRU
    • FEBRUARIE I – LUNA PURIFICĂRILOR ȘI A ÎNTOCMIRII PERECHILOR – DRAGOBETE
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ III – SPIRALA
    • MOAȘĂ – MOȘ- MOȘIE
    • CODUL LUI HOMER
    • El Código de Homero
    • SÂNZIENE – DRĂGAICE – RUSALII (Noaptea Sfântului Ioan și sabia de Toledo)
    • SEMNUL LABIRINTULUI (I)
    • TEZAURE: PIETROASA ȘI GUARRAZAR
    • Lumina de Paște de la Ierusalim
    • MOŞ CRĂCIUN… SANTA CLAUS („SFÂNTUȚ CULIȚĂ”)? NICIDECUM !
    • ANUL NOU (III) – ANUL NOU DE PRIMĂVARĂ
    • NAȘTEREA DOMNULUI
    • SEMNUL LABIRINTULUI (II) – LABIRINTUL CATEDRALELOR
    • SEMNUL LABIRINTULUI III – LABIRINTUL TEOLOGILOR
    • VINUL – PHARMAKON-UL MEDITERANEI
  • DOCUMENTALES II
    • Argentina, ţara care s-a redresat prin forţe proprii
    • CÂND A FOST DESCOPERITĂ AMERICA?
    • ERT DE DUPĂ ERT
    • Historia del Servicio Español de Radio Rumanía Internacional
    • Eduardo Galeano și poveștile Americii Latine
    • REGELE SPANIEI, JUAN CARLOS I, RENUNȚĂ LA TRON ÎN FAVOAREA FIULUI SĂU, FELIPE
    • BREVE HISTORIA DE LOS COMIENZOS DE LA RADIO EN RUMANIA
    • 95 de ani de la prima transmisiune radio destinată publicului – Enrique Telémaco Susini, părintele conceptului de radio
    • DESFIINȚAREA RADIOTELEVIZIUNII PUBLICE DIN GRECIA SAU ÎN SPATELE ECRANULUI NEGRU
    • PRINȚUL AURULUI ȘI MĂRTUISITORUL LUI HRISTOS
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE III
    • Acasă, pentru a se odihni/A casa de descansar
    • NAȘUL VENEZOLAN /EL PADRINO VENEZOLANO
    • NUNTĂ COREANĂ /BODAS COREANAS
    • PARADOXURI AMERICANE/PARADOJAS AMERICANAS
    • PENDULUL TURCO-AMERICAN/EL PÉNDULO TURCO-AMERICANO
    • PENTRU TOATE GUSTURILE/PARA TODOS LOS GUSTOS
    • PODGORIA RUSEASCĂ A WASHINGTONULUI/LA PARRALA RUSA DE WASHINGTON
    • SALVATORI AI PATRIEI?/¿SALVADORES DE LA PATRIA?
    • SINGURĂTATEA LUI TRUMP/LA SOLEDAD DE TRUMP
    • Zidul discordiei/La muralla de la discordia
    • Cei o sută de mii de fii ai Sfântului Jeff/Los cien mil hijos de San Jeff
    • FRĂȚIA CIUDATĂ /LA EXTRAÑA HERMANDAD
    • Hispanii se roagă la fel/Los hispanos rezan igual
    • REGATUL CELUI RĂU/EL REINO DEL MAL
    • Trump, între cer și infern/Trump, entre el cielo y el inferno
    • Cenușăreasa și tatăl vitreg/La cenicienta y el padrastro
    • PACIFISMUL PRAGMATIC AL LUI KIM/EL PRAGMATICO PACIFISMO DE KIM
  • MISCELANEA BIBLICA
    • DE LA OUL COSMIC LA OUL DE PAȘTE
    • DE LA PESAH LA PAŞTE (II) – PAŞTELE LUI IISUS
    • FLORIILE – SĂRBĂTOAREA INTRĂRII LUI IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM
    • SEFER MASA’OT – CARTEA CĂLĂTORIILOR – Binyamin de Tudela
    • DE LA PESAH LA PAŞTE (I) – PAŞTELE LUI MOISE
    • IUDAISMUL – O CULTURĂ A MIDRAŞ-ULUI, O CULTURĂ A PIETĂŢII
  • KAVAFIKA/ΚΑΒΑΦΙΚΑ
    • «Nous n’osons plus chanter les roses»
    • AȘTEPTÂNDU-I PE BARBARI/ΠΕΡΙΜΕΝΟΝΤΑΣ ΤΟΥΣ ΒΑΡΒΑΡΟΥΣ
    • CÂND SE TREZESC
    • KAVAFIS – AEDUL
    • KAVAFIS – LA JEUNESSE BLANCHE
    • KAVAFIS – PE STRADĂ
    • Kavafis – Zile din 1909, ’10, și ’11
    • KAVAFIS – CÂT POȚI
    • KAVAFIS – CUVÂNT ȘI TĂCERE (1892)
    • KAVAFIS – DECEMBRIE 1903
    • KAVAFIS – ÎN CASA SUFLETULUI
    • KAVAFIS – ITACA – UN POEM GNOSTIC
    • KAVAFIS – LUMEA DE DINCOLO ȘI „CE-A MAI RĂMAS DE SPUS, ÎN HADES, CELOR DE JOS, O SĂ LE SPUN.”
    • KAVAFIS – NOTE DESPRE POEZIE ȘI MORALĂ, VIII
    • KAVAFIS – ZILE DIN 1903
    • KAVAFIS, CEI ȘAPTE SFINȚI TINERI DIN EFES ȘI MĂRTURISIREA ÎNVIERII
    • KAVAFIS, EPOSUL INIMII, DIN SERTAR, M-AM ASCUNS…
    • MORMÂNTUL GRAMATICULUI LYSIAS
    • PLĂCERE/ΗΔΟΝΗ ȘI DEPARTE/ΜΑΚΡΥΑ
    • ÎN LUNA ATHYR
    • Un tânăr, al Artei Cuvântului, în al 24-lea an al său
    • MAREA ÎN ZORI
    • ÎNȚELEPȚII… CELE CE SE APROPIE
    • Pe la nouă și Am înțeles
    • IDELE LUI MARTIE
    • PE UN ȚĂRM DIN ITALIA
    • TEODOT
  • HIEROGAMII… VEGETALE
    • LEURDA ȘI UNTIȘORUL. PRIMA HIEROGAMIE
    • ȘTEVIA ȘI SPANACUL – A DOUA HIEROGAMIE
    • LOBODA ȘI LEUŞTEANUL – A TREIA HIEROGAMIE
    • PĂPĂDIA ȘI SOVÂRVUL – A PATRA HIEROGAMIE
    • MENTA ȘI TARHONUL – A CINCEA HIEROGAMIE
  • IERBURI ȘI MIRODENII
    • GHIMBIRUL – RĂDĂCINA CARE NE STATORNICEȘTE
    • MUȘTARUL – SIMBOLUL PIETREI FILOSOFALE
    • SCORŢIŞOARA – MIRODENIA CRĂCIUNULUI
    • USTUROIUL DE IARNĂ – ZEUL FOCULUI INTERIOR
    • VANILIA – ESENȚA ÎMBRĂŢIŞĂRII FĂRĂ SFÂRŞIT
    • VANILIA – MIRODENIA ANULUI NOU
    • CUIȘOARELE – ESENȚA IUBIRII ABIA ÎNMUGURITE
    • CUIȘOARELE ȘI NUCȘOARA – HIEROGAMIE DE IARNĂ
    • HREANUL – CĂLĂUZA SPRE CUNOAȘTEREA DE SINE
    • SCORŢIŞOARA – ESENȚA PARADISULUI
    • CEAPA – PÂNTECUL ÎN CARE SE … COACE SPIRITUL NOSTRU ÎNALT
    • NUCȘOARA – ESENȚA CUNOAȘTERII DE SINE
    • ANASONUL STELAT – ESENȚA ADEVĂRATEI SEDUCȚII
    • ANASONUL MEDITERANEAN – ESENȚA MICILOR FERICIRI DE ACASĂ
    • TARHONUL – IARBA ȘAMANILOR
    • LEUȘTEANUL – ESENȚA VENUSITĂȚII
    • MĂRARUL – ESENȚA TINEREȚII ȘI A ÎNFLORIRII
    • PĂTRUNJELUL – ESENȚA PUTERII DE VIAȚĂ ȘI A BĂRBĂȚIEI
    • CORIANDRUL–GUSTUL SUBLIM AL MANEI
  • IERBURILE AFRODITEI
    • MAGHIRANUL – IARBA MIRILOR
    • SOVÂRVUL – IARBA CASTEI IUBIRI
    • ROSMARINUL – IARBA NUBILITĂȚII FERICITE
    • SALVIA – IARBA CARE DEȘTEAPTĂ SIMȚURILE ȘI MINTEA
    • MENTA – IARBA MINȚII
    • BUSUIOCUL – IARBA REGILOR
    • CIMBRIŞORUL – IARBA DUHULUI
    • CIMBRUL – IARBA CARE TE SATURĂ
    • LAVANDA – IARBA CĂMINULUI
    • ROINIȚA – IARBA INIMII
  • POVEȘTI GRECEȘTI
    • Cutea sau piatra răbdării/Η πέτρα της υπομονής
    • POVEȘTI CU ANIMALE
  • CAMINOS Y SENDEROS
    • Poeme de Donosti Bleddyn
    • O, DIVIN CREATOR !
    • No te enamores/Nu te îndrăgosti de o femeie care citește
  • ENTREVISTAS
    • EL FOLKLORE SEFARDÍ EN RUMANÍA/FOLCLORUL SEFARD ÎN ROMÂNIA
    • EL HEBREO ESTEREOTIPO-ESBOZO DE HISTORIA CULTURAL

ghemulariadnei

~ Site-ul care îți arată ieșirea din Labirint

ghemulariadnei

Archivos mensuales: octubre 2016

SPANIA – ÎNTRE COABITARE ȘI ABȚINERE

31 lunes Oct 2016

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Mariano Rajoy, Partidul Popular, Pedro Sánchez, prim-ministru, PSOE, Spania

rajoy-invingator

 Spania are din nou un prim-ministru în exercițiu: Mariano Rajoy

Spania a reușit, în sfârșit, să iasă din blocajul politic în care a rămas înțepenită timp de 315 zile  și să intre pe un făgaș de normalitate politică și instituțională.

Mariano Rajoy a obținut investitura ca prim-ministru – presidente del gobierno – sâmbătă, 29 octombrie 2016.

Investitura a fost posibilă în urma deciziei Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol de a se abține, de a nu mai vota împotriva candidatului Partidului Popular la funcția de prim-ministru.

rajoy-investit-3

rajoy-investit-4Mariano Rajoy după primirea votului de investitură

Discursurile și intervențiile care au precedat votul – 170 pentru, 111 împotrivă și 68 de abțineri – au arătat că societatea spaniolă are mari și serioase probleme : provocări secesioniste, dar, mai ales o înfruntare politică acerbă atât între stânga și dreapta, cât și în interiorul stângii, foarte divizate.

Adversarii politici au ajuns să se urască ! S-au auzit cuvinte ca TRĂDĂTORII ! la adresa deputaților socialiști, cuvinte venite tot de la un socialist !, în timp ce mulțimea protestatară din stradă striga: MAFIA LOVITURII DE STAT! Așa era perceput votul de investitură dat lui Mariano Rajoy.

rajoy-investit-5

rajoy-investit-6Mariano Rajoy după primirea votului de investitură

Marea problemă a societății spaniole actuale este coabitarea partidelor politice, mai precis, incapacitatea lor de a coabita, cu toate că situația din Parlament le arată că aceasta este o necesitate stringentă.

La alegerile din luna decembrie a anului trecut, singurul partid care a câștigat mai multe voturi și mai multe fotolii de parlamentar a fost Partidul Popular, condus de Mariano Rajoy.

Cu toate că are cu 52 de deputați mai mult decât cel de al doilea partid clasat, Partidul Socialist, Partidul Popular nu dispune,  totuși, de o majoritate pentru a putea guverna singur. De aceea, a făcut apel la Partidul Socialist să i se alăture la guvernare, într-o mare și stabilă coaliție. Refuzul socialist a fost categoric, timp de aproape un an. A fost nevoie să fie înlăturat de la conducere Pedro Sánchez, liderul partidului, pentru ca La Junta Gestora, un fel de Comitet Executiv, să poată lua decizia, cu foarte mare greutate, de a oferi o minimă contribuție la normalizarea vieții politice spaniole : abținerea.

Dar, cu ce preț! În interiorul partidului s-a declanșat o criză acută. 15 deputați socialiști, în loc să se abțină, au votat foarte ostentativ – ¡NO ES NO ! (Nu înseamnă Nu!) împotriva investiturii lui Mariano Rajoy. Se cere convocarea urgentă a unui Congres al partidului. Pedro Sánchez a anunțat că el nu renunță la politică și că va cutreiera Spania cu automobilul „pentru a vedea cum gândește militantul socialist de rând !”

pedro-sanchez

pedro-sanchez-2Pedro Sánchez… învins !

Sunt semne că Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol nu mai este unitar.

De la moartea lui Franco, în 1976, stânga politică spaniolă a fost tot timpul divizată, ba chiar învrăjbită. Stânga socialistă (de inspirație germană) nu avea ochi pentru stânga comunistă. În schimb, fiecare avea relații cordiale cu Regele Juan Carlos.

Tranziția de la dictatură la democrație a fost condusă de oameni de dreapta, deosebit de inteligenți. Și totuși, liderul unui mic partid – Partidul Comunist din Spania (din Spania, deoarece timp de decenii a existat în străinătate !) – deci liderul acestui partid, Santiago Carrillo, a fost cel care a avut ideea ca la procesul de tranziție să-și aducă contribuția TOATE FORȚELE POLITICE spaniole din acei ani, acord pecetluit prin Pactul de la Moncloa. Moncloa este palatul în care își are sediul Guvernul Spaniei.

Dreapta spaniolă a reușit să se dezbare rapid de extremiștii ei, numiți durii sau falangiștii , iar, la ora actuală, Partidul Popular este perceput ca un partid modern și eficient, cu toate că imaginea îi este deteriorată de numeroase cazuri de mare corupție printre membrii lui de vază.

Partidul Popular a scos țara din recesiune, a redus șomajul, dar, mai ales își declară disponibilitatea de a coabita la guvernare cu orice partid dorește să apere unitatea regatului spaniol (așadar nu sprijină secesiunea!) și să contribuie la consolidarea creșterii economice pe care o înregistrează Spania, de cîțiva ani încoace.

Apelul la coabitare se adresează în primul rând  Partidului Socialist.

În schimb, stânga spaniolă s-a radicalizat! S-a radicalizat în timpul crizei economice, când la guvernare s-a aflat  un guvern socialist, condus de José Luís Rodríguez Zapatero, în cel de al doilea mandat al său (2008-2011).

zapateroJosé Luís Rodríguez Zapatero

Venirea la guvernare (alternanța!) a Partidului Popular, în frunte cu Mariano Rajoy Brey, a însemnat impunerea unei austerități economico-financiare, pentru a stopa recesiunea. Aceste măsuri, cu toate că și-au dovedit eficiența, au determinat o și mai mare radicalizare a stângii.

La ora actuală, Spania are o creștere economică consolidată de 3,2 la sută, mai mare decât media europeană. Totuși, austeritatea a determinat o uzură politică, vizibilă în rezultatele alegerilor pentru cel de al doilea mandat al PP, din 2015, când Rajoy a obținut o majoritate insuficientă pentru a guverna. Nici măcar nu a cerut investitura. Tot în 2015, au avut loc alte alegeri care, acum, în sfârșit, i-au adus lui Rajoy investitura cu un guvern minoritar.

Rajoy solicită colaborarea tuturor partidelor politice pentru a continua ceea ce a construit guvernul său până acum. Partidul Socialist oferă doar o ABȚINERE!

Cuvântul COABITARE există în spaniolă, dar, în mod ciudat, nu este folosit nici de politicieni sau parlamentari, și nici de presa spaniolă. Este absent! Deocamdată este ignorat.

Dar, vor trebui să-l descopere foarte curând, pentru ca țara să poată fi guvernată. Altfel, vor ajunge la ceea ce nimeni nu mai vrea: alte alegeri anticipate!

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

ACESTEA SUNT FRUNZELE MELE !

28 viernes Oct 2016

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

frunze, moarte, primăvară, Renaștere, toamnă

frunze-3

De ce copacii vor să le lăsăm lor frunzele … moarte, toamna ? Pentru că vor reînvia la primăvară !

În fiecare toamnă, frunzele mele se desprind din ramurile mele și cad pe pământ, pentru a reface  cămara solului, din care am scos, cu rădăcinile mele, tot felul de minerale pe care, cu seva mea, le-am urcat, prin trunchi, în sus, spre ramuri cu boboci și muguri, care, primăvara, devin flori și frunze … adică, bucuria albinelor și a păsărilor… vrăbii, pițigoi, mierle, turturele…, și încântarea oamenilor, care găsesc timp și care au dispoziția cea bună ca să-mi admire coroana verde.

parc-primavara

Frunza care cade pe pământ este mulțumirea pe care eu pot să o aduc Geei sau Gliei, MAMA care ne hrănește și ne susține, cu atâta dărnicie, pe noi toți cei care suntem viața pe această planetă, indiferent dacă suntem plante, animale sau oameni. Corect și drept este ca și eu să-i restitui tot ce pot  din  tot ce mi-a dat, în decursul atâtor ani, în decursul atâtor cicluri ale clorofilei și ale rodirii.

femeie-copac

Frunza care cade pe pământ, din momentul în care mi se desprinde din ramuri, își retrăiește, în cele două-trei secunde cât durează voiajul ei final, întreaga viață : din vremea când era un mugurel, astă primăvară, frunză fragedă, la începutul verii, și frunză matură și muncitoare, care a susținut și dezvoltat floarea și fructul meu, adică splendoarea și speranța mea, toată vara și toată toamna, până în momentul în care ne-am despărțit și ne-am promis că ne vom revedea primăvara viitoare.

green-man-2

Frunzele au suflet ! În jurul rădăcinilor și a ramurilor mele, ele simt prezența sufletelor fostelor și viitoarelor frunze. Sunt aici cu mine, tot timpul ! Vor să se lipească de sufletul meu, iar eu îmi țin sufletul foarte deschis pentru ele, tot timpul ! Sunt sufletele frunzelor mele !

om-copac

De aceea, aș vrea ca frunzele – suflet și trup – să rămână cu mine. Dacă, pe alei și în parcuri, mi se iau frunzele toamna, pentru a fi duse în altă parte, departe, sufăr, rămân sărac și singur. Suferă și MAMA Geea, Glia. Pământul din jurul meu își pierde treptat din fertilitate, din putere și din dărnicie. În plus, transportul atâtor frunze departe înseamnă cheltuială și poluare inutile. An de an ! Este mult mai simplu și sănătos, este mult mai corect și frumos ca frunzele mele să fie adunate, și îngropate în pământul din jurul trunchiului meu, în acei metri pătrați la care – așa cum a stabilit prietenul meu, OMUL – am dreptul prin lege.

parc-toamna-2

parcul-venus

Nu-mi mai luați frunzele! ACESTEA SUNT FRUNZELE MELE !

AUTOR: ARIADNA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

TENTAȚIA ABSOLUTISMULUI SAU SIMFONIA ÎNTREBĂRILOR

25 martes Oct 2016

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

absolutism, Deveselu, Erdogan, putere, Putin, scut anti-rachetă, spațiu aerian, Trump

deveseluSistemul antirachetă de la Deveselu, România

Cine se teme, oare, de Deveselu ?

Chiar se teme Federația Rusă de un radar ? Și se teme într-atât de mult, încât se găsește cine să amenințe un fel de alarmă de automobil (care semnalează, din timp, dacă trec rachete pe deasupra… intrușii !), cu represalii nucleare… vezi Vanin… y drughie (adică și alții).

Cum de ai îndrăznit să-ți pui alarmă la automobil ? E o amenințare ! Radarul acela face parte dintr-un sistem mai elaborat (sofisticat), care până la urmă, nu e defensiv, ci agresiv!

Oare, chiar așa să fie ?

Cine nu are loc de cine ?

Din Finlanda, până la Marea Neagră, din Turcia și Israel, până în Alaska, cine violează spațiul aerian, așa, puțin, nu prea mult, .. cine se apropie amenințător de vase militare, de avioane ale NATO, într-o formă penibilă, de teribilism și bravuconadă – fanfaronadă, care a ajuns să  fie denumită, în cercurile militare, INTERCEPTARE NE PROFESIONISTĂ, periculoasă din cauza iresponsabilității cu care este îndeplinită ? Cei care o realizează sunt chiar de capul lor ? Piloții sunt, de regulă toți, oameni supersănotoși, la trup și minte, care îndeplinesc doar ce li se ordonă ! Altfel, nu ar fi lăsați să zboare ! Ori, asemenea incidente sunt prea numeroase ca să nu vedem că există un ordin general și universal : Zburați în așa fel, încât să creadă că treceți prin ei !

Cui ar putea prii un asemenea gen de bravuconade/fanfaronade?

Este clar că sunt pentru uz intern !

Suntem din nou o supraputere ! Triturăm Siria ca să arătăm cât de puternici suntem, chiar cu riscul de a fi considerați criminali de război ! Important este să le zmulgem celorlalți chiar și un simulacru de reacții și proteste ! Uite ce viteji și neînfricați suntem !

avion-rusesc

Esența problemei o constituie Putin. A găsit o formulă  de a se eterniza la putere : când președinte, când prim ministru, în tandem cu Medvedev. Și așa, la nesfârșit… Orice contracandidat serios este eliminat brutal (vezi Boris Nemțov). Putin are veleități și voluptăți de țar. Pilonii pe care se sprijină sunt naționalismul și militarismul. Vom fi iarăși ce am fost..!

Oare ?

China, la ora actuală, este pe cale de a depăși Federația Rusă în materie de potențial și cercetare științifică. Din punct de vedre economic, Rusia nu stă prea bine, este cu mult în urma Chinei : prețul petrolului nu-i mai aduce venituri suficiente, ocuparea Crimeei și sancțiunile Occidentului au serioase consecințe negative în viața de zi cu zi a cetățeanului de rând.

Problema este că  această atitudine absolutistă este sprijinită, într-un fel, și de Occident. Există voci care avertizează că Rusia lui Putin este pe cale de a invada unele țări membre ale NATO. Sau chiar Europa întreagă ! Că Europa nu e pregătită să facă față forțelor net superioare ale Federației Ruse !

Oare ? Chiar așa să fie ? Cum va arăta Rusia a doua zi după ce va încerca să invadeze Europa? Nu ar fi mai sănătos și rațional să considerăm că va veni o zi în care federația Rusă va trăi într-o armonie perfectă cu Europa, că va face parte din Europa unită ? Viitorul Europei este legat – cu toate alternativele care se caută – de resursele minerale și energetice siberiene ale Federației Ruse. Oare vitala armonie ruso-europeană nu va pune sub semnul întrebării Munții Urali, ce mai înseamnă ei, oare Europa nu se întinde, în realitate, până la Vladivostoc ?

Pentru aceasta este nevoie, desigur, de un nou Gorbaciov !

Rusia are mulți oameni înțelepți și cumpătați ! Când va fi nevoie, noul Gorbaciov își va face apariția !

Pe plan mondial, s-au înmulțit, ce-i drept, absolutiștii !

Erdogan se vrea sultan ! Nu atât pentru harem, cât pentru imperiu, un nou Imperiu Otoman !

erdogan-putin

Cu haremul este Donald Trump, alt absolutist ! Dar, foarte curând, îl vor bate femeile, prea a vorbit disprețuitor la adresa lor. Femeile și latinii, adică hispanicii. Va fi primul care va cădea ! De fapt, nici nu va ajunge ! Și a anunțat că nu va recunoaște că nu a ajuns ! Este, de pe acum,  o recunoaștere că a pierdut !

Are, oare, viitor absolutismul ?

trump-miss

AUTOR: EUGEN HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: EUGEN HAC  precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

eugen

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

Dilema republicană /El dilema republicano

23 domingo Oct 2016

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

alegeri, Donald Trump, EE UU, elecciones norteamericanas, Hillary Clinton, SUA

Diana Negre  s-a născut la București

Vorbește multe limbi, ca și cum ar fi limbile ei materne: catalană, spaniolă, franceză…română…(printre altele)…și, desigur, engleza, deoarece, ca jurnalistă, s-a consacrat în  Statele Unite ale Americii, unde locuiește de mulți ani.

Este foarte bine cunoscută și în Cuba : vocea ei e foarte familiară în insulă  grație emisiunilor pe care le transmite postul de radio JOSE MARTI. (Echivalentul a ceea ce a fost Radio Europa Liberă).

Obișnuiește să vină în România pentru a ține conferințe pe teme de politică americană  și pentru a preda lecții de jurnalism.

Este un mare privilegiu să beneficiem de colaborarea Dianei Negre!

Trump este un rarefiat,… în timp ce Clinton este foarte densă!

Este o formulă de înțelegere a situației electorale americane în momentul de față : Trump câștigă în locuri în care sunt puțini locuitori pe kilometrul pătrat; Clinton câștigă net în localități care au mai mult de jumătate de milion de locuitori.

 Dilema republicană                Diana Negre

clinton-trump

Rămân doar două săptămâni până la alegerile prezidențiale din SUA și, în acest tronson final, se pare că magnatul newyorkez, Donald Trump are puține șanse să recupereze distanța care îl separă de Hillary Clinton, care, conform sondajelor de opinie, are un avantaj solid.

Cei doi candidați s-au înfruntat pentru ultima oară miercurea trecută, iar dacă Trump a ieșit ceva mai bine decât în cele două dezbateri anterioare, nu există indicii că va putea depăși cele 6 puncte de dezavantaj care apar în sondaje : nu există precedente ca vreun candidat la președinție să fi recuperat o asemenea diferență într-un asemenea moment al cursei electorale.

Cu toate că unele institute demoscopice (de sondare a opiniei publice) au proiecții mult mai favorabile lui  Trump, majoritatea se înclină în favoarea lui Clinton cu marje FINALE  chiar mai mari decât aceste  6 puncte, iar rezultatele ar putea fi chiar mai rele pentru candidatul republican Trump: sistemul electoral american nu se bazează pe o simplă numărare a voturilor, ci urmează structura federală a țării, astfel încât, câștigătorul din statele cu populație mare culege totalitatea voturilor, adunând în favoarea sa un număr mult mai mare decât sufragiile pe care le-a primit.

Această modalitate de a distribui voturile arată sprijinul pe care diferitele grupuri sociale îl acordă unui partid sau celuilalt : cu toată campania agitată care, din fericire, se sfârșește curând, cu toată personalitatea foarte diferită a celor doi candidați, este probabil ca numărătoarea votului să reflecte exact ceea ce datele statistice arătau înainte de a începe cursa electorală: în SUA sunt mai mulți democrați decât republicani (cu aproximativ 6% mai mulți), iar, dacă nu apare un candidat care să modifice mult opinia publică, democrații vor fi cei care vor ajunge la Casa Albă.

De fapt, cele două partide și-au împărțit puterea prezidențială în mod egal de la cel de al Doilea Război Mondial, cu 36 de ani pentru fiecare, începând cu președintele Truman, și același lucru se poate spune despre secolul nostru : 8 ani au fost pentru republicani, cu George W. Bush, și alți 8 ani pentru democrați, cu Barack Obama.

Însă, schimbările demografice care au avut loc în SUA pot altera echilibrul, favorizându-i pe democrați – și nu în mod special pe Hillary Clinton, care are de beneficiat de pe urma personalității imprevizibile a rivalului ei, Donald Trump.

Sunt schimbări profunde cu consecințe pe termen lung. Este un curent care afectează ceva care, până acum, a fost profund american: sufletul rural al SUA, cu toată dezvoltarea sa economică și tehnologică.

america-rurala-1

 america-rurala-2

Vizitatorului european, ACEST SUFLET nu-i apare prea evident, în bună parte deoarece Mecca turistică americană este New York-ul, un oraș care nu reflectă realitatea unei țări cu puține aglomerări urbane, cu întinse suprafețe nelocuite și o relativă dificultate de transport.

Acest peisaj se schimbă, în mare măsură, deoarece noua generație, cunoscută în SUA ca „the millenials”, (cei născuți după 1980) este cel mai mare grup demografic din țară. Acești millenials îi înlocuiesc pe cei care până acum au format grupul principal,  „baby boomers”, adică, cei care au venit pe lume între 1945 și 1968.

Una dintre schimbările care probabil definiesc cel mai mult această nouă societate este preferința de a sta la oraș, adică o noutate, într-o țară unde ideal era să locuiești departe de centrele urbane, în case mari înconjurate de terenuri cât mai mari posibil, ceea ce i-a obligat pe „baby boomers” să străbată mari distante pentru a ajunge, zilnic, la locul de muncă…și să-și petreacă timpul liber tăind gazonul.

Cu distanțele mari și densitatea mică a populației, zonele suburbane oferă puține puncte de atracție culturală și, în multe orășele mici, doar comunitățile religioase pot fi considerate centre sociale. Dacă marile orașe sunt înconjurate de centuri sub-urbane, orașele mici au și ele centurile lor, iar locuitorii lor, izolați și lipsiți de servicii publice solide, consideră că este foarte necesar să  existe arme în casă pentru a se putea apăra.

farmer-cu-arma

Clinton și Partidul Democrat, sub conducerea lui Barack Obama, se adresează populației urbane și nu se sfiesc să-i desconsidere, în mod public, pe „deplorabilii” cărora le plac armele de foc și trăiesc  foarte preocupați de viața lor religioasă. Mesajul lor este foarte diferit de CEL al altor președinți democrați, cum a fost Clinton sau Carter, fii ai preeriilor, care nu apelau la rafinații locuitori ai orașelor.

În această nouă abordare, democrații au un avantaj natural: pe suprafețele enorme din central SUA, unde trăiește populația valorilor tradiționale și a simpatiilor republicane, sunt câmpii întinse cu grâu, porumb, mari cirezi de vite și puțuri petrolifere, dar, locuitorii sunt puțin numeroși… și voturi puține.

Chiar dacă republicanii câștigă categoric în Kansas, Kentucky, Dakota sau Wyoming, nu vor putea compensa, totuși, pierderile pe coastele atlantică și pacifică: state precum California sau New York se află ferm în mâinile democraților, și numai aceste două state reprezintă deja 31% din cele 270 de voturi electorale necesare pentru a câștiga Casa Albă.

Unicul bastion republican important este Texas, dar, cu doar 38 de voturi  electorale, nu poate compensa cele 84 de voturi (55 California, 29 New York). Și, ca lucrurile să fie și mai dificile,  democrații tot câștigă teren în zone tradițional republicane: Carolina de Nord, de exemplu, se lasă sedusă de democrați de când Charlotte, cel mai mare oraș din zona, a crescut datorită faptului că a devenit un puternic centru bancar. Nici Texas-ul nu mai este atât de sigur, deoarece Dallas, care a devenit un centru de cercetări, cu mari spitale, se tot apropie de democrați.

De fapt, peste tot se întâmplă același lucru:  democrații au 60% din voturi acolo unde populația depășește 500.000 de locuitori, au jumătate când această cifra scade, și pierd în localitățile cu mai puțin de 5.000 de suflete.

new-york

Trump a făcut un efort pentru a-și atrage votul clasei de muncitori albi și a reușit..  Dar, nu e suficient; în parte, deoarece generația tânără de la orașe este mare și continuă să crească, și, în parte, deoarece republicanii câștigă voturi atunci când populația se imbogățește, ceea ce nu s-a mai întâmplat de la marea criză din 2008. Atât dacă Trump câștigă, cât și dacă pierde, republicanii vor fi nevoiți să își schimbe mesajul și să caute noi modalități de a-i atrage pe noii americani, care sunt mai tineri și mai puțin credincioși. Poate, cel mai ușor ar fi dacă i-ar face mai bogați…

 Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

diana-molineaux

 ***

Diana Negre es una periodista que nació en Bucarest, Rumanía. Habla muchos idomas, como si fueran… sus lenguas maternas: catalán, español, francés…rumano…(entre otros)…y, por supuesto, inglés, porque, como periodista, se consagró en EEUU, donde vive desde hace muchos años.

Es famosa también en Cuba : su voz ha llegado a ser muy familiar en la isla, a través de los programas emitidos por la emisora de radio JOSÉ MARTÍ.

Acude a Rumanía, a menudo, para dar conferencias sobre temas  de política norteamericana y para impartir clases de periodismo.

¡Es un gran privilegio contar con su colaboración!

¡Trump es un enrarecido,… mientras que Clinton está muy densa!

Es una fórmula para comprender la situación electoral en EEUU, en el momento actual:  Trump gana en zonas en que hay pocos habitantes por kilómetro cuadrado, mientras que Clinton vence en ciudades con más de medio millón de habitantes.

 El dilema republicano             Diana Negre

trump-rural-2

Faltan ya poco más de dos semanas para las elecciones norteamericanas y en este tramo final de la carrera parece que el magnate neoyorquino Donald Trump tiene muy escasas posibilidades de recuperar el retraso acumulado respecto a Hillary Clinton, que lleva una ventaja sólida en los sondeos de opinión.

Ambos candidatos se enfrentaron por última vez en el tercer debate presidencial el miércoles de esta semana y, si bien Trump quedó mejor que en los dos precedentes, no hay indicios de que sea bastante para superar los 6 puntos de atraso en las encuestas: no hay precedentes de que ningún otro aspirante a la presidencia haya recuperado una desventaja semejante en este momento de la carrera electoral.

Aunque algunos institutos demoscópicos tienen proyecciones mucho más favorables a Trump, la mayoría se inclina a favor de Clinton por márgenes FINALES  incluso mayores a estos 6 puntos y los resultados podrían ser mucho peores para el aspirante republicano Trump: El sistema electoral norteamericano no se basa en simples recuentos de votos, sino que sigue la estructura federal del país, de forma que el ganador en los estados con mucha población, se lleva el total de los votos y así apunta a su favor un número mucho mayor que el recibido.

hillary-urbana

 hillary-urbana-2

En realidad, este reparto de votos refleja el apoyo de diferentes grupos sociales norteamericanos a uno u otro partido: A pesar de la agitada campaña que afortunadamente está a punto de terminar, a pesar de las diferentes personalidades de ambos candidatos, es probable que el cómputo de votos refleje lo que los datos estadísticos ya indicaban antes de empezar esta carrera electoral: en Estados Unidos hay más demócratas que republicanos (aproximadamente un 6% más) y si no aparece un candidato que modifique mucho la opinión pública,  serán los demócratas quienes ocuparán la Casa Blanca.

En realidad, ambos partidos se han repartido el poder presidencial por un igual desde la Segunda Guerra Mundial, con 36 años para cada uno a partir del presidente Truman y lo mismo se puede decir del nuevo siglo, pues hasta ahora ha ido 8 años para los republicanos con George W Bush y otros 8 para los demócratas con Barack Obama.

Pero, los cambios demográficos registrados en el país pueden alterar este equilibrio y favorecer a los demócratas – y no solo a Hillary Clinton que se beneficia de la personalidad imprevisible de su rival Donald Trump.

Son cambios profundos y de consecuencias a largo plazo. Es una corriente que afecta algo que hasta ahora ha sido profundamente norteamericano: el alma rural de Estados Unidos, a pesar de su desarrollo económico y tecnológico.

Al visitante de nuestras tierras europeas ESTO no le resulta evidente, en buena parte porque la meca turística norteamericana es Nueva York, una ciudad que no refleja la realidad de un país de escasas aglomeraciones urbanas, grandes extensiones de terrenos deshabitados y una relativa dificultad de transporte.

Pero, este panorama está cambiando, en gran medida porque la nueva generación que en Estados Unidos se conoce como los “millenials”, (los nacidos después de 1980) es el mayor grupo demográfico del país. Estos millenials substituyen así al que hasta ahora había sido el principal grupo, los “baby boomers”, es decir, los que llegaron al mundo entre 1945 y 1968.

Uno de los cambios que probablemente más definen a esta nueva sociedad es la preferencia por las ciudades, algo nuevo en un país donde el ideal era vivir lejos de los centros urbanos, en casas grandes rodeadas de un terreno tan grande posible, lo que obligó a los “baby boomers” a recorrer grandes distancias para acudir diariamente al trabajo….y a pasar sus horas libres cortando el césped.

trump-rural-2

 trump-rural-3

Con las distancias y la escasa densidad de población, las zonas suburbanas ofrecen pocos atractivos culturales y en muchas ciudades pequeñas los centros sociales lo constituyen las comunidades religiosas. Si las grandes urbes están rodeadas de gigantescos anillos sub-urbanos, las ciudades pequeñas tienen también un sistema semejante y sus residentes, aislados y sin grandes servicios públicos, consideran una necesidad tener en casa armas para defenderse.

Clinton y el Partido Demócrata bajo la dirección de Barack Obama se dirigen a la población urbana y no tienen reparo en despreciar públicamente a los “deplorables” que aprecian las armas de fuego y viven pendientes de su fe  religiosa. Su mensaje es muy diferente DEL de otros presidentes demócratas, como Clinton o Carter, hijos de las praderas que no apelaban a los refinados residentes de las ciudades.

america-provinciala-1

En el nuevo planteamiento, los demócratas tienen una ventaja natural: en las enormes extensiones del centro del país, donde vive la población de valores tradicionales y simpatías republicanas, hay enormes praderas con trigo, maíz, grandes manadas de ganado y perforaciones para sacar petróleo, pero poca gente… y pocos votos.

Aunque los republicanos arrasen en Kansas, Kentucky, Dakota o Wyoming, no podrán compensar las pérdidas en las dos costas del país: estados como California o Nueva York están sólidamente en manos demócratas y ellos dos solos representan ya el 31% de los 270 votos electorales necesarios  para ganar la Casa Blanca.

El único bastión republicano importante es Texas, pero con 38 votos electorales no puede compensar los 84 votos de los otros dos (55 California, 29 NY). Para hacerlo aún más difícil, los demócratas van ganando terreno en zonas tradicionalmente republicanas: Carolina del Norte, por ejemplo, se deja seducir por los demócratas desde que su mayor ciudad, Charlotte, ha crecido al convertirse en un centro bancario.  Ni siquiera Texas está garantizada, pues el crecimiento de Dallas, convertido en un centro de investigación y grandes hospitales, la va acercando a los demócratas. En todo el país ocurre lo mismo:  los demócratas se llevan el 60% del voto cuando la población supera las 500.000 personas, se quedan en la mitad cuando baja de esta cifra y pierden en núcleos de menos de 5.000.

Trump hizo un esfuerzo para ganarse el voto de la clase trabajadora blanca y ha tenido éxito.  Pero no es suficiente; en parte, porque la generación joven y urbana es mayor y va creciendo y en parte porque los republicanos ganan votos cuando la población se enriquece, algo que no ocurre desde la gran crisis de 2008. Tanto si Trump pierde como si gana, los republicanos se enfrentarán a la tarea de modificar su mensaje y de buscar formas de atraer a los nuevos americanos que son más jóvenes y menos religiosos. Quizá lo más fácil sería hacerlos más ricos…

Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

GROZAVUL…S-A DAT PE BRAZDĂ!/DÓNDE DIJE DIGO, DIJE….

22 sábado Oct 2016

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Grecia, SYRIZA, Tsipras

Avem privilegiul de a beneficia de colaborarea jurnalistului spaniol, VALENTIN POPESCU, profesor de jurnalism, prestigios editorialist și corespondent, timp de un sfert de secol, al cotidianului  VANGUARDIA de  Barcelona, la Bonn, R.F. Germania.

Atunci, mi-a plăcut să promit; acum, pricep că nu se poate…

 GROZAVUL…S-A DAT PE BRAZDĂ!

tsipras-1

Recentul congres al partidului care se află la guvernare în Grecia – Syriza – nu va rămâne în Istorie și nici nu va schimba Istoria. Ce s-a trâmbițat cu această ocazie a fost  psalmodierea obișnuită a oamenilor politici care nu au nici programe de viitor și nici succese pe care să le explice.  Totuși, merită să-i acordăm puțină atenție, deoarece surprinde, în toată cruditatea ei, devenirea (devenirea, ca să nu spunem decăderea) avântului utopic, atunci când se confruntă cu realitatea politică.

În luna iulie a anului 2013 (când Syriza nu era decât acronimul – „Alianța partidelor radicale de stânga” – unui conglomerat de grupuscule politice)  propunerile și discursurile lui Tsipras, actualul șef al Guvernului grec, erau apocaliptice, absolutiste, ireductibile și de un marxism pe cât de rânced, pe atât de himeric.

tsipras-2

În acele momente cruciale, pentru a salva Grecia de la prăbușire (Grecia care a fost și a rămas cea mai îndatorată țară din Europa)  Tsipras și adepții săi etichetau programele de salvare ca fiind „atacuri capitaliste împotriva poporului grec” și refuzau să recunoască datoria externă a țării, pe lângă multe alte fraze răsunătoare, cu același mesaj și aceeași ură.

În 2016, după o guvernare de trei ani și cu ajutoare care au venit de peste tot (mai ales de la FMI și Banca Mondială) Syriza și Tsipras au renunțat la tiradele împotriva Angelei Merkel și a creditorilor, precum și la virulența discursurilor, pentru a vorbi la fel ca toată lumea… și pentru a se înțelege cu creditorii.

Și aceasta, deoarece, oricum am privi, am analiza sau am planifica lucrurile, unica ieșire posibilă din această situație  este o nouă iertare a datoriei Greciei.

Pe această temă, încă se mai discută, deoarece Germaniei îi vine foarte greu să renunțe la și mai mulți bani, în timp ce FMI nu mai crede în promisiunile Atenei de a înfăptui reforme, de a economisi și de a face investiții… și, pe bună dreptate, căci, în acest an, economia Greciei a coborât cu 1,3%. Clar, realitatea este că, dacă datoria nu se amână până în Ziua Judecății de Apoi, unica ieșire verosimilă este o nouă anulare a datoriei.

tsipras-3

Și, ca urmare, acum că Syriza și Tsipras sunt pe cale să obțină această nouă iertare, relația lor cu creditorii a dobândit o catifelare… versailleză.

Poate de aceea, dar și mai probabil, din motive ideologice care nu s-au schimbat la Atena din 2013, persistă ostilitatea comuniștilor greci față de Syriza.

Tsipras a încercat, atunci și de atunci încoace, să facă tot posibilul pentru a-și atrage colaborarea comuniștilor, dar nu a reușit să obțină decât  o perpetuare a antagonismului cu și mai multă asprime. Iar, dacă asprimea este la cote maxime, și formularea ei este pe măsură : cu aceeași dialectică veche de decenii, Syriza este acuzată că „a trecut de partea burgheziei social democrate…”

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

VALENTIN POPESCU

 ***

Tenemos el privilegio de contar con la colaboración del periodista español y profesor de periodismo, VALENTIN POPESCU, columnista de primera magnitud y corresponsal, durante un cuarto de siglo, de LA VANGUARDIA  de Barcelona, en Bonn, R.F. de Alemania.

Mucho me gustó lo imposible prometer; ahora, me percato de que lo imposible no puede ser…

DÓNDE DIJE DIGO, DIJE….

tsipras-4

El reciente congreso del partido gubernamental griego – Syriza – ni pasará a la Historia ni mucho menos la modificará. Lo dicho allá fue el salmodiar habitual de los políticos que no tienen ni programas ni éxitos que explicar. No obstante, se merece un poco de atención porque retrata con toda crudeza el devenir (devenir, para no decir decaer ) de los ímpetus utópicos en su confrontación con la realidad política.

En julio del 2013, cuando Syriza no era más que el acrónimo (“Alianza de las izquierdas radicales”) de un conglomerado de grupúsculos políticos, sus propuestas y los discursos de Tsipras, el actual jefe del Gobierno griego, eran apocalípticos, absolutistas, irreductibles y de un marxismo tan rancio como quimérico. En aquellos momentos cruciales para salvar a Grecia de la bancarrota – era y es la nación más endeudada de Europa –, Tsipras y colegas tildaban los programas de rescate de “ataques capitalistas contra el pueblo heleno” y se negaban a reconocer las deudas exteriores del país, amén de un sinfín de frases altisonantes con el mismo mensaje y encono.

tsipras-5

En el 2016, tras tres años en el poder y nuevas ayudas económicas de todas partes (empezando por el Fondo Monetario Internacional (FMI) y el Banco Mundial), Syriza y Tsipras han abandonado las tiradas contra Ángela Merkel y demás acreedores, así como la virulencia oratoria, para hablar como todo el mundo…y entenderse con el mundo acreedor. Porque, se mire como se mire y se plantee como se plantee, la única salida posible es una nueva quita del montante de la deuda griega.

tsipras-6

Este paso se está discutiendo todavía porque a Alemania se le hace muy costa arriba renunciar a más dineros y el FMI se niega a seguir creyendo en las promeses atenienses de reformas, ahorros e inversiones…y no sin razón, ya que, este año, la economía griega ha descendido un 1,3%. Pero, la realidad es que si la deuda no se aplaza al día del juicio final, la única salida verosímil es una nueva quita. Y consecuentemente, ahora que Syriza y Tsipras han de conseguirlo, su trato con los acreedores se ha vuelto de un suave versallesco.

tsipras-7

Quizá por esto y, más probablemente, por motivos ideológicos, lo que no ha cambiado, desde en 2013 en Atenas, es la hostilidad de los comunistas griegos contra Syriza. Tsipras intentó, entonces y desde entonces, todo lo que pudo para ganarse la cooperación comunista, pero lo único que ha conseguido es que siga el antagonismo, pero con mucha mayor acritud que nunca. Y si la acritud es máxima, la formulación le va a la par : con la dialéctica estalinista de decenios atrás, acusan ahora a Syriza de “haberse pasado a la burguesía socialdemócrata…”

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

 

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

BOSNIA ȘI TRECUTUL EI …ȚEAPĂN/ BOSNIA Y EL PASADO TENAZ

17 lunes Oct 2016

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Agrocomerc, Bihac, Bosnia, Fikret Abdic, Iugoslavia

Avem privilegiul de a beneficia de colaborarea jurnalistului spaniol, VALENTIN POPESCU, profesor de jurnalism, prestigios editorialist și corespondent, timp de un sfert de secol, al cotidianului  VANGUARDIA de  Barcelona, la Bonn, R.F. Germania.

Oare chiar „le stă în caracter” unor oameni să fie tot timpul conducători, să stea, mereu, în fruntea bucatelor?

Sunt, oare, veșnic eficienți oamenii unși cu toate alifiile?

 BOSNIA ȘI TRECUTUL EI …ȚEAPĂN

fikret-abdic1

Bosnia ar putea reprezenta arhetipul necazurilor balcanice : vrea să fie un Stat, dar, din punct de vedere economic, nu este (încă) viabil, nu este recunoscut pe plan internațional de toate țările (Spania nu recunoaște statalitatea Bosniei), iar, în plus, nici măcar nu este o entitate politică unitară, ci un trio format din etnii „unite” printr-o ură viscerală.

Colac peste pupăză, într-o regiune bosniacă – Bihac, cu aproximativ 220.000 de suflete – locuitorii respectivi nu se pot desprinde de trecut, și au ales, la ultimele alegeri regionale, un criminal de război care să-i conducă… deoarece, cândva, în vremea când Bosnia forma parte din Iugoslavia, omul acela, Fikret Abdic, a reușit să aducă în Bihac o oarecare prosperitate, singura de care s-a bucurat vreodată această regiune, în toată istoria ei.

fikret-abdic2

Idila Bihac/Abdic a început spre finalul erei lui Tito, când partidul comunist l-a însărcinat să conducă întreprinderea „Agrocomerc”, care urma să valorifice sărăcăcioasele resurse economice ale unor suprafețe agricole neproductive. Și  Abdic s-a dovedit a fi foarte abil: a făcut o treabă minunată, reușind să pună pe picioare o întreprindere agroalimentară înfloritoare, atât de înfloritoare, încât a devenit una dintre cele mai importante din Iugoslavia din vremea aceea, cu peste 13.000 de salariați.

fikret-abdic3

Orice succes, cu atât mai mult dacă era în sfera economică, era recompensat – în vremea comuniștilor – cu o înaltă funcție politică, astfel încât, când au izbucnit răboaiele care au lăsat Iugoslavia pe butuci,  Abdic era șeful local din Bihac, în nordul Bosniei. Și în războiul civil s-a condus după aceleași criterii care i-au adus succesul în domeniul economic : în funcție de împrejurări, a făcut ceea ce era mai convenabil.

fikret-abdic4

Iar împrejurările erau foarte clare : populația era musulmană, la fel ca în restul  Bosniei, dar, de jur împrejurul Bihac-ului  dominau sârbii și croații, astfel că Abdic s-a aliat cu sârbii. Pentru o vreme, această alianță i-a salvat pe locuitorii regiunii, a salvat  întreprindera „Agrocomerc” și locurile de muncă, dar, escalada conflictului militar l-a pus pe Abdic în situația de a-și folosi, fără menajamente, calitățile de organizator și conducător  și în „arta de a ucide”. Urmarea a fost o luptă sângeroasă împotriva bosniecilor din sud, crearea unui  lagăr de concentrare în care au fost închiși bătrâni, femei și copii, și în care au murit, după cum au stabilit tribunalele, 120 de prizonieri civili și militari.

Abdic a fost condamnat la 20 de ani de închisoare, dar a efectuat numai jumătate din pedeapsă, iar când a fost eliberat, în stradă îl ovaționau vreo 3.000 cetățeni din Bihac.

fikret-abdic5

Alegerile regionale din data de 2 octombrie a acestui an – la care s-a prezentat cu toate că, din momentul eliberării din închisoare, locuiește în Croația – le-a câștigat  detașat, cu 48% din voturi.

Până în acest punct, idila politică Bihac/Abdic a fost ca în basme, un drum plin de roze, cimentat de amintiri încântătoare, morți puțini și burtici pline. Însă, viitorul e dominat de cenușiul  vremurilor de mizerie : Abdic nu mai are amicii lui influenți de odinioară, restul Bosniei îl urăște, iar piața agroalimentară din Europa actuală nu mai este cea din epoca de aur a întreprinderii „Agrocomerc”.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

VALENTIN POPESCU

***

Tenemos el privilegio de contar con la colaboración del periodista español y profesor de periodismo, VALENTIN POPESCU, columnista de primera magnitud y corresponsal, durante un cuarto de siglo, de LA VANGUARDIA  de Barcelona, en Bonn, R.F. de Alemania.

¿Ser dirigente en cualquier circunstancia y ser eficaz tiene que ver con tener muchas tablas?

¿Siempre?

 BOSNIA Y  EL PASADO TENAZ

fikret-abdic7

Bosnia podría definirse como el arquetipo de las desgracias balcánicas : quiere ser un Estado, pero ni es (aún) económicamente viable, ni es reconocida por todas las naciones (España, entre ellas) y humanamente no es un ente político, sino un trio de etnias unidas por un visceral odio mutuo.

Por si le faltaba algún elemento a este cuadro, en una de sus regiones – Bihac, una zona con 220.000 habitantes – los habitantes siguen aferrados al pasado y han elegido en los últimos comicios comarcales autoridad máxima a un criminal de guerra… porque otrora, en los tiempos en que Bosnia era parte de Yugoslavia, este hombre, Fikret Abdic, había proporcionado a Bihac la única y muy modesta prosperidad de que ha gozado en toda su historia.

fikret-abdic-6

La historia de amor Bihac/Abdic comenzó ya en las postrimerías de la era Tito, cuando el partido comunista le encargó que dirigiera la empresa “Agrocomerc” que se encargaba de explotar los parcos recursos económicos de unas tierras empecinadamente pobres. Y Abdic, hombre con tanto talento organizador como mano izquierda, hizo el trabajo a las mil maravillas y logró poner en pie una empresa agroalimentaria pujante, tan pujante que acabó por ser una de las más importantes de la Yugoslavia de la época, con una nómina de más de 13.000 asalariados.

fikret-abdic-11

En la dictadura titista cualquier éxito, y muchísimo más uno económico, desembocaba en un alto cargo político, de forma que al estallar las guerras que acabaron con Yugoslavia, Abdic era el jefe local de Bihac, en el norte de Bosnia. Y aplicó a la guerra civil los mismos criterios que le habían permitido triunfar en economía : hizo lo más conveniente, dadas las circunstancias.

Y las circunstancias eran claras : la población era musulmana, como la del resto de Bosnia, pero Bihac estaba rodeada de tierras dominadas por los serbios y croatas y Abdic se alió con los serbios. De momento esto salvó los residentes, a “Agrocomerc” y los puestos de trabajo, pero la escalada del conflicto militar le obligó a emplear sus dotes de organizador y ejecutivo sin miramientos también en el negocio de matar. La consecuencia fue una lucha sangrienta contra los bosnios del sur, la creación de campos de concentración en el que fueron internados ancianos, mujeres y niños y, según los tribunales, la muerte de 120 prisioneros civiles y militares.

Abdic fue condenado a 20 de prisión, pero logró salir de la cárcel a los diez años y cuando salió del presidio le esperaban en la calle 3.000 ciudadanos de Bihac para vitorearle.

fikret-abdic8

fikret-abdic-9

Como es lógico, las elecciones comunales del pasado 2 de octubre – a las que se presentó pese a residir en Croacia desde su liberación – las ganó arrolladoramente con el 48% de los votos.

Hasta aquí la historia de amor político Bihac/Abdic ha sido de cuento, un camino de rosas cimentado sobre buenos recuerdos, escasas muertes en combate y estómagos llenos. Pero, el futuro es tan sombrío como en las épocas de miseria : Abdic ya no tiene los influyentes amigos de antaño, el resto de Bosnia le odia y el mercado agroalimentario en la Europa de hoy tampoco es el de la era dorada de “Agrocomerc”.

fikret-abdic-10

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu

VALENTIN POPESCU

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

DONALD TRUMP… ȘI ZIUA HISPANITĂȚII/DONALD TRUMP Y… EL DÍA DE LA HISPANIDAD

11 martes Oct 2016

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

comunitate latină, Donald Trump, Hillary Clinton, New York Times, SUA, Ziua Hispanității

hispanidad-en-eeuu-rra-3

În 12 octombrie este sărbătorită, în fiecare an, Ziua Hispanității.

Este o mare sărbătoare: Hispanitatea este pentru Spania ceea ce este Francofonia pentru Franța.

În Europa, spaniola se studiază foarte mult în școli și Universități. Cu toate acestea, nu este, încă, o limbă internațională.

În Uniunea Europeană, engleza, germana și franceza s-au impus „ca primele între pare“, adică, sunt limbile comunitare internaționale, cu toate că limba fiecărui stat membru este, teoretic, la fel de oficială ca toate celelalte 27 sau 28. Brexit-ul, care divizează din ce în ce mai mult și mai adânc societatea britanică, în cazul în care va avea efectiv loc, va pune pe tapet și statutul  englezei ca limbă oficială comunitară. Este posibil, ca atunci, spaniola să facă un pas în față și să se impună ca limbă internațională (și) pe continentul nostru.

În schimb, în America este limbă internațională.

În 60% din școlile din SUA, spaniola se predă ca o a doua limbă oficială. Comunitatea „latină“, termen care se referă la vorbitorii hispanici, adică la: mexicani, cubanezi, portoricani… etc., are o pondere considerabilă.

Cândva, toată fâșia cuprinsă între Florida și California, adică de la Atlantic la Pacific, a aparținut Mexicului.

Spaniola nu a pierdut deloc în fața englezei, a rămas  „la ea acasă“.

Se poate afirma că, în SUA există „O ÎNTREAGĂ SPANIE“, ba chiar mai mult, deoarece comunitatea hispană depășește numericește populația Spaniei europene. Ca segment electoral, hispanicii pot controla și impune victoria candidaților la președinție.

Au fost candidați care, pentru a-și atrage voturile „latinilor“, s-au străduit să țină discursuri în spaniolă.

hispanidad-en-eeuu-rra-4

Coborând în jos pe continentul american, trebuie să semnalăm că spaniola este limba oficială a statelor respective până în Patagonia, adică până în extremitatea sudică a continentului, practic, a Argentinei.

Brazilia este o țară de limbă portugheză, dar spaniola este atât de iubită de brazilieni, încât o învață cu mare plăcere în școli, considerând-o a doua limbă oficială a lor.

Prestigiul limbii spaniole, gloria ei, se află în continuă creștere. S-au creat în această limbă valori culturale și spirituale fără egal. Sunt multe premii Nobel care au recompensat creația literară în spaniolă. Este o limbă opulentă, nuanțată și unitară, cu sonorități superbe.

Anul acesta, DARUL CEL MAI BOGAT pentru Ziua Hispanității a venit (în mod neintenționat!), acum zece zile, din partea ziarului The New York Times care, în ediția lui electronică și-a publicat articolul de fond, PENTRU PRIMA DATĂ în istoria acestui cotidian, ȘI ÎN SPANIOLĂ. A doua zi, ediția tipărită pe hârtie a reluat editorialul în spaniolă! S-a întitulat ¡A VOTAR! (La Vot!), de fapt : Mergeți să votați! Segmentul electoral hispan – adică, 27 de milioane de votanți – era îndemnat să se mobilizeze în totalitate și să voteze pentru Hillary Clinton,  pentru a-l împiedica, astfel, pe excentricul  și xenofobul Donald Trump să ajungă la Casa Albă.

trump

clinton-1

Apelul acesta la mobilizare a potențialului electoral hispan evidențiază importanța deosebită a comunității „latine“ din SUA. Dacă cei 27 de milioane de alegători hispanici se vor duce să voteze, pe data de 8 noiembrie, victoria lui Hillary Clinton va însemna și o victorie a Hispanitații, ca „Zi latină“, a SUA.

Iată cum se încheie editorialul în spaniolă al ziarului The New York Times :

„Cele 56 de milioane de latini – o treime dintre ei nu au împlinit încă 18 ani – reprezintă viitorul Statelor Unite ale Americii în Universități, în locuri de muncă și în cartiere. Este doar o chestiune de timp pentru ca amprenta lor în sistemul politic al țării să reflecte  contribuțiile pe care le aduc ei și în celelalte domenii. Momentul acela trebuie să fie acum“.

(Los 56 millones de latinos —un tercio de ellos menores de 18 años— están   el futuro de Estados Unidos en aulas, lugares de trabajo y barrios. Solo es cuestión de tiempo para que su huella en el sistema político del país se ajuste a sus contribuciones en otras esferas. Ese momento debe ser ahora.)

AUTOR: ARIADNA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

DONALD TRUMP Y… EL DÍA DE LA HISPANIDAD

se-habla-espanol

Cada año, el 12  de octubre se celebra  el Día de la Hispanidad.

Es una gran fiesta : la Hispanidad es para España lo que es la Francofonía para Francia.

En Europa, el español se estudia mucho en escuelas y universidades. Pero, todavía no es lengua internacional. En la Uniunón Europea, el inlgés, el alemán y el frances se han impuesto como  “primeros entre pares“, son lenguas comunitarias internacionales, aunque la lengua de cada Estado miembro es, teoricamente, igual de oficial como todas las demás 27 o 28.  El Brexit, que divide cada vez más profundamente la sociedad británica, de producirse efectivamente, ha de poner sobre el tapete también el estatuto del inglés como lengua oficial comunitaria. Es posible que entonces, el español dé un paso adelante e imponerse como lengua internacional también en nuestro continente.

En cambio, en América, sí, es lengua internacional. En un 60% de las escuelas de EEUU, el español se enseña como segunda lengua oficial. La colectividad “latina“, término que se refiere a los hispanohablantes : mejicanos, cubanos, puertorriqueños,…etc. tiene un considerable peso específico. Hubo un tiempo en que, toda  la amplia franja comprendida entre Florida și California, esto es desde el Atlántico, hasta el Pacífico, perteneció a México. Allí, el español no ha venido perdiendo ante el inglés, todo lo contrario, sigue encontrándose  “en su propia casa“. Se puede afirmar que, dentro de EEUU hay “TODA UNA ESPAÑA“, e incluso más, y ello por cuanto la comunidad  hispana supera en número a la población de la España europea. Como segmento electoral, los  hispanos pueden controlar e imponer la victoria  de los candidatos presidenciales. Hubo candidatos, en la historia reciente, que para captar los votos de “los latinos“, se esmeraron en pronunciar discursos en castellano.

Descendiendo hacia el Sur por el continente americano, nos topamos con la realidad de que el castellano es lengua oficial, prácticamente, de todos los Estados que allí se encuentran, hasta el extremo Sur, es decir, la Argentina, en el Atlántico, y Chile, en el  Pacífico. El Brasil es país de lengua portuguesa, pero, la afición de los brasileños al español es tal, que lo aprenden con mucha pasión y gran facilidad en las escuelas, considerándolo  como su segunda lengua oficial.

El prestigio de la lengua española, su gloria, se encuentran en constante aumento. Se han creado en esta bendita lengua valores culturales y espirituales sin igual. Hay muchos premios Nobel que han venido recompensando, a lo largo de los años, la creación literaria en castellano. Es una lengua rica, matizada y unitaria, con sonoridades divinas.

Este año, EL REGALO MÁS GENEROSO para el Día de la Hispanidad vino, hace ahora unos diez días, (¡si bien no fue pensado como tal!), por parte del periódico The New York Times: en su  edición electrónica publicó, POR VEZ PRIMERA, EN LA HISTORIA DE ESTE ROTATIVO, un editorial también EN ESPAÑOL. Al día siguiente, la edición sobre papel  recogió el editorial en castellano. Bajo el título ¡A VOTAR! exhortaba el periodico al segmento electoral hispano – que asciende a 27 millones de ciudadanos con derecho de voto – a movilizarse y votar por Hillary Clinton,  para impedir así la llegada del excéntrico y xenófobo Donald Trump a la la Casa Blanca.

trump-clinton

hillary-1

Este llamamiento a la movilización del potencial electoral hispano da fe de la importancia sobresaliente de la colectividad latina en EEUU. Si los 27 millones de nortamericanos hispanos con derecho de voto van a las urnas, la victoria de Hillary Clinton supondrá también una victoria de la Hispanidad, como  “Día latino“, en EEUU.

He aquí el final del editorial en castellano del rotativo The New York Times :

“Los 56 millones de latinos —un tercio de ellos menores de 18 años— están el futuro de Estados Unidos en aulas, lugares de trabajo y barrios. Solo es cuestión de tiempo para que su huella en el sistema político del país se ajuste a sus contribuciones en otras esferas.

Ese momento debe ser ahora“.

hillary-2

AUTOR: ARIADNA

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y      ARIADNA

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

EMIGRAȚIE ȘI NEPĂSARE/EMIGRACIÓN Y DESIDIA

09 domingo Oct 2016

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Europa, Grecia, refugiados, refugiați, Siria, Turquía, UE

Avem privilegiul de a beneficia de colaborarea jurnalistului spaniol, VALENTIN POPESCU, profesor de jurnalism, prestigios editorialist și corespondent, timp de un sfert de secol, al cotidianului  VANGUARDIA de  Barcelona, la Bonn, R.F. Germania.

Traficul de persoane merge mână în mână cu corupția; incompetența sau incapacitatea administrativă, împreună cu indolența… se îmbină perfect, dacă la mijloc sunt bani, avantaje și interese.

EMIGRAȚIE ȘI NEPĂSARE

refigiati-1

Drama actualului val al celor care fug de război și foame este cutremurătoare, dar, nepăsarea și abuzurile care o însoțesc sunt  înspăimântătoare. Și aceasta, deoarece mizeria umană îmbracă forma unei piraterii oportuniste, a unor incompetențe administrative locale și a unei indolențe politice a Europei bogate.

Cel mai ușor de înțeles – dar, nu de admis – este abuzul traficanților de oameni din Mediterana Orientală. Cu o medie de peste 2.500 de fugari pe lună, care vin din Turcia în insulele grecești din Marea Egee, plătind, fiecare, cel puțin o mie de euro, afacerea este prea profitabilă și prea la îndemână ca să nu genereze  o întreagă mafie de „transportiști”. Aceasta înseamnă un câștig de două milioane și jumătate de € pe lună, în niște țări cu un PIB mai mic de 26.000 $ pe cap de locuitor.

refigiati-3

refigiati-4

Se poate înțelege ușor și incompetența administrativă a grecilor și a turcilor : un asemenea volum de afaceri găsește întotdeauna polițiști și grăniceri corupți care să închidă ochii în fața traficului cu ființe umane.

De asemenea, există o problemă stucturală în cazul Greciei : Atena dispune de numai 6 birouri care se ocupă de această chestiune, cu o capacitate de a rezolva doar 200 de dosare pe lună. Înțepenirea administrativă crește enorm, deoarece fugarii cer azil politic imediat ce sosec pe sol grecesc – cu mahmureala juridică a recursurilor dacă, evental, li se refuză azilul – dar, și pentru că înfățișările pentru studierea fiecărui caz (așa cum cer normele în vigoare) au loc via internet/Skype… care este debordată de volumul mare de cereri !

refigiati-10

refigiati-12

Ce este foarte greu de înțeles din acest trepied al dramei migranților este indolența autorităților comunitare. De când s-a semnat acordul UE cu Ankara, în luna martie a acestui an, toți fugarii – în marea lor majoritate sirieni, irakieni, afgani și pakistanezi – respinși de Grecia, urmează să fie returnați în Turcia, „a treia țară mai sigură”, adică, acolo unde supraviețuirea refugiaților nu se află în pericol. Dar, în timp ce sirienii nu ar avea probleme, autoritățile comunitare consideră că, pentru afgani, irakieni și pakistanezi, Turcia nu este „a treia țară sigură”. De ce stau lucrurile așa, Bruxelles nu spune, și nici nu a răspuns Turciei, cu toate cererile în acest sens.

refigiati-2

refigiati-5

refigiati-6

Evident, nu e ușor de explicat; de bănuit (cu mari probabilități de a greși), da ! Una dintre bănuieli este că Europa cea bogată oprește, în felul acesta, avalanșa de muritori de foame, întrucât toți fugarii care sosesc în Grecia visează să-și poată continua drumul spre Germania, țările scandinave, Franța sau Marea Britanie. Ori, nedefinind parametrii problemei, rezolvarea ei se amână până „ad calendas grecas”, cum spuneau romanii. Adică, nu se va rezolva niciodată…

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

VALENTIN POPESCU

 ***

Tenemos el privilegio de contar con la colaboración del periodista español y profesor de periodismo, VALENTIN POPESCU, columnista de primera magnitud y corresponsal, durante un cuarto de siglo, de LA VANGUARDIA  de Barcelona, en Bonn, R.F. de Alemania.

Tráfico de personas casa muy bien con corrupción; incompetencia o incapacidad administrativas e indolencia… encajan estupendamente si, de por medio, hay dinero, ventajas e intereses.

 EMIGRACIÓN Y DESIDIA

refigiati-9

El drama de la actual oleada de fugitivos de las guerras y el hambre es conmovedor, pero, la desidia y los abusos que lo acompañan resultan sobrecogedores. Porque esta miseria humana va arropada por una piratería oportunista, unas incompetencias administrativas locales y una indolencia política de la Europa rica.

Lo más fácil de entender – que no, de admitir – es el abuso de los traficantes de hombres en el Mediterráneo Oriental. Con un promedio de más de 2.500 fugitivos al mes que llegan desde Turquía a las islas griegas del Egeo, pagando un mínimo de mil € por persona, el negocio es demasiado pingüe y fácil para no generar toda una mafia de “transportistas”. Es un volumen de negocio de dos millones y medio de € mensuales en unas naciones con PIB inferior a los 26.000 $ por cabeza.

refigiati-7

Tampoco cuesta mucho entender la incompetencia administrativa de griegos y turcos : con ese volumen de negocio siempre se encuentran policías y guardias fronterizos corruptos, que no impiden el tráfico humano.

Existe también el problema estructural griego : Atenas tiene sólo 6 oficinas para entender en la materia, con una capacidad máxima de resolución de 200 expedientes mensuales. El atasco administrativo se incrementa enormemente porque todos los fugitivos reclaman asilo político, nada más pisar suelo griego – con la resaca jurídica de recursos contra la eventual denegación – y la fijación de citas para el estudio de cada caso (como lo exigen las normas) se hace por internet/Skype…¡qué está siempre colapsado a causa del volumen de solicitudes !

refigiati-8

refigiati-11

Lo más difícil de entender de ese trípode del drama migratorio es la indolencia de las autoridades comunitarias. Porque, desde el acuerdo de la UE con Ankara del pasado mes de marzo, todos los fugitivos – en su inmensa mayoría, sirios, iraquíes, afganos y pakistaníes –, rechazados por Grecia, han de volver a Turquía, como “tercera nación más segura”, es decir, dónde la supervivencia de los refugiados no corre peligro. Pero, mientras con los sirios no hay problema alguno, las autoridades comunitarias consideran que, para afganos, iraquíes y pakistaníes, Turquía no es “tercer estado seguro”. Por qué es esto así no lo ha dicho Bruselas hasta el día de hoy, ni siquiera en respuesta a las indagaciones turcas.

refigiati-13

refigiati-14

refigiati-15

Evidentemente, no es fácil explicar esto; sospechar (con grandes probabilidades de equivocación) por qué, sí. Una sospecha sería la de que la Europa rica cierra así, de hecho, el alud de muertos de hambre, ya que todos los fugitivos que han llegado a Grecia lo hacen esperando poder seguir viaje hacia Alemania, países escandinavos, Francia y Gran Bretaña. Y no definiendo los parámetros del problema, éste se aplaza “ad calendas grecas”, como decían los romanos. Es decir, a nunca jamás…

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

Paradoxuri ale democrației/Paradojas de la democracia

07 viernes Oct 2016

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

alegeri, democracia, democrație, EEUU, proceso electoral norteamericano, SUA

Diana Negre  s-a născut la București

Vorbește multe limbi, ca și cum ar fi limbile ei materne: catalană, spaniolă, franceză…română…(printre altele)…și, desigur, engleza, deoarece, ca jurnalistă, s-a consacrat în  Statele Unite ale Americii, unde locuiește de mulți ani.

Este foarte bine cunoscută și în Cuba : vocea ei e foarte familiară în insulă  grație emisiunilor pe care le transmite postul de radio JOSE MARTI. (Echivalentul a ceea ce a fost Radio Europa Liberă).

Obișnuiește să vină în România pentru a ține conferințe pe teme de politică americană  și pentru a preda lecții de jurnalism.

Este un mare privilegiu să beneficiem de colaborarea Dianei Negre!

Valori ale democrației, transparență, și nu prea !

Paradoxuri ale democrației

Washington,  Diana Negre

clinton-trump

Majoritatea cetățenilor din țările democratice sunt mândri de sistemul lor, care prevede – și aceasta este una dintre caracteristicile lui – ținerea  de alegeri, iar, ca intermediar între populație și conducători sau cei care aspiră să devină conducători, există o întreagă rețea de mijloace de informare în masă, garantate de Constituție.

Aceste moderne democrații parlamentare funcționează de mai bine de două secole și, cu toate că cetățenii lor se declară a fi adepți convinși ai unui sistem care le garantează  sufragiul universal, se pare că unele dintre fundamentele lui se fisurează, cel puțin așa se întâmplă în SUA, care se erijează în campionul mondial al libertăților și principiilor democratice.

Două elemente i-ar putea preocupa pe cei care sunt îngrijorați în legătură cu viitorul  acestei  democrații.

Mai întâi, oamenii politici nu prea se mai bucură de aprecierea americanului de rând, oricât de mult ar rămâne aceștia în funcția în care i-au urcat tocmai voturile alegătorilor.

Al doilea element, este respingerea din ce în ce mai mare pe care o arată, față de mijloacele de informare în masă, atât oamenii politici, cât și cititorii, radioascultătorii și telespectatorii.

Primul element, desconsiderarea populară față de oamenii politici este vizibil în procesul electoral din SUA:  republicanii le-au întors spatele tuturor candidaților care au venit cu un bun pedigree politic, deoarece li s-au părut  prea aproape de „sistem”, asftel încât, au preferat un magnat financiar ca Donald Trump, care i-a atras, cu toate că aparține elitelor economice, prin faptul că este un iconoclast care îndăznește să insulte și să spargă tipare.

În cealaltă tabără, democrații tare l-au iubit pe senatorul  Bernie Sanders, care s-a definit, din prima zi, ca socialist – ceea ce era o anatema în această țară – și au ales-o doar cu o mică marjă pe fosta prima doamnă,  Hillary Clinton, care, cu toată traiectoria ei profesională și experiența ei politică, are doar patru puncte de avantaj, după cum arată sondajele,  față de Trump.

Ceea ce o dezavantajează cel mai mult pe Hillary Clinton este faptul că tocmai experiența ei politică  o face să fie percepută ca parte a „sistemului” care, după câte se pare, trebuie să fie distrus oricum… cu toate că nu e clar cu ce va fi înlocuit.

În acest context se încadrează ciudata atitudine față de funcționarii publici, cum ar fi judecătorii, mult mai acceptați decât oamenii politici  „deoarece nu au ajuns în funcții în urma unor alegeri ”.  Această deosebire are sens în țările europene, unde profesioniștii din anumite domenii dau concursuri pentru a ocupa un post sau o funcție, dar, este de neînțeles în SUA, unde, judecătorii  ori sunt desemnați în urma unui vot, ori sunt aleși pe sprânceană… de năpăstuiții de politicieni, la fel cum sunt numiți de către Președinte magistrații Tribunalului Suprem. Puțini sunt funcționarii – este cazul diplomaților – care ajung în posturile lor prin concurs, dar, aceștia poartă stigmatul că se bucură de privilegii care nu sunt pentru oricine.

În legătură cu cea de a doua tendință, care se referă la mijloacele de informare în masă, și care se manifesta de câtăva vreme, tebuie să semnalăm că la ea își aduc contrubuția atât republicanii, cât și democrații. S-ar putea crede că antipatia față de presă ar fi o chestiune republicană, deoarece majoritatea jurnaliștilor americani au simpatii progresiste și tind să-i favorizeze pe politicienii și programele democraților. Este adevărat că primul președinte care a arătat mai puțină simpatie pentru presă a fost republicanul George W. Bush, dar, această  atitudine a menținut-o și succesorul său democrat, Barack Obama, și se pare că se va accentua și mai mult  la cei doi candidați actuali la președinție.

În cazul lui Bush, acțiunea lui cea mai vizibilă a fost suprimarea privilegiului, atât de apreciat de corpul de presă de la Casa Albă, de a putea asista, în parcul locuinței prezidențiale, la festivitățile anuale de 4 iulie – sărbătoarea  națională a americanilor – și aceasta, cu toate că a înnăsprit acordarea de acreditări pentru jurnaliști.  În legătură cu Barack Obama, cu toată simpatia enormă pe care i-o arătau jurnaliștii, distanțarea s-a produs pur și simplu prin faptul că președintele i-a dat la o parte, pentru a se adresa direct publicului.  Grație Internet-ului, încă din timpul campaniei din 2008, Obama s-a străduit să ocolească funcția  mijlocitoare a ziarelor și a televiziunilor, pentru a-și trimite mesajul direct, fără intermediari.

Când s-a instalat la Casa Albă, a aplicat alte reguli de joc, pentru a reduce cât mai mult supărătoarea intervenție a jurnaliștilor cu tot felul de întrebări. S-a văzut aceasta de la primele sale conferințe de presă:  Obama are tot timpul în față o hartă, un plan cu locul unde se află în sală  jurnaliștii, cu numele lor și a mijloacelor de informare pe care aceștia le reprezintă, asfel încât, dă voie să pună întrebări numai cui vrea el. Iar, pentru a salva aparențele,  mai cheamă și foarte puțini reporteri ai opoziției.

Dacă jurnaliștii și-au pus niște speranțe în posibilul sucesor al lui Obama, acestea s-au năruit de mult: Hillary Clinton catadicsește foarte rar să  țină conferințe de presă și își alege numai situații favorabile, cu moderatori selecționați în prealabil. Trump, nici măcar nu trimite acreditări pentru reporterii care nu-i sunt favorabili, și chiar și așa, nu-i  lasă pe ziariști să se amestece cu publicul, ci îi ține ca în cușcă, într-un loc de unde nu pot interveni, dacă nu le dă voie el.

Și, care este rezultatul? Ultimul sondaj de opinie arată că, cu toată campania mijloacelor de informare împotriva lui Trump,  lumea vrea să știe mai degrabă ce conțineau e-mail-urile  lui Hillary Clinton, pe care le-a șters, decât ce impozite a plătit sau nu  Donald Trump, care, conform afirmațiilor ziarului  New York Times,  este posibil să nu fi plătit niciun fel de impozit, timp de 18 ani.

În loc să stârnească indignare că o persoană se mândrește că este foarte bogată și nu a plătit impozite într-o țară care are o mare datorie publică, sondajele arată că există o majoritate care s-a lăsat convinsă de argumentele acestui candidat, conform cărora, ar fi dreptul său să profite de avantajele oferite de sistemul fiscal, deoarece, ca om de afaceri, datoria lui este să facă bani, cât mai mulți bani.

Cu toate că observatorilor europeni li s-ar părea incredibil, tocmai acest mod  de a trata cu publicul  îl situează pe Trump  la numai  2-4 puncte în urma lui Hillary Clinton.  Acum, când  a mai rămas o lună până  la alegeri, ambii  candidați au sprijinul a 77% din membrii partidelor lor, dar, pe Hillary Clinton o favorizează 12% dintre republicani, în timp ce pe Trump îl urmează 15% dintre democrați, și, în plus, printre ne-afiliații  la niciun partid,  40% îl vor pe Trump, iar numai 28% , pe Clinton.

Fosta prima doamnă  se bucură de simpatia tinerilor, însă, până acum, participarea lor la alegeri a fost mai scăzută decât cea a vârstnicilor, care îl favorizează pe Trump.  Așa stau lucrurile… și totuși, aceste alegeri nu au nimic din ceea ce se întâmplă de obicei.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

diana-molineaux

***

Diana Negre es una periodista que nació en Bucarest, Rumanía. Habla muchos idomas, como si fueran… sus lenguas maternas: catalán, español, francés…rumano…(entre otros)…y, por supuesto, inglés, porque, como periodista, se consagró en EEUU, donde vive desde hace muchos años.

Es famosa también en Cuba : su voz ha llegado a ser muy familiar en la isla, a través de los programas emitidos por la emisora de radio JOSÉ MARTÍ.

Acude a Rumanía, a menudo, para dar conferencias sobre temas  de política norteamericana y para impartir clases de periodismo.

¡Es un gran privilegio contar con su colaboración!

¡Valores de la democracia y transparencia…que no son tanto!

Paradojas de la democracia

obama-bush

Washington,  Diana Negre

La mayoría de los residentes en países democráticos se siente orgullosa de su sistema que tiene, como una de sus características, la celebración de elecciones y, como intermediario entre el pueblo y sus líderes o aspirantes a serlo, una red de medios informativos para los que se han establecido garantías constitucionales.

Estas modernas democracias parlamentarias llevan funcionando poco más de un par de siglos y, aunque sus ciudadanos se declaran fuertes partidarios de un sistema que les garantiza el sufragio universal, parece que algunos de sus soportes se van resquebrajando, al menos en Estados Unidos, el país que se auto erige en el campeón de las libertades y principios democráticos en el mundo entero.

Dos elementos podrían preocupar a quienes se inquietan por el futuro de esta democracia. Uno es el creciente desprecio del público para con  sus propias figuras políticas, por mucho que estén en sus cargos porque allí los ha puesto, con sus votos, este mismo público. Otro es el creciente rechazo hacia los medios informativos, tanto por parte de los políticos como de los lectores, radioescuchas o televidentes.

La primera tendencia, el rechazo popular de los políticos, es evidente en el proceso electoral norteamericano: los republicanos dieron la espalda a cuanto candidato llegaba con un buen pedigree político porque les parecía demasiado próximo al “sistema” y prefirieron a un magnate financiero como Donald Trump, cuyo principal atractivo es que, a pesar de pertenecer a las élites económicas, es un iconoclasta que se atreve a insultar y a romper moldes.

En el otro bando, los demócratas dieron grandes muestras de amor por el senador Bernie Sanders quien se identificó desde el primer día como socialista – algo que siempre ha sido anatema en este país – y tan solo eligieron por márgenes no muy grandes a la ex primera dama Hillary Clinton quien, a pesar de su brillante trayectoria profesional y su experiencia política apenas le lleva cuatro puntos de ventaja a Trump en las encuestas.

Y precisamente lo que más daño parece hacerle a Clinton es que su experiencia pública la convierte en parte del “sistema” al que, según parece, hay que destrozar como sea…aunque no está claro lo que nadie quiere poner en su lugar.

En este mismo contexto encaja la sorprendente actitud ante funcionarios como jueces, mucho más aceptables que los políticos “porque no han llegado a su cargo gracias a unas elecciones”.  Esta diferencia puede tener sentido en países como España o Francia, donde los profesionales de ciertas carreras se someten a un sistema de oposiciones, pero es incomprensible en EEUU donde los jueces o se someten a votación o son elegidos a dedo…por los denostados políticos, como ocurre con los magistrados del Supremo nombrados por el presidente. Hay escasos funcionarios, como los diplomáticos, que llegan a su cargo por oposición, pero estos llevan el sambenito de disfrutar de privilegios que no están al alcance de los demás mortales.

En cuanto a la segunda tendencia que afecta a los medios informativos, lleva ya tiempo manifestándose y en ella participan tanto republicanos como demócratas.  Algunos podrían creer que la antipatía a la prensa es una cuestión republicana, pues la mayoría de los periodistas norteamericanos tienen simpatías progresistas y tienden a favorecer a los políticos y los programas demócratas. Y es cierto que el primer presidente en mostrar poca simpatía por la prensa fue el republicano George W. Bush, pero este tenor se mantuvo con su sucesor demócrata Barack Obama y parece ir en aumento con los dos aspirantes a sucederle.

En el caso de Bush, su más visible acción fue eliminar el privilegio tan preciado por el cuerpo de prensa de la Casa Blanca de poder asistir desde el jardín de la residencia presidencial a las celebraciones anuales del 4 de julio, aunque también endureció el sistema de concederles acreditaciones.

Con Barack Obama, a pesar de la adoración que los periodistas le profesaban, el distanciamiento constó simplemente en dejarlos de lado para dirigirse directamente a la población. Gracias al internet,  ya durante la campaña electoral de 2008 Obama trató de obviar la función mediadora de diarios y televisiones para enviar su menaje sin intermediarios. Cuando llegó a la Casa Blanca, aplicó nuevas reglas de juego para reducir en lo posible la enojosa intervención de periodistas preguntones cuya agenda difiere de la suya.  Es algo que se hizo evidente desde sus primeras ruedas de prensa: Obama tiene un mapa con los nombres de los medios informativos y los periodistas que los representan y es él, de acuerdo a este mapa, quien concede el turno de preguntas. Tan solo llama, para cubrir a las apariencias, a unos pocos reporteros de la oposición.

Si los periodistas creían que iban a mejorar con su posible sucesor, la decepción les llegó hace ya tiempo: Hillary Clinton apenas convoca conferencias de prensa y tan solo elige escenarios que le son favorables con entrevistadores previamente filtrados.  En cuanto a Trump, ni tan solo autoriza credenciales a los reporteros que no le favorecen y aun así, no les permite mezclarse con el público sino que los tiene casi enjaulados en un lugar desde el que no pueden intervenir si él no los invita.

¿Los resultados? Los últimos sondeos de opinión muestran que, a pesar de la campaña contra Trump de los medios informativos,  a la gente le interesa más saber lo que había en los correos electrónicos que Hillary Clinton hizo desaparecer, que los impuestos que haya pagado o no Donald Trump  quien, según las revelaciones del” New York Times”,  probablemente no ha pagado ningún impuesto durante 18 años.

Lejos de provocar indignación que un hombre que se vanagloria de ser muy rico no contribuya al fisco de un país que arrastra una gran deuda pública, las encuestas indican una mayoría se ha dejado convencer por los argumentos del candidato de que está en su derecho de beneficiarse de las ventajas ofrecidas por el sistema fiscal y que, como hombre de negocios, su primer deber es ganar dinero.

Aunque a los observadores europeos les parezca increíble, este trato directo con el público pone a Trump tan solo entre dos y cuatro puntos por detrás de Clinton. Ahora, cuando falta tan solo un mes, ambos tienen el apoyo del 77% de su partido, pero a Clinton la favorece el 12% de los republicanos mientras que a Trump le sigue el 15% de los demócratas y, además, entre los no afiliados, el 40% es partidario de Trump y tan solo el 28% lo es de Clinton.

Donde la ex primera dama va por delante es entre los jóvenes, cuya participación electoral ha sido hasta ahora más baja que la de los viejos –que favorecen a Trump.  Aunque, claro está, esto es lo que acostumbra a ocurrir… y estas elecciones no tienen nada de habitual.

Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

ÎNTORCÂND SPATELE ELITELOR /DE ESPALDA A LAS ELITES

02 domingo Oct 2016

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

alegeri, Alianța Transpacifică, Alianza Transpacífica, America, Clinton, Estados Unidos, SUA, Trump

Diana Negre  s-a născut la București

Vorbește multe limbi, ca și cum ar fi limbile ei materne: catalană, spaniolă, franceză…română…(printre altele)…și, desigur, engleza, deoarece, ca jurnalistă, s-a consacrat în  Statele Unite ale Americii, unde locuiește de mulți ani.

Este foarte bine cunoscută și în Cuba : vocea ei e foarte familiară în insulă  grație emisiunilor pe care le transmite postul de radio JOSE MARTI. (Echivalentul a ceea ce a fost Radio Europa Liberă).

Obișnuiește să vină în România pentru a ține conferințe pe teme de politică americană  și pentru a preda lecții de jurnalism.

Este un mare privilegiu să beneficiem de colaborarea Dianei Negre!

Se pare că, de sus, din sfera elitelor, sonoritățile  verbului A AVEA, când este conjugat, se aud așa:

Eu am, tu vrei, el vrea…

De jos, dinspre bază, ecoul sau reverberațiile vuiesc astfel:

Noi năzuim, voi nu puteți, ei așteaptă până la următoarea ocazie…

ÎNTORCÂND SPATELE ELITELOR 

Washington, Diana Negre.

clinton-trump-diana

Mult așteptata primă dezbatere între cei doi candidați prezidențiali din SUA s-a soldat cu un verdict clar în favoarea lui Hillary Clinton, dar, este prematur să prezicem, de pe acum, ce efect va avea acest câștig, în continuare, asupra mersului campaniei electorale.

Atât Clinton, cât și rivalul ei republican, Donald Trump, s-au adresat, fiecare, propriilor lor galerii, iar acum, „dezbaterea cea mai importantă”,  va fi cea de duminica din săptămâna viitoare. Va avea un alt format și vom avea ocazia să vedem un aspect diferit al ambilor candidați, deoarece va fi mai importantă comunicarea cu publicul, decât răspunsurile la întrebările moderatorului.

Pentru Hillary Clinton, a fost evidentă atenția pe care o acorda celor mai mici detalii, după cum evident a fost și succesul consilierilor ei de imagine, care au prezentat o personalitate fără acele asperități și acea indignare care o făceau antipatică în ochii multor votanți. Însă, problema ei rămâne aceeași de când a început campania electorală. Și anume: cu toate că este o candidată cu o pregătire excelentă, cu capacități și cunoștințe deosebite, se izbește de un zid, care pare a fi de netrecut, atât în SUA, cât și în lumea întreagă, adică  respingerea continuismului, respingerea formulelor economice și sociale existente, care, cu toată îmbogățirea enormă pe care au adus-o societății în ansamblul ei, i-au lăsat pe marginea drumului pe cei care nu pot beneficia de acest progres.

În această situație se află foarte mulți cetățeni din interiorul și din afara SUA, cu toate că dispun de mai multe bunuri și de mai mult confort. Pur și simplu rămân în urmă, veniturile lor sunt tot mai mici din cauza inflației, iar ei se simt  cetățeni de categoría a doua sau a treia, într-o lume cu structuri elitiste.

În SUA, sunt percepuți ca fiind „clasa muncitoare albă”, care nu diferă mult de muncitorii portuari din Rotterdam, care se simt amenințați de marile containere și de automatizări, sau de masa brazilienilor care au ajuns să facă parte din clasa medie, iar acum, se întorc, din nou, spre sărăcie.

Pentru această clasă muncitoare, „dogmele economice” sunt mai degrabă niște erezii periculoase, începând cu globalizarea, care, pe zi ce trece, este din ce în ce mai nepopulară, în America și în toată lumea.

Lui Hillary Clinton nu-i folosește la nimic faptul că succesorul ei  la Departamentul de Stat (Minsterul de Externe), John Kerry, lansează  apeluri pentru a avansa în stabilirea unor acorduri de liber schimb, cum este Alianța Transpacifică, și însistă asupra  avantajelor pe care le-a adus economiei țării deschiderea de noi piețe. Cu cât Hillary Clinton este mai asociată cu aceste politici, cu atât pierde mai mult în rândul maselor de muncitori care, în mod normal, ar vota cu partidul democrat, dar, acum, se lasă seduși de sloganurile protecționiste ale candidatului republican, Donald Trump, care ce le sună ca niște cântări de sirene.

E o adevărată ironie faptul că  marele cal de bătaie al lui Trump este tocmai argumentul de care, de obicei, se foloseau congresmenii democrați, tot timpul partizani ai protecționismului, în timp ce republicanii susțineau, în mod tradițional, liberul schimb.

În dezbaterea de săptămâna trecută, Trump a reafirmat că el respinge Tratatul de Liber Schimb (cunoscut ca NAFTA sau North American Free Trade Agreement), despre care a spus că a distrus milioane de locuri de muncă în SUA, în beneficiul Mexicului. Și într-adevăr, cu toate că deschiderea comercială a creat noi locuri de muncă bine plătite, a eliminat altele cu venituri mici, ceea ce, însumat cu efectele crizei din 2009, nu a dus la o compensare a celor prejudiciați.

La fel se întâmplă și cu acordurile comerciale care se află pe tapet, cum sunt Acordul Transpacific, care înglobează țări asiatice și americane, sau Alianța Transatlantică cu Europa. Nu se poate nega faptul că ambele acorduri ar stimula comerțul, ar ieftini prețurile la consum și, în general, ar îmbunătăți nivelul de trai.  Dar, în momentul de față, aceste acorduri par a fi foarte greu de realizat, și acest lucru a rămas foarte clar când Hillary Clinton, în timpul dezbaterii, a fost nevoită să-și contrazică propriile afirmații făcute acum câțiva ani, când spunea că tratatul cu țările din Pacific sunt „regula de aur”. Acum, dă asigurări că realitățile au determinat-o să-și schimbe părerea, dar, există bănuiala că, de fapt, nu și-a schimbat-o deloc.

Este un sentiment care domină pe cele două maluri ale Atlanticului și ale Pacificului, deoarece prevalează idea că elitele economice și-au pierdut simțul și nu mai percep dorințele populare.

Această perspectivă – și efectul ei printre cei ce guvernează – este că e totuna dacă Trump câștigă sau pierde. În cazul în care câștigă, va face tot posibilul pentru a pune în practică ceva în care pare să creadă în mod serios, adică, va elimina, cât va putea, concurența străină.  Dacă va pierde, valul anti-elitist pe care îl aduc aceste alegeri va face ca cei care s-au lăsat convinși cu atâta greutate să o voteze pe Hillary Clinton și Partidul Democrat să regrete că au adus-o la Casa Albă și să încerce să aducă alt partid și alt președinte, peste patru ani.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 diana-molineaux

 ***

Diana Negre es una periodista que nació en Bucarest, Rumanía. Habla muchos idomas, como si fueran… sus lenguas maternas: catalán, español, francés…rumano…(entre otros)…y, por supuesto, inglés, porque, como periodista, se consagró en EEUU, donde vive desde hace muchos años.

Es famosa también en Cuba : su voz ha llegado a ser muy familiar en la isla, a través de los programas emitidos por la emisora de radio JOSÉ MARTÍ.

Acude a Rumanía, a menudo, para dar conferencias sobre temas  de política norteamericana y para impartir clases de periodismo.

¡Es un gran privilegio contar con su colaboración!

Parece que, desde arriba, desde la esfera de las élites, las sonoridades del verbo TENER, al conjugarse, se escuchan de este modo :

Yo tengo, tú quieres, él quiere…

Mientras que, desde abajo, desde la base, el eco o las reverberaciones resuenan así:

Nosotros anhelamos, vosotros no podéis, ellos aguardan una próxima oportunidad…

DE ESPALDA A LAS ELITES

Washington, Diana Negre

clinton-trump-diana

El tan esperado primer debate entre los dos candidatos presidenciales norteamericanos se saldó con un veredicto claro en favor de Hillary Clinton, pero, es prematuro, todavía, predecir qué efecto tendrá sobre la marcha de la campaña electoral.

Es porque tanto en las intervenciones de Clinton, como de su rival republicano, Donald Trump, ambos se dirigían a su propia galería y, ahora, el “debate más importante” ya no es el del pasado lunes, sino el próximo, previsto para el domingo de la próxima semana. Con un formato diferente, dará la oportunidad de ver un aspecto distinto de ambos candidatos, pues será más importante su capacidad de comunicarse con el público, que las respuestas que puedan dar a las preguntas del moderador.

Para Hillary Clinton, en cuya actuación era evidente la atención prestada a los más mínimos detalles y el éxito de sus asesores de imagen en presentar una personalidad sin las aristas y la indignación que la hacen antipática a muchos votantes, el problema sigue siendo el mismo desde que empezó la campaña. Y es que, si bien es una  candidata con excelente preparación, con capacidad y conocimientos, se estrella contra la muralla que parece tan impenetrable en Estados Unidos como en el resto del mundo: el rechazo al continuísmo, a las fórmulas económicas y sociales existentes que, a pesar del enorme enriquecimiento que han aportado a la sociedad en general, han dejado en la cuneta a quienes no están en condiciones de beneficiarse del progreso.

En esta situación se hallan legiones de ciudadanos dentro y fuera de Estados Unidos que, si bien disponen de más cosas y comodidades, se van quedando rezagados, sus ingresos son menores cuando se tiene en cuenta la inflación y se sienten como ciudadanos de segunda o tercera en un mundo de estructuras elitistas.

En Estados Unidos se les identifica como  la “clase obrera blanca”, no muy diferente de los estibadores de Rotterdam que se sienten amenazados por los grandes contenedores y la automación, o las masas de brasileños que entraron en la clase media y están en camino de vuelta a sus barrios de pobreza.

Para esta clase obrera, los “dogmas económicos” se han convertido más bien en herejías peligrosas, empezando por la globalización, cada día más impopular, aquí y en el resto del mundo.

De poco le sirve a Hillary Clinton que su sucesor en la cancillería, John Kerry, lance llamamientos para avanzar en acuerdos de libre comercio como la Alianza Transpacífica y recuerde la bonanza que la apertura de mercados ha traído a la economía del país. Cuanto más se la asocia con estas políticas, más pierde a las masas trabajadoras, que, normalmente, votarían por el partido demócrata, pero que ahora, se dejan seducir por lo que les suena como cantos de sirena y que son los slogans proteccionistas del aspirante republicano Donald Trump.

Es irónico que el gran caballo de batalla de Trump sea un argumento que normalmente esgrimen los congresistas demócratas, tradicionalmente partidarios del proteccionismo, mientras que los republicanos son quienes generalmente han favorecido el libre comercio.

En el debate del lunes, Trump repitió su rechazo al TLC (conocido aquí como NAFTA o North American Free Trade Agreement) al que acusó de haber destruído millones de puestos de trabajo en Estados Unidos, en beneficio de México. Y, efectivamente, aunque la apertura comercial haya creado nuevos empleos bien pagados, ha eliminado otros de bajos ingresos lo que, sumado a la crisis de 2009, no ha permitido que los perjudicados encontraran una compensación.

Otro tanto ocurre con los acuerdos comerciales sobre el tapete, como son el Transpacífico, que engloba países asiáticos y americanos, o la Alianza Transatlántica con Europa. Es difícil negar que ambos acuerdos habrían de estimular el comercio, abaratar los precios al consumo y mejorar el nivel de vida general.  Pero, en estos momentos, parece difícil que ambos vean la luz, algo que quedó claro durante el debate, cuando Clinto tuvo que negar las posiciones adoptadas hace algunos años, en que hablaba del tratado con los países del Pacífico como “la regla de oro”. Ahora, asegura que los hechos la han llevado a cambiar de opinión, pero, muchos dudan de que haya tal conversión.

Es un sentimiento que impera a los dos lados del Atlántico y del Pacífico, pues prevalece la idea de que las élites económicas de los diferentes países han perdido el sentido de los deseos populares.

Y esta perspectiva – y su efecto en quienes gobiernen – es igual si gana que si pierde Trump.  Si gana, porque hará cuánto esté en su mano para poner en práctica algo en lo que parece creer seriamente, es decir, eliminar, en lo posible, la competencia extranjera.  Si pierde, porque la oleada anti-elitista que estas elecciones han puesto de relieve, hará temer a Hillary Clinton y al resto del Partido Demócrata que el público al que tanto les ha costado convencer para que votaran por la ex primera dama, se arrepienta de haberla puesto en la Casa Blanca y trate de cambiar de partido y de presidente dentro de cuatro años.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

 

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

Suscribir

  • Artículos (RSS)
  • Comentarios (RSS)

Archivos

  • noviembre 2025
  • octubre 2025
  • septiembre 2025
  • julio 2025
  • mayo 2025
  • abril 2025
  • marzo 2025
  • septiembre 2024
  • julio 2024
  • marzo 2024
  • febrero 2024
  • enero 2024
  • diciembre 2023
  • noviembre 2023
  • octubre 2023
  • septiembre 2023
  • agosto 2023
  • julio 2023
  • junio 2023
  • mayo 2023
  • abril 2023
  • marzo 2023
  • febrero 2023
  • enero 2023
  • diciembre 2022
  • noviembre 2022
  • octubre 2022
  • septiembre 2022
  • agosto 2022
  • julio 2022
  • junio 2022
  • mayo 2022
  • abril 2022
  • marzo 2022
  • febrero 2022
  • enero 2022
  • diciembre 2021
  • noviembre 2021
  • octubre 2021
  • septiembre 2021
  • agosto 2021
  • julio 2021
  • junio 2021
  • mayo 2021
  • abril 2021
  • marzo 2021
  • febrero 2021
  • enero 2021
  • diciembre 2020
  • noviembre 2020
  • octubre 2020
  • septiembre 2020
  • agosto 2020
  • julio 2020
  • junio 2020
  • mayo 2020
  • abril 2020
  • marzo 2020
  • febrero 2020
  • enero 2020
  • diciembre 2019
  • noviembre 2019
  • octubre 2019
  • septiembre 2019
  • agosto 2019
  • julio 2019
  • junio 2019
  • mayo 2019
  • abril 2019
  • marzo 2019
  • febrero 2019
  • enero 2019
  • diciembre 2018
  • noviembre 2018
  • octubre 2018
  • septiembre 2018
  • agosto 2018
  • julio 2018
  • junio 2018
  • mayo 2018
  • abril 2018
  • marzo 2018
  • febrero 2018
  • enero 2018
  • diciembre 2017
  • noviembre 2017
  • octubre 2017
  • septiembre 2017
  • agosto 2017
  • julio 2017
  • junio 2017
  • mayo 2017
  • abril 2017
  • marzo 2017
  • febrero 2017
  • enero 2017
  • diciembre 2016
  • noviembre 2016
  • octubre 2016
  • septiembre 2016
  • agosto 2016
  • julio 2016
  • junio 2016
  • mayo 2016
  • abril 2016
  • marzo 2016
  • febrero 2016
  • enero 2016
  • diciembre 2015
  • noviembre 2015
  • octubre 2015
  • agosto 2015
  • julio 2015
  • junio 2015
  • mayo 2015
  • abril 2015
  • marzo 2015
  • febrero 2015
  • enero 2015
  • noviembre 2014
  • julio 2014
  • abril 2014

Categorías

  • ANTROPOLOGIA

Meta

  • Crear cuenta
  • Iniciar sesión

Blog de WordPress.com.

  • Suscribirse Suscrito
    • ghemulariadnei
    • Únete a otros 61 suscriptores
    • ¿Ya tienes una cuenta de WordPress.com? Inicia sesión.
    • ghemulariadnei
    • Suscribirse Suscrito
    • Regístrate
    • Iniciar sesión
    • Denunciar este contenido
    • Ver el sitio en el Lector
    • Gestionar las suscripciones
    • Contraer esta barra
 

Cargando comentarios...
 

    %d