• ACERCA DE NOSOTROS
  • ANUL NOU: DE PRIMĂVARĂ, DE TOAMNĂ ȘI DE IARNĂ
    • ANUL NOU (II) – ANUL NOU DE IARNĂ – ZEUL SOARE – MOȘ CRĂCIUN
  • ARTA ÎNALTEI BUCĂTĂRII
    • MIC DEJUN CU RODIE, ZMEURĂ ȘI MENTĂ
    • SPANACUL – SPIRITUL PERSAN AL VIEȚII
    • OMLETA – SPUMĂ DE OUĂ LA TIGAIE
    • CARTOFUL – TRUFA ANZILOR
    • BORCANUL FERMECAT CU CASTRAVEŢI MURAŢI
  • CĂLĂTORIILE ARIADNEI
    • BAPTISTERIUL DE LA MANGALIA
    • ÎNGHEȚATĂ CU DRAGOSTE… ÎN MANGALIA
  • CARMINA BURANA
    • CARMINA BURANA – Omnia sol temperat/Soarele pe toate le îmblânzeşte
  • CELE MAI FRUMOASE POEME
    • INFINITUL
    • Kemal – Manos Hatzidakis/Nikos Gațos
  • CELE MAI FRUMOASE POEME DE DRAGOSTE
    • APOSTOLUL PAVEL – IMNUL IUBIRII
    • Caballo Viejo – omagiu lui Simón Díaz
    • DANTE, Vita Nuova, IX
    • DE TE-AI PLICTISIT, O, DOAMNĂ…
    • JORGE LUIS BORGES – ÎNDRĂGOSTITUL
    • MICHELANGELO – RIME (9)
    • QUAND JE T΄AIME/CÂND TE IUBESC
    • RĂBDARE SĂ MAI AI, PUȚINĂ
    • SAN JUAN DE LA CRUZ – CÂNTĂRI ÎNTRE SUFLET ȘI MIRE
    • TU EȘTI OMUL MEU – PERISTERIS/MATSAS
    • UMBRA MEA ȘI CU MINE (POLIGONUL) – TSITSANIS/VIRVOS/GALANI
    • VERONICA FRANCO, TERZE RIME, III
    • MIKIS THEODORAKIS – 90 DE ANI
    • Imn, Baudelaire
    • SFÂNTUL IOAN AL CRUCII, LLAMA DE AMOR VIVA
    • ÎNDRĂGOSTITA, PAUL ELUARD
  • Chrétien de Troyes
    • Chrétien de Troyes – De Iubirea ce mă răpi pe mine, mie însumi, și mă prădui
  • DESCIFRÂNDU-L PE BRÂNCUȘI 2022
    • DESCIFRÂNDU-L PE BRÂNCUȘI I
  • EDITORIALES
    • NE CONDUC ELITE POLITICE ADMIRABILE !
    • SALVAȚI SOLDATUL DRAGNEA!!! – BRAND DE ȚARĂ
    • TABARNIA – IMAGINEA DIN OGLINDĂ
    • VALORILE DEMOCRAȚIEI OCCIDENTALE II : UE ȘI REGATUL MAROCULUI
    • 8 MARTIE – ZIUA ÎMPOTRIVA FEMINICIDULUI ?
    • ALARMĂ DIN SPAȚIUL VIRTUAL CÂT „UN ATAC PEARL HARBOUR”
    • AMERICA FIRST – AMERICA MAI ÎNTÂI DE TOATE !
    • APOROFOBIA – CUVÂNTUL ANULUI 2017
    • BREXIT-TIXERB
    • CATALUÑA SAU CATALUNYA ?
    • CULTUL IMPUNITĂȚII ȘI…PURGATORIUL
    • DE CE RAMBLA, BARCELONA ?
    • GARDUL ÎL FAC EU, DAR, ÎL PLĂTEȘTI TU !
    • IERUȘALÁIM HABIRÁ – IERUSALIM CAPITALA
    • LECTURINA… DE ZIUA CĂRȚII
    • RADONUL – AMENINȚAREA TĂCUTĂ
    • SPANIA – COABITARE SAU… URĂ DE CLASĂ?
    • SPANIA – ÎNTRE COABITARE ȘI ABȚINERE
    • UE – MAREA BRITANIE: A FI, DAR, MAI ALES, A NU FI !
    • UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI CUBA
    • VA FI ROMÂNIA DIN NOU MONARHIE ?
    • VALORILE DEMOCRAȚIEI EUROPENE: UE ȘI SAHARA OCCIDENTALĂ
    • ACESTEA SUNT FRUNZELE MELE !
    • DONALD TRUMP… ȘI ZIUA HISPANITĂȚII/DONALD TRUMP Y… EL DÍA DE LA HISPANIDAD
    • SPAŢIUL EUROPEAN ŞI CEL… PARAEUROPEAN !
    • GORBACIOV ÎNSUȘI NE SPUNE CĂ NU ILESCU L-A UMILIT PE REGE ÎN 1990!
    • ISLAM ȘI ISLAMISM
    • REPUBLICA….. DIN REGAT !
    • DE 9 MAI…
    • El 9 de Mayo …
    • TENTAȚIA ABSOLUTISMULUI SAU SIMFONIA ÎNTREBĂRILOR
    • ALEP – GUERNICA SECOLULUI XXI
    • Opinia publică… ?! Oare ?
    • „Numai… lei, fără de ” !
    • BREXIT…ȘI NU PREA!
    • DÍA DEL LIBRO … SANCHO SIN RUCIO
    • ISLAM E ISLAMISMO
    • EL SINDROME TIMOSHENKO Y EL FINAL DE LA ERA PUTIN
    • SIDROMUL TIMOȘENKO ȘI SFÂRȘITUL EREI PUTIN
    • SINDROMUL IOHANNIS
    • „Fahrenheit 451” la Mosul
    • Noul președinte al Greciei, calul troian al lui Al. Tsipras
    • TURCIA A UMILIT RUSIA!
    • ¡TURQUÍA HUMILLÓ A RUSIA!
    • REGELE SPANIEI, JUAN CARLOS I, RENUNȚĂ LA TRON ÎN FAVOAREA FIULUI SĂU, FELIPE
    • ACULTURAȚIE…CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE
    • ALEGERI ÎN GRECIA: MARELE PERDANT ESTE OMUL CARE A DESFIINȚAT RADIOTELEVIZIUNEA PUBLICĂ
    • HOLOCAUSTUL NUCLEAR … și elegantul domn Mihail Vanin!
    • LIVIU DRAGNEA … ȘI PRIMUL CERC
    • A gândi altfel ! sau инакомыслящий/inacomâsleașcii
    • GUCCI ȘI SCANDALUL MARMURELOR PARTENONULUI
  • EDITORIALES II
    • 10 AUGUST 2018 – GUVERNELE DRĂGNILĂ ȘI DĂNCILĂ
    • ALEGERILE DIN GRECIA – VOTUL MÂNIEI
    • ANGLICISME VECHI ȘI NOI
    • BALMIS – PRIMA EXPEDIȚIE INTERNAȚIONALĂ DE VACCINARE
    • GRECIA – PRIZONIERĂ A DATORIEI EXTERNE
    • GRIPA SPANIOLĂ NU A FOST CHIAR…SPANIOLĂ !
    • HĂITUIREA BOSCHETARĂ ȘI CEA MECANIZATĂ
    • ILUZIA AUTOEXILULUI de Camelia Stănescu Ursuleanu
    • JUNE ALMEIDA – FEMEIA CARE A DESCOPERIT CORONAVIRUSUL
    • PROGRAMUL 3 – O LEGENDĂ A RADIOULUI ROMÂNESC
    • SOLDATUL SOVIETIC ELIBERATOR – UNEORI, A CĂUTAT ICOANE !
    • SPAȚIILE NAȚIUNII
    • SUNTEM SAU NU SUNTEM… ISRAELIENI ?
    • TAXA PE LĂCOMIE SE DOVEDEȘTE A FI PREA…LACOMĂ!
    • TRUMP ARUNCĂ TURCIA ÎN BRAȚELE UNIUNII EUROPENE
    • UNDE NE SUNT MELEȘCANII?
    • VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ROMÂNIA (I)
    • VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ROMÂNIA II – „SĂ MERGEM ÎMPREUNĂ”
    • Ziua Internaţională a Limbii Greceşti
    • MATI – UN NOU POMPEII ?
    • ATENA ȘI ANKARA, MAI APROPIATE SAU MAI DEPĂRTATE CA NICIODATĂ ?
    • VIZITA PREȘEDINTELUI EDOGAN ÎN GRECIA: UN BRAS DE FER DIPLOMATIC
    • Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim și-a închis porțile
    • Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim s-a deschis
    • Mircea Cărtărescu a primit premiul Formentor pentru Literatură 2018
  • EDITORIALES III
    • VA ȘTI PUTIN SĂ IASĂ DIN FUNDĂTURĂ?
  • EFEMERIDES
    • DAN URSULEANU – COMEDIA SALVEAZĂ ROMÂNIA/MEMORII
    • KAFKA ŞI PĂPUŞA CĂLĂTOARE
    • PANAIT ISTATI – ENRACINEMENT
    • VIAȚA LUI JULIEN TEMPLIERUL
    • ZIUA CĂRȚII – Ida Vitale, Uruguay
  • ESPERPENTO – FIŞE DE ROMAN
  • ETIMOLOGIAS I
    • AURUL – MATERIA DIVINĂ
    • ETIMOLOGII XI: A ÎNVĂȚA, A CÂȘTIGA, A PEDEPSI
    • ETIMOLOGII XII – A VINDECA – ADICĂ A RĂSCUMPĂRA DIN SERVITUTEA BOLII
    • ETIMOLOGII XIII – LUMEA SAU LOCUL CEL LUMINAT
    • ETIMOLOGII XIV: MEDIC – DOCTOR – IATROMANT
    • ETIMOLOGII XV – ÎNVIEREA – ÎNTOARCEREA LA VIAŢĂ SAU RIDICAREA DIN MORMÂNT
    • ETIMOLOGII XVI – APORIA SAU PROVOCAREA MINȚII PERPLEXE
    • PĂMÂNT – ȚARĂ – GLIE
    • POST – AJUN – PRIVEGHERE
    • PUSTA – CUVÂNT ROMÂNO-SLAV
    • ROST – A ROSTI – A SE ROSTUI
    • VATRĂ – ȚEST – CUPTOR
    • A CERE – A CUCERI – CUCERNIC
    • A VĂTĂMA SAU A LOVI DIN VOIA LUI DUMNEZEU
    • A VOI – A DORI – A POFTI
      • La hora de la verdad
    • AUGUST – AUGUR – AUTOR
    • IERT – ELIBEREZ – SUNT LIBER
    • Parlament – Parlement – Parliament
    • AMOR – DRAGOSTE – IUBIRE
    • LOGODNA – CUVÂNTUL DAT ȘI VREMEA CEA BUNĂ
    • SUFLET – SPIRIT – DUH
    • VINDECAT – SALVAT – MÂNTUIT
    • HAR ȘI EUHARISTIE
    • MAG – MAGISTER – MĂIESTRU
  • ETIMOLOGIAS II
    • ETIMOLOGII I – Dragostea-puterea atotțiitoare și stihia atotstăpânitoare
    • ETIMOLOGII II – RELIGIA – UN PERPETUU EXERCIȚIU DE PIETATE
    • ETIMOLOGII III – MARTIE – LUNA LUI MARTE
    • ETIMOLOGII IV – DE LA CALENDELE FEMEILOR LA RĂZBOIUL FEMEILOR DE 8 MARTIE
    • ETIMOLOGII IX – IUNIE – LUNA LUI IUNO
    • ETIMOLOGII V – APRILIE – LUNA LUI VENUS (I)
    • ETIMOLOGII VI – APRILIE – LUNA FLOREI (II)
    • ETIMOLOGII VII – MAI– LUNA ZEIȚEI MAIA
    • ETIMOLOGII VIII – PELERINUL … UN CĂLĂTOR DE PESTE MĂRI ȘI ȚĂRI
    • ETIMOLOGII X – CINZECIMEA – POGORÂREA SFÂNTULUI DUH – RUSALIILE
    • ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI
  • IORGOS SEFERIS – POEME
    • IORGOS SEFERIS – AGHIA NAPA I
  • Isaac Bashevis Singer
    • Yentl, băiatul de la ieșiva
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE
    • AMINTIRI URÂTE…/MALOS RECUERDOS…  
    • De la vorbe la fapte/Del dicho al hecho
    • Mea culpa a lui Buffalo Bill/El mea culpa de Buffalo Bill
    • Nici ciment și nici zidari/Ni cemento, ni brazos
    • ¿Quo Vadis America? Încotro te îndrepți, America ?
    • Acum e acum !/La hora de la verdad
    • Apele se întorc la matcă/Las aguas a su cauce
    • BÂJBÂIND/PALOS DE CIEGO
    • Colacul de salvare a lui Trump/El salvavidas de Trump
    • Comparațiile și paradoxurile lui Donald Trump/Las comparaciones y paradojas de Donald Trump
    • Contrareforma /La contrarreforma
    • Cum se mută președinții/Una mudanza especial
    • De la Reconquista, la imigrare/De la Reconquista a la inmigración
    • Exact pe dos! /El tiro por la culata
    • Istoria unei neînțelegeri/Historia de un desencuentro
    • LUÂNDU-L LA BANI MĂRUNȚI/DESHOJANDO LA MARGARITA
    • Nu există dușman mic/No hay enemigo pequeño
    • Președintele nu pleacă de tot/El presidente no se va
    • Statele–încă–Unite ale Americii/Estados–todavia-Unidos de America
    • ULTIMUL ZID/EL ÚLTIMO MURO
    • Vremea lui Trump/La hora de Trump
    • Apele nu se liniștesc/Las aguas no se calman
    • Cine, cui dă ordine ?/¿A las órdenes de quién?
    • Momentul adevărului
    • Confuzie generală/Confusión general
    • Israel, de la Carter până la Obama/Israel, de Carter a Obama
    • La hora de la verdad
    • ¿Parón o recuperación?
    • Banca câștigă întotdeauna/La banca siempre gana
    • Istoria nu are un punct final/La historia sin final
    • Putin râde în hohote /La carcajada de Putin
    • Totul îi merge foarte bine lui Trump /Viento de popa para Trump
    • Cu fața la perete /De cara a la pared
    • Milioane și grade militare /Millones y galones
    • Puterea sau aurul? / ¿El poder o el oro?
    • Stagnăm sau ne redresăm ?
    • Las guerras del retrete
    • Mai întâi de toate, buzunarul/El bolsillo, lo primero
    • Ucenicul, ucenicii și cei șapte magnifici/El aprendiz, los aprendices y los siete magníficos
    • Todo al revés
    • Un panorama de paradojas
    • Elecciones con okupas
    • Ganó la otra América
    • Las otras elecciones
    • Sin hora de la verdad
    • ÎNTORCÂND SPATELE ELITELOR /DE ESPALDA A LAS ELITES
    • La elección y sus murallas
    • Paradoxuri ale democrației/Paradojas de la democracia
    • Uluire și descumpănire electorală/Pasmo y desconcierto electoral
    • Dilema republicană/El dilema republicano
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE II
    • “TRIO INFERNAL” SAU CAZUL KASHOGGI/“TRIO INFERNAL” O CASO KASHOGGI
    • A LĂTRA ȘI A MUȘCA/LADRAR Y MORDER
    • AJUTORUL OBLIGATORIU AL RUSIEI PENTRU VENEZUELA /LA OBLIGADA AYUDA RUSA A VENEZUELA
    • AMERICANII CEI CAȘTI /LOS CASTOS AMERICANOS
    • APROPIERE ÎNTRE EVREI ȘI ARABI /APROXIMACIÓN JÚDEO-ÁRABE
    • AUTOCRATUL IGNORANT/EL AUTÓCRATA IGNORANTE
    • BICIUIND CU DOLARUL/FUSTIGANDO CON EL DÓLAR
    • Căsătorie de conveniență /Matrimonio de conveniencia
    • CEALALTĂ FAȚĂ A VENEZUELEI/LA OTRA CARA DE VENEZUELA
    • CEI DINTÂI, ÎN TOATE/EL PRIMERO EN TODO
    • COADA MOSCOVEI /LA COLETA DE MOSCU
    • COPIII SEPTUAGENARI /LOS NIÑOS SEPTUAGENARIOS
    • Din lac, în puț… /De Málaga en Malagón
    • DIN SUMMIT ÎN SUMMIT /DE CUMBRE EN CUMBRE 
    • Două Americi /Dos Américas
    • Este, oare, Trump un poet frustrat ?/¿Es Trump un poeta frustrado?
    • Jumătate de secol, multe bătălii, pace în zare/Medio siglo, muchas batallas, paz a la vista
    • KASHOGGI, EGOLATRUL/KASHOGGI, EL EGÓLATRA
    • Libertate între gratii/Libertad entre rejas
    • Mai roșie decăt o găină/Mas roja que una gallina 
    • PAIUL DIN OCHIUL VECINULUI/LA PAJA EN EL OJO AJENO
    • Bilanțul primului an/Balance del primer año
    • Cadou de Crăciun/Regalo de Navidad
    • Casa nemăturată/La casa sin barrer
    • COSTA RICA: SEX ȘI URNE/COSTA RICA: SEXO Y URNAS
    • Doi și cu doi/Dos y dos
    • În fața realităților, Trump se dă pe brazdă /Los menguantes desamores de Trump con la realidad Washington
    • Între două ziduri/Entre dos murallas
    • Măsurarea forțelor pentru hegemonie, pe cele două maluri ale Pacificului/Pulso hegemónico a los dos lados del Pacífico
    • Nici cu tine, nici fără tine/Ni contigo, ni sin ti
    • O țară în flăcări / Un país en llamas
    • PARADISURILE /LOS PARAÍSOS
    • Puerto Rico (portul bogat) cel sărac/ Puerto Pobre
    • Trump se etalează/Trump se pone de largo
    • Un inchizitor în căutare de culpe/ Un inquisidor en busca de un delito
    • Un secol de cruciade/Un siglo de cruzadas
    • Pericolul nord-corean:azi, nu,… mâine,cine știe ?/El peligro norcoreano: hoy no, mañana quizá
    • GENERAȚIA INTERNETULUI /LA GENERACION DEL INTERNET
    • A fost odată…/Érase una vez…
    • A pleca la timp/Marcharse a tiempo
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE IV
    • 0 CIUDATĂ TÂRGUIALĂ ÎNTRE KIM ȘI TRUMP/ EL EXTRAÑO REGATEO DE KIM Y TRUMP  
    • Banii nu aduc fericirea/El dinero no hace la felicidad 
    • Calea americană/The American Way 
    • CELE O MIE DE FEȚE ALE POPULISMULUI/LAS MIL CARAS DEL POPULISMO 
    • CRIZA IRANIANĂ FĂRĂ PASIUNE, NICI PROPAGANDĂ/LA CRISIS IRANÍ SIN PASIÓN NI PROPAGANDA
    • Exasperarea democraților/ Exasperación demócrata 
    • Fată în casă bună la toate/Chica para todo 
    • ÎNDRĂZNEALA PRUDENTĂ NORD-COREANĂ/LA PRUDENTE OSADÍA NORCOREANA
    • IRAN: LA CE AR SERVI UN NOU RĂZBOI ?/IRÁN: ¿Y PARA QUÉ UNA GUERRA? 
    • Legat de mâini, cu cenușă în cap… și Trump pentru multă vreme/Maniatado, con ceniza en la frente… y Trump para rato
    • MIZERABILUL JOC AL MIZERIEI/ EL MISERABLE JUEGO CON LA MISERIA
    • Mult procuror și puțină pricină/Mucho fiscal y poca causa
    • NOUA CRIZĂ IRANIANĂ/NUEVA CRISIS IRANÍ
    • O AMBASADOARE FEMINISTĂ FOARTE ACTIVĂ /UNA EMBAJADORA DE FALDAS TOMAR 
    • Politica vacilor slabe/Política de vacas flacas
    • Problema de nerezolvat a rasismului/El insoluble problema del racismo 
    • PRUDENȚĂ ȘI BRAVADE/PRUDENCIA Y BRAVATAS
    • RAȚIUNILE LUI TRUMP/LAS RAZONES DE TRUMP  
    • SI TRUMP FUERA DE GAULLE…/DACĂ TRUMP AR FI DE GAULLE…
    • Știe dar, nu răspunde/Si sabe, no contesta
    • UN TRUMP BÍBLICO/UN TRUMP BIBLIC
    • E frica sau graba?/¿Es la por o la pressa?
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE V
    • Acelerație virotică/ Aceleración vírica
    • Așa este, dacă așa vi se pare/Así es, si así os parece
    • BALTIMORE: NEGRU PRECUM CRIMA/BALTIMORE: NEGRO COMO EL CRIMEN
    • Candidata cui?/¿Candidata de quién?  
    • Candidatul improbabil/El candidato improbable
    • Caritatea începe cu noi înșine: afacerea politică/La caridad empieza por uno mismo: el negocio de la política  
    • Cele două Americi/Las dos Américas 
    • Celelalte ambarcațiuni improvizate /Las otras pateras 
    • Cenzura presei/Censura de prensa
    • Cronica din cealaltă Americă: procese care aduc milioane/Crónica desde la otra América: pleitos milenarios
    • Cronică din cealaltă Americă/Crónica desde la otra América
    • DE LA PING PONG, LA BIG BANG /DEL PING PONG AL BIG BANG
    • De la vacile sfinte, la vacile cu lapte/De vacas sagradas a vacas lecheras 
    • Democrați pentru Trump/Demócratas por Trump
    • Două convenții pentru două Americi/Dos convenciones para dos Américas 
    • DROGURI PENTRU TOȚI, BANI PENTRU PUȚINI/DROGAS PARA TODOS, DINERO PARA POCOS
    • ERDOGAN E MAI TARE DECÂT TRUMP /ERDOGAN LE PUEDE A TRUMP
    • FANTEZII ELECTORALE/FANTASIAS ELECTORALES
    • FRAGILA BOGĂȚIE A CHINEI/LA FRAGIL RIQUEZA DE CHINA
    • Frontierele COVID-ului/Les fronteres del covid
    • HONG KONG, PROBLEMĂ ÎMPĂRTĂȘITĂ/HONG KONG, PROBLEMA COMPARTIDO
    • Început agitat de campanie/Agitado inicio de campaña  
    • IRAN-SUA: DE CE 52/IRAN-EE.UU. : POR QUÉ 52  
    • IRAN, RĂUL INSTITUȚIONAL/IRÁN, EL MALVADO INSTITUCIONAL
    • IRAN: RĂDĂCINILE URII/IRÁN: LAS RAÍCES DEL ODIO
    • Isterii și putere/Histerias y poder  
    • MILIONARI ȘI SEPTUAGENARI/MILLONARIOS Y SEPTUAGENARIOS
    • Nu există inamic mic/No hay enemigo pequeño
    • O criză cu surprize financiare/Una crisi amb sorpreses financeres
    • O curte vraiște/Un patio revuelto 
    • Pe zi ce trece, știm tot mai puțin/Cada dia sabem menys
    • PLACIDO DOMINGO ÎN SUA ȘI ÎN EUROPA/DOS DOMINGOS Y DOS MUNDOS 
    • PRIETENI ÎN EMISFERĂ/AMIGOS EN EL HEMISFERIO 
    • PROST E CINE CREDE/TONTO, EL QUE SE LO CREA
    • RĂUL TUTUROR…/MAL DE MUCHOS…
    • SĂ FACEM LUNA MARE DIN NOU/VOLVER A HACER GRANDE LA LUNA
    • Scape cine poate/Sálvese quien pueda
    • SFÂNTUL BIDEN CONTRA FERICITULUI TRUMP/SAN BIDEN CONTRA BEATO TRUMP
    • SOCOTELILE PE DOS /LAS CUENTAS AL REVES 
    • SUA: O SOCIETATE FOARTE APRIGĂ/EE.UU: UNA SOCIEDAD DE ARMAS TOMAR 
    • Talibani americani/Talibanes americanos
    • Trump sărind într-un picior/Trump a la pata coja  
    • TRUMP, PREȘEDINTE DEMOCRAT/TRUMP, PRESIDENTE DEMÓCRATA 
    • UN POST ÎN CARE DAI FALIMENT ORICUM/CARGO DE FACASO OBLIGADO
  • LA PAGINA DE EUGEN HAC
    • SECȚIA AROMÂNĂ
    • ȘI TOT NOI LE SUNTEM DATORI !
    • STATUL SATANIC
    • 9 MAI – SINGURĂTATEA CRIMINALULUI
    • GÂNDIREA LUI PUTIN
    • ÎNCERCAREA DE DEPORTARE MASCATĂ A REFUGIAȚILOR UCRAINENI
    • PUTIN ȘI LAVROV AU AVUT DREPTATE!
    • ANSCHLUSS
    • DOMULE ZELENSKI, CEREȚI-I LUI PUTIN DESPĂGUBIRI DE RĂZBOI!
    • HOLOCAUSTUL CA „OPERAȚIUNE SPECIALĂ”
    • VLADIMIR: ORI EȘTI A MEA, ORI NU VEI FI A NIMĂNUI!
    • DOMNULE VOLODIMIR ZELENSKIY DĂ-L ÎN JUDECATĂ PE PUTIN!
    • PUTIN NEPUTINCIOSUL
    • LIMBAJUL INVERSAT: ISTERIE, E PREA CURÂND, NAZIȘTI, DROGAȚI, NEGOCIERI
    • MAESTRUL VALENTIN… NU MAI ESTE!
    • PUTINISMUL – NOUL NUME AL HITLERISMULUI
    • UNDELE SCURTE – O BREȘĂ PE CARE PUTIN NU O POATE CONTROLA
    • GALIONUL SAN JOSÉ – AUR, ARGINT ȘI PIETRE PREȚIOASE
    • OARE I-A PĂCĂLIT BIDEN ȘI PE ROMI ?
  • LA PAGINA DE GEORGES MOUSTAKI
    • GEORGES MOUSTAKI – METECUL
  • LA PAGINA DE MICHELANGELO BUONARROTI
    • MICHELANGELO – RIME – MANUSCRISUL DE LA ASHMOLEAN
    • MICHELANGELO – SILLOGE 6
  • LA PAGINA DE SAN FRANCESCO DI ASSISI
    • SFÂNTUL FRANCISC DE ASSISI – CÂNTECUL FRATELUI SOARE
  • LA PAGINA DE VALENTI POPESCU
    • LA OTRA CORRIENTE MIGRATORIA
    • VULNERABILITATEA FRONTIEREI TURCO-BULGARE
    • CEALALTĂ MIGRAȚIE
    • MISERIAS FRONTERIZAS BÚLGARAS
    • AYER CONTRA HOY
    • XENOFOBIA, SÍ PERO…
    • IERI ÎMPOTRIVA LUI AZI
    • XENOFOBIE, ÎNTR-ADEVĂR, ȘI TOTUȘI…
    • DRAMA MIGRATORIO A LA GRIEGA
    • SIRIA . LA PAZ CASI IMPOSIBLE
    • DRAMA REFUGIAȚILOR ÎN STIL GRECESC
    • ÎN SIRIA, PACEA ESTE APROAPE IMPOSIBILĂ
    • EL YEMEN SE LE INDIGESTA A ARABIA SAUDÍ
    • STRATEGIA STATULUI ISLAMIC ÎN LIBIA
    • ARABIEI SAUDITE… I S-A APLECAT DE ATÂTA YEMEN
    • LA ESTRATEGIA GUERRILLERA DE E.I. EN LIBIA
    • ARABIA, MÁS PASIÓN QUE LÓGICA
    • HEKMATYAR INTENTA VOLVER
    • ARABIA, MAI DEGRABĂ PASIUNE DECÂT LOGICĂ
    • HEKMATYAR VREA SĂ SE ÎNTOARCĂ
    • ¿ CRISIS SOCIALISTA O CRISIS POLÍTICA GENERAL ?
    • RĂZBOIUL PE CARE IRANUL ÎL DUCE ÎN SIRIA
    • CRIZĂ SOCIALISTĂ SAU CRIZĂ POLITICĂ GENERALĂ ?
    • LA GUERRA SIRIA DEL IRÁN
    • ISLAM : LA ÚLTIMA GUERRA FRATRICIDA
    • ISLAM : ULTIMUL RĂZBOI FRATRICID
    • QUIERO Y NO PUEDO EN LIBIA
    • VREAU DAR NU POT… ÎN LIBIA
    • GÜLLEN CONTRA ERDOGAN
    • GÜLLEN CONTRA ERDOGAN
    • LA MAFIA SE PASA A ERDOGAN
    • MAFIA TRECE DE PARTEA LUI ERDOGAN
    • CEA DE A DOUA REVOLUȚIE DIN TURCIA
    • LA SEGUNDA REVOLUCIÓN TURCA
    • NATALIA ERRE QUE ERRE
    • NATALIA CEA ÎNVERȘUNATĂ
    • SIRIA, PARADISUL BANDELOR
    • SIRIA, EL PARAÍSO DE LAS BANDERÍAS
    • INDEPENDENTISTA HASTA EN LA CAMA
    • INDEPENDENTISTĂ PÂNĂ ȘI ÎN PAT
    • DE LA HITLER LA TRUMP
    • DE HITLER A TRUMP
    • VALENTIN POPESCU – UN MARE JURNALIST SPANIOL
  • LA PAGINA DE VALENTI POPESCU II
    • CELELALTE ALEGERI IRANIENE/LAS OTRAS ELECCIONES IRANÍES
    • ADEVĂRATUL BREXIT/ EL AUTÉNTICO BREXIT
    • ALBANIA : A MAI RĂMAS VREUN NECORUPT ?/ALBANIA : ¿ QUEDA ALGUIEN POR CORROMPER ?
    • BELARUS ȘI-A PIERDUT RĂBDAREA/BIELORRUSIA HA PERDIDO LA PACIENCIA
    • ESCAPADA MILITARĂ A TURCIEI ÎN SIRIA/LA BREVE GUERRA TURCA DE SIRIA
    • MACEDONIA : ABSURDITATE MAJORĂ/MACEDONIA : ABSURDO MÁXIMO
    • RANCHIUNA FĂRĂ SFÂRȘIT /RENCORES INEXTINGUIBLES
    • ROMÂNIA… PITOREASCĂ/RUMANIA RIZA EL RIZO
    • TERORISM ÎN INDIA/TERRORISMO EN INDIA
    • U.E. CENTRIFUGĂ/LA U.E. CENTRÍFUGA
    • VIETNAM : CORUPȚIE ȘI IDEOLOGIE/VIETNAM : CORRUPCIÓN E IDEOLOGÍA
    • CARE BREXIT?/¿QUÉ BREXIT?
    • CU TOTUL ALTUL ESTE VALSUL PREȘEDINȚILOR…/EL VALS DE LOS PRESIDENTES ES OTRO…
    • EGO-UL ȘI RAȚIUNEA DE STAT /EL EGO Y LA RAZÓN DE ESTADO
    • ERDOGAN, COLECȚIONAR DE DUȘMANI/ERDOGAN, COLECCIONISTA DE ENEMIGOS
    • PICIOARELE DE LUT ALE LUI ERDOGAN/LOS PIES DE BARRO DE ERDOGAN
    • PSEUDO-VIRAJ SPRE STÂNGA ÎN RĂSĂRITUL EUROPEI /EL PSEUDO GIRO A LA IZQUIERDA DE EUROPA ORIENTAL
    • BREXIT-UL VĂZUT DINSPRE RĂSĂRITUL EUROPEI/EL BREXIT VISTO DESDE EL ESTE EUROPEO
    • ERDOGAN, PÂNĂ LA CAPĂT/ERDOGAN, A POR TODAS
    • MARXISM ÎN ELVEȚIA/MARXISMO EN SUIZA
    • AMARA REPATRIERE A AFGANILOR/AMARGA RETROMIGRACIÓN AFGANA
    • ARABESCURI PERSANE ÎN IRAK/ARABESCOS PERSAS EN IRAK
    • CIPRU, „RUTA CEA REA” A MIGRAȚIEI/CHIPRE, “RUTA MALA” DE LA MIGRACIÓN
    • DRAGOSTEA AMARĂ DINTRE RUSIA ȘI BELARUS/LOS DESAMORES DE RUSIA Y BIELORRUSIA
    • REFORMELE PE CARE LE ÎNTREPRINDE EGIPTUL/REFORMISMO EGIPCIO
    • ESTONIA : A ȘASEA OARĂ, DA!/ ESTONIA : A LA SEXTA VA LA VENCIDA
    • ESTONIA : AU VENIT RUȘII !/ESTONIA : HAN VUELTO LOS RUSOS
    • EMIGRAȚIE ȘI NEPĂSARE/ EMIGRACIÓN Y DESIDIA
    • BOSNIA ȘI TRECUTUL EI …ȚEAPĂN/BOSNIA Y EL PASADO TENAZ
      • GROZAVUL…S-A DAT PE BRAZDĂ!/DÓNDE DIJE DIGO, DIJE….
    • GROZAVUL…S-A DAT PE BRAZDĂ!/DÓNDE DIJE DIGO, DIJE….
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU III
    • CU BOGĂȚIE ÎȚI GĂSEȘTI ȘI PATRIE / UBI FORTUNA, IBI PATRIA
    • TOȚI ÎMPOTRIVA KURZILOR/TODOS CONTRA LOS KURDOS
    • ALEXANDRU CEL NESUFERIT/ALEJANDRO EL INCORDIANTE
    • AMINTIRI TRISTE/TRISTES RECUERDOS
    • ARMENIA, MAI DEGRABĂ INDIGNARE, DECÂT REVOLUȚIE /ARMENIA, MÁS INDIGNACIÓN QUE REVOLUCIÓN
    • AUSTRIA : ULCIORUL MERGE CE MERGE LA IZVOR, DAR …/AUSTRIA : TANTO VA EL CÁNTARO A LA FUENTE…
    • BREXIT CU FORCEPS/BREXIT CON FORCEPS
    • CAMERUN, ÎN PRAGUL RĂZBOIULUI CIVIL/CAMERÚN AL BORDE DE LA GUERRA CIVIL
    • CLEȘTE RUSO-TURC CONTRA UCRAINEI/PINZA RUSOTURCA CONTRA UCRANIA
    • CLOPOȚELUL PISICII IRLANDEZE/EL CASCABEL DEL GATO IRLANDÉS
    • DESIGUR, MAI MULTĂ COLABORARE MILITARĂ, ÎNSĂ…/MÁS COOPERACIÓN MILITAR, SÍ PERO…
    • ERDOGAN, ÎNCĂ ESTE FAVORIT/ERDOGAN, FAVORITO AÚN
    • EU, ULTIMUL SUMERIAN/YO, EL ÚLTIMO SUMERIO
    • GERMANIA : ATUNCI CÂND TREI SUNT, DE FAPT, PATRU /ALEMANIA: CUANDO UN TRIO SON CUATRO
    • ROHINGYA, ULTIMA MINORITATE/LOS ROHINGYA, LA ÚLTIMA MINORÍA
    • A FOST RĂU CU GADDAFI, DAR E MAI RĂU FĂRĂ EL/MAL CON GADDAFI, PEOR SIN ÉL
    • LA SÚPER VIKINGA/ LA SÚPER VIKINGA
    • QATAR : EXACT PE DOS !/QATAR : EL TIRO POR LA CULATA
    • A OMORÎ LA PREȚ DE SOLDURI/MATANZAS A PRECIO DE SALDO
    • ARABESCURI DINASTICE/ARABESCOS DINÁSTICOS
    • MICA MARE PROBLEMĂ COREANĂ/EL PEQUEÑO GRAN PROBLEMA COREANO
    • TURCOFOBIA DIN RĂZBOIUL CONTRA STATULUI ISLAMIC/LA TURCOFOBIA EN LA GUERRA CONTRA EL E.I.
    • ÎN CECENIA, HOMOSEXUALITATEA E LETALĂ/HOMOSEXUALIDAD LETAL EN CHECHENIA
    • BOSNIA : CELE DOUĂ FEȚE ALE ARABIZĂRII/BOSNIA : CARA Y CRUZ DE LA ARABIZACIÓN
    • REFORMA DIN SERBIA/SERBIA Y SU REFORMA
    • DISPAR COMUNITĂȚI DE CREȘTINI DIN TURCIA/PENURIAS CRISTIANAS EN TURQUÍA
    • QATAR: CAUZELE CRIZEI/LAS CAUSAS DE LA CRISIS QATARÍ
    • IRLANDA : STEAUA ORIENTULUI/IRLANDA : LA ESTRELLA DE ORIENTE
    • TERORISM ISLAMIC ÎN BALCANI/TERRORISMO ISLÁMICO EN LOS BALCANES
    • A PIERDUT TRENUL SOCIALISMUL ?/¿ HA PERDIDO EL TREN EL SOCIALISMO ?
    • UGANDA – FOARTE GENEROASĂ CU REFUGIAȚII/EL MAYOR CAMPAMENTO DE REFUGIADOS DEL MUNDO ESTÁ EN UGANDA
    • YEMENUL MOARE DE HOLERĂ /EL YEMEN SE MUERE DE CÓLERA
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU IX
    • A VOTA CU MAȚELE/VOTAR CON LAS TRIPAS
    • EVITÂNDU-I PE SOCIALIȘTI/EVITANDO A LOS SOCIALISTAS
    • GERMANO-ROMÂNUL IOHANNIS/EL GERMANO-RUMANO IOHANNIS
    • INDEPENDENȚA DE ARAMĂ/LA INDEPENDENCIA DE COBRE
    • IRAN: RĂU ENDEMIC/IRÁN : MAL ENDÉMICO
    • KOSOVO : GHERILA, AFARĂ !/KOSOVO : ¡ GUERRILLA, FUERA !
    • O FEMEIE LIBERALĂ ÎN ASCENSIUNE/LA LIBERAL EMERGENTE
    • POST BREXIT/POST BREXIT
    • PREȘEDINTĂ GRAȚIE… ULTRADREPTEI ?/¿ PRESIDENTA POR GRACIA DE… LA ULTRADERECHA ?
    • PROBLEMELE REFORMELOR SAUDITE/EL TRÁGALA DE LAS REFROMAS SAUDITAS
    • RADICALISM BRITANIC/RADICALISMO BRITÁNICO
    • SPD ÎN CĂUTAREA LUI ÎNSUȘI/EL SPD EN BUSCA DE SI MISMO
    • TURCIA: CORODAREA PUTERII/TURQUÍA: LA EROSIÓN DEL PODER
    • ZURICH: INDIGESTIE DE MAURI/ZURICH: INDIGESTIÓN DE MOROS
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU V
    • ABSURDITATEA CONFLICTULUI UCRAINEANO-MAGHIAR/ABSURDO CONFLICTO UCRANIANO-MAGYAR
    • ASTA DA ! …DREPTATE FĂCUTĂ DE POPOR !/ESO SÍ QUE ES JUSTICIA POPULAR
    • AURUL ANKAREI/EL ORO DE ANKARA
    • CĂMILE ȚI-AI LUAT, CĂMILE MĂNÂNCI/CAMELLOS TIENES, CAMELLOS COMES
    • CONGO, UMBRA PRELUNGITĂ A LUI MOBUTU/CONGO, LA LARGA SOMBRA DE MOBUTU
    • DEMOCRAȚIE ÎN STIL TURCESC/DEMOCRACIA A LA TURCA
    • FRĂȚIA POLONO-FILIPINEZĂ/LA HERMANDAD POLACO-FILIPINA
    • FUNDAMENTALISM SAU NEPUTINȚĂ/FUNDAMENTALISMO O IMPOTENCIA
    • GERMANIA: CEVA IDEOLOGIE… ȘI MULT EGO/RFA: ALGO DE IDEOLOGÍA Y MUCHO EGO
    • KOSOVO ȘI RAȚIUNEA/KOSOVO Y LA RAZÓN
    • LETONIA: LOVITURĂ… PENTRU A CONTINUA LA FEL/LETONIA: VARAPALO PARA SEGUIR IGUAL
    • LIBIA, HAOS TOTAL/LIBIA, EL CAOS MÁXIMO
    • NU STRĂINII SUNT CAUZA/LOS FORASTEROS NO SON LA CAUSA
    • ORAȘUL CĂRUIA ÎI ESTE RUȘINE DE MADONNA/DONDE SE AVERGÜENZAN DE MADONNA
    • SCHISMA DIN ORIENT/EL CISMA DE ORIENTE
    • TĂTARII DIN TATARSTAN/LOS TÁRTAROS DEL TARTARISTÁN
    • UN «POST NO MORTEM” PENTRU CSU DIN BAVARIA/UN “POST NO MORTEM” PARA LA CSU BÁVARA
    • VARĂ ARABĂ/EL ESTÍO ÁRABE
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VI
    • 1918 – 2018, O SUTĂ DE ANI AMEȚITORI/1918 – 2018, CIEN AÑOS DE VÉRTIGO
    • ACOLO UNDE DRAGOSTEA SE MĂSOARĂ PRIN…COARNE/DÓNDE EL AMOR ES CUESTIÓN DE CUERNOS
    • ASTA DA DIVERSITATE !/¡ ESO SÍ QUE ES DIVERSIDAD !
    • AUTOCEFALIA BISERICII ORODOXE UCRAINIENE/EL PRIMER PATRIARCA DE LA IGLESIA UCRANIANA
    • CAPCANE JURIDICO-ELECTORALE CONGOLEZE/TRAMPAS JURÍDICO-ELECTORALES CONGOLEÑAS
    • COSTISITOAREA EXTINDERE SPRE RĂSĂRIT/LA COSTOSA AMPLIACIÓN AL ESTE
    • CURSURI UNIVERSITARE ȘI POLITICĂ/AULAS Y POLÍTICA
    • GRECIA: PIAȚA ELECTORALĂ/GRECIA: EL MERCADO ELECTORAL
    • IVIRI ALE UNEI OPOZIȚII EFICIENTE ÎN RUSIA/BROTES DE OPOSICIÓN EN RUSIA
    • KOSOVO: NU EXISTĂ, DAR ARE PROPRIA SA ARMATĂ /KOSOVO: EN EL LIMBO, PERO CON EJÉRCITO
    • MINSK: APĂSĂTOAREA PRIETENIE A RUSIEI/MINSK: LA OPRESORA AMISTAD RUSA
    • PACE ÎN AFGANISTAN, FĂRĂ AFGANISTAN/
    • RUSIA: POPORUL SUSȚINE CU BANI OPOZIȚIA/RUSIA: EL PUEBLO FINACIA LA OPOSICIÓN
    • VIESPAR ISRAELIAN/AVISPERO ISRAELÍ
    • ZIDURI ȘI IAR ZIDURI/MUROS Y MÁS MUROS
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VII
    • ALGERIA ÎȘI SCHIMBĂ STĂPÂNUL/ARGELIA CAMBIA DE AMO
    • ALGERIA: MAFIA PUTERII/ARGELIA: LA MAFIA DEL PODER
    • AMARA DRAGOSTE TURCO-CHINEZĂ/LOS AMARGOS AMORES CHINO-TURCOS
    • COLONIZAREA CHINEZĂ ÎN BALCANI/COLONIZACIÓN CHINA DE LOS BALCANES
    • DECLINUL BANCAR DE DRAGUL POLITICII/DECLIVE BANCARIO POR MOR DE LA POLÍTICA
    • EMINENȚA GRI A LUMII ARABE/LA EMINENCIA GRIS DEL MUNDO ÁRABE
    • ERDOGAN LE VREA PE TOATE/ERDOGAN VA A POR TODAS
    • IN SPATELE PERDELELOR VENEZOLANE/TRAS LAS BAMBALINAS VENEZOLANAS
    • INDEPENDENTISMUL UITAT/EL INDEPENDENTISMO OLVIDADO
    • ISRAEL ȘI RĂZBOIUL DIN NAGORNO KARABAH/ISRAEL Y LA GUERRA DE NAGORNO KARABAJ
    • ISRAEL: SPRE DREAPTA !/ISRAEL: A LA DERECHA, ¡ ARRE !
    • KAZAHSTAN: EU SUNT TOTUL/KAZAJISTÁN: YO SOY TODO
    • KIEV: O PREȘEDINȚIE DE DOUĂ MILIARDE/KIEV: UNA PRESIDENCIA DE 2.000 MILLONES
    • LIBIA: CINE POATE, POATE/LIBIA: QUIEN PUEDE, PUEDE
    • LIBIA: RĂZBOIUL CIVIL AL TUTUROR/LIBIA: LA GUERRA CIVIL DE TODOS
    • Mongolia: multă putere, dar justiție, ioc!/Mongolia: Mucho poder y poca justicia
    • NEGRU, NICI MĂCAR ÎN ISRAEL/NEGRO, NI EN ISRAEL
    • O GAURĂ NEAGRĂ NUMITĂ AFGANISTAN/UN AGUJERO NEGRO LLAMADO AFGANISTÁN
    • RFG: DIN NOU SPRE RĂSĂRIT/RFA : OTRA VEZ LA QUERENCIA AL ESTE
    • TURCIA DANSEAZĂ CU TIGRI /TURQUÍA BAILA CON TIGRES
    • ZIDUL PE CARE L-A DĂRÂMAT MOSCOVA/EL MURO QUE DERRIBÓ MOSCÚ
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VIII
    • 12 AUGUST 2019 – AMBARCAȚIUNE DE DE TIP KON-TIKI PENTRU MAREA EGEE/12 VIII 2019 – UNA KON-TIKI PARA EL EGEO
    • 149 la 0/149 a 0
    • AFRICA: ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE/ÁFRICA: POR INTENTAR QUE NO QUEDE
    • ALA, BALA, PORTOCALA…/MATARILE, RILE, RO…
    • ARMENIA: INDIGESTIE DE PUTERE/ARMENIA : INDIGESTIÓN DE PODER
    • BALCANII NEDORIȚI/MALQUISTOS BALCANES
    • BIROCRAȚIA CONTRA REFUGIAȚILOR/BUROCRACIA CONTRA REFUGIADOS
    • CEVA E PUTRED ÎN REPUBLICA MOLDOVA/ALGO APESTA EN MOLDAVIA
    • CIPRU: AL CUI E GAZUL ?/CHIPRE: ¿DE QUIÉN ES EL GAS?
    • CONCURENȚĂ ÎN STIL BULGAR/COMPETENCIA “A LA BÚLGARA”
    • DANEMARCA: STÂNGA CU FUSTĂ/DINAMARCA: LA IZQUIERDA CON FALDAS
    • DOWNING STREET, 10: CASA …PUTERII/DOWNING STR., 10 : CASA DE… PODER
    • GRECIA CLANURILOR/LA GRECIA DE LOS CLANES
    • HONG KONG: CEALALTĂ FAȚĂ A REBELIUNII/HONG KONG: LA OTRA CARA DE LA REBELIÓN
    • JAVID, MAREA SPERANȚĂ A BREXIT-ULUI/JAVID, LA GRAN ESPERANZA DEL BREXIT
    • LECȚIA LUI SALVINI/LA LECCIÓN DE SALVINI
    • MAGNATUL NECUNOSCUT DIN RĂSĂRIT/EL DESCONOCIDO MAGNATE DEL ESTE
    • MOLDOVA: NICI CU TINE, DAR NICI FĂRĂ TINE …/MOLDAVIA: NI CONTIGO, NI SIN TI…
    • OMUL PĂCII DIN CORNUL AFRICII/EL HOMBRE DE LA PAZ EN EL CUERNO DE ÁFRICA
    • PATRIA MEA, ARMATA MEA/MI PATRIA, MI EJÉRCITO
    • RADICALISM ESTONIAN/ RADICALISMO ESTONIO
    • REGINA LESBIANĂ A FOTBALULUI/LA REINA LESBIANA DEL FÚTBOL
    • REVOLUȚIE SAU NEPUTINȚĂ ?/¿ REVOLUCIÓN O IMPOTENCIA ?
    • SIROFOBIA LUI ERDOGAN/LA SIRIOFOBIA DE ERDOGAN
    • SPD GERMAN LA FEL CA TOATE, DAR, CEVA MAI RĂU/EL SPD ALEMÁN COMO TODOS, PERO PEOR
    • SUDAN: UCENICUL VRĂJITOR/SUDÁN: EL APRENDIZ DE BRUJO
    • UNIUNEA EUROPEANĂ: SĂRACII AFARĂ !/UNIÓN EUROPEA : ¡ POBRES, FUERA !
    • YEMENUL INDIGEST/EL YEMEN INDIGESTO
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU X
    • AFRICA: CORUPE ȘI UCIDE/ÁFRICA: CORROMPER Y MATAR
    • CARANTINĂ ALBĂ, MOARTE NEAGRĂ/CUARENTENA BLANCA, MUERTE NEGRA
    • CELĂLALT CORONAVIRUS/EL OTRO CORONAVIRUS
    • CORONAVIRUS TOCMAI BUN PENTRU O ÎNCLEȘTARE/CORONAVIRUS DE ARMAS TOMAR
    • DECLINUL SOCIALISMULUI/EL DECLIVE SOCIALISTA
    • DEZASTRU SAUDIT ÎN YEMEN/  DEBACLE SAUDÍ EN YEMEN
    • DIN DEZERTOR NORD-COREAN, DEPUTAT SUD-COREAN/DE DESERTOR NORCOREANO A DIPUTADO SURCOREANO
    • DOMNIA URII/EL IMPERIO DEL ODIO
    • IRAN: CAPCANA PÂINII/IRÁN: LA TRAMPA DEL PAN
    • IRLANDA: NUMAI BANII NU SUNT DE AJUNS/IRLANDA: CON EL DINERO NO BASTA
    • KIEV: TRĂIASCĂ COVID-19!/KIEV: ¡VIVA EL COVID-19!
    • KOSVO: LUNGUL BRAȚ AMERICAN/KOSVO: EL LARGO BRAZO ESTADOUNIDENSE
    • NECAZURILE DREPTEI GERMANE/CUITAS DE LA DERECHA ALEMANA
    • PATRU CARICATURI POLITICE GROTEȘTI/CUATRO ESPERPENTOS POLÍTICOS
    • PIAȚA DE MIZERII/MERCADO DE MISERIAS
    • RAȚIUNILE NESĂBUINȚEI/LAS RAZONES DE LA SINRAZÓN
    • RFG: CINE POARTĂ VINA?/RFA: ¿DE QUIÉN ES LA CULPA?
    • RUTA APROAPE SOVIETICĂ A CHINEI/LA RUTA CASI SOVIÉTICA DE CHINA
    • SIRIA CARE NU SE MAI TERMINĂ/LA SIRIA DE NUNCA ACABAR
    • STARMER, LABURISTUL DE OȚEL/STARMER, EL LABORISTA DE ACERO
    • TALIBANI INDESTRUCTIBILI/TALIBANES INDESTRUCTIBLES
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU XI
    • „AXA” MUSULMANĂ/EL “EJE” MUSULMAN
    • AFGANISTAN: TRĂIASCĂ REVOLUȚIA/AFGANISTÁN: VIVA LA REVOLUCIÓN
    • AGUAS ETÍOPES/AGUAS ETÍOPES
    • BELARUS: O ȚARĂ CARE ÎȘI CAUTĂ TRECUTUL/BIELORRUSIA: UN PAÍS EN POS DE UN PASADO
    • CALEA CHINEZĂ SPRE HEGEMONIE/LA VÍA CHINA HACIA LA HEGEMONÍA
    • CELE TREI GRAȚII DIN MINSK/LAS TRES GRACIAS DE MINSK
    • COVID-19 ȘI SEZONIERII/COVID-19 Y LOS TEMPOREROS
    • CROAȚIA: CENTRISM AMAR/CROACIA: CENTRISMO AMARGO
    • ERDOGAN, LA FEL CA PUTIN/ERDOGAN, COMO PUTIN
    • GAZUL DISCORDIEI/EL GAS DE LA DISCORDIA
    • LIBAN, A FOST ODATĂ…/LÍBANO, ÉRASE UNA VEZ…
    • LIBIA: RĂZBOIUL TUTUROR/LIBIA: LA GUERRA DE TODOS
    • MINSK: PĂCATE ALE DICTATURII/MINSK: PECADOS DE DICTADURA/
    • NECAZURILE VIROTICE ALE SAUDIȚILOR/CUITAS VÍRICAS DE LOS SAUDÍES
    • POLITICI ȘI CALCULE POLITICE CU HAGIA SOPHIA/POLÍTICAS Y POLITIQUEOS CON HAGIA SOPHIA
    • QUANTUM DE BESTIALITATE/QUANTUM DE BESTIALIDAD
    • RIGODON-UL COREAN/EL RIGODÓN COREANO
    • SĂ-L ADORĂM PE BAAL/ADOREMOS A BAAL
    • SIRIA: COVID-19 ȘI ISRAEL, ÎMPOTRIVA IRANULUI/SIRIA: COVID-19 E ISRAEL, CONTRA IRÁN
    • SOLEIMANI, MITUL ÎMPĂRTĂȘIT/SOLEIMANI, EL MITO COMPARTIDO
    • UN PREȘEDINTE ETERN/PRESIDENTE ETERNO
    • Vaccinuri electorale/Vacunas electorales
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU XII
  • MISCELANEA
    • ARAD – PRIMA CAPITALĂ A MARII UNIRI
    • FÂNTÂNA DORINȚELOR ȘI CENTURA LUI KUIPER… SE LASĂ FOTOGRAFIATE DE NASA
    • FERMA ANIMALELOR – UN SPECTACOL EVENIMENT
    • PASCUA DE RESURRECCIÓN ORTODOXA
    • ¿Por qué SEMANA ILUMINADA?
    • DE EXEMPLU, DE PILDĂ şi… SPRE EXEMPLIFICARE
    • DECLINUL ALBINELOR
    • LIMBA ROMÂNĂ, LIMBĂ NEOLATINĂ !
    • NIVEL-NIVELURI ȘI NIVELĂ-NIVELE
    • ¡Este país de mierda… !
    • ¿Por qué es Rumanía una isla de latinidad?
    • CUVINTE DIN SPANIOLA MEDIEVALĂ PĂSTRATE… ÎN ROMÂNĂ !
    • Gramatica lui Nebrija – La Gramática de Nebrija
    • Zgomotina și efectele ei
    • PETALOS – UN SUPERB CUVÂNT NOU NĂSCUT
    • VOCATIVUL DESPECTIV:Doamna!… Domnu´!
  • NOSTRADAMUS – PROFEȚII
    • NOSTRADAMUS, II, 34 (INVADAREA UCRAINEI ?)
  • ODYSSEAS ELYTIS – POEME
    • Odysseas Elytis – O singură rândunică
    • Primăvara, dacă n-o găseşti, ţi-o faci
  • PARABOLELE LUI IISUS II
    • PARABOLELE LUI IISUS (L) – IISUS HRISTOS – DUMNEZEUL REFUGIAT
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLIV) – DUMNEZEUL ASCET
    • PARABOLELE LUI IISUS (XL) – EXORCIZAREA DE LA GADARA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLII) – BOGATUL FĂRĂ NUME ȘI SĂRACUL LAZĂR
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLIII) – RABINUL CEL DREPT ȘI BUNUL SAMARITEAN
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVI) – TALENTAȚII VOR MOȘTENI ÎMPĂRĂȚIA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVII) – FEMEIA CARE NU PUTEA PRIVI CERUL
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVIII) – DEZMOȘTENIȚII, COMESENII LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLXI) – IISUS REGE AL ISRAELULUI ȘI MÂNTUITORUL LUMII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIX) – PARABOLA SEMĂNĂTORULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVII) – OMUL HARIC
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVIII) – EPIFANIA DE LA NAIN
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVI) – RABINUL CARE PREDICĂ DIN BARCĂ
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIV) – BOTEZUL ȘI NAȘTEREA DE SUS
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXV) – URMAREA LUI HRISTOS ȘI ACTIVAREA ÎMPĂRĂȚIEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIII) – IISUS ATOTȚIITORUL, TEMELIA ȘI COROANA CREAȚIEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXII) – URMAREA LUI IISUS, CHEIA MÂNTUIRII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXI) – IERTAREA DE ZECE MII DE TALANȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXX) – LECȚIA PE CARE N-AU ÎNVĂȚAT-O UCENICII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXIX) – TEOFANIILE
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVI) – CURAJ, FIULE, AI ÎNCREDERE, IERTATE-ȚI SUNT PĂCATELE !
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVIII) – INIȚIEREA CELUI DE-AL DOILEA CERC
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXV) – DEMONII ȘI PORCII DEMETREI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVII) – IISUS RESTAURATORUL
    • PARABOLLE LUI IISUS (XXIV) – CREDINȚA, CHEIA INTRĂRII ÎN LUMEA LUI DUMNEZEU
  • POEZIE ȘI BUCĂTĂRIE
    • POEZIE ȘI BUCĂTĂRIE DE SFÂNTUL VALENTIN
    • Poezie și bucătărie de… Dragobete
  • POVEȘTILE LUI HANS CHRISTIAN ANDERSEN
    • Băiatul cel poznaș/The Naughty Boy
    • OMUL DE ZĂPADĂ/THE SNOW MAN
    • TALISMANUL/THE TALISMAN
  • RUMI
    • RUMI, ODE MISTICE, 340
  • SONETELE LUI WILLIAM SHAKESPEARE
    • SHAKESPEARE – Sonetul 14
    • SHAKESPEARE – Sonetul 2
    • SHAKESPEARE – SONETUL 3
    • SHAKESPEARE – Sonetul 34
    • SHAKESPEARE – SONETUL 4
    • SHAKESPEARE – SONETUL V
    • SHAKESPEARE – SONETUL X
    • SHAKESPEARE – SONETUL XIII
    • SHAKESPEARE – SONETUL IX
    • SHAKESPEARE – SONETUL VI
    • SHAKESPEARE – SONETUL VII
    • SHAKESPEARE – SONETUL VIII
    • SHAKESPEARE – SONETUL XI
    • SHAKESPEARE – SONETUL XII
    • SHAKESPEARE – SONETUL XV
    • SHAKESPEARE, SONETUL 1
    • Sonetul 102 – Și eu, ca Philomela…
    • WILLIAM SHAKESPEARE ȘI ADEVĂRATA SA DRAGOSTE – SONETUL 107
  • TRISTAN ȘI ISOLDA – GOTTFRIED DE STRASBOURG
    • GOTTFRIED DE STRASBOURG – TRISTAN ET ISOLDE/TRISTAN ȘI ISOLDA (FRAGMENTE)
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU IV
    • EUROPA DE AZI, PE DINĂUNTRU ȘI PE DINAFARĂ/LA EUROPA DE HOY, POR DENTRO Y POR FUERA
    • GAZE NATURALE ISRAELIENE CARE NU PREA SE VÂND/GAS ISRAELÍ DE MAL VENDER
    • GREU MAI E SĂ FII FIUL LUI PAPÁ!/ES DIFÍCIL SER HIJO DE PAPÁ
    • IRANUL TROZNEȘTE/IRÁN CRUJE
    • ISRAEL: PORUMBELUL PĂCII ESTE O BUFNIȚĂ/ISRAEL: LA PALOMA DE LA PAZ ES UN MOCHUELO
    • KURDOFOBIA LUI ERDOGAN/LA KURDOFOBIA DE ERDOGAN
    • MAI BINE MORT DECÂT VIU/MEJOR MUERTO QUE VIVO
    • MARIHUANA ALBANEZĂ/MARIHUANA ALBANESA
    • MOȘTENIREA BLESTEMATĂ/LA HERENCIA MALDITA
    • PARADOXURI COMUNITARE/PARADOJAS COMUNITARIAS
    • PARADOXURI TURCEȘTI/PARADOJAS TURCAS
    • PEKIN: PRIETEN DE SUFLET/PEKÍN: EL AMIGO DEL ALMA
    • POLONIA, ÎNTRE JUSTIȚIE ȘI PUTERE/POLONIA, ENTRE LA JUSTICIA Y EL PODER
    • R.F.G.: MOTIVE PENTRU ȘI ÎMPOTRIVA UNEI ALIANȚE/RFA: RAZONES Y SINRAZONES DE UNA ALIANZA
    • ROMÂNIA: CANIBALISM POLITIC/RUMANIA: CANIBALISMO POLÍTICO
    • RUSIA – TROPĂITUL PE LOC/EL PIAFAR RUSO
    • SCHOLZ, EMINENȚA GRI/SCHOLZ, LA EMINENCIA GRIS
    • SINGURĂTATEA POLITICĂ A KURZILOR/LA SOLEDAD POLÍTICA DE LOS KURDOS
    • SIRIA : AȘA PRIETENI SĂ AI /SIRIA : AMIGOS ASÍ TENGAS  
    • SIRIA, RĂZBOAIELE CARE NU SE MAI TERMINĂ/SIRIA, LAS GUERRAS DE NUNCA ACABAR
    • SIRIA: PRIETENI, DAR, NU LA NEVOIE/SIRIA : AMIGOS DE QUITA Y PON
    • TURCIA ÎI ATACĂ ȘI PE KURZII DIN IRAK/TURQUÍA ATACA A LOS KURDOS DEL IRAK
    • VEȘNICUL YEMEN /YEMEN ETERNO
    • VIJELIA VIENEZĂ/EL VENDAVAL VIENÉS
    • ZIMBABWE, DEDESUBTURILE/ZIMBABUE, EL TRASFONDO
    • MONEDA EURO CA PANACEU UNIFICATOR/EL EURO COMO PANACEA UNITARIA
    • RECTIFICARE ÎN STIL POLONEZ/RECTIFICAR A LO POLACO
    • ANO DECLANȘEAZĂ ALARMELE/ANO DISPARA LAS ALARMAS/ANO DISPARA LAS ALARMAS
  • PARABOLELE LUI IISUS I
    • PARABOLLE LUI IISUS (XXIII) – ISPITIREA VĂZULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXI) – MISIUNEA APOSTOLILOR: SALVAREA LUMII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXII) – CEI TREI UCENICI SPECIALI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XX) – IISUS – NEMURIREA ȘI CUNOAȘTEREA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIX) – IISUS, COREGENTUL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVIII) – IISUS, TRIMISUL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVII) – SEMINȚELE CUNOAȘTERII LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVI) – IISUS AJUTORUL PE CARE NU-L MAI AȘTEPȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XV) – TAINA MORMÂNTULUI GOL
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIV) – PREGĂTIREA APOSTOLILOR ȘI DEZVĂLUIREA SFINTEI TREIMI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIII) – IISUS – LOGOS-UL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XII) – UNGEREA DIN BETANIA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XI) – Și i-a spus femeii: fie-ți ție iertate păcatele
    • PARABOLELE LUI IISUS (X) – CODUL ÎMPĂRȚIEI LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (IX) – URMAREA LUI HRISTOS – ACTIVAREA ÎMPĂRĂȚIEI LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (VIII) – BUNUL PĂSTOR
    • PARABOLELE LUI IISUS (VII) – FIUL LUI DUMNEZEU ȘI FIUL OMULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (VI) – POSTITORUL PREFĂCUT
    • PARABOLELE LUI IISUS (V) – PARABOLA ÎNFRICOȘATEI JUDECĂȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (IV) – IERTAREA FIULUI RISIPITOR
    • PARABOLELE LUI IISUS (III) – RUGĂCIUNEA VAMEȘULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (II) – CANANEANCA ȘI PUTEREA STĂRUINȚEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (I) – MÂNTUIREA LUI ZAHEU
  • DOCUMENTALES I
    • BARBAR – AJAM – NEMETS
    • CÂND A FOST DESCOPERITĂ AMERICA?
    • CODUL LUI EL GRECO
    • MĂRȚIȘORUL SAU ÎMBUNAREA LUI MARTE
    • NUNTĂ – CUNUNIE – CĂSĂTORIE
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ I – CRUCEA
    • CEL MAI VECHI VIN DIN LUME
    • DOCHIA – O AMINTIRE A MARII ZEIȚE
    • DUH – RUAH – PNEVMA
    • FEBRUARIE II – DE LA LUPERCALII LA VALENTINE’ S DAY
    • IANUARIE – LUNA LUI IANUS – ÎNCEPUTUL CEL BUN
    • PEȘTERILE DIN YUCATAN – UN TUNEL AL TIMPULUI
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ II – SVASTICA
    • Secretul mormântului neolitic de la Dirós
    • TEMPLUL ZEULUI FĂRĂ CHIP DE LA AIN DARA
    • ANUL NOU I – ANUL NOU DE TOAMNĂ: SAMHAIN ȘI SÂMEDRU
    • FEBRUARIE I – LUNA PURIFICĂRILOR ȘI A ÎNTOCMIRII PERECHILOR – DRAGOBETE
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ III – SPIRALA
    • MOAȘĂ – MOȘ- MOȘIE
    • CODUL LUI HOMER
    • El Código de Homero
    • SÂNZIENE – DRĂGAICE – RUSALII (Noaptea Sfântului Ioan și sabia de Toledo)
    • SEMNUL LABIRINTULUI (I)
    • TEZAURE: PIETROASA ȘI GUARRAZAR
    • Lumina de Paște de la Ierusalim
    • MOŞ CRĂCIUN… SANTA CLAUS („SFÂNTUȚ CULIȚĂ”)? NICIDECUM !
    • ANUL NOU (III) – ANUL NOU DE PRIMĂVARĂ
    • NAȘTEREA DOMNULUI
    • SEMNUL LABIRINTULUI (II) – LABIRINTUL CATEDRALELOR
    • SEMNUL LABIRINTULUI III – LABIRINTUL TEOLOGILOR
    • VINUL – PHARMAKON-UL MEDITERANEI
  • DOCUMENTALES II
    • Argentina, ţara care s-a redresat prin forţe proprii
    • CÂND A FOST DESCOPERITĂ AMERICA?
    • ERT DE DUPĂ ERT
    • Historia del Servicio Español de Radio Rumanía Internacional
    • Eduardo Galeano și poveștile Americii Latine
    • REGELE SPANIEI, JUAN CARLOS I, RENUNȚĂ LA TRON ÎN FAVOAREA FIULUI SĂU, FELIPE
    • BREVE HISTORIA DE LOS COMIENZOS DE LA RADIO EN RUMANIA
    • 95 de ani de la prima transmisiune radio destinată publicului – Enrique Telémaco Susini, părintele conceptului de radio
    • DESFIINȚAREA RADIOTELEVIZIUNII PUBLICE DIN GRECIA SAU ÎN SPATELE ECRANULUI NEGRU
    • PRINȚUL AURULUI ȘI MĂRTUISITORUL LUI HRISTOS
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE III
    • Acasă, pentru a se odihni/A casa de descansar
    • NAȘUL VENEZOLAN /EL PADRINO VENEZOLANO
    • NUNTĂ COREANĂ /BODAS COREANAS
    • PARADOXURI AMERICANE/PARADOJAS AMERICANAS
    • PENDULUL TURCO-AMERICAN/EL PÉNDULO TURCO-AMERICANO
    • PENTRU TOATE GUSTURILE/PARA TODOS LOS GUSTOS
    • PODGORIA RUSEASCĂ A WASHINGTONULUI/LA PARRALA RUSA DE WASHINGTON
    • SALVATORI AI PATRIEI?/¿SALVADORES DE LA PATRIA?
    • SINGURĂTATEA LUI TRUMP/LA SOLEDAD DE TRUMP
    • Zidul discordiei/La muralla de la discordia
    • Cei o sută de mii de fii ai Sfântului Jeff/Los cien mil hijos de San Jeff
    • FRĂȚIA CIUDATĂ /LA EXTRAÑA HERMANDAD
    • Hispanii se roagă la fel/Los hispanos rezan igual
    • REGATUL CELUI RĂU/EL REINO DEL MAL
    • Trump, între cer și infern/Trump, entre el cielo y el inferno
    • Cenușăreasa și tatăl vitreg/La cenicienta y el padrastro
    • PACIFISMUL PRAGMATIC AL LUI KIM/EL PRAGMATICO PACIFISMO DE KIM
  • MISCELANEA BIBLICA
    • DE LA OUL COSMIC LA OUL DE PAȘTE
    • DE LA PESAH LA PAŞTE (II) – PAŞTELE LUI IISUS
    • FLORIILE – SĂRBĂTOAREA INTRĂRII LUI IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM
    • SEFER MASA’OT – CARTEA CĂLĂTORIILOR – Binyamin de Tudela
    • DE LA PESAH LA PAŞTE (I) – PAŞTELE LUI MOISE
    • IUDAISMUL – O CULTURĂ A MIDRAŞ-ULUI, O CULTURĂ A PIETĂŢII
  • KAVAFIKA/ΚΑΒΑΦΙΚΑ
    • «Nous n’osons plus chanter les roses»
    • AȘTEPTÂNDU-I PE BARBARI/ΠΕΡΙΜΕΝΟΝΤΑΣ ΤΟΥΣ ΒΑΡΒΑΡΟΥΣ
    • CÂND SE TREZESC
    • KAVAFIS – AEDUL
    • KAVAFIS – LA JEUNESSE BLANCHE
    • KAVAFIS – PE STRADĂ
    • Kavafis – Zile din 1909, ’10, și ’11
    • KAVAFIS – CÂT POȚI
    • KAVAFIS – CUVÂNT ȘI TĂCERE (1892)
    • KAVAFIS – DECEMBRIE 1903
    • KAVAFIS – ÎN CASA SUFLETULUI
    • KAVAFIS – ITACA – UN POEM GNOSTIC
    • KAVAFIS – LUMEA DE DINCOLO ȘI „CE-A MAI RĂMAS DE SPUS, ÎN HADES, CELOR DE JOS, O SĂ LE SPUN.”
    • KAVAFIS – NOTE DESPRE POEZIE ȘI MORALĂ, VIII
    • KAVAFIS – ZILE DIN 1903
    • KAVAFIS, CEI ȘAPTE SFINȚI TINERI DIN EFES ȘI MĂRTURISIREA ÎNVIERII
    • KAVAFIS, EPOSUL INIMII, DIN SERTAR, M-AM ASCUNS…
    • MORMÂNTUL GRAMATICULUI LYSIAS
    • PLĂCERE/ΗΔΟΝΗ ȘI DEPARTE/ΜΑΚΡΥΑ
    • ÎN LUNA ATHYR
    • Un tânăr, al Artei Cuvântului, în al 24-lea an al său
    • MAREA ÎN ZORI
    • ÎNȚELEPȚII… CELE CE SE APROPIE
    • Pe la nouă și Am înțeles
    • IDELE LUI MARTIE
    • PE UN ȚĂRM DIN ITALIA
    • TEODOT
  • HIEROGAMII… VEGETALE
    • LEURDA ȘI UNTIȘORUL. PRIMA HIEROGAMIE
    • ȘTEVIA ȘI SPANACUL – A DOUA HIEROGAMIE
    • LOBODA ȘI LEUŞTEANUL – A TREIA HIEROGAMIE
    • PĂPĂDIA ȘI SOVÂRVUL – A PATRA HIEROGAMIE
    • MENTA ȘI TARHONUL – A CINCEA HIEROGAMIE
  • IERBURI ȘI MIRODENII
    • GHIMBIRUL – RĂDĂCINA CARE NE STATORNICEȘTE
    • MUȘTARUL – SIMBOLUL PIETREI FILOSOFALE
    • SCORŢIŞOARA – MIRODENIA CRĂCIUNULUI
    • USTUROIUL DE IARNĂ – ZEUL FOCULUI INTERIOR
    • VANILIA – ESENȚA ÎMBRĂŢIŞĂRII FĂRĂ SFÂRŞIT
    • VANILIA – MIRODENIA ANULUI NOU
    • CUIȘOARELE – ESENȚA IUBIRII ABIA ÎNMUGURITE
    • CUIȘOARELE ȘI NUCȘOARA – HIEROGAMIE DE IARNĂ
    • HREANUL – CĂLĂUZA SPRE CUNOAȘTEREA DE SINE
    • SCORŢIŞOARA – ESENȚA PARADISULUI
    • CEAPA – PÂNTECUL ÎN CARE SE … COACE SPIRITUL NOSTRU ÎNALT
    • NUCȘOARA – ESENȚA CUNOAȘTERII DE SINE
    • ANASONUL STELAT – ESENȚA ADEVĂRATEI SEDUCȚII
    • ANASONUL MEDITERANEAN – ESENȚA MICILOR FERICIRI DE ACASĂ
    • TARHONUL – IARBA ȘAMANILOR
    • LEUȘTEANUL – ESENȚA VENUSITĂȚII
    • MĂRARUL – ESENȚA TINEREȚII ȘI A ÎNFLORIRII
    • PĂTRUNJELUL – ESENȚA PUTERII DE VIAȚĂ ȘI A BĂRBĂȚIEI
    • CORIANDRUL–GUSTUL SUBLIM AL MANEI
  • IERBURILE AFRODITEI
    • MAGHIRANUL – IARBA MIRILOR
    • SOVÂRVUL – IARBA CASTEI IUBIRI
    • ROSMARINUL – IARBA NUBILITĂȚII FERICITE
    • SALVIA – IARBA CARE DEȘTEAPTĂ SIMȚURILE ȘI MINTEA
    • MENTA – IARBA MINȚII
    • BUSUIOCUL – IARBA REGILOR
    • CIMBRIŞORUL – IARBA DUHULUI
    • CIMBRUL – IARBA CARE TE SATURĂ
    • LAVANDA – IARBA CĂMINULUI
    • ROINIȚA – IARBA INIMII
  • POVEȘTI GRECEȘTI
    • Cutea sau piatra răbdării/Η πέτρα της υπομονής
    • POVEȘTI CU ANIMALE
  • CAMINOS Y SENDEROS
    • Poeme de Donosti Bleddyn
    • O, DIVIN CREATOR !
    • No te enamores/Nu te îndrăgosti de o femeie care citește
  • ENTREVISTAS
    • EL FOLKLORE SEFARDÍ EN RUMANÍA/FOLCLORUL SEFARD ÎN ROMÂNIA
    • EL HEBREO ESTEREOTIPO-ESBOZO DE HISTORIA CULTURAL

ghemulariadnei

~ Site-ul care îți arată ieșirea din Labirint

ghemulariadnei

Archivos mensuales: mayo 2017

Mai întâi de toate, buzunarul /El bolsillo, lo primero

30 martes May 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Bruselas, Europa, Papa, SUA, Trump

TRUMP MELANIA 1Mai întâi de toate, buzunarul  Washington, Diana Negre

Încă nu-și încheiase președintele Donald Trump prima călătorie internațională, când atenția națiunii s-a desprins de persoana și periplul său pentru a se concentra asupra a ceea ce într-adevăr o interesează : situația economică.

În timp ce Trump participa la reuniunea NATO de la Bruxelles, mijloacele de informare în masă din SUA dedicau mai mult spațiu și timp reformei sistemului medical și pieței muncii americane, decât întrevederii cu Papa, apelului adresat aliaților atlantici de a îndeplini angajamentul de a aloca 2% din PNB cheltuielilor de apărare, sau chiar scurgerilor de informații lăsate de serviciile secrete americane, în legătură cu atentatul de la Manchester. Nici măcar respingerea dintre mâinile cuplului Donald și Melania Trump, care a acaparat atât de mult spațiu pe ecranele europenilor, nu a avut alt ecou în America, decât cel din „presa mondenă” sau din rețelele sociale.

TRUMP BRUXELLES 1

TRUMP BRUXELLES 2

Desigur, s-au oferit detalii în legătură cu toate aceste lucruri, dar, începând cu joia trecută, pe prim plan a rămas reforma sistemului medical, după ce Oficiul Bugetelor (CBO,  Congressional Budget Office) din Congresul american a dat publicității un raport în care se semnalează că propunerile lui Trump vor lăsa fără asigurări 14 milioane de persoane, care erau asigurate în timpul președinției lui Barack Obama.

Fără îndoială că aceste cifre se pretează la mai multe interpretări și sunt, la rândul lor, produsul unor modalități de a pune problema, cu care nu toată lumea este de acord, până într-acolo încât, chiar în rândurile republicanilor există serioase îndoieli în legătură cu imparțialitatea OCB.

De asemenea, au reizbucnit dezbaterile asupra bugetului, în general, și a posibilităților de creștere economică. Experții dau asigurări că Trump nu-și va putea atinge obiectivul de a  redresa finanțele, atâta timp cât economia nu va crește cel puțin cu 3%, ceea ce, pentru moment, pare a fi foarte dificil.

Cauzele acestei dificultăți diferă foarte mult de cele care frânează creșterea economiilor europene : în SUA, nu lipsesc locurile de muncă, ci muncitorii, iar economiștii se străduiesc să sporească forța de muncă, cu toate că, până acum, nu au găsit nicio formulă eficientă.

Forța de muncă americană, adică populația între 16 și 65 de ani, se ridică, teoretic, la 206 milioane de persoane. Dar, vreo 45 de milioane nu muncesc și nici nu vor să muncească. Aceasta înseamnă că doar 160 de milioane sunt angajați undeva sau sunt șomeri. Mai precis, 153 de milioane lucrează, iar 7 milioane sunt șomeri, ceea ce reprezintă un șomaj de 4%, o cifră care, în țările dezvoltate, înseamnă ocupare deplină.

Chiar și printre adolescenți și tineri, grupul care, în general, găsește mai greu de lucru, șomajul este de doar 14.7%.

Pe de altă parte, cei care muncesc, în loc de 40 de ore cât ar trebui, lucrează doar 36 de ore, săptămânal.

Rațiunile pentru care atât de multă lume s-a lăsat de muncă nu sunt prea clare, iar interpretarea lor reflectă pozițiile politice divergente : pentru democrați, nu sunt suficiente  stimulente și ar fi nevoie să se mărească salariile – cu toate că salariul mediu, cu 26 de dolari pe oră, ridică veniturile medii la 4.000 de euro, pe lună. Pentru conservatori, este vorba de un exces de protecție socială, doarece lumea trăiește din alocații pentru alimente, pentru tratamente medicale sau alocații pentru familie, și preferă să stea acasă.

Este o situație care pune și mai mult pe tapet reforma sistemului medical, deoarece populația sub 65 de ani poate să obțină o asigurare bună doar dacă muncește : întreprinderile sunt cele care o plătesc ca parte din salariu. Însă, reforma din anul 2009 permite obținerea acestei asigurări la un preț foarte mic pentru șomeri, astfel încât stimulentul pentru a munci dispare.

Între timp, piața imobiliară, care a declanșat depresiunea de acum nouă ani, și-a revenit. Prețurile actuale sunt mai mari decât cele de dinaintea crizei, iar problema este, acum, oferta scăzută, ceea ce va duce la o scumpire și mai mare. Cei care pot, se grăbesc să-și cumpere casă, deoarece prețurile și ratele se vor scumpi pe zi ce trece.

O expresie în engleza americană spune că, atunci când o economie în creștere are nevoie de tot mai mulți muncitori, „problema e sănătoasă”. Iar dacă, într-adevăr, creșterea va continua și economia va prospera, cel câștigat va fi Trump: compatrioții săi îi vor ierta toate izbucnirile necontrolate și vulgaritățile, dacă le va umple buzunarele.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

   TRUMP PAPA 1

El bolsillo, lo primero              Washington, Diana Negre

El presidente Donald Trump todavía no había concluido su primer viaje internacional cuando la atención del país ya se había desviado del  mandatario y su periplo para concentrarse en lo que realmente le interesa, que es la situación económica.

Mientras Trump se reunía con los países de la OTAN, en Bruselas, los medios informativos norteamericanos dedicaban más espacio a la reforma sanitaria y el mercado laboral que a la entrevista con el Papa, al llamamiento a los aliados atlánticos para que cumplan con su compromiso de destinar el 2% de su PNB a los gastos de defensa o incluso las filtraciones de los servicios secretos norteamericanos en torno al atentado de Manchester.  Ni siquiera el supuesto desencuentro de las manos de Donald y Melania Trump, que tanto espacio ocupó en las pantallas europeas, tuvo apenas eco aquí, fuera de la “prensa del corazón” o las redes sociales.

TRUMP MELANIA 2

TRUMP BRUXELLES 3

TRUMP PAPA 2

Ciertamente se dieron detalles de todas estas cosas, pero desde el jueves estaban ya todos consumidos por la reforma sanitaria, después de que la Oficina de Presupuestos (CBO, o Congressional Budget Office) del Congreso divulgara un informe según el cual las propuestas de Trump dejarán sin seguro a 14 millones de personas que lo habían conseguido durante la presidencia de Barack Obama.

Naturalmente, estas cifras se prestan a muchas interpretaciones y son, a su vez, producto de planteamientos que no todos comparten, hasta el punto de que, en las filas republicanas, muchos dudan de la supuesta imparcialidad de OCB.

También ha resurgido el debate en cuanto al presupuesto en general y las posibilidades de crecimiento. Los expertos nos aseguran que Trump no podrá conseguir su objetivo de sanear las finanzas públicas mientras la economía no crezca  un 3% como mínimo, algo que, de momento, parece muy difícil.

Las razones para esta dificultad son muy diferentes de las que frenan el crecimiento de las economías europeas: En Estados Unidos lo que falta no es trabajo, sino trabajadores y los economistas están tratando de conseguir que la fuerza laboral aumente, aunque, por el momento, no parecen haber dado con ninguna fórmula eficaz.

La fuerza laboral norteamericana, es decir, la población comprendida entre los 16 y los 65 años, es teóricamente, de unos 206 millones de personas. Pero, nada menos que 45 millones de ellos ni trabajan, ni quieren trabajar, pues son tan solo 160 millones los que están empleados o desempleados. Exactamente, hay 153 millones con empleo y 7 millones en el paro, lo que representa tan solo un 4% de parados, un índice que en los países desarrollados se considera como de pleno empleo.

Incluso entre los adolescentes y jóvenes, el grupo que en general tiene más dificultades para encontrar trabajo, tan solo hay un 14.7% de parados.

Por otra parte, los que tienen trabajo no cumplen en realidad con las 40 horas teóricas de la semana laboral, sino que tan solo trabajan unas 36.

Las razones para que tanta gente haya abandonado el mercado laboral no están muy claras y su interpretación refleja las divergentes posiciones políticas: para los demócratas, no hay suficientes incentivos y es necesario aumentar los salarios –aunque la media salarial, con 26 $ hora, pone el ingreso medio en alrededor de los 4.000 euros mensuales. Para los conservadores, se trata de un exceso de protección social, pues la gente vive de la sopa boba con subsidios para alimentos, para tratamiento médico o para ayuda familiar y prefiere quedarse en casa.

Es una situación que da todavía más protagonismo a la reforma sanitaria, pues la gente menor de 65 años tan solo puede conseguir un buen seguro médico a través de su trabajo, ya que la mayoría de las empresas ofrecen esta prestación como parte del salario. Pero, la reforma del año 2009 permite obtener este seguro a bajo precio a las personas desocupadas, de forma que el incentivo para trabajar desaparece.

Entre tanto, el mercado inmobiliario que produjo la casi depresión de hace nueve años, se ha recuperado de tal forma que los precios superan ya los anteriores a la crisis y el principal problema es que las ventas han bajado por falta de inventario, de forma que los precios van subiendo como la espuma y quienes pueden se apresuran a comprar antes de que suban más y de que las hipotecas se encarezcan.

Como reza una expresión norteamericana, eso de necesitar más trabajadores para una economía que quiere crecer “es tener un buen problema”. Y si, efectivamente, el empuje sigue y la economía va adelante, Trump será el gran beneficiado: sus compatriotas le perdonarán los exabruptos y vulgaridades en aras de que les rellene los bolsillos.

TRUMP PAPA 3

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

A PIERDUT TRENUL SOCIALISMUL ?/¿ HA PERDIDO EL TREN EL SOCIALISMO ?

29 lunes May 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Europa, socialism

A PIERDUT TRENUL SOCIALISMUL ?

De oriunde s-ar privi, panorama socialistă este îngrijorătoare. În bogata Germanie, Partidul Social-Democrat nu își revine nici după ce și-a schimbat  conducătorul (a pierdut 3 alegeri regionale cu Martin Schulz), iar, în Grecia cea sărăcită, ultra-socialismul lui Tsipras se menține la putere doar cu ajutorul extremei drepte.

Martin SchulzMartin Schulz

TsiprasAlexis Tsipras, primul-ministru al Greciei

În Marea Britanie, laburiștii nu se apropie de Tories nici cu „brexit”, nici cu plebiscitul separatist scoțian; în Franța, Valls, fost prim ministru al unui guvern socialist, declară că partidul acesta este depășit; iar, grijile Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol sunt arhicunoscute, nu mai necesită comentarii.

Pedro Sánchez  Pedro Sánchez, din nou secretar general al PSOE

În SUA, democrații (versiunea americană îndepărtată a ideilor socialiste europene) cad în fața lui Trump…In Egipt și Irak, socialismul musulman de abia reușește să se neliniștească pe el însuși, în timp ce în Balcani, partidele socialiste – atât când sunt la putere, cât și când se află în opoziție –  strălucesc prin corupție și cârdășie cu mafiile naționale.

Dragnea si Ponta

Amplitudinea dramei socialiste arată că fenomenul nu are doar niște rădăcini locale. Din contră, totul arată spre o cauză unică: conducătorii socialiști s-au culcat pe lauri și, de foarte multă vreme, nu au o ideologie nouă, adusă la zi cu programe, analize și oferte de soluții pentru o lume care nu se mai aseamănă deloc cu societatea secolului al optsprezecelea, când a apărut și s-a dezvoltat socialismul.

Această pierdere a tempo-ului este cu atât mai cruntă, cu cât ideologiile extreme (care nu sunt în stare să se adapteze) cum este comunismul chinez, au reușit, pe muchie de cuțit, să păstreze în vitrină decalogul marxist, în timp ce practicau, pe tăcute, o economie de piață de pe urma căreia oamenii se îmbogățesc, ceea ce, de fapt, vrea toată lumea.

Dar, este evident că într-o societate foarte avansată, bogată și superindustrializată, cum este societatea occidentală, un pragmatism ca în China nu este suficient. Situația actuală din lumea occidentală necesită o analiză profundă a realităților sociale și a viitorului economic din această zonă a lumii. Și, ceea ce este și mai important : este nevoie, acum, de gânditori clarvăzători care să tragă concluzii din aceste analize, pentru a oferi celor defavorizați, dar, mai ales celor nedumeriți, un model de societate incomparabil mai bun decât cel actual. Acea masă a cetățenilor nedumeriți – care formează o majoritate imensă – care vede cum partidul purcede la cucerirea puterii în numele celor defavorizați (adevărații săraci se află, în prezent, în lumea a treia), dar, uită imediat de ei. După ce cuceresc puterea, nici nu le mai dă prin gând să le facă și lor viața ceva mai ușoară.

Aproape că s-ar putea spune că situația este mai amară decât în depotismul iluminat („totul pentru popor, dar, fără popor”), deoarece, în ziua de azi, oferta socialistă este mai degrabă „…totul în numele poporului…dar, dacă dați de popor, nu vreau să știu…”

Desigur, în tabăra conservatorilor necazurile sunt asemănătoare, dar consecințele politice, întrucât sunt niște mașinării care purced la cucerirea puterii mai mult pentru a o deține decât pentru a aborda și înfăptui mari reforme, sunt mai mici, deoarece ei nu se prezintă la competiția electorală folosindu-se de iluzii și promisiuni sociale.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: Valentí Popescu … precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

¿ HA PERDIDO EL TREN EL SOCIALISMO ?

Se mire a dónde se mire, el panorama socialista es inquietante. En la rica Alemania el SPD no levanta cabeza ni cambiando de líder (ha perdido 3 comicios estatales seguidos con Shulz) y en la depauperada Grecia el socialismo ultra de Tsipras sólo sobrevive en el poder gracias a la alianza con la ultra derecha. En Gran Bretaña los laboristas no se acercan a los Tories ni con “brexit”, ni con los plebiscitos separatistas escoceses; en Francia, Valls, ex jefe de Gobierno socialista, declara fenecido al partido; y de las angustias de nuestro socialismo ya ni hablo de puro conocido. En los EEUU, los demócratas (lejana versión estadounidense del ideario socialista europeo) sucumben ante Trump…En Egipto y el Irak, el socialismo musulmán apenas logra inquietarse a sí mismo y en los Balcanes los partidos socialistas – tanto cuándo tienen el poder, cómo cuando están en la oposición – brillan casi exclusivamente por el nivel de corrupción y los maridajes con las mafias nacionales.

Jeremy Corbyn, Labour Party of Great BritainJeremy Corbyn, Labour Party of Great Britain

Manuel VallsManuel Valls

La extensión y generalización del drama socialista impiden buscarle raíces locales al fenómeno. Por el contrario, todo apunta a una sola causa : los dirigentes del socialismo se han dormido en los laureles y llevan demasiado tiempo sin aportar una ideología nueva, sin un “aggiornamento” de programas, análisis y ofertas de soluciones a un mundo que no se parece ni por los forros a la sociedad decimonónica en que nació y creció el socialismo.

Esta pérdida del compás resulta tanto más cruenta cuando ideologías extremas (y, por tanto, nada aptas a acomodamientos) como el comunismo chino han sido capaces de caminar sobre el filo de la navaja y mantener en la vitrina el decálogo marxista, pero practicando a la chita callando una economía de mercado en casa que le permite a la gente enriquecerse, que es lo que en el fondo quieren todos.

Es evidente que en una sociedad avanzadísima, rica y súper industrializada como la atlántica no basta con un pragmatismo a la china. La situación actual del mundo atlántico requiere análisis profundos de la realidad social y el porvenir económico de esta zona del mundo. Y más importante aún : ahora se necesitan pensadores clarividentes que saquen las consecuencias de esos análisis para ofrecerle a la gente desfavorecida y, por encima de todo, a la gente perpleja un modelo de sociedad mucho mejor que el actual. Y es que es la masa de ciudadanos perplejos – que es la inmensa mayoría – que ve cómo el partido va a la conquista del poder en nombre de los menos favorecidos (los pobres de verdad son, hoy en día, los del tercer mundo) olvidándose de ellos. Es un asalto al poder sin intentar ni por asomo usar ese poder para hacerles a ellos la vida más fácil y comprensible.

Casi se podría decir que es una situación más amarga que la del despotismo ilustrado (“todo para el pueblo, pero sin el pueblo”) porque, hoy en día, la oferta socialista parece ser la de “…todo en nombre del pueblo…y si encuentran al pueblo, que no me lo digan…”

Es obvio que en el bando conservador las cuitas son muy parecidas, pero las consecuencias políticas de ser unas máquinas que van a la conquista del poder por tener el poder más que por abordar grandes y difíciles reformas han sido menores porque no acuden a la liza electoral enarbolando banderas de ilusiones y promesas sociales.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

PARABOLELE LUI IISUS (XIX) – IISUS, COREGENTUL LUI DUMNEZEU

26 viernes May 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Dumnezeu, Evanghelie, Iisus Hristos, Ioan, rege, tată

IISUS RUGACIUNE 4

Proiectul Iisus: nașterea unui nou popor… spiritual: creștinii !

Fragmentul care se citește în acestă duminică în biserică este din Evanghelia lui Ioan: 17, 1-13. Este un text care poate fi pe deplin înțeles dacă înțelegem bine anumite cuvinte, mai ales verbul a preamări. Pentru că el este cheia înțelegerii lui Iisus ca… coregent al lui Dumnezeu. Iată textul:

Ioan 17, 1-13: Acestea le-a grăit Iisus apoi Și-a ridicat ochii spre cer și a spus: Părinte, a sosit ceasul, preamărește-Ți Fiul ca și Fiul Tău să Te preamărească. De vreme ce Tu I-ai dat Lui putere asupra a tot trupul (putere deplină să-l refacă), lasă-L să-i dea viață veșnică fiecăruia din cei pe care I l-ai dat Lui. Aceasta este viața veșnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și să-L cunoască pe Cel pe care L-ai trimis, Iisus Hristos. Eu Te-am preamărit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care mi-ai dat-o Mie s-o fac. Și acum preamărește-Mă Tu, Părinte, la Tine, cu mărirea pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi fost lumea. Am arătat (și am făcut cunoscut) numele Tău oamenilor, celor pe care Mi–ai dat din lume. Ai tăi au fost și Mi i-ai dat Mie și au păzit cuvântul Tău. Acum ei au cunoscut că toate câte Mi le-ai dat Mie, de la Tine sunt, pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat Mie Eu le-am dat lor și ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru ei Mă rog, nu pentru lume Mă rog: Mă rog  pentru cei pe care Mi i-ai dat Mie, pentru că ai Tăi sunt. Toate ale Mele ale Tale sunt și ale Tale sunt ale Mele și M-am preamărit în ei. Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume și Eu la Tine vin. Părinte sfânt, păzește-i pe ei, în numele Tău, nume în care Mi i-ai dat Mie, ca și ei să fie una așa cum suntem noi. Cât timp am fost cu ei în lume Eu i-am păzit în numele Tău. Pe cei pe care mi i-ai dat, i-am păzit și niciunul din ei n-a pierit, în afară de fiul pierzaniei, ca să se împlinească Scriptura. Acum la Tine vin și grăiesc aceste lucruri cât mai sunt în lume, ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.

IISUS RUGACIUNE 3

Ioan 17, 1-13: ΤΑΥΤΑ ἐλάλησεν ὁ ᾿Ιησοῦς, καὶ ἐπῆρε τοὺς ὀφθαλμοὺς αὐτοῦ εἰς τὸν οὐρανὸν καὶ εἶπε· πάτερ, ἐλήλυθεν ἡ ὥρα· δόξασόν σου τὸν υἱόν, ἵνα καὶ ὁ υἱός σου δοξάσῃ σε, καθὼς ἔδωκας αὐτῷ ἐξουσίαν πάσης σαρκός, ἵνα πᾶν ὃ δέδωκας αὐτῷ δώσῃ αὐτοῖς ζωὴν αἰώνιον. αὕτη δέ ἐστιν ἡ αἰώνιος ζωή, ἵνα γινώσκωσί σε τὸν μόνον ἀληθινὸν Θεὸν καὶ ὃν ἀπέστειλας ᾿Ιησοῦν Χριστόν. ἐγώ σε ἐδόξασα ἐπὶ τῆς γῆς, τὸ ἔργον ἐτελείωσα ὃ δέδωκάς μοι ἵνα ποιήσω· καὶ νῦν δόξασόν με σύ, πάτερ, παρὰ σεαυτῷ τῇ δόξῃ ᾗ εἶχον πρὸ τοῦ τὸν κόσμον εἶναι παρὰ σοί. ᾿Εφανέρωσά σου τὸ ὄνομα τοῖς ἀνθρώποις οὓς δέδωκάς μοι ἐκ τοῦ κόσμου. σοὶ ἦσαν καὶ ἐμοὶ αὐτοὺς δέδωκας, καὶ τὸν λόγον σου τετηρήκασι. νῦν ἔγνωκαν ὅτι πάντα ὅσα δέδωκάς μοι παρὰ σοῦ ἐστιν· ὅτι τὰ ρήματα ἃ δέδωκάς μοι δέδωκα αὐτοῖς, καὶ αὐτοὶ ἔλαβον, καὶ ἔγνωσαν ἀληθῶς ὅτι παρὰ σοῦ ἐξῆλθον, καὶ ἐπίστευσαν ὅτι σύ με ἀπέστειλας. ᾿Εγὼ περὶ αὐτῶν ἐρωτῶ· οὐ περὶ τοῦ κόσμου ἐρωτῶ, ἀλλὰ περὶ ὧν δέδωκάς μοι, ὅτι σοί εἰσι, καὶ τὰ ἐμὰ πάντα σά ἐστι καὶ τὰ σὰ ἐμά, καὶ δεδόξασμαι ἐν αὐτοῖς. καὶ οὐκέτι εἰμὶ ἐν τῷ κόσμῳ, καὶ οὗτοι ἐν τῷ κόσμῳ εἰσί, καὶ ἐγὼ πρὸς σὲ ἔρχομαι. πάτερ ἅγιε, τήρησον αὐτοὺς ἐν τῷ ὀνόματί σου ᾧ δέδωκάς μοι, ἵνα ὦσιν ἓν καθὼς ἡμεῖς. ὅτε ἤμην μετ’ αὐτῶν ἐν τῷ κόσμῳ, ἐγὼ ἐτήρουν αὐτοὺς ἐν τῷ ὀνόματί σου· οὓς δέδωκάς μοι ἐφύλαξα, καὶ οὐδεὶς ἐξ αὐτῶν ἀπώλετο εἰ μὴ ὁ υἱὸς τῆς ἀπωλείας, ἵνα ἡ γραφὴ πληρωθῇ. νῦν δὲ πρὸς σὲ ἔρχομαι, καὶ ταῦτα λαλῶ ἐν τῷ κόσμῳ ἵνα ἔχωσι τὴν χαρὰν τὴν ἐμὴν πεπληρωμένην ἐν αὐτοῖς.

IISUS RUGACIUNE 5

Iisus luase ultima cină pascală, la ultimul Paște pe care-l făcuse cu ucenicii la Ierusalim. Ultima Cină, pe care tradiția a numit-o Cina cea de taină. Poate nu atât pentru că erau feriți de ochii lumii, cât mai ales pentru Testamentul… secret al lui Iisus, lăsat numai celor doisprezece, deveniți unsprezece.

Le lăsase ucenicilor două porunci noi, care nu existau în Legea lui Moise, porunca iubirii și porunca solidarității: să se iubească unul pe altul și să fie solidari unul cu celălalt (porunci reînnoite de fiecare dată când aveau să frângă pâinea și să bea vinul împreună, toți, din aceeași cupă, în amintirea Lui; a mânca pâine și a bea vin cu cineva este cel mai intim act cu putință)…

… le lăsase promisiunea venirii Mângâietorului/Paracletului…

… și… un nou Dumnezeu, Dumnezeul Iubirii. Iată ce le spune: … dacă cineva Mă iubește, va păzi cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face casă în el/ἐάν τις ἀγαπᾷ με, τὸν λόγον μου τηρήσει, καὶ ὁ πατήρ μου ἀγαπήσει αὐτόν, καὶ πρὸς αὐτὸν ἐλευσόμεθα καὶ μονὴν παρ’ αὐτῷ ποιήσομεν.

IISUS RUGACIUNE 6

Iisus și ucenicii ieșiseră din odaia unde cinaseră (nu știm unde stau) și Iisus se roagă de față cu ei Tatălui, așa cum se roagă un Mare preot pentru poporul lui: ucenicii aveau să dea naștere unui popor, un popor spiritual: creștinii. Un popor al unui nou Dumnezeu, Dumnezeul Iubirii. Un Dumnezeu fără alt nume decât… Părinte/Tată.

Un popor ce, respectând porunca iubirii și a solidarității, va trăi altfel decât trăise lumea până atunci. Nu știm ce înseamnă viață veșnică, dar putem presupune că este o viață… dumnezeiască !

Un popor ce-și va cunoaște Tatăl ceresc… față către față ! Pentru că „a cunoaște Numele” este o expresie specifică limbii ebraice care înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu. Evreii credeau că adevăratul nume al lui Dumnezeu este tabu, inefabil și de aceea în loc să spună Dumnezeu spuneau Numele !

IISUS RUGACIUNE 7

Este un moment solemn, sacru și irepetabil. Un moment în care Iisus îi cere Tatălui să-L onoreze pentru încheierea cu succes a misiunii Sale pe pământ: formarea noului popor spiritual, a unei noi umanități.

Verbul doxazo/ δοξάζω, care înseamnă aici: a onora, a stima, a cinsti, traduce, de fapt, verbul ebraic kaved (כָּבֵד), a fi puternic, important, o persoană cu greutate, demnă de toată stima, onoarea. Și, dacă ne gândim că substantivul kavod (כָּבוֹד) înseamnă: splendoare, strălucire, lumină a soarelui, a lunii, a stelelor, a cerului, preeminență, majestate, glorie, onoare, cinste, bună reputație, respect abundență, bogății…

… ne dăm seama că, în limbajul dublu pe care-L folosește Iisus absolut întotdeauna, verbul a preamări/a slăvi sugerează, de fapt, divinitarea Lui/regalitatea Lui celestă la care participă alături de Dumnezeu, Regele Lumii.

Iată un loc din Psalmi în care Dumnezeu apare ca regele maiestuos, înconjurat de strălucire, splendoare, podoabe, glorie, al lumii, cum o arată cuvintele hod/ הוֹד și hadar/ הָדָר, sinonimele lui kavod/(כָּבוֹד):

Ps. 103, 1-2:

Binecuvintează suflete al meu pe Domnul ! Doamne Dumnezeul meu măritu-Te-ai foarte ! În măreție și slavă Te-ai îmbrăcat,
Tu care Te îmbraci în lumină ca și cu o haină, Tu care întinzi cerurile ca un cort.

בָּרֲכִי נַפְשִׁי אֶת־יְהוָה יְהוָה אֱלֹהַי גָּדַלְתָּ מְּאֹד הֹוד וְהָדָר לָבָֽשְׁתָּ
עֹֽטֶה־אֹור כַּשַּׂלְמָה נֹוטֶה שָׁמַיִם כַּיְרִיעָֽה

εὐλόγει ἡ ψυχή μου τὸν κύριον κύριε ὁ θεός μου ἐμεγαλύνθης σφόδρα ἐξομολόγησιν (închinarea noastră) καὶ εὐπρέπειαν (frumusețe) ἐνεδύσω/ ἀναβαλλόμενος φῶς ὡς ἱμάτιον ἐκτείνων τὸν οὐρανὸν ὡσεὶ δέρριν

Și o ultimă lămurire: … ca să aibă în ei bucuria Mea deplină. Este încă un dar pe care Iisus îl lasă ucenicilor: bucuria Lui că misiunea Sa pe pământ a reușit, o bucurie… magică care avea să-i însuflețească și să-i transfigureze, încât marea operă de creștinare să le pară cât mai ușoară.

IISUS SI UCENICII CINA

Notă. Traducerea textelor: Zenaida Luca-Hac

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR   ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

CELELALTE ALEGERI IRANIENE/LAS OTRAS ELECCIONES IRANÍES

20 sábado May 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

actualidad política iraní, Ali Khamenei, Ibrahim Raisi, Mahmoud Ahmadinejad, Mahmud Shahrudi, Sadeq Larijani, Teherán

Ali KhameneiAli Khamenei

CELELALTE ALEGERI IRANIENE

Actualitatea politică iraniană s-a centrat, în zilele acestea, pe alegerile parlamentare, dar, de fapt, alegerea cea mai importantă – acolo unde se afă puterea reală din această republică – este cea care, mai mult ca sigur, va avea loc peste foarte puțin timp : cea a conducătorului suprem.

În prezent, conducătorul suprem este ayatolahul Ali Khamenei, de 78 de ani, și nimeni din țară nu-i contestă funcția. Însă, Khamenei, care a fost operat de cancer genital, acum câțiva ani, a tot vorbit, în ultima vreme, de „…probabilitatea ca, în curând, să i se caute un succesor…”, iar, în Teheran, circulă insistente zvonuri că sănătatea sa se deteriorează rapid.

Dacă se confirmă, această alegere – în sarcina exclusivă a Adunării Experților, o breaslă formată din 88 de personalități de mare rang și prestigiu din clerul superior shiit  – va fi într-adevăr decisivă pentru prezentul și viitorul Iranului. Aceasta deoarece, de la revoluția din anul 1978, care a pus capăt regatului laicist al shahinshahului Pahlevi, țara nu numai că a devenit o teocrație, dar furoarea revoluționară de la începuturile lui Khomeini și machiavelismele lui Khamenei (care i-a urmat, în 1989) au făcut din Republica iraniană un stat la discreția unui complicat și enorm eșafodaj de puteri paramilitare (Gardienii Revoluției), economice (împărțite aproape în mod egal între Gardieni și Guvern) și monopolul ideologic-moral pe care îl exercită ayatolahii în viața spirituală și politică a țării.

Rezultatul – dorit – al unei asemenea structuri este o putere absolutistă (în ziua de azi este aproape absolută) în mâna conducătorului suprem. Țara gândeste și se comportă – atât timp cât sistemul rămâne în picioare – după gândirea și sentimentele conducătorului suprem. Cu Khomeini și cu Khamenei, profilul a fost aproape identic : moralitate strictă, nicio toleranță ideologică și o ură cumplită la adresa SUA. Acel „aproape”, care deosebește politica celor doi conducători supremi, pe care i-a avut Iranul până acum, se află în pragmatismul pe care l-a dovedit, în ultimul moment, Khamenei în politica externă. El a fost cel care a sfârșit prin a accepta o adaptare a politicii nucleare iraniene la cerințele occidentale, pentru a evita prăpastia spre care se îndrepta țara, dacă ar fi continuat să sfideze pe toată lumea, numai pentru a obține niște kilograme de plutoniu (cu care, printre altele, se pot fabrica bombe nucleare).

In acest monopol al puterii, cele trei nume care se aud cel mai mult în  Teheran, pentru o eventuală succesiune a lui Khamenei, sunt : Sadeq Larijani, Mahmud Shahrudi și Ibrahim Raisi; toți trei sunt membri ai Adunării  Experților și toți trei fac parte din structura care administrează Justiția.

Sadeq LarijaniSadeq Larijani

Dintre ei, cel care se prezintă mai bine este Larijani, de 56 de ani, născut în Irak (la fel ca Shahrudi), fost ministru al Justiției: este cel mai radical dintre cei trei și, cu toate că se bucură de simpatia lui Khamenei, frecușurile pe care le-a avut cu Ahmadinejad, omul forte al Gardienilor Revoluției, pot constitui obstacole în ascensiunea sa, la fel ca și cazurile de corupție care au avut loc în familia sa.

Shahrudi, de 68 de ani, are în favoarea sa simpatiile shiiților irakieni, dar, mai ales faptul că este „sayyid”, adică, descendent din Mahomed. Dar, nu a fost un ministru strălucit al Justiției.

Mahmud ShahrudiMahmud Shahrudi

Raisi, de 56 ani, este cel mai puțin cunoscut dintre cei trei, printre iranieni. A fost procuror general, numit de Larijani, iar, în prezent, este procuror al Tribunalului Clerical Special, care judecă abaterile comise de cler. La ora actuală, pare a fi candidatul cu cele mai mari șanse să-i succeadă lui Khamenei, deoarece se bucură de sprijinul Gardienilor Revoluției, precum și de cel al așa numitei „plutocrații politice”.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Mahmoud AhmadinejadMahmoud Ahmadinejad

LAS OTRAS ELECCIONES IRANÍES

La actualidad política iraní se ha centrado, estos días, en las elecciones parlamentarias, cuando, en realidad, la elección importante – la del auténtico poder en esta república teocrática – es la que seguramente se va a celebrar muy pronto : la del líder máximo.

Hoy en día, esta función la desempeña el ayatolá Ali Jamenei, de 78 años, y nadie en el país se la disputa. Pero, Jamenei, quien fue operado de un cáncer genital hace unos años, ha hablado, repetidas veces últimamente, de la “…probabilidad de que pronto se le busque un sucesor…” y, en Teherán, corren insistentes rumores de que su salud está decayendo rápidamente.

Y si esto se confirmase, esta elección – que la hace exclusivamente la Asamblea de Expertos, un gremio de 88 personalidades de rango y prestigio de la alta clerecía chií – sí que es decisiva para el presente y el porvenir del Irán. Porque, desde la revolución de 1978, que acabó con el reino laicista de los Pahlevi, el país no sólo es una teocracia, sino que entre el furor revolucionario de primera hora de Jomeini y los maquiavelismos de Jamenei (que le sucedió en 1989) la República se ha convertido en un Estado a merced de un complicado y enorme entramado de poderes paramilitares (los Guardianes de la Revolución), económicos (a partes casi iguales entre los Guardianes y el Gobierno) y el monopolio ideológico-moral que ejercen los ayatolás sobre la vida espiritual y política del país.

El fruto – buscado – de semejante tinglado es un poder absolutista (y, hoy en día, aún casi absoluto) en manos del líder máximo. El país es y se comporta – mientras el sistema siga en pie – según el pensamiento y los sentimientos del líder máximo. Con Jomeini y con Jamenei el perfil fue casi idéntico : moralidad estricta, ninguna tolerancia ideológica y un odio profundo a los EE.UU. El “casi” que diferencia la política de los dos líderes máximos que ha tenido el Irán hasta ahora está en el pragmatismo exhibido a última hora por Jamenei en política exterior. Fue él quien acabó aceptando una adaptación de la política nuclear iraní a las exigencias occidentales, para evitar la bancarrota hacia la que se encaminaba el país si persistía en desafiar a tirios y troyanos para hacerse con unos kilogramos de plutonio (que, entre otras cosas, permite fabricar bombas nucleares).

En este contexto de monopolio del poder, los tres nombres que más suenan en Teherán para una eventual sucesión de Jamenei son : Sadek Larijani, Mahmud Shahrudi e Ibrahim Raisi, todos ellos miembros de la Asamblea de Expertos y todos vinculados a la administración de la Justicia.

Ibrahim RaisiIbrahim Raisi

De los tres, el que parece tener mejores credenciales es Larijani, de 56 años y nacido en el Irak (al igual que Shahrudi), ex ministro de Justicia, es el más radical de los tres y si bien tiene a su favor la simpatía de Jamenei, los roces que ha tenido en el pasado con Ahmadinejad, el hombre fuerte de los Guardianes de la Revolución, puede perjudicarle a última hora, al igual que los casos de corrupción registrados en su familia.

Shahrudi, de 68 años, tiene a su favor las simpatías con que cuenta entre los chiitas iraquíes y, sobre todo, su condición de “sayyid”, es decir de descendiente de Mahoma. Negativo es que fue un mal ministro de Justicia.

Raisi, de 56 años, es el menos conocido de los tres por los ciudadanos iraníes. Fue fiscal general, a nombramiento de Larijani, y, actualmente, es fiscal del Tribunal Clerical Especial, entidad que entiende en delitos de la clerecía. Hoy por hoy, parece el candidato con más probabilidades de suceder a Jamenei por gozar del apoyo de los Guardianes, así como de la llamada “plutocracia política”.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu

VALENTIN POPESCU

 

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

PARABOLELE LUI IISUS (XVIII) – IISUS, TRIMISUL LUI DUMNEZEU

20 sábado May 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Evanghelie, Iisus Hristos, inițiere, Ioan, misterii, orb, vindecare

VINDECAREA ORBULUI 3

Texte pentru inițiații în misteriile grecești.

În această duminică la liturghie se citesc două fragmente tot din Evanghelia după Ioan: 9, 1-38 și 10, 1-9. Mesajul lor ? Revelarea lui Iisus ca Fiu și trimis al lui Dumnezeu. Iată textele:

Ioan 9, 1-38: Și (ieșind Iisus afară din Templu și) trecând (prin mulțime) a văzut un om orb din naștere și ucenicii Lui L-au întrebat: Rabbi, cine a păcătuit, el sau părinții lui, de s-a născut orb ? Le-a răspuns Iisus: nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci s-a născut orb ca să se arate lucrările lui Dumnezeu în el. Eu trebuie să împlinesc lucrarea Celui ce M-a trimis, cât mai este ziuă, (căci) vine noaptea când nimeni nu poate lucra. Cât timp sunt în lume, lumină a lumii sunt. Și zicând acestea, a scuipat pe pământ și a făcut tină din scuipat și a întins tina peste ochii orbului și l-a uns cu ea și i-a zis:  du-te, spală-te în scăldătoarea Siloam (care în greacă înseamnă „cel trimis”). Și s-a dus și s-a spălat și a venit văzând. Vecinii și cei ce-l văzuseră mai înainte (și știau) că e orb ziceau: nu este el cel ce stătea și cerșea ? Unii spuneau că el e, iar alții că e unul care seamănă cu el, dar el le zicea: eu sunt ! Și-l întrebau: cum de ți s-au deschis ochii ? El le-a răspuns și le-a zis: un om numit Iisus a făcut tină și mi-a uns ochii și mi-a spus: du-te la scăldătoarea Siloam și spală-te și m-am dus și m-am spălat și am văzut. Și l-au întrebat: unde este acest (Iisus) și el le-a răspuns: nu știu. Și-l duc la Farisei pe cel ce fusese orb altădată și era șabat când Iisus a făcut tină și i-a deschis ochii. L-au mai întrebat și Fariseii, din nou, cum de a început să vadă și el le-a zis: tină a pus peste ochii mei și m-am spălat și văd. Și unii dintre Farisei ziceau: omul acesta (Iisus) nu este de la Dumnezeu, pentru că nu ține șabatul, iar alții spuneau: cum poate un om păcătos să facă asemenea semne ? Și între ei era dezbinare. I-au zis din nou orbului: tu ce spui despre El, că ți-a deschis ochii ? Și el a răspuns că este profet.  Și iudeii n-au crezut că fusese orb și că a început să vadă până când nu i-au chemat pe părinții celui ce începuse să vadă pe care i-au întrebat: acesta este fiul vostru despre care spuneți că s-a născut orb ? Cum de vede acum ? Atunci părinții lui le-au răspuns: știm că acesta este fiul nostru și că s-a născut orb. Cum de vede acum, nu știm sau cine i-a deschis ochii, noi nu știm. Are o vârstă, pe el întrebați-l, el să vă vorbească despre el. Doar atât au spus părinții orbului, pentru că se temeau de iudei. Pentru că iudeii se înțeleseseră ca, dacă cineva avea să-L mărturisească pe Iisus drept Hristos, să fie izgonit din sinagogă. De aceea părinții orbului au spus că (fiul lor) are o vârstă și (că e mai bine) să-l întrebe pe el. L-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i-au spus: dă slavă lui Dumnezeu. Noi știm că Omul Acesta (Iisus)  e păcătos. Și el a răspuns și a zis: dacă e păcătos, nu știu, dar un lucru știu: că orb fiind, acum văd. Și i-au zis iarăși: ce ți-a făcut ? Cum ți-a deschis ochii? Și el le-a răspuns: eu v-am spus odată, dar n-ați auzit: ce vreți iarăși să auziți ? Nu cumva vreți și voi să vă faceți ucenicii Lui ? L-au ocărât și i-au zis: tu ești ucenicul Lui, iar noi suntem ucenicii lui Moise. Noi știm că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, dar pe Acesta, nu-L știm de unde e. Omul le-a răspuns și le-a spus: e un lucru de mirare, că nu știți de unde e, mie mi-a deschis ochii. Știm că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoși, dar dacă cineva este cucernic și face voia lui Dumnezeu, Dumnezeu îl ascultă. Din veac nu s-a auzit ca cineva să deschidă ochii unui orb din naștere. Dacă El nu era de la Dumnezeu, nu putea face nimic. Iar ei i-au răspuns și i-au zis: în păcate te-ai născut tot, din cap până-n picioare și tu ne înveți pe noi ? Și l-au scos afară. Și a auzit Iisus că l-au scos afară și găsindu-l i-a zis: tu crezi în Fiul lui Dumnezeu ? și acela i-a răspuns și i-a zis: și cine este, Doamne, ca să cred în El ? Iisus i-a spus: L-ai văzut; cel ce vorbește cu tine, acela este și omul i-a zis: cred, Doamne și s-a închinat Lui până la pământ.

Ioan 10,1-9: Adevărat, adevărat  vă spun vouă, cel ce nu intră pe poartă în curtea oilor, ci se urcă (și sare) prin alt loc, acela  hoț este și tâlhar; dar cel care intră pe poartă este păstorul oilor. Lui îi deschide portarul și oile ascultă de glasul lui și el își cheamă oile pe nume și le scoate afară. Și după ce-și scoate oile, merge înaintea lor și oile-l urmează pentru că-i cunosc glasul. Un străin nu vor urma, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. Iisus le-a spus această pildă, dar ei nu știau despre ce vorbește. Iisus le-a mai spus o dată: adevărat, adevărat vă spun vouă că Eu sunt poarta oilor. Toți câți au venit înainte de Mine  sunt hoți și tâlhari și oile n-au ascultat de ei. Eu sunt poarta, dacă cineva (alege să) intre prin Mine, se va mântui și va intra și va ieși și pășune va afla.

VINDECAREA ORBULUI 5

Ioan 9, 1-38: ΚΑΙ παράγων εἶδεν ἄνθρωπον τυφλὸν ἐκ γενετῆς. καὶ ἠρώτησαν αὐτὸν οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ λέγοντες· ραββί, τίς ἥμαρτεν, οὗτος ἢ οἱ γονεῖς αὐτοῦ, ἵνα τυφλὸς γεννηθῇ; ἀπεκρίθη ᾿Ιησοῦς· οὔτε οὗτος ἥμαρτεν οὔτε οἱ γονεῖς αὐτοῦ, ἀλλ’ ἵνα φανερωθῇ τὰ ἔργα τοῦ Θεοῦ ἐν αὐτῷ. ἐμὲ δεῖ ἐργάζεσθαι τὰ ἔργα τοῦ πέμψαντός με ἕως ἡμέρα ἐστίν· ἔρχεται νὺξ ὅτε οὐδεὶς δύναται ἐργάζεσθαι. ὅταν ἐν τῷ κόσμῳ ᾦ, φῶς εἰμι τοῦ κόσμου. ταῦτα εἰπὼν ἔπτυσε χαμαὶ καὶ ἐποίησε πηλὸν ἐκ τοῦ πτύσματος, καὶ ἐπέχρισε τὸν πηλὸν ἐπὶ τοὺς ὀφθαλμοὺς τοῦ τυφλοῦ  καὶ εἶπεν αὐτῷ· ὕπαγε νίψαι εἰς τὴν κολυμβήθραν τοῦ Σιλωάμ, ὃ ἑρμηνεύεται ἀπεσταλμένος. ἀπῆλθεν οὖν καὶ ἐνίψατο, καὶ ἦλθε βλέπων. Οἱ οὖν γείτονες καὶ οἱ θεωροῦντες αὐτὸν τὸ πρότερον ὅτι τυφλὸς ἦν, ἔλεγον· οὐχ οὗτός ἐστιν ὁ καθήμενος καὶ προσαιτῶν; ἄλλοι ἔλεγον ὅτι οὗτός ἐστιν· ἄλλοι δὲ ὅτι ὅμοιος αὐτῷ ἐστιν. ἐκεῖνος ἔλεγεν ὅτι ἐγώ εἰμι. ἔλεγον οὖν αὐτῷ· πῶς ἀνεῴχθησάν σου οἱ ὀφθαλμοί; ἀπεκρίθη ἐκεῖνος καὶ εἶπεν· ἄνθρωπος λεγόμενος ᾿Ιησοῦς πηλὸν ἐποίησε καὶ ἐπέχρισέ μου τοὺς ὀφθαλμοὺς καὶ εἶπέ μοι· ὕπαγε εἰς τὴν κολυμβήθραν τοῦ Σιλωὰμ καὶ νίψαι· ἀπελθὼν δὲ καὶ νιψάμενος ἀνέβλεψα. εἶπον οὖν αὐτῷ· ποῦ ἐστιν ἐκεῖνος; λέγει· οὐκ οἶδα. ῎Αγουσιν αὐτὸν πρὸς τοὺς Φαρισαίους, τόν ποτε τυφλόν. ἦν δὲ σάββατον ὅτε τὸν πηλὸν ἐποίησεν ὁ ᾿Ιησοῦς καὶ ἀνέῳξεν αὐτοῦ τοὺς ὀφθαλμούς. πάλιν οὖν ἠρώτων αὐτὸν καὶ οἱ Φαρισαῖοι πῶς ἀνέβλεψεν. ὁ δὲ εἶπεν αὐτοῖς· πηλὸν ἐπέθηκέ μου ἐπὶ τοὺς ὀφθαλμούς, καὶ ἐνιψάμην, καὶ βλέπω. ἔλεγον οὖν ἐκ τῶν Φαρισαίων τινές· οὗτος ὁ ἄνθρωπος οὐκ ἔστι παρὰ τοῦ Θεοῦ, ὅτι τὸ σάββατον οὐ τηρεῖ. ἄλλοι ἔλεγον· πῶς δύναται ἄνθρωπος ἁμαρτωλὸς τοιαῦτα σημεῖα ποιεῖν; καὶ σχίσμα ἦν ἐν αὐτοῖς. λέγουσι τῷ τυφλῷ πάλιν· σὺ τί λέγεις περὶ αὐτοῦ, ὅτι ἤνοιξέ σου τοὺς ὀφθαλμούς; ὁ δὲ εἶπεν ὅτι προφήτης ἐστίν.  οὐκ ἐπίστευσαν οὖν οἱ ᾿Ιουδαῖοι περὶ αὐτοῦ ὅτι τυφλὸς ἦν καὶ ἀνέβλεψεν, ἕως ὅτου ἐφώνησαν τοὺς γονεῖς αὐτοῦ τοῦ ἀναβλέψαντος  καὶ ἠρώτησαν αὐτοὺς λέγοντες· οὗτός ἐστιν ὁ υἱὸς ὑμῶν, ὃν ὑμεῖς λέγετε ὅτι τυφλὸς ἐγεννήθη; πῶς οὖν ἄρτι βλέπει; ἀπεκρίθησαν δὲ αὐτοῖς οἱ γονεῖς αὐτοῦ καὶ εἶπον· οἴδαμεν ὅτι οὗτός ἐστιν ὁ υἱὸς ἡμῶν καὶ ὅτι τυφλὸς ἐγεννήθη·  πῶς δὲ νῦν βλέπει οὐκ οἴδαμεν, ἢ τίς ἤνοιξεν αὐτοῦ τοὺς ὀφθαλμοὺς ἡμεῖς οὐκ οἴδαμεν· αὐτὸς ἡλικίαν ἔχει, αὐτὸν ἐρωτήσατε, αὐτὸς περὶ ἑαυτοῦ λαλήσει. ταῦτα εἶπον οἱ γονεῖς αὐτοῦ, ὅτι ἐφοβοῦντο τοὺς ᾿Ιουδαίους·  ἤδη γὰρ συνετέθειντο οἱ ᾿Ιουδαῖοι ἵνα, ἐάν τις αὐτὸν ὁμολογήσῃ Χριστόν, ἀποσυνάγωγος γένηται. διὰ τοῦτο οἱ γονεῖς αὐτοῦ εἶπον ὅτι ἡλικίαν ἔχει, αὐτὸν ἐρωτήσατε.  ἐφώνησαν οὖν ἐκ δευτέρου τὸν ἄνθρωπον ὃς ἦν τυφλός, καὶ εἶπον αὐτῷ· δὸς δόξαν τῷ Θεῷ· ἡμεῖς οἴδαμεν ὅτι ὁ ἄνθρωπος οὗτος ἁμαρτωλός ἐστιν. ἀπεκρίθη οὖν ἐκεῖνος καὶ εἶπεν· εἰ ἁμαρτωλός ἐστιν οὐκ οἶδα· ἓν οἶδα, ὅτι τυφλὸς ὢν ἄρτι βλέπω. εἶπον δὲ αὐτῷ πάλιν· τί ἐποίησέ σοι; πῶς ἤνοιξέ σου τοὺς ὀφθαλμούς; ἀπεκρίθη αὐτοῖς· εἶπον ὑμῖν ἤδη, καὶ οὐκ ἠκούσατε· τί πάλιν θέλετε ἀκούειν; μὴ καὶ ὑμεῖς θέλετε αὐτοῦ μαθηταὶ γενέσθαι; ἐλοιδόρησαν αὐτὸν καὶ εἶπον· σὺ εἶ μαθητὴς ἐκείνου· ἡμεῖς δὲ τοῦ Μωϋσέως ἐσμὲν μαθηταί. ἡμεῖς οἴδαμεν ὅτι Μωϋσεῖ λελάληκεν ὁ Θεός· τοῦτον δὲ οὐκ οἴδαμεν πόθεν ἐστίν. ἀπεκρίθη ὁ ἄνθρωπος καὶ εἶπεν αὐτοῖς· ἐν γὰρ τούτῳ θαυμαστόν ἐστιν, ὅτι ὑμεῖς οὐκ οἴδατε πόθεν ἐστί, καὶ ἀνέῳξέ μου τοὺς ὀφθαλμούς. οἴδαμεν δὲ ὅτι ἁμαρτωλῶν ὁ Θεὸς οὐκ ἀκούει, ἀλλ’ ἐάν τις θεοσεβὴς ᾖ καὶ τὸ θέλημα αὐτοῦ ποιῇ, τούτου ἀκούει. ἐκ τοῦ αἰῶνος οὐκ ἠκούσθη ὅτι ἤνοιξέ τις ὀφθαλμοὺς τυφλοῦ γεγεννημένου. εἰ μὴ ἦν οὗτος παρὰ Θεοῦ, οὐκ ἠδύνατο ποιεῖν οὐδέν. ἀπεκρίθησαν καὶ εἶπον αὐτῷ· ἐν ἁμαρτίαις σὺ ἐγεννήθης ὅλος, καὶ σὺ διδάσκεις ἡμᾶς; καὶ ἐξέβαλον αὐτὸν ἔξω. ῎Ηκουσεν ὁ ᾿Ιησοῦς ὅτι ἐξέβαλον αὐτὸν ἔξω, καὶ εὑρὼν αὐτὸν εἶπεν αὐτῷ· σὺ πιστεύεις εἰς τὸν υἱὸν τοῦ Θεοῦ; ἀπεκρίθη ἐκεῖνος καὶ εἶπε· καὶ τίς ἐστι, Κύριε, ἵνα πιστεύσω εἰς αὐτόν; εἶπε δὲ αὐτῷ ὁ ᾿Ιησοῦς· καὶ ἑώρακας αὐτὸν καὶ ὁ λαλῶν μετὰ σοῦ, ἐκεῖνός ἐστιν. ὁ δὲ ἔφη· πιστεύω, Κύριε· καὶ προσεκύνησεν αὐτῷ.

Ioan 10,1-9: ΑΜΗΝ ἀμὴν λέγω ὑμῖν, ὁ μὴ εἰσερχόμενος διὰ τῆς θύρας εἰς τὴν αὐλὴν τῶν προβάτων, ἀλλὰ ἀναβαίνων ἀλλαχόθεν, ἐκεῖνος κλέπτης ἐστὶ καὶ λῃστής·  ὁ δὲ εἰσερχόμενος διὰ τῆς θύρας ποιμήν ἐστι τῶν προβάτων. τούτῳ ὁ θυρωρὸς ἀνοίγει, καὶ τὰ πρόβατα τῆς φωνῆς αὐτοῦ ἀκούει, καὶ τὰ ἴδια πρόβατα καλεῖ κατ’ ὄνομα καὶ ἐξάγει αὐτά. καὶ ὅταν τὰ ἴδια πρόβατα ἐκβάλῃ, ἔμπροσθεν αὐτῶν πορεύεται, καὶ τὰ πρόβατα αὐτῷ ἀκολουθεῖ, ὅτι οἴδασι τὴν φωνὴν αὐτοῦ·  ἀλλοτρίῳ δὲ οὐ μὴ ἀκολουθήσωσιν, ἀλλὰ φεύξονται ἀπ’ αὐτοῦ, ὅτι οὐκ οἴδασι τῶν ἀλλοτρίων τὴν φωνήν. Ταύτην τὴν παροιμίαν εἶπεν αὐτοῖς ὁ ᾿Ιησοῦς· ἐκεῖνοι δὲ οὐκ ἔγνωσαν τίνα ἦν ἃ ἐλάλει αὐτοῖς. Εἶπεν οὖν πάλιν αὐτοῖς ὁ ᾿Ιησοῦς· ἀμὴν ἀμὴν λέγω ὑμῖν ὅτι ἐγώ εἰμι ἡ θύρα τῶν προβάτων. πάντες ὅσοι ἦλθον πρὸ ἐμοῦ, κλέπται εἰσὶ καὶ λῃσταί· ἀλλ’ οὐκ ἤκουσαν αὐτῶν τὰ πρόβατα. ἐγώ εἰμι ἡ θύρα· δι’ ἐμοῦ ἐάν τις εἰσέλθῃ, σωθήσεται, καὶ εἰσελεύσεται καὶ ἐξελεύσεται, καὶ νομὴν εὑρήσει.

Iisus tocmai ieșise din Templu. Predicase mulțimii despre nemurire și încercase să-i convingă pe farisei că El este Fiul lui Dumnezeu… născut înaintea lui Avraam, părintele evreilor.

Ierusalimul este plin de pelerinii veniți din toate provinciile pentru Sukot/ Sărbătoarea Corturilor numită și Sărbătoarea Recoltei (septembrie-octombrie), care ținea o săptămână. Sărbătoarea Corturilor, Paștele și Cinzecimea erau cele trei mari sărbători la care vechii evrei veneau în pelerinaj la Templul din Ierusalim.

Trebuie că tot orașul era împânzit de corturi sau colibe care aminteau de faptul că, în cei 40 de ani de rătăciri prin deșertul Sinai, evreii scoși de Moise din Egipt stătuseră în … corturi.

Așadar, Iisus iese din Templu și străbate orașul trecând… pe lângă tot felul de grupuri și de… tabere. De fapt, tot Ierusalimul devenise o mare tabără, plină de corturi. Tabăra evreilor lui Moise din Sinai !

O sugerează verbul parago/παράγω folosit de evanghelist, verb care înseamnă: a conduce pe cineva printr-o parte sau a trece printr-o parte: Iisus își conducea ucenicii (e prima dată când Ioan vorbește de toți cei doisprezece) și trecea cu ei printre micile mulțimi de pelerini.

Undeva, îl vede pe … orbul din naștere pe care-l vindecă ca un șaman, cu scuipat și pământ. Saliva este considerată de șamani, de toți descântătorii și vindecătorii, un fluid vital, purtător de viață, o apă a vieții, iar pământul dizolvat în salivă și amestecat cu ea, drept materia divină din care suntem plăsmuiți. De altfel, în Biblie ni se spune că Dumnezeu l-a făcut pe om din pământ ! Numele Adam/ אָדָם vine de la adama/אֲדָמָה, pământ (roșu) !

Si, ca de obicei, în ziua odihnei, de șabat !

De fapt, Iisus, mai mult decât o vindecare minunată, face o … inițiere ! Orbul se spală într-o apă consacrată și se întoarce… văzând (vlepon/ βλέπων, în greacă), adică ca un văzător, cu vederea interioară deschisă.  Iată o explicație din prima Carte a Regilor, 9,9, unde Saul merge la … văzătorul Samuel:

לְפָנִים בְּיִשְׂרָאֵל כֹּֽה־אָמַר הָאִישׁ בְּלֶכְתֹּו לִדְרֹושׁ אֱלֹהִים לְכוּ וְנֵלְכָה עַד־הָרֹאֶה כִּי לַנָּבִיא הַיֹּום יִקָּרֵא לְפָנִים הָרֹאֶֽה

Pe vremuri, în Israel, când spunea cineva că se duce să-L întrebe pe Dumnezeu, zicea: hai să mergem la văzător, pentru că profetului de azi i se spunea odinioară văzător.

καὶ ἔμπροσθεν ἐν Ισραηλ τάδε ἔλεγεν ἕκαστος ἐν τῷ πορεύεσθαι ἐπερωτᾶν τὸν θεόν δεῦρο πορευθῶμεν πρὸς τὸν βλέποντα ὅτι τὸν προφήτην ἐκάλει ὁ λαὸς ἔμπροσθεν ὁ βλέπων

Văzând, adică văzător: raa/ רָאָה sau vlepon/ βλέπων !

 Nu întâmplător cel ce fusese orb din naștere se prostenează, se închină până la pământ în fața lui Iisus: îl recunoaște ca Dumnezeu, de vreme ce devenise un … văzător cu duhul! Un inițiat ! Cineva care căpătase o a doua vedere ! O arată chiar verbul anavlepo/ἀναβλέπω, a vedea din nou, a-și recăpăta vederea. La prima vedere, pare folosit aici impropriu: un orb din naștere nu-și poate… recăpăta vederea, dar poate începe să vadă, așa cum începe să vadă, cu adeărat, un inițiat !

Autorul acestei evanghelii, un ucenic al ucenicului lui Ioan, care a rescris-o la sfârșitul secolului I, folosește limbajul misteriilor: avea nevoie să-i atragă pe greci și pe evreii elenizați.

În spatele cuvintelor lui, cei ce trecuseră printr-o inițiere recunoșteau parcursul pe care-l făcuseră: drumul de la întuneric la lumină, de la necunoaștere la cunoaștere, la cunoașterea misterului vieții și morții, și, desigur, recunoșteau scopul oricărei inițieri: promisiunea nemuririi !

În mintea lor Iisus putea apărea ca un nou zeu care promitea și el nemurirea, dar un zeu mai puternic decât toți ceilalți ! Și nu întâmplător acest ucenic din comunitatea ioaneică îl face pe Iisus să spună că zeii, profeții și trimișii divini dinaintea Lui au fost tâlhari și hoți, spunând, de fapt, că niciunul nu fusese trimis, cu adevărat, de Dumnezeu.

Era, desigur, o intervenție foarte îndrăzneață, câtă vreme evreii credeau nezdruncinat în Avraam, pe care Dumnezeu îl adusese în Canaan, și în Moise, căruia Dumnezeu îi dăduse Legea, cele zece porunci !

Și, se pare, că a lucrat !

Tot din drama sacră a misteriilor face parte și alegoria vieții și a morții: Iisus poate lucra… lucrările, adică minunile lui Dumnezeu, cât mai e ziuă și până nu vine noaptea ! Adică cât mai e în viață ! Un verset greu de înțeles dacă nu cunoști riturile de inițiere. Mai înainte, Iisus le spusese celor veniți să-L asculte predicând în Templu: Eu sunt lumina lumii și cel ce Mă urmează nu va mai umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții/Ἐγώ εἰμι τὸ φῶς τοῦ κόσμου ὁ ἀκολουθῶν ἐμοὶ οὐ μὴ περιπατήσει ἐν τῇ σκοτίᾳ ἀλλ᾽ ἕξει τὸ φῶς τῆς ζωῆς (cap. 8, 12). Promisiunea cunoașterii și a nemuririi !

Și, iarăși, nu întâmplător, ucenicul ioaneic traduce numele Siloam cu „cel trimis” sau „trimisul”. Siloam/ Σιλωάμ nu înseamnă „cel trimis”, ci „cel ce trimite” și se referă la canalul de apă.

Siloam era un bazin unde se termina canalul construit de regele Ezechia (2 Cr. 32,30), un canal care aducea apele pârâului Ghihon în Ierusalim.  Din acest bazin se scotea apa pentru ceremoniile Sărbătorii Corturilor. Deci, era considerată o apă consacrată !

De fapt, Siloam înseamnă canalul „care trimite”, care aduce apele Ghihon-ului în Ierusalim: Siloam este transcrierea lui Șiloah שִׁלֹחַ/ care vine din verbul șalah/ שָׁלַח, a trimite.

SILOAM 1Siloam-ul bizantin

SILOAM 2Siloam-ul din timpul celui de-al doilea Templu

Și, iarăși, nu întâmplător cel ce începuse să vadă le spune fariseilor din Sanhedrin, care-l anchetau pe el și care-i anchetau și părinții, că Iisus este profet, navi în ebraică/נָבִיא. Un navi este, de fapt, un trimis al lui Dumnezeu, nu unul care are darul profeției.  Un navi, în Vechiul Testament, este cineva pe care Dumnezeu îl trimite cu un mesaj pentru popor. El nu este un roe, un (clar)văzător, ci alesul căruia Dumnezeu îi vorbește și îi încredințează mesaje.

Un profet/trimis să aducă un mesaj, anume că El, Iisus, este păstorul cel adevărat, adică trimisul cel adevărat, care se va îngriji ca toți cei ce-L imită:

– să aibă de toate. Nomi/ νομὴ, înseamnă aici, la modul subtil, nu pășune, ci parte la toate darurile lui Dumnezeu. În greacă nomi înseamnă distribuire, împărțire, repartizare a…, parte cuvenită, lot și de aici, pășune. La modul subtil, așadar, Iisus le promite oamenilor care vor trăi după Legea Iubirii: o viață bună, îmbelșugată, frumoasă și lipsită de griji … și…

– să fie ocrotiți și îndestulați. Asta pentru că, „va intra și va ieși și pășune va afla” înseamnă că așa cum oile intră în staul seara, la adăpost și la căldură, tot așa și oamenii vor fi ocrotiți, și așa cum ele ies dimineața să pască, tot așa și oamenii nu vor duce grija zilei de mâine, a traiului de fiecare zi, ci vor trăi în prosperitate !

Concluzia ? Iisus Hristos nu numai că nu era străin de misteriile grecești, dar se folosește de limbajul și de riturile lor ca se facă înțeles celor ce fuseseră inițiați în ele. Și se pare că a reușit să-i cucerească !

VINDECAREA ORBULUI 6Vindecarea orbului, El Greco

VINDECAREA ORBULUI 7

Vindecarea orbului, El Greco

Pentru studioși, texte relaționate, în traducerea sinodală:

Marcu 8, 22-26: Şi au venit la Betsaida. Şi au adus la El un orb şi L-au rugat să se atingă de el. Şi luând pe orb de mână, l-a scos afară din sat şi, scuipând în ochii lui şi punându-Şi mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva. Şi el, ridicându-şi ochii, a zis: zăresc oamenii; îi văd ca pe nişte copaci umblând. După aceea a pus iarăşi mâinile pe ochii lui, şi el a văzut bine şi s-a îndreptat, căci vedea toate, lămurit. Şi l-a trimis la casa sa, zicându-i: Să nu intri în sat, nici să spui cuiva din sat.

Matei, 9, 27-31: Plecând Iisus de acolo, doi orbi se ţineau după El strigând şi zicând: Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David. După ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credinţa voastră, fie vouă! Şi s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeţi, nimeni să nu ştie. Iar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela.

Psalmul 117, 20: Aceasta este poarta Domnului; drepţii vor intra prin ea.

 Psalmul 40,11: El/Domnul va paşte turma Sa ca un Păstor şi cu braţul Său o va aduna. Pe miei îi va purta la sânul Său şi de cele ce alăptează va avea grijă.

Iezechiel 34,15: Eu voi paşte oile Mele şi Eu le voi odihni, zice Domnul Dumnezeu.

 Iezechiel 18,20: Sufletul care păcătuieşte va muri. Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, şi tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa.

Isaia, 1-7: Iată Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, întru Care binevoieşte sufletul Meu. Pus-am peste El Duhul Meu şi El va propovădui popoarelor legea Mea. Nu va striga, nici nu va grăi tare, şi în pieţe nu se va auzi glasul Lui. Trestia frântă nu o va zdrobi şi feştila ce fumegă nu o va stinge. El va propovădui legea Mea cu credincioşie; El nu va fi nici obosit, nici sleit de puteri, până ce nu va fi aşezat legea pe pământ; căci învăţătura Lui toate ţinuturile o aşteaptă. Aşa grăieşte Domnul cel Atotputernic, Care a făcut cerurile şi le-a întins, Care a întărit pământul şi cele de pe el, Care a dat suflare poporului de pe el şi duh celor ce umblă pe întinsul lui „Eu, Domnul, Te-am chemat întru dreptatea Mea şi Te-am luat de mână şi Te-am ocrotit şi Te-am dat ca legământ al poporului Meu, spre luminarea neamurilor; Ca să deschizi ochii celor orbi, să scoţi din temniţă pe cei robiţi şi din adâncul închisorii pe cei ce locuiesc intru întuneric.

LUCRĂRI CONSULTATE

Giovanni, Giuseppe Segalla, Edizioni Paoline, Milano, 1986
Iisus, un profil biografic, Armand Puig, Ed. Meronia, București, 2016
Dicționar Enciclopedic de Iudaism, Ed. Hasefer, București, 2000
Η Καινή Διαθήκη του Ν. Τρεμπέλα, Ο Σωτήρ, Αθήναι, 1993
Misteriile păgâne și misterul creștin I, Alfred Loisy, Symposion, București, 1996

Notă. Traducerea textelor: Zenaida Luca-Hac

VINDECAREA ORBULUI 4

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

TERORISM ÎN INDIA/TERRORISMO EN INDIA

17 miércoles May 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Andhra Pradesh, Bengalul Occidental, Bihar, India, Manmohan Singh, marxistas, Naxalbari, naxalismo, rebelión naxalista

NAXALITI 3Naxaliști

TERORISM ÎN INDIA

Presa occidentală aproape că nu vorbește despre terorismul indian, cu toate că acesta există de mai mult de jumătate de secol și este un fenomen aproape paradigmatic în corelația sărăcie / violență.

Poate, primul motiv al acestei tăceri este că terorismul indian – naxalismul, de ideologie maoistă – este un fenomen minuscul : nu a depășit niciodată cifra de 10.000 de militanți, și, în 20 de ani, a făcut, aproximativ, 12.000 de victime mortale (cifre oficiale), într-o țară cu o populație de peste un miliard două sute de mii de milioane de locuitori.

Dar, dacă incidența globală a naxalismului în  viața indienilor este atât de mică, în schimb, gestația și înrădăcinarea sa concordă cu toate teoriile sociologice ale radicalismului social. A apărut în deceniul anilor 60, în arcul celor mai sărace, înapoiate, izolate și marginalizate teritorii sub tutela guvernamentală din întreaga Republică; este așa numitul coridor al mizeriei, pe care îl formează zonele Andhra Pradesh, Bengalul Occidental, Bihar, Odisha, Telangana, Uttar Pradesh,  Ybattigash, Yarjand, dar, și nucleele teroriste grupusculare din statul Maharashtra, care nu intră în tiparul coridorului foamei.

adivasi 1

Toate aceste districte, cu o economie aproape exclusiv rurală și structuri sociale împietrite în sistemul tribal, se pare că au scăpat din mâna lui Dumnezeu și nu dispun de rețele rutiere pentru vehicule cu motor, cabluri de telefon, spitalele sunt foarte puține și cumplit de prost dotate. Ca urmare firească, numărul celor care aparțin castei adivasi – una dintre cele mai de jos și mai discriminate din sistemul ancestral de caste – este foarte mare în această fâșie a flămânzilor. Iar, adivași contribuie cu cel mai mare contingent de combatanți la gherila maoistă indiană.

Coagularea protestului în formă de gherilă împotriva abandonării și delăsării s-a produs, mai întâi, în Bengalul Occidental, în localitatea Naxalbari, care avea să dea nume gherilei. Aceasta a apărut la inițiativa marxiștilor, care credeau și continuă să creadă cu religiozitate că modelul revoluției maoiste din China secolului trecut ar putea avea succes în India zilelor noastre. Aparent, la început, circumstanțele materiale și sociale erau propice rebeliunii, iar motivul concret  pentru a lua calea codrului exista : indignarea generală din cauza unor piedici puse unui țăran care vroia să-și are pământul.

NAXALITI 1

Totuși, toate acestea au cântărit puțin, prea puțin pentru o victorie a gherilei. Rebeliunea naxalistă a durat, în Naxalbari, puțin mai mult de două luni, iar victoria guvernamentală a fost copleșitoare, dar nu suficientă pentru a opri mișcarea să se întindă peste toate aceste zone ale foamei. Au fost și au rămas grupusculare –cele mai importante acțiuni ale maoiștilor indieni nu au mobilizat mai mult de 300 de combatanți -, ceea ce îngreunează enorm eradicarea lor de către forțele de ordine.

În realitate, relativ puținele succese de durată ale guvernanților s-au obținut în timpul mandatelor primului ministru Manmohan Singh, cel care însoțea ofensivele militare cu planuri de dezvoltare a agriculturii și asistenței sociale în zonele pacificate. Consecința acestei acțiuni combinate a fost reducerea gherilei la o simplă prezență pasivă în zonele promovate.

Manmohan Singh 2Manmohan Singh

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

TERRORISMO EN INDIA

NAXALITI 2Naxalistas

La prensa occidental apenas habla del terrorismo indio, pese a que existe desde hace más de medio siglo y es un fenómeno casi paradigmático de la correlación miseria / violencia.

Quizá la primera razón de ese silencio sea que el terrorismo indio – el naxalismo, de ideología maoísta – es un fenómeno minúsculo : no ha pasado nunca de los 10.000 militantes y en 20 años ha causado cerca de 12.000 muertos (cifras oficiales), en una nación que cuenta con una población de mil doscientos mil millones de habitantes.

Pero, si la incidencia global del naxalismo en la vida india es poco menos que anecdótica, en cambio, su gestación y arraigo concuerdan con todas las teorías sociológicas acerca del radicalismo social. Nació en el decenio de los 60, en el arco de los territorios más pobres, atrasados, aislados y orillados por la tutela gubernamental de toda la República; es el llamado corredor de la miseria, formado por zonas de Andhra Pradesh, Bengala Occidental, Bihar, Odisha, Telangana, Uttar Pradesh,  Ybattigash, Yarjand, sin olvidar los núcleos terroristas grupusculares del Estado de Maharashtra, que no encaja en el molde del corredor del hambre.

Todos esos distritos, de economía casi exclusivamente rural y estructuras sociales estancadas en el sistema tribal, parecen dejados de la mano de Dios y carecen de redes viarias para vehículos de motor, cableados telefónicos, los hospitales son menos que pocos y están pésimamente equipados. Consecuentemente, el número de pertenecientes a la casta de los adivasi – una de las más bajas y discriminadas del sistema ancestral de castas – es muy alto en esta franja de los famélicos. Y los adivasi aportan el mayor contingente de combatientes a la guerrilla maoísta india.

NAXALITI 4Naxalistas

La cristalización de la protesta contra el abandono en forma de guerrilla fraguó, primero, en Bengala Occidental, en la localidad de Naxalbari, que acabó dándole el nombre a la guerrilla. Ésta nació a iniciativa de marxistas que creían y creen a pies juntillas que el modelo de la revolución maoísta en la China del siglo pasado podía implantarse hoy en día en la India. Aparentemente, en aquel entonces, las circunstancias materiales y sociales eran favorables a la rebelión y el motivo concreto para echarse al monte, también lo era : la indignación general por las trabas puestas a un campesino para labrar sus tierras.

ADIVASI 2Adivasi

No obstante, todo esto fue poco, demasiado poco, para el triunfo guerrillero. La rebelión naxalista duró en Naxalbari poco más de dos meses y la victoria gubernamental fue abrumadora, pero no lo suficiente como para impedir que el movimiento se  implantara a lo largo de todas esas tierras del hambre. Fueron y son grupusculares – las acciones más importantes de los maoístas indios nunca movilizan más de 300 combatientes -, lo que dificulta enormemente su erradicación por las fuerzas del orden.

En realidad, los relativamente escasos éxitos duraderos de los gubernamentales se lograron durante los mandatos del a la sazón jefe de gobierno, Manmohan Singh, quien acompañaba las ofensivas militares con planes de desarrollo de la agricultura y la asistencia social en las zonas pacificadas. La consecuencia de esta acción combinada ha sido la reducción de la guerrilla a una mera presencia testimonial en las zonas promocionadas.

Manmohan Singh 1Manmohan Singh

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

De la vorbe la fapte/Del dicho al hecho

16 martes May 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Donald Trump, EEUU, James Comey, USA

TRUMP 1

De la vorbe la fapte                       Washington, Diana Negre

Ultimele alegeri prezidențiale, care au fost cele  mai pasionale din istoria țării, le-a câștigat Donald Trump, deoarece a făcut oferta cea mai radicală și simplistă, care, în acele momente, putea să satisfacă cel mai bine iritarea și capacitatea de înțelegere ale unei mase de cetățeni lipsiți de pregătirea intelectuală necesară pentru a efectua o analiză social-politică a problemelor cu care se confruntă țara.

După o asemenea campanie, când a sosit momentul asumării puterii, magnatul financiar, devenit președinte, avea toate șansele să decepționeze pe toată lumea, și există semnale că tocmai acest lucru se întâmplă, căci  criticile și denunțurile opoziției democrate și ale mijloacelor de informare progresiste nu mai contenesc, ba chiar și unele mai conservatoare, cum este canalul de televiziune FOX, se declară a fi decepționate de unele demersuri întreprinse de Trump.

Ultima ispravă a gestiunii prezidențiale a lui Trump, concedierea directorului FBI, James Comey, este o mostră a dificultăților pe care le are  atunci când trebuia să-și adapteze instinctele de om de afaceri la necesitățile unui om politic, necesități deosebit de mari, deoarece este vorba de un președinte al SUA, care exercită o enormă influență asupra economiei mondiale și asupra echilibrului internațional.

COMEY 1James Comey

Fără să intrăm în analiza valabilității rațiunilor pentru care l-a destituit, modalitatea și momentul în care a făcut-o, în timp ce acesta investiga amestecul Rusiei în alegerile câștigate de Trump, au făcut inevitabilă izbucnirea unei furtuni politice, care zguduie Washingtonul și pune în pericol proiectele de reforma atât de vitale pentru supraviețuirea politică a lui Trump,  pentru sănătatea Partidului Republican și pentru perspectivele economice ale Americii.

Într-o țară ca SUA, unde inevitabilele divizări teritoriale și tradiționale s-au transformat, acum, într-o înfruntare tot mai intransingentă, ramura executivă a guvernării ar putea avea succes doar cu metoda pașilor mărunți. Adică, să ducă la bun sfârșit numai demersurile absolut necesare, sau pe acelea pe care le consideră prioritare, într-o manieră imperceptibilă, fără să atragă atenția și fără să scormonească prin susceptibilitățile celeilalte jumătăți de țară.

Este o conduită posibilă numai pentru politicieni foarte abili, obișnuiți cu tertipurile Congresului, cu modul de funcționare a guvernului. Dar, acest lucru strălucește prin absență  la un președinte care a ajuns la putere fără să aibă pic de experiență politică, care nu a avut niciun contact prealabil cu activitatea parlamentară și care nu dispune de o echipă de experți în aranjamentele de culise ale Congresului, de oameni care să știe să negocieze, să ajungă la acorduri în numele președintelui, să tărăgăneze lucrurile până când masele nu mai pot vedea clar ce decizie au luat până la urmă.

Trump s-a arătat surprins de reacțiile negative la concedierea lui Comey, un om pe care Hillary Clinton, rivala sa democrată la alegerile prezidențiale îl consideră responsabil pentru înfrâgerea ei. Cu toate că au existat critici la adresa lui Comey venite din rândurile democraților, în momentul în care Trump l-a concediat, atitudinile acestora s-au schimbat total: pe lângă faptul că această măsură este extrem de criticată, constituie un motiv de a-l acuza pe Trup că se debarasează de un funcționar care era pe punctul de a descoperi dedesupturile președintelui în relațiile sale cu Moscova.

Casa Albă a ajutat cu lipsa ei de experiență la sporirea credibiității acestor argumente ale democraților, mai ales  pentru că  și-a schimbat explicațiile în legătură cu motivele invocate de Trump. Democrații vor acum un procuror independent care să investigheze amestecul rusesc în alegerile americane, ceea ce le va permite să stârnească suspiciuni în legătură cu echipa prezidențială… în speranța că alegerile legislative de anul viitor  vor fi atât de influențate, încât republicanii vor pierde majoritatea pe care o au în prezent.

Trump nu are înțelegeri nici măcar cu congresmeni abili în a face aranjamente cu colegii din propriul lor partid, dar care ar avea ceva interese divergente, ca să nu mai vorbim de vreun pact cu partidul rival. Lipsa sa de experiență și de pregătire în acest domeniu amintește de problemele pe care le-a avut un președinte mult mai popular decât el, în țară și în afara ei, care își vedea în mod constant căile închise: John Kennedy, care a reușit doar să intre în panteonul eroilor naționali, deoarece a murit ca un martir, victimă a unui atentat, întrucât promisiunile sale electorale le-a dus la îndeplinire cel care  a fost vicepreședinte în acea vreme, congresmanul de Texas, Lyndon Johnson, care știa să țeasă fin de tot pe urzeala Congresului.

Oricine citește ziare americane vede, dintr-o privire, cât de respins este Trump: lui îi sunt dedicate majoritatea comentariilor, deoarece rivalii săi sunt, tot timpul, pe picior de război. Ziarul Washington Post, tipărit într-un oraș unde 90.9% din voturi au fost în favoarea lui Hillary Clinton, a scos, săptămâna trecută, un suplinent dedicat în totalitate primelor o sută de zile ale lui Trump, din  care, primele 14 pagini cuprind o analiză care se sfârșește cu întrebarea dacă democrații vor ști să profite de șansa pe care le-o oferă proasta guvernare  a acestui președinte. Un ton asemănător se regăsește și în cotidianul New York Times, tipărit în Manhattan, unde voturile au fost la fel ca în capitala federală..

Mai îngrijorător pentru Trump și echipa sa este că Wall Street Journal, de tendință conservatoare, care l-a criticat uneori pe magnatul newyorchez, dar  care a publicat mult mai multe comentarii pozitive, semnalează săbiciunile din această primă etapa de guvernare și iși exprimă neliniștea pentru un viitor incert. Iar, Washington Times, un ziar foarte conservator, deplânge faptul că Trump nu îndeplinește ceea ce se aștepta de la el.

Noul președinte, care are împotriva lui și a politicii sale, pe picior de război, o jumătate de țară, nu are, încă, alături de el, tocmai experții de care este atâta nevoie. Ingrijorător nu este că nu a venit cu ei la Casa Albă, ci faptul că nici după o sută de zile de exercitare a puterii nu se întrevede că  i se vor alătura prea curând.

Astfel se explică repetatele eșecuri ale inițiativelor sale, indiferent dacă erau pentru ordine executive sau pentru vreo nouă lege, cu care urma să pună în practică reformele promise în campania electorala, pe lângă fiasco-ul cu demiterea lui Comey.

Adepții săi au înțeles, încă din timpul campaniei electorale, că va fi foarte greu să se indeplinească totul, dar, spuneau că se vor mulțumi și doar cu o parte. Deocamdată, această parte este, și ea, mult redusă: Mexicul nu dă semne că va plăti pentru zidul dintre cele două țări… și nici zidul  nu se prezintă ca un proiect  pe punctul de a demara. Același lucru se poate spune despre intenția președintelui de a opri intrarea în țară a unor cetățeni din anumite țări, sau de a îngheța Tratatul de Liber Schimb în America de Nord, de a schimba relațiile cu Rusia, de a pune piciorul în prag Coreei de Nord, de a obliga țările NATO  să contribuie mai mult.

Trump părea că deschide o breșă în favoarea sa cu reforma sistemului de asistență medicală, deoarece după un eșec inițial, Cameran Reprezentanților a ajuns la un acord să anuleze reformele, dar, impulsul pe care putea să-l aștepte de la această reușită a rămas frânat de dezbaterea în jurul cazului Comey, care îi întărâtă pe democrați, căci aceștia văd cum retorica electorală a lui Trump se reduce vizibil, din ce în ce  mai mult, la simple cuvinte, care nu mai pot fi sprijinite cu fapte. Mai poate fi vorba de vreo mușcătură a unui câine care latră prea mult și nu mușcă ?

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

TRUMP 2

Del dicho al hecho                      Washington, Diana Negre

Las últimas elecciones presidenciales, que cuentan entre las más pasionales en la historia del país, las ganó Donald Trump a base de hacer la oferta más radical y simplista, la que en aquellos momentos más podía satisfacer la irritación y la capacidad de comprensión de una masa de ciudadanos sin la preparación intelectual necesaria para un análisis socio-político de los problemas actuales del país.

Cuando, después de semejante campaña, llegó la hora de asumir el poder, el magnate financiero convertido en presidente tenía todos los números para decepcionar a               todo el mundo y hay señales de que es precisamente lo que va ocurriendo, pues no solo son  constantes las críticas y denuncias de la oposición demócrata y los medios informativos progresistas, sino que incluso medios informativos tan conservadores como la cadena de televisión Fox se declaran decepcionados por algunas gestiones de Trump.

La última sorpresa en la gestión presidencial de Trump, el cese del director del FBI, James Comey, es una muestra de los problemas que tiene para adaptar sus instintos empresariales a las necesidades de un hombre político, necesidades especialmente grandes cuando se trata del presidente norteamericano que ejerce una enorme influencia en las economías del mundo y en el equilibrio internacional.

COMEY 2James Comey

Sin entrar en la validez de sus razones para destituirlo, la forma y el momento en que se hizo, mientras éste investigaba la injerencia rusa en las elecciones ganadas por Trump, convirtió en inevitable la tormenta política que sacude a Washington y que pone en peligro los proyectos de reforma tan vitales para la supervivencia política de Trump, la salud del Partido Republicano, y las perspectivas económicas norteamericanas.

En un país como Estados Unidos, cuyas divisiones inevitables por territorio y tradiciones se han convertido ahora en un enfrentamiento cada vez más intransigente, la rama ejecutiva del gobierno tan sólo puede tener éxito con un método de pequeños pasos. Esto significa llevar a cabo las gestiones imprescindibles, o las que considere prioritarias, de una forma casi imperceptible, sin llamar la atención y sin hurgar en las susceptibilidades de la otra mitad del país.

Es una conducta posible a cargo de políticos con mano izquierda y con dominio de las triquiñuelas del Congreso y del funcionamiento del gobierno, algo que brilla por su ausencia en un presidente que ha conquistado el poder sin experiencia política, sin contacto previo con las actividades parlamentarias y sin un equipo de “fontaneros” expertos en los tejemanejes del Congreso, de gente capaz de negociar, pactar en nombre del presidente y marear la perdiz hasta que las masas ya no ven claro qué es lo que han decidido.

Trump se declaró sorprendido por las reacciones negativas al cese de Comey, un hombre al que Hillary Clinton, su rival demócrata en las elecciones presidenciales, considera responsable de su derrota. Lo cierto es que no han faltado críticas a Comey desde las filas demócratas, pero en cuanto Trump lo echó cambiaron totalmente y además de criticar la medida, la aprovechan para acusar a Trump de querer desprenderse de un funcionario que estaba a punto a descubrir los tapujos del presidente en sus relaciones con Moscú.

La Casa Blanca contribuyó con su inexperiencia a estos argumentos demócratas, pues fue cambiando las explicaciones de cuáles eran los motivos de Trump. Ahora, los demócratas piden un fiscal independiente para investigar la injerencia rusa en las elecciones norteamericanas, algo que les habría de permitir azuzar sospechas contra el equipo presidencial…con la esperanza de que influya en las elecciones legislativas del próximo año hasta el punto de que los republicanos pierdan su mayoría.

Tampoco tiene Trump alianzas con congresistas duchos en el toma y daca con sus correligionarios de intereses divergentes o incluso con los del partido rival.  Su inexperiencia y falta de preparación en este terreno trae a la memoria los problemas de un presidente mucho más popular que él, dentro y fuera del país, que se enfrentaba a caminos cerrados constantemente: John Kennedy, que tan solo consiguió entrar en el panteón de héroes nacionales por haberse convertido en mártir al morir víctima de un atentado y porque sus promesas electorales las llevó a cabo quien fue su vicepresidente, el congresista de Texas, Lyndon Johnson, quien sí sabía hilar fino en el complicado telar del Congreso.

A cualquier lector de diarios le resulta evidente con una simple ojeada el rechazo de Trump, al que dedican la mayor parte de los comentarios, pues sus rivales siguen en pie de guerra. El diario Washington Post, impreso en una ciudad que dio el 90.9% de sus votos a Hillary Clinton, dedicó esta semana un suplemento entero a los primeros 100 días de Trump, de cuyas 14 páginas lo único que podría entenderse como favorable al presidente es un análisis preguntándose si los demócratas sabrán aprovechar la oportunidad que su mal gobierno les presenta. El tono es semejante en el New York Times, publicado en Manhattan, con un reparto de votos semejante al de la capital federal.

Más preocupante para Trump y su equipo ha de ser que el Wall Street Journal, de tendencia conservadora y cuyas críticas al magnate neoyorkino han quedado más que compensadas por sus comentarios positivos, también señale las debilidades de esta primera etapa y su inquietud por un futuro incierto. Mientras que el muy conservador Washington Times lamenta que Trump no cumpla con lo que esperaban de él.

El nuevo presidente, además de tener en pie de guerra contra él y su política a medio país, carece todavía justamente de los expertos que tanto necesita en la vida capitolina.  Lo alarmante no es que haya llegado a la Casa Blanca sin ellos, sino que pasados ya los 100 días de ejercicio del poder no parece que vaya camino de tenerlos pronto.

Esto explica los repetidos fracasos de sus iniciativas, ya sean para órdenes ejecutivas o para una nueva legislación, con las que habría de poner en práctica las reformas prometidas durante la campaña electoral, además del fiasco en el cese de Comey.

Sus seguidores ya entendían durante esa campaña que sería difícil cumplir con todo, pero añadían que se conformaban si aplicaba una parte. De momento, esta parte se presenta como muy menguada: ni Méjico lleva trazas de pagar por el muro entre ambos países…ni el muro se presenta como un proyecto a punto de empezar. Otro tanto se puede decir de su deseo de impedir la entrada de extranjeros de ciertos países, o de congelar el Tratado de Libre Comercio de Norteamérica, de cambiar las relaciones con Rusia,  de ponerle los puntos sobre las íes a Corea del Norte,  de obligar a los países de la Otan a pagar.

Trump parecía abrir una brecha en su favor con la reforma sanitaria, porque tras un fracaso inicial la Cámara de Representantes llegó a un acuerdo para anular las reformas, pero el impulso que podría esperar de este logro ha quedado frenado en el debate en torno a Comey que envalentona a los demócratas que empiezan a ver como la retórica electoral de Trump cristaliza cada vez más en meras palabras que los hechos no pueden respaldar, o como la mordida del perro que mucho ladra.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

 

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

Contrareforma/La contrarreforma

15 lunes May 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

EEUU, Obamacare, SUA

TRUMP 1

Contrareforma                  Washington, Diana Negre

Măsura aprobată de Congresul american pentru a desființa reforma sistemului medical, cunoscut sub denumirea de  Obamacare, reprezintă o victorie politică pentru președintele Trump, dar, nu e clar dacă va fi și pentru republicani și nici nu e sigur că ea va fi pusă în pactică.

Stârnește aceleași reacții pozitive și negative ca legea pe care vrea să o înlocuiască, cu care are ceva în comun : nu are și nici nu a avut  sprijinul bipartidist, adică al republicanilor și al democraților.

Pentru o lege care afectează mai mult de 17% din economia națională, a nu întruni un minim consens politic este foarte surprinzător, și, desigur, cea mai bună modalitate de a explica politica din sistemul medical al SUA este să o comparăm cu ceea ce, în Europa, au fost războaiele  religioase de acum cinci secole. Pentru democrați este o obligație absolut necesară ca statul să facă mai mult, în timp ce republicanii intonează fraza președintelui Reagan: „guvernul nu este soluția, ci problema”.

OBAMA CARE 1

Legea sistemului medical, aprobată în timpul președinției lui Barak Obama, este ceva asemănător cu Reforma luterană, în timp ce promisiunea republicanilor de a o desființa este versiunea laică a Contrareformei. Ori, după câte se pare, ambele tabere s-au lansat în luptă cu aceeași vehemență și… intransigență.

Se împlnesc șapte ani de când este în vigoare „Obamacare” sau ACA (Affordable Care Act,  Legea pentru Îngrijire Medicală Accesibilă), care avea ca scop garantarea îngrijirii medicale pntru toți cetățenii țării și promitea reducerea costurilor.

ACA a fost aprobată fără niciun vot republican și fără ca democrații, care s-au folosit de majoritatea lor în cele două camere pentru a-și impune politica lor, să știe adevăratul ei conținut : „trebuie să o aprobăm ca să aflăm ce conține”,  spunea, la vremea respectivă, președinta Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, când a cerut votul colegilor ei din Partidul Democrat, care nu avuseseră timp să citească cele 2500 de pagini ale legii.

Dacă promisiunile conținute în ACA s-au împlinit pentru milioanele de americani care nu au avut acces la asigurările medicale, ele au eșuat pentru multe alte milioane care au văzut cum au crescut toate costurile medicale, în asemenea măsură, încât, aceasta a devenit cauza înfrângerii democraților, în anul 2010, în urma căreia, republicanii au recâștigat controlul asupra Camerei Reprezentanților.

Nu numai aceasta, dar și promisiunea de a desființa această lege a devenit strigătul lor de luptă, pe care l-au menținut până la alegerile de anul trecut, când au obținut majoritatea în cele două camere, precum și Casa Albă.

La ora adevărului, a anula această lege este atât de dificil, încât majoritățile legislativă și executivă nu sunt suficiente: contrareformiștii descoperă, acum, că nu se vor putea întoarce la situația de dinaintea ACA, și se văd nevoiți să ia în considerare noile realități create în cei șapte ani de reformă, care, cu toate neajunsurile ei este sprijinită considerabil și de sus și de jos.

Jos se află cei care sunt atât de săraci încât sporirea primelor și a deducerilor nu îi afectează, deoarece le subvebționează totul. Sus se află medicii, spitalele, companiile de asigurări și laboratoarele care au găsit, între timp, modalități de a se descurca cu ACA, și nu mai vor schimbări. În mod special pentru că premisa că reforma ar ieftini costurile nu s-a împlinit, nici medicamentele nu sunt mai puțin ieftine, nici spitalizările nu sunt mai accesibile și nici primele de asigurări nu s-au redus.

Această alianță a sectoarelor politice progresiste cu puternicele interese economice în favoarea ACA a contagiat tabăra republicană în asemenea măsură, încât a ruinat prima încercare de contrareformă din luna martie: eșecul nu s-a datorat faptului că republicanilor le-a lipsit sprijinul democrat, ci mai degrabă neînțelegerilor dintre ei – sunt atât de divizați, încât la a doua încercare de joia trecută, au reușit să treacă legea pentru a anula reforma cu o majoritate de numai patru voturi, deoarece 20 de republicani au votat împotrivă.

Au votat împotriva propriului lor partid deoarece așa i-a îndemnat conștiința, sunt convinși că contrareforma nu merge pe drumul cel bun, dar și datorită unor interese electorale, deoarece se tem că vor păți la fel ca democrații în 2010, și că alegerile din 2018 vor aduce în Camera Reprezentanților o majoritate democrată.

Lupta dintre cele două tabere de abia a început: măsura aprobată joia trecută va deveni lege doar dacă o va aproba și Senatul, unde majoritatea republicană este slabă, iar senatorii partidului au anunțat că vor pregăti altă versiune. Dacă vor reuși să o aprobe, cele două versiuni urmează să se armonizeze, iar cele două camere vor vota, din nou, când li se va presenta versiunea finală.

Se pare că președintele Trump a avut un rol decisiv în obținerea majorității favorabile contrareformei în Camera Reprezentanților. Va trebui să repete performanța și cu senatorii, însă, va trebui să se grăbească: campania electorală pentru 2018 va începe peste câteva luni, iar leguitorii vor fi mult mai ocupați să câștige voturi, decât să se macine între ei, în aceste războaie politice religioase.

CR SUACamera Reprezentanților SUA

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

TRUMP 2

La contrarreforma                  Washington, Diana Negre

La medida aprobada en el Congreso norteamericano para eliminar la reforma sanitaria conocida como Obamacare representa una victoria política para el presidente Trump, pero no está tan claro si también lo será para los republicanos y mucho menos claro es que se convierta en realidad.

Genera  las mismas reacciones positivas o negativas que la ley que quiere substituir y con la que tiene algo en común: no tiene, ni tuvo apoyo bipartidista

Para una legislación que afecta más del 17% de la economía nacional, la falta del más mínimo consenso político resulta sorprendente y seguramente que la mejor forma de explicarlo es que la política sanitaria en Estados Unidos se parece a lo que en Europa fueron las guerras de religión hace cinco siglos. Para los demócratas es artículo de fe que el Estado tiene que hacer más, mientras que los republicanos entonan la frase del presidente Reagan “el gobierno no es la solución, sino el problema”.

Si la ley sanitaria aprobada durante la presidencia de Barak Obama es algo así como la Reforma luterana, la promesa de los republicanos de ponerle fin es la versión laica de la Contrarreforma y todo indica que ambos bandos se han lanzado a la lucha con la misma vehemencia –e intransigencia.

OBAMA CARE 2

Hace ya siete años que está en vigor la “Obamacare” o ACA (Affordable Care Act, o Ley para una medicina asequible) cuyo objeto era garantizar atención médica a todos los norteamericanos además de prometer reducir costos.

ACA se aprobó sin el apoyo de ni un sólo voto republicano y sin que tan siquiera los demócratas que utilizaron su mayoría en las dos cámaras para imponer su política supieran su verdadero contenido: “la tenemos que aprobar para enterarnos de lo que contiene”,  dijo la entonces presidenta de la Cámara de Representantes, Nancy Pelosi, al pedir el voto a sus correligionarios demócratas que no habían tenido tiempo para leer las más de 2.500 páginas de la ley.

Si las promesas de ACA se cumplieron para millones de norteamericanos sin acceso al seguro médico, fallaron totalmente para muchos millones más que vieron incrementadas sus primas y en general todos los costos médicos, hasta el punto de que ésta fue una razón para la paliza electoral demócrata del año 2010, que devolvió a los republicanos el control de la Cámara de Representantes.

No solo esto, sino que la promesa de anular esta ley se convirtió en su grito de guerra que mantuvieron hasta las elecciones del año pasado de las que salieron con mayorías tanto en las dos cámaras del Congreso como en la Casa Blanca.

A la hora de la verdad, anular esta ley es tan difícil que las mayorías legislativa y ejecutiva no son suficientes: los contra-reformistas descubren que ya no pueden volver a la situación anterior al ACA sino que han de actuar sobre las nuevas realidades creadas por siete años de una reforma que, a pesar de todos sus defectos, tiene apoyos importantes tanto desde arriba como desde abajo.

Por abajo están quienes son tan pobres que el aumento de primas y deducibles no les afecta pues les subvencionan todo. Por arriba están los médicos, hospitales, aseguradoras y laboratorios que ya han encontrado la manera de apañarse con el ACA y no quieren cambios. Especialmente porque la premisa de que la reforma abarataría los costos no se ha realizado y ni las medicinas valen menos, ni las estancias hospitalarias son más asequibles ni las primas de seguro ha bajado.

Esta alianza de los sectores políticos progresistas con poderosos intereses económicos en favor del ACA ha infectado el campo republicano hasta el punto de provocar el fracaso del primer intento de contrarreforma en el mes de marzo: no se debió a que a los republicanos les faltase el apoyo demócrata, sino que están tan divididos entre ellos que el segundo intento, cuando este jueves consiguieron aprobar la ley para anular la reforma, tan solo tuvo una mayoría de cuatro votos porque 20 republicanos votaron en contra.

Votaron en contra de su partido en parte por conciencia, por convencimiento de que la contrarreforma no va por el buen camino, pero también por intereses electorales pues temen que les pase lo mismo que a los demócratas en el 2010, y que las elecciones de 2018 devuelva a la Cámara de Representantes una mayoría demócrata.

Pero la lucha entre los dos bandos no ha hecho más que empezar, porque la ley aprobada este jueves no se convertirá en tal mientras no la apruebe el Senado, donde la mayoría republicana es tenue y los senadores del partido ya han anunciado que preparan otra versión. Si consiguen aprobarla, las dos versiones han de armonizarse y las dos cámaras han de votar de nuevo cuando les presenten la versión final.

Aseguran que el presidente Trump ha sido decisivo para conseguir la mayoría favorable a la contrarreforma en la Cámara.  Le tocará repetir la hazaña con los senadores, pero tendrá que darse prisa: la campaña electoral de 2018 empezará en unos pocos meses y los legisladores estarán mucho más dedicados a ganar votos que a luchar en estas guerras políticas de religión.

SENATUL SUAEl Senado de los Estados Unidos

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

PARABOLELE LUI IISUS (XVII) – SEMINȚELE CUNOAȘTERII LUI DUMNEZEU

13 sábado May 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Evanghelie, filosofie greacă, Galileea, Iisus Hristos, Ioan, Israel, Iuda, pericopă, Sichem, ucenici

IISUS SI SAMARITEANCA 4

Toți suntem samariteni, deci toți ne putem îndrepta !

Mesajul pericopei din Evanghelia după Ioan (4, 5-42) ce va fi citită la liturghie în această duminică este: oricât de greșite ar fi ideile pe care le avem despre Dumnezeu, ajunge o sămânță de adevăr ca să ni le îndreptăm. Iată textul:

Ioan 4, 5-42: Vine, așadar, Iisus într-o cetate din Samaria, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov i l-a dat lui Iosif, fiul său, și era acolo o fântână a lui Iacov. Iisus, ostenit de drum, S-a așezat, așadar, pe fântână. Era cam pe la ora a șasea. Vine o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus îi spune: dă-Mi să beau. Căci ucenicii Lui plecaseră în cetate ca să cumpere de mâncare. Îi spune, așadar, femeia samariteancă: cum tu, un iudeu, ceri să bei de la mine, o femeie samariteancă ? (pentru că iudeii nu se amestecă cu samaritenii). Și i-a răspuns Iisus și i-a zis: dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și Cine este Cel ce ți-a spus dă-mi să beau, tu i-ai fi cerut Lui și El ți-ar fi dat apă  vie. Femeia îi spune: Doamne, n-ai nici găleată și fântăna e adâncă. De unde ai apa cea vie ? Nu cumva ești Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, cel care ne-a dat nouă fântâna? Și el a băut din ea și fiii lui și turmele lui. I-a răspuns Iisus și i-a zis: oricine bea din apa aceasta va înseta din nou, dar cine bea din apa din care Eu îi voi da, nu va înseta în veac, pentru că apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă ce va tot curge, (neîntrerupt, dăruindu-i) viața veșnică. Și femeia Îi zice: Doamne, dă-mi mie apa aceasta ca să nu mai însetez și să nu mai vin aici să scot apă.  Și Iisus îi spune: du-te, cheamă pe bărbatul tău și veniți aici. Și I-a răspuns femeia și i-a zis: nu am bărbat. Iisus îi spune: bine ai zis: nu am bărbat, căci cinci bărbați ai avut și cel pe care-l ai acum nu-ți e bărbat. Așadar, adevărat ai spus. Femeia îi spune: Doamne, văd că Tu ești profet. Părinții noștri în acest munte s-au închinat și voi spuneți că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm. Iisus îi spune: femeie, crede-Mă  că va veni o  vreme când nici în acest munte nici în Ierusalim nu vă veți închina Tatălui. Voi vă închinați la ceva ce nu cunoașteți, noi ne închinăm la ceva ce cunoaștem, pentru că mântuirea este de la iudei. Dar vine o vreme, și acum este vremea aceea, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și adevăr. Și Tatăl asemenea închinători Își caută. Duh este Dumnezeu și (de aceea) cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și adevăr. Îi spune femeia: știu că vine Mesia, cel numit Hristos. Când El va veni, ne va vesti nouă toate. Îi spune Iisus: Eu sunt, cel ce-ți vorbește. Și chiar atunci au venit ucenicii și s-au mirat că vorbea cu o femeie, dar niciunul n-a spus: ce vrei de la ea  sau de ce vorbești cu ea. Și și-a lăsat femeia vasul și a plecat în cetate și le spune oamenilor: mergeți să vedeți un om care mi-a spus mie toate câte le-am făcut. Nu cumva acesta este Hristos ? Și au ieșit din cetate și s-au dus la El. Între timp ucenicii Îl rugau: rabbi, mănâncă ! Iar El le-a zis: mâncarea pe care o mănânc Eu voi n-o cunoașteți. Și ucenicii își ziceau unul altuia: să-I fi adus cineva să mănânce ? Iisus le zice: mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis și să-I împlinesc lucrarea. Nu voi ați spus că mai sunt patru luni și vine secerișul ? Iată vă spun vouă: ridicați ochii și priviți câmpurile, pentru că sunt albe (gata) pentru seceriș. Și cel ce seceră ia plată și își strânge roada pentru viața cea veșnică, ca și cel ce seamănă să se bucure împreună cu cel ce seceră. E un adevăr ce vă spun acum: unul este cel ce seamănă și altul cel ce seceră. Eu v-am trimis pe voi să secerați nu ce ați trudit. Alții au trudit și voi ai intrat în truda lor. Din cetatea aceea mulți samariteni au crezut în El, pentru cuvântul femeii care a mărturisit: mi-a spus mie toate câte am făcut. Când au venit la El samaritenii L-au rugat să rămână la ei. Și a rămas acolo două zile. Și mult mai mulți au crezut pentru cuvântul Lui și femeii i-au zis că nu pentru vorbele ei au crezut, ci că: noi înșine  (L-)am auzit și știm că El este cu adevărat Mântuitorul lumii, Hristos.

ἔρχεται οὖν εἰς πόλιν τῆς Σαμαρείας λεγομένην Συχάρ, πλησίον τοῦ χωρίου ὃ ἔδωκεν ᾿Ιακὼβ ᾿Ιωσὴφ τῷ υἱῷ αὐτοῦ·  ἦν δὲ ἐκεῖ πηγὴ τοῦ ᾿Ιακώβ. ὁ οὖν ᾿Ιησοῦς κεκοπιακὼς ἐκ τῆς ὁδοιπορίας ἐκαθέζετο οὕτως ἐπὶ τῇ πηγῇ· ὥρα ἦν ὡσεὶ ἕκτη. ἔρχεται γυνὴ ἐκ τῆς Σαμαρείας ἀντλῆσαι ὕδωρ. λέγει αὐτῇ ὁ ᾿Ιησοῦς· δός μοι πιεῖν. οἱ γὰρ μαθηταὶ αὐτοῦ ἀπεληλύθεισαν εἰς τὴν πόλιν ἵνα τροφὰς ἀγοράσωσι. λέγει οὖν αὐτῷ ἡ γυνὴ ἡ Σαμαρεῖτις· πῶς σὺ ᾿Ιουδαῖος ὢν παρ’ ἐμοῦ πιεῖν αἰτεῖς, οὔσης γυναικὸς Σαμαρείτιδος; οὐ γὰρ συγχρῶνται ᾿Ιουδαῖοι Σαμαρείταις. ἀπεκρίθη ᾿Ιησοῦς καὶ εἶπεν αὐτῇ· εἰ ᾔδεις τὴν δωρεὰν τοῦ Θεοῦ, καὶ τίς ἐστιν ὁ λέγων σοι, δός μοι πιεῖν, σὺ ἂν ᾔτησας αὐτόν, καὶ ἔδωκεν ἄν σοι ὕδωρ ζῶν. λέγει αὐτῷ ἡ γυνή· Κύριε, οὔτε ἄντλημα ἔχεις, καὶ τὸ φρέαρ ἐστὶ βαθύ· πόθεν οὖν ἔχεις τὸ ὕδωρ τὸ ζῶν; μὴ σὺ μείζων εἶ τοῦ πατρὸς ἡμῶν ᾿Ιακώβ, ὃς ἔδωκεν ἡμῖν τὸ φρέαρ, καὶ αὐτὸς ἐξ αὐτοῦ ἔπιε καὶ οἱ υἱοὶ αὐτοῦ καὶ τὰ θρέμματα αὐτοῦ; ἀπεκρίθη ᾿Ιησοῦς καὶ εἶπεν αὐτῇ· πᾶς ὁ πίνων ἐκ τοῦ ὕδατος τούτου διψήσει πάλιν· ὃς δι’ ἂν πίῃ ἐκ τοῦ ὕδατος οὗ ἐγὼ δώσω αὐτῷ, οὐ μὴ διψήσῃ εἰς τὸν αἰῶνα, ἀλλὰ τὸ ὕδωρ ὃ δώσω αὐτῷ, γενήσεται ἐν αὐτῷ πηγὴ ὕδατος ἁλλομένου εἰς ζωὴν αἰώνιον. λέγει πρὸς αὐτὸν ἡ γυνή· Κύριε, δός μοι τοῦτο τὸ ὕδωρ, ἵνα μὴ διψῶ μηδὲ ἔρχωμαι ἐνθάδε ἀντλεῖν. λέγει αὐτῇ ὁ ᾿Ιησοῦς· ὕπαγε φώνησον τὸν ἄνδρα σου καὶ ἐλθὲ ἐνθάδε. ἀπεκρίθη ἡ γυνὴ καὶ εἶπεν· οὐκ ἔχω ἄνδρα. λέγει αὐτῇ ὁ ᾿Ιησοῦς· καλῶς εἶπας ὅτι ἄνδρα οὐκ ἔχω· πέντε γὰρ ἄνδρας ἔσχες, καὶ νῦν ὃν ἔχεις οὐκ ἔστι σου ἀνήρ· τοῦτο ἀληθὲς εἴρηκας. λέγει αὐτῷ ἡ γυνή· Κύριε, θεωρῶ ὅτι προφήτης εἶ σύ. οἱ πατέρες ἡμῶν ἐν τῷ ὄρει τούτῳ προσεκύνησαν· καὶ ὑμεῖς λέγετε ὅτι ἐν ῾Ιεροσολύμοις ἐστὶν ὁ τόπος ὅπου δεῖ προσκυνεῖν. λέγει αὐτῇ ὁ ᾿Ιησοῦς· γύναι, πίστευσόν μοι ὅτι ἔρχεται ὥρα ὅτε οὔτε ἐν τῷ ὄρει τούτῳ οὔτε ἐν ῾Ιεροσολύμοις προσκυνήσετε τῷ πατρί. ὑμεῖς προσκυνεῖτε ὃ οὐκ οἴδατε, ἡμεῖς προσκυνοῦμεν ὃ οἴδαμεν· ὅτι ἡ σωτηρία ἐκ τῶν ᾿Ιουδαίων ἐστίν. ἀλλ’ ἔρχεται ὥρα, καὶ νῦν ἐστιν, ὅτε οἱ ἀληθινοὶ προσκυνηταὶ προσκυνήσουσι τῷ πατρὶ ἐν πνεύματι καὶ ἀληθείᾳ· καὶ γὰρ ὁ πατὴρ τοιούτους ζητεῖ τοὺς προσκυνοῦντας αὐτόν. πνεῦμα ὁ Θεός, καὶ τοὺς προσκυνοῦντας αὐτὸν ἐν πνεύματι καὶ ἀληθείᾳ δεῖ προσκυνεῖν. λέγει αὐτῷ ἡ γυνή· οἶδα ὅτι Μεσσίας ἔρχεται ὁ λεγόμενος Χριστός· ὅταν ἔλθῃ ἐκεῖνος, ἀναγγελεῖ ἡμῖν πάντα. λέγει αὐτῇ ὁ ᾿Ιησοῦς· ἐγώ εἰμι ὁ λαλῶν σοι. καὶ ἐπὶ τούτῳ ἦλθον οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ, καὶ ἐθαύμασαν ὅτι μετὰ γυναικὸς ἐλάλει· οὐδεὶς μέντοι εἶπε, τί ζητεῖς ἢ τί λαλεῖς μετ’ αὐτῆς; ᾿Αφῆκεν οὖν τὴν ὑδρίαν αὐτῆς ἡ γυνὴ καὶ ἀπῆλθεν εἰς τὴν πόλιν, καὶ λέγει τοῖς ἀνθρώποις· δεῦτε ἴδετε ἄνθρωπον ὃς εἶπέ μοι πάντα ὅσα ἐποίησα· μήτι οὗτός ἐστιν ὁ Χριστός; ἐξῆλθον οὖν ἐκ τῆς πόλεως καὶ ἤρχοντο πρὸς αὐτόν. ᾿Εν δὲ τῷ μεταξὺ ἠρώτων αὐτὸν οἱ μαθηταὶ λέγοντες· ραββί, φάγε. ὁ δὲ εἶπεν αὐτοῖς· ἐγὼ βρῶσιν ἔχω φαγεῖν, ἣν ὑμεῖς οὐκ οἴδατε. ἔλεγον οὖν οἱ μαθηταὶ πρὸς ἀλλήλους· μή τις ἤνεγκεν αὐτῷ φαγεῖν; λέγει αὐτοῖς ὁ ᾿Ιησοῦς· ἐμὸν βρῶμά ἐστιν ἵνα ποιῶ τὸ θέλημα τοῦ πέμψαντός με καὶ τελειώσω αὐτοῦ τὸ ἔργον. οὐχ ὑμεῖς λέγετε ὅτι ἔτι τετράμηνός ἐστι καὶ ὁ θερισμὸς ἔρχεται; ἰδοὺ λέγω ὑμῖν, ἐπάρατε τοὺς ὀφθαλμοὺς ὑμῶν καὶ θεάσασθε τὰς χώρας, ὅτι λευκαί εἰσι πρὸς θερισμὸν ἤδη. καὶ ὁ θερίζων μισθὸν λαμβάνει καὶ συνάγει καρπὸν εἰς ζωὴν αἰώνιον, ἵνα καὶ ὁ σπείρων ὁμοῦ χαίρῃ καὶ ὁ θερίζων. ἐν γὰρ τούτῳ ὁ λόγος ἐστὶν ὁ ἀληθινός, ὅτι ἄλλος ἐστὶν ὁ σπείρων καὶ ἄλλος ὁ θερίζων. ἐγὼ ἀπέστειλα ὑμᾶς θερίζειν ὃ οὐχ ὑμεῖς κεκοπιάκατε· ἄλλοι κεκοπιάκασι, καὶ ὑμεῖς εἰς τὸν κόπον αὐτῶν εἰσεληλύθατε. ᾿Εκ δὲ τῆς πόλεως ἐκείνης πολλοὶ ἐπίστευσαν εἰς αὐτὸν τῶν Σαμαρειτῶν διὰ τὸν λόγον τῆς γυναικός, μαρτυρούσης ὅτι εἶπέ μοι πάντα ὅσα ἐποίησα. ὡς οὖν ἦλθον πρὸς αὐτὸν οἱ Σαμαρεῖται, ἠρώτων αὐτὸν μεῖναι παρ’ αὐτοῖς· καὶ ἔμεινεν ἐκεῖ δύο ἡμέρας. καὶ πολλῷ πλείους ἐπίστευσαν διὰ τὸν λόγον αὐτοῦ, τῇ τε γυναικὶ ἔλεγον ὅτι οὐκέτι διὰ τὴν σὴν λαλιὰν πιστεύομεν· αὐτοὶ γὰρ ἀκηκόαμεν, καὶ οἴδαμεν ὅτι οὗτός ἐστιν ἀληθῶς ὁ σωτὴρ τοῦ κόσμου ὁ Χριστός.

Iisus venea din Iudeea, mai precis din Ierusalim, capitala Iudeii, unde făcuse primul Paște cu ucenicii (anul 28 d.Hr.). Se îndrepta spre Galileea și spre Marea Galileei, unde avea de răspândit vestea despre Împărăția lui Dumnezeu, împărăție care se deschisese și-și aștepta locuitorii. Și drumul cel mai scurt spre Galileea trecea prin Samaria.  Numai că, evreii care voiau să ajungă din Iudeea în Galileea nu treceau prin Samaria, ci o ocoleau, alegând să meargă spre nord prin Valea Iordanului. Asta pentru că Samaria era, pentru ei, un ținut spurcat, locuit de oameni spurcați. Pentru evrei, a se afla lângă un samaritean era ca și cum s-ar fi aflat lângă un purtător de miasmă, lucru care i-ar fi obligat să se curețe de impuritate.

Ce era cu Samaria ?

Samaria fusese capitala vechiului regat Israel. Numele ei, șomron/ שֹׁמְרוֹן, înseamnă post de pază, de la verbul șamar/ שָׁמַר, a păzi (șomer/ שׁוֹמֵר este paznicul).

După moartea lui Solomon, în anul 931 î. Hr., regatul construit de David, tatăl său, s-a împărțit în două: Regatul de Sud sau Iuda, cu capitala la Ierusalim, și regatul de Nord, sau Israel, cu capitala la Samaria (de unde și numele regiunii).

Ambele au fost cucerite de vecinii lor mesopotamieni, dar la distanță de aproape un secol și jumătate. Primul a căzut regatul de Nord, Israel, în anul 722 î. Hr., cucerit de regele asirian Salmanazar al V-lea, după un asediu de doi ani. Analele asiriene vorbesc despre 27 290 de samariteni deportați în Mesopotamia. Regatul de Sud, Iuda, a căzut în anul 587, cucerit de Nabucodonosor care, și el a deportat cam 20 000 de evrei în Babilon.

Diferența dintre viața celor două regate a fost că, în Samaria, Salmanazar al V-lea a adus coloni din toată Mesopotamia, lucru pe care Nabucodonosor nu l-a făcut în Iuda și Ierusalim, care au rămas doar cu locuitorii … nefolositori noilor stăpânitori.

Așa se face că, în Samaria, puținii Fii ai lui Israel/ bnei-Israel care mai rămăseseră s-au amestecat cu toate neamurile venite din toate provinciile asiriene, neamuri idolatre. Așa s-au născut samariteni (pomeniți o singură dată în Biblie, în cartea a IV-a a Regilor, 17,29), descendenții acestui popor amestecat, cu credințe și obiceiuri amestecate, în care Iahve există alături de Baal și de Așera. De aceea Talmudul îi consideră urmașii unor triburi neevreești, convertite la iudaism !

Samaritenii își spuneau bnei-Israel sau șomerim care, după o interpretare teologică, ar însemna: cei ce respectă… Legea ! Și respectau, cu adevărat, numai Legea, pentru că singura lor Scriptură era doar Pentateuhul, adică cele cinci cărți ale lui Moise, dar și acela rescris și reinterpretat, devenit Pentateuhul samaritean.

Muntele de care-I vorbește femeia samariteancă lui Iisus este muntele Garizim/ גְּרִזִים, aflat la 3 km de Sihem, muntele sacru al samaritenilor unde își construiseră un Templu și unde aduceau jertfa de Paște.

Povestea acestui templu e simplă: iudeii din… Iuda, întorși din exilul babilonian, după anul 538 î. Hr, grație lui Cirus, regele persan care cucerise Babilonul,  i-au refuzat pe cei din Samaria când aceștia s-au oferit să-i ajute să reconstruiască Templul din Ierusalim și zidurile Ierusalimului.

Și nu numai atât: samaritenii nu aveau voie să aducă jertfe la Templul din Ierusalim și să se căsătorească cu… evrei, ca unii ce erau, de mult, ne-evrei, ci păgâni, închinători la idoli!

Așa a apărut Templul de pe muntele Garizim, lângă Sichem, pe care samaritenii și l-au construit ca să le arate celor din Ierusalim că… ei sunt adevărații evrei, fii al lui Iacov-Israel. Două temple  nu puteau exista. Cel din Samaria era un sacrilegiu!

De aceea, în anul 128, marele preot și etnarh de la Ierusalim, Ioan Hircan, l-a distrus.

De altfel, profeții spuneau că Samaria era un centru al idolatriei, asta și pentru că primii regi ai Regatului de Nord, înainte de a fi cucerit de asirieni, erau foarte primitori cu zeii vecinilor lor, fenicienii și sirienii. În Samaria, erau, pe lângă un templu al lui Baal, zeul din Sidon,  alte temple și altare dedicate zeilor mesopotamieni, unde slujeau preoți… păgâni. Așadar, Samaria – o metropolă și o regiune… păgânizate !

Și se mai adaugă colonii macedoneni aduși de Alexandru cel Mare, după ce a devastat și a depopulat Samaria (o confirmă papirusurile din Samaria, descoperite într-o peșteră la Wadi ed Daliyeh) și se mai adaugă și cei 6000 de veterani romani, dar și grecii pe care i-a invitat Irod să se stabilească în noua Samarie, reconstruită în anul 107 de Pompei, renumită de Irod Sebaste (Augusta), după împăratul Augustus, precum și marele Templu dedicat lui Augustus, dar și  templul lui Isis, devenit  templul zeiței grecilor, Kore, regina Hadesului.

Interesant este faptul că samariteni există și azi, ca 500, la Sihem/Nablus și la Holon, lângă Tel-Aviv.

Acum, de ce voia Iisus să predice în Samaria, o colonie multietnică și multireligioasă, aproape ne-evreiască, păgână și disprețuită de evrei ?  De pildă, rabinii spuneau: să mănânci pâinea samaritenilor este ca și cum ai mânca carne de porc !

Tocmai pentru că era așa ! Era Vechiul Israel care trebuia recuperat ! Dar, nu pentru Legea lui Moise, ci pentru Legea lui Iisus-Mesia/Hristos !

Nu era greu, pentru că samaritenii îl așteptau pe Mesia, adică pe Moise, care avea să se întoarcă și să-i salveze, încă o dată, de … stăpânirile străine. Ei îl numeau pe Mesia, Taheb, adică Cel care vine … !

Și Iisus a arătat că, în două zile, a recucerit Samaria ! De două ori: o dată pentru că i-a întors pe samariteni de la Legea samariteană la cea a tuturor evreilor (voi vă închinați la ceva ce nu cunoașteți, noi ne închinăm la ceva ce cunoaștem, pentru că mântuirea este de la iudei) și, a doua oară, pentru că i-a făcut să creadă în viața fără moarte în Împărăția lui Dumnezeu, o viață pe care o pot căpăta doar cei impecabili !

Locul este perfect: satul Sihar (azi satul arab Askar) care – o spun bibliștii și o spune și Sf. Ieronim (Coment. la Geneză)  și o confirmă și arheologii – este Sichemul, inima Samariei.

Nu întâmplător, Sihar (Συχάρ în greacă) înseamnă… băut/beat ! Vine din sehar/ שֵׁכָר, băutură tare, care te îmbată, vin tare, care, la rându-i vine din verbul sahar/ שָׁכַר , a fi beat sau a se îmbăta.

Aici, desigur, apa este băutura care te îmbată, apa vie sau duhul lui Dumnezeu ! Siharul/Sichemul se află la mai puțin de un km. de puțul lui Iacov ! Un puț adânc de 32 m (unul dintre cele mai adânci din Palestina )  care, deși nu e pomenit în Vechiul Testament, e pomenit în Evanghelii și de pelerinii creștini în Țara Sfântă, până în secolul al IV-lea d. Hr.

Puțul sau fântâna este locul predilect al întâlnirilor providențiale, pentru că apa era sacră, darul neprețuit al lui Dumnezeu. De aceea, Iisus îi vorbește samaritencei despre apa vie, cea care dăruiește viața veșnică, lângă un puț ! De fapt, o abordează, găsește un prilej să-i vorbească. Poate nu era ostenit nici de drum (venise tocmai din Ierusalim) și nici de arșiță (ora a șasea înseamnă la amiază și suntem în luna iunie !) De altfel, femeile nu veneau să ia apă la amiază, când toată lumea se odihnea, ci dimineața sau seara, mai ales că puțul lui Iacov era cam la 750 de metri de Sichem.

Își pregătise doar intrarea într-un oraș samaritean unde știa că va fi crezut.  Și nu face decât ceva foarte obișnuit: intră în vorbă cu cineva … la fântână.

Neobișnuit este că intră în vorbă cu o femeie, asta pentru că un rabin nu avea voie să vorbească cu femeile în afara casei, nici măcar cu nevasta lui. Și pentru că un evreu, chiar și din Galileea, devenea impur vorbind cu un samaritean, o nație spurcată !

Neobișnuit este că-i vorbește femeii așa cum i-a vorbit Isaac Rebecăi, când a întâlnit-o prima dată la fântână, în Mesopotamia, la Nahor, în drum spre unchiul său Lavan Arameul, și i-a spus: dă-mi să beau ! Scena noastră pare s-o imite pe cea povestită în Gen. 24, 17 unde Isaac îi cere Rebecăi:

Dă-mi să beau puțină apă din vasul (ulciorul) tău/ Haghemi-ini na meat-maim mi-cadeh

הַגְמִיאִינִי נָא מְעַט־מַיִם מִכַּדֵּֽךְ

Și unde Rebeca îi răspunde:

Bea, domnul meu ! Ște Adoni (Adoni, Domnul meu !)

שְׁתֵה אֲדֹנִי

De altfel, la fântână a cunoscut-o și Moise pe Sefora (Țipora), fiica lui Raguel/ Ietro, preotul din Madian, cel care l-a inițiat pe Moise în cultul Dumnezeului Unic. Și tot la fântână Iacov a întâlnit-o pe  Rahila, la Haran (în Gen. 29).

Și Iisus o abordează ca un … clarvăzător: reproșându-i discret cele cinci … căsătorii mai mult sau mai puțin oficiale (după Legea lui Moise,  o femeie se putea mărita doar de trei ori)…

… ca, la sfârșit, cei din Sihar/Sichem să recunoască că au crezut că El este Mesia – Salvatorul/Mântuitorul nu, pentru faptul că este văzător cu duhul, ci pentru tot ce le spusese, timp de două zile, despre Împărăție (un lucru nemaiauzit, mâncase cu niște samariteni și dormise într-o casă de samaritean, două zile, fără teamă că se spurcă)…

… împărăție deschisă tuturor oamenilor, evrei, ne-evrei și … samariteni…

… unde nu mai există nici templu și nici jertfe.

Și, într-adevăr, ambele Temple aveau să dispară odată pentru totdeauna: cel de pe muntele Garizim, al samaritenilor, a fost distrus de împăratul roman Vespasian, în anul 67 d.Hr., și n-a mai fost reconstruit niciodată, așa cum s-a întâmplat și cu marele Templu de la Ierusalim, reconstruit de Ezra și apoi de Irod cel Mare, distrus în anul 70, tot de Vespasian.

Iisus nu dorește altceva decât să răspândească, oriunde, sau, mai ales în comunitățile cele mai înstrăinate de Dumnezeu, ideea că Dumnezeu nu dorește altceva decât să fii cu El … impecabil: adică adevărat în toate și … despătimit, pentru că asta înseamnă … în duh și adevăr !

De aceea, când spune că Dumnezeu este duh, vorbește pe limba celor obișnuiți cu credințele și educația grecilor, lucru pe care-l face și ucenicul lui Ioan care a dat forma finală Evangheliei, un cunoscător al filosofilor greci. Era mai simplu să se facă înțeleși.

Iată ce spunea filosoful stoic Poseidonios din Apamea (oraș în Siria) numit și Rodianul (135-51 î. Hr.) în cartea sa Despre Zei/Περί θεών: Dumnezeu este duh/spirit rațional care străbate prin toată materia.

POSEIDONIOS

Ucenicilor pentru prima dată le dezvăluie Iisus că a venit să semene în mințile oamenilor ideile despre Împărăție, lumea perfectă a lui Dumnezeu, ca să-i ajute să… se transforme și să se bucure de roadele transformării lor… singura condiție a  locuirii cu Dumnezeu. Să se bucure împreună, cei ce primesc să se schimbe, cu Iisus – cel ce le arată Modelul și cu Dumnezeu care este Modelul. Asta înseamnă: cel ce seamănă să se bucure împreună cu cel ce seceră și aceasta este cheia pasajului despre semănător și secerător.

De fapt, predicarea Împărăției în Samaria arată că și cei care au ideile cele mai greșite despre divinitate se pot îndrepta … peste noapte !

HARTA ISRAEL

Pentru studioși:

III Regi, 16, 30-33: Şi a săvârşit Ahab, fiul lui Omri, fapte rele înaintea ochilor Domnului, mai mult decât toţi cei ce au fost înaintea lui. Căci nu i-a fost de ajuns să cadă numai în păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat; ci dacă şi-a luat de femeie pe Izabela, fiica lui Etbaal, regele Sidonului, a început să slujească lui Baal şi să i se închine. Şi a ridicat pentru Baal un jertfelnic în templul lui Baal, pe care îl zidise în Samaria. A făcut Ahab şi o Aşeră (stâlp făcut din lemn, sfinţit în cinstea zeiţei Astarte), încât Ahab, mai mult decât toţi regii lui Israel, care au fost înaintea lui, a săvârşit fărădelegi, prin care a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel şi şi-a pierdut sufletul său.

***

III Regi,cap. 17: În anul al doisprezecelea al lui Ahaz, regele Iudei, a fost făcut rege în Samaria peste Israel, Osea, fiul lui Ela şi a domnit nouă ani. El a făcut lucruri rele în ochii Domnului, dar nu ca regii lui Israel, care au fost înainte de el. Împotriva lui s-a ridicat Salmanasar, regele Asiriei, şi a ajuns Osea supusul acestuia şi-i plătea bir. Dar regele Asiriei a simţit necredincioşia lui Osea, căci acesta trimisese robi la So, regele Egiptului, şi nu plătise bir regelui Asiriei în fiecare an. De aceea regele Asiriei l-a luat legat şi l-a aruncat în închisoare. Apoi regele Asiriei a năvălit asupra ţării întregi şi a mers şi la Samaria şi a ţinut-o împresurată trei ani. Iar în anul al zecelea al lui Osea, regele Asiriei a luat Samaria şi a strămutat pe Israeliţi în Asiria şi i-a aşezat în Halach şi în Habor, lângă râul Gozan, în cetăţile Mediei. Când fiii lui Israel au început a păcătui înaintea Domnului Dumnezeului lor, Care îi scosese din. pământul Egiptului şi de sub mâna lui Faraon, regele Egiptului, şi s-au apucat să cinstească dumnezeii altora; Când au început ei să se poarte după obiceiurile popoarelor pe care le alungase Domnul de la faţa fiilor lui Israel şi după obiceiurile regilor lui Israel, făcând cum făceau aceştia; Când au început fiii lui Israel a face fapte neplăcute Domnului Dumnezeului lor, zidindu-şi înălţimi prin toate târgurile lor, de la turnul de strajă, până la cetatea întărită, Şi aşezând idolii şi chipurile Astartei pe tot dealul înalt şi sub tot pomul umbros; Şi când s-au apucat să săvârşească tămâieri pe toate înălţimile, ca popoarele pe care le izgonise Domnul de la ei şi să facă fapte urâte, care mâniaseră pe Domnul Slujind idolilor de care Domnul le zisese: «Să nu faceţi aceasta», Atunci Domnul a dat mărturie împotriva lui Israel şi a lui Iuda prin toţi proorocii Săi, prin toţi văzătorii, zicând: «Întoarceţi-vă din căile voastre cele rele şi păziţi poruncile Mele, aşezămintele Mele şi toată învăţătura pe care Eu am dat-o părinţilor voştri şi pe care v-am dat-o şi vouă prin prooroci, robii Mei». Dar ei n-au ascultat, ci şi-au învârtoşat cerbicia, ca şi părinţii lor care nu crezuseră în Domnul Dumnezeul lor Şi au dispreţuit poruncile Lui şi legământul Lui, pe care-l încheiase El cu părinţii lor şi descoperirile Lui, cu care El îi deşteptase şi au umblat după idoli şi au ajuns netrebnici, purtându-se ca popoarele cele dimprejur de care Domnul le zisese să nu se poarte ca ele; Şi au părăsit toate poruncile Domnului Dumnezeului lor şi au făcut chipurile turnate a doi viţei şi au aşezat Aşere şi s-au închinat la toată oştirea cerului şi au slujit lui Baal; Şi au trecut pe fiii lor şi pe fiicele lor prin foc, au ghicit şi au vrăjit şi s-au apucat să facă lucruri netrebnice în ochii Domnului şi să-L mânie. Atunci S-a mâniat Domnul tare pe Israeliţi şi i-a lepădat de la faţa Sa, şi n-a mai rămas decât seminţia lui Iuda. Dar nici Iuda n-a păzit poruncile Domnului Dumnezeului său şi s-a purtat după obiceiurile Israeliţilor, cum Se purtau aceştia. Şi Şi-a întors Domnul faţa de la toţi urmaşii lui Israel şi i-a smerit dându-i în mâinile jefuitorilor şi în sfârşit i-a lepădat de la faţa Sa. Căci Israeliţii se dezbinaseră de la casa lui David şi făcuseră rege pe Ieroboam, fiul lui Nabat, Ieroboam a abătut pe Israeliţi de la Domnul şi i-a băgat în păcat mare. Şi au umblat fiii lui Israel în toate păcatele lui Ieroboam, câte făcuse acesta şi nu s-a depărtat de la ele, până când n-a lepădat Domnul pe Israel de la faţa Sa, cum zisese prin toţi proorocii, robii Săi. Şi a fost strămutat Israel din pământul său în Asiria, unde se află până în ziua de astăzi. După aceea regele Asiriei a adunat oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat şi din Sefarvaim şi i-a aşezat prin cetăţile Samariei în locul fiilor lui Israel. Aceştia au stăpânit Samaria şi au început a locui prin cetăţile ei. Dar fiindcă la începutul vieţuirii lor acolo ei nu cinsteau pe Domnul, de aceea Domnul a trimis asupra lor lei care-i omorau. Atunci s-a spus regelui Asiriei, zicând: «Popoarele pe care tu le-ai strămutat şi le-ai aşezat prin cetăţile Samariei nu cunosc legea Dumnezeului acelei ţări şi de aceea El trimite asupra lor lei şi iată aceştia le omoară, pentru că ele nu cunosc legea Dumnezeului acelei ţări». Iar regele Asiriei a poruncit şi a zis: «Trimiteţi acolo pe unul din preoţii pe care i-aţi adus de acolo, ca să se ducă să trăiască acolo şi să-i înveţe legea Dumnezeului acelei ţări». Atunci a venit unul din preoţii cei ce fuseseră aduşi din Samaria şi a locuit în Betel şi i-a învăţat cum să cinstească pe Domnul. Afară de acestea, fiecare popor şi-a mai făcut şi dumnezeii săi şi i-a pus în capiştile de pe înălţimi pe care le făcuseră Samarinenii; fiecare popor în cetatea sa în care trăia. Aveenii şi-au făcut pe Nivhaz şi Tartac, iar Sefarvaimii îşi ardeau pe fiii şi pe fiicele lor cu foc în cinstea lui Adramelec şi Anamelec, zeii lor. Cinsteau însă şi pe Domnul şi şi-au făcut dintre ei preoţi pentru înălţimi şi aceştia slujeau la ei, în capiştile de pe înălţimi. Dar ei cinsteau pe Domnul şi slujeau zeilor săi după obiceiul popoarelor din mijlocul cărora fuseseră aduşi. Aşa urmează ei până în ziua de astăzi, după obiceiurile lor cele de la început; de Domnul nu se tem şi nu urmează după aşezămintele, după rânduielile, după legea şi după poruncile pe care le-a poruncit Domnul fiilor lui Iacov, căruia îi dăduse numele de Israel şi cu ai cărui urmaşi încheiase legământ şi le poruncise aşa: «Să nu cinstiţi pe dumnezeii altora, nici să vă închinaţi lor; Să nu le slujiţi nici să le aduceţi jertfe; Ci să cinstiţi pe Domnul, Care v-a scos din pământul Egiptului cu putere mare şi cu braţ înalt; pe Acesta să-L cinstiţi şi Lui să vă închinaţi şi să-I aduceri jertfe; Siliţi-vă în toate zilele să împliniţi rânduielile, aşezămintele, legea şi poruncile pe care vi le-a scris El, iar pe zeii altora să nu-i cinstiţi; Legământul pe care l-am încheiat cu voi să nu-l uitaţi şi pe zeii altora să nu-i cinstiţi; Ci să cinstiţi numai pe Domnul Dumnezeul vostru şi El vă va izbăvi din mâna tuturor vrăjmaşilor voştri». Dar ei n-au ascultat, ci au urmat obiceiurile celor de mai înainte. Astfel popoarele acestea cinsteau pe Domnul, dar slujeau şi idolilor lor. Ba şi copiii lor şi copiii copiilor lor până în ziua de astăzi urmează tot aşa cum au urmat şi părinţii lor.

***

Ezra cap. 4: Auzind vrăjmaşii lui Iuda şi ai lui Veniamin că cei ce s-au întors din robie zidesc templu Domnului Dumnezeului lui Israel, Au venit la Zorobabel şi au zis către el: «Să zidim şi noi cu voi, pentru că şi noi, ca şi voi, căutăm pe Dumnezeul vostru şi Lui Îi aducem jertfe încă din zilele lui Asarhadon, regele Asiriei, care ne-a adus aici». Iar Zorobabel, Iosua şi celelalte căpetenii ale seminţiilor lui Israel le-au zis: «Nu se cuvine să zidiţi împreună cu noi templu Dumnezeului nostru, ci numai noi singuri vom zidi templu Domnului Dumnezeului lui Israel, precum ne-a poruncit Cirus, regele Perşilor». Atunci poporul jării aceleia a început să descurajeze poporul lui Iuda şi să-l împiedice de la zidire, Cumpărând contra lor pe sfetnicii regelui, ca să zădărnicească planul lor în toate zilele lui Cirus, regele Perşilor, până în zilele lui Darie, regale Perşilor Şi sub domnia lui Ahaşveroş, pe la începutul domniei acestuia, au scris plângere împotriva locuitorilor lui Iuda şi ai Ierusalimului. Şi în zilele lui Artaxerxe, Bişlam, Mitridat, Tabeel şi ceilalţi tovarăşi ai lor au scris lui Artaxerxe, regele Perşilor. Şi scrisoarea a fost scrisă cu slove aramaice şi în limba aramaică. Şi sfetnicul Rehum cu scriitorul Şimşai încă au scris către regele Artaxerxe următoarea scrisoare împotriva Ierusalimului: «Atunci Rehum, cârmuitorul, şi Şimşai scriitorul şi ceilalţi tovarăşi ai lor: Dineii şi Arfarsateii, Tarpeleii, Afarseii, Erecii, Babilonienii, Suzienii, Dehaveii, Elamiţii şi celelalte popoare, pe care strălucitul şi marele Asurbanipal le-a strămutat şi le-a aşezat în cetăţile Samariei şi în celelalte cetăţi de peste râu, scriu către regele Artaxerxe…». Iată copia de pe scrisoarea ce au trimis către regele Artaxerxe: «Slugile tale, oamenii de dincolo de Eufrat… Cunoscut să fie regelui că Iudeii care au plecat de la tine şi au venit la noi la Ierusalim rezidesc cetatea cea rea şi răzvrătită şi fac ziduri, şi temeliile le-au şi isprăvit. Şi să mai ştie regele că, dacă cetatea aceasta se va zidi şi zidurile ei se vor face din nou, atunci Iudeii nu vor plăti nici bir, nici dări, nici vamă şi pagube se vor face vistieriei regale. Şi fiindcă noi mâncăm sare de la curtea regelui şi nu putem suferi să vedem pe rege păgubit, de aceea dăm de ştire regelui: Să se caute în cartea faptelor părinţilor tăi şi în cartea faptelor vei găsi şi vei afla că cetatea aceasta este cetate răzvrătită şi primejdioasă pentru regi şi ţinuturi şi că din vechime s-au petrecut în ea abateri, din care pricină a şi fost pustiită cetatea aceasta. De aceea noi înştiinţăm pe rege că, dacă cetatea aceasta se va isprăvi de zidit şi zidurile ei se vor face, atunci nu vei mai avea stăpânire peste râu». Iar regele a trimis răspunsul următor lui Rehum cârmuitorul şi lui Şimşai scriitorul şi celorlalţi tovarăşi ai lor, care locuiesc în Samaria şi în celelalte cetăţi de peste râu. «Pace… Scrisoarea ce mi-aţi trimis a fost citită cu luare-aminte înaintea noastră Şi s-a dat din partea noastră poruncă de s-a cercetat şi s-a aflat că cetatea aceea de mult s-a răzvrătit împotriva regilor ţi că s-a făcut în ea tulburări şi răscoale; Şi că au fost în Ierusalim regi puternici care au stăpânit toată latura cea de peste râu şi cărora li s-au plătit bir şi vamă. Aşadar, poruncă daţi ca oamenii aceia să înceteze de a mai lucra şi ca cetatea aceea să nu se mai zidească, până nu va veni poruncă de la mine; Şi să fiţi cu luare-aminte, ca să nu vă scape ceva nebăgat în seamă în treburile acestea. De ce îngăduiţi înmulţirea lucrărilor vătămătoare în paguba regelui?» Îndată ce s-a citit scrisoarea aceasta a regelui Artaxerxe, înaintea lui Rehum şi a lui Şimşai scriitorul şi a tovarăşilor lor, aceştia au trimis îndată la Ierusalim şi cu puterea armelor au oprit lucrările Iudeilor. Atunci s-au oprit lucrările la templul lui Dumnezeu cel din Ierusalim, şi oprirea aceasta a ţinut până în anul al doilea al domniei lui Darie, regele Perşilor.

***

Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) 50, 27-28: Două neamuri a urât sufletul meu şi al treilea nu este neam: Cei care şed în muntele Samariei, Filistenii şi poporul cel nelegiuit care locuieşte în Sichem.

***

Geneză 33, 18-20: Întorcându-se Iacov din Mesopotamia şi ajungând cu bine la Salem, o cetate în ţinutul Sichem, din pământul Canaan, s-a aşezat în faţa cetăţii. Apoi şi-a cumpărat partea de câmp, pe care era cortul său, cu o sută de kesite, de la fiii lui Hemor, tatăl lui Sichem. A înălţat acolo un jertfelnic şi i-a pus numele El-Elohe-Israel.

***

Geneză 48:21-22: Apoi a zis Israel către Iosif: «Iată, eu mor; dar Dumnezeu va fi cu voi şi vă va întoarce în ţara părinţilor voştri. Deci eu îţi dau ţie, peste ceea ce au fraţii tăi, Sichemul, pe care l-am luat eu cu sabia mea şi cu arcul meu din mâinile Amoreilor».

***

Isaia, 58: 10-11: Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei. Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.

(Texte din Biblia Sinodală).

IISUS SI SAMARITEANCA 3

LUCRĂRI CONSULTATE

Giovanni, Giuseppe Segalla, Edizioni Paoline, Milano, 1986
Termenii filozofiei grecești, Francis E. Peters, Humanitas, București 1997
Poseidonios, die Fragmente: I. Texte. II. Erläuterungen, Willy Theiler, Walter de Gruyter GmbH & Co KG, 1 ian. 1982
Iisus, un profil biografic, Armand Puig, Ed. Meronia, București, 2016
Dicționar Enciclopedic de Iudaism, Ed. Hasefer, București, 2000
Η Καινή Διαθήκη του Ν. Τρεμπέλα, Ο Σωτήρ, Αθήναι, 1993

Notă. Traducerea textelor: Zenaida Luca-Hac

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR   ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

VIETNAM : CORUPȚIE ȘI IDEOLOGIE/VIETNAM : CORRUPCIÓN E IDEOLOGÍA

13 sábado May 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Dinh La Thang, Ho Chi Minh, Ho Shi Min, Nguyen Phu Trong, Nguyen Tan Dung, Ocean Bank, Petro Vietnam

Ho Shi MinHo Shi Min

VIETNAM : CORUPȚIE ȘI IDEOLOGIE

Corupția a apărut odată cu societatea umană și a fost prezentă peste tot acolo unde oamenii au râvnit putere și bogăție. Dar, rareori se poate vedea corupția cu atâta claritate ca în Vietnamul din zilele noastre, unde partidul comunist întreprinde o luptă împotriva ei…pentru a-i statornici la putere tocmai pe cei care stăpânesc țara!

In realitate, în această țară, corupția este atât de înrădăcinată, încât lupta crâncenă pentru putere între cei mai deschiși schimbărilor și marxiștii vietnamezi nu afectează deloc corupția din Administrația publică. După cum senalează ONG „Transparency International”, aceasă republică comunistă face parte din grupul celor mai corupte 70 de țări din lume. În anul 2016, peste 65% din cetățenii săi au fost nevoiți să dea mită funcționarilor publici pentru ca aceștia să le îndeplinească formalitățile de care aveau nevoie.

Țara a trăit liniștită cu această racilă până când, în ultimii ani, în sferele înalte ale partidului și guvernului, s-a pornit o luptă acerbă pentru putere între aperturiștii, mai ales în domeniul economic, și marxiștii închistați. Sau, mai simplu: între Nguyen Tan Dung, fost șef al guvernului (2016), și șeful partidului comunist, Nguyen Phu Trong.

Nguyen Tan DungNguyen Tan Dung

Nguyen Phu TrongNguyen Phu Trong

Și, ca întotdeauna atunci când se înfruntă mai marii unei dictaturi, prima victimă este altcineva; în cazul de față, seful PC din orașul Ho Shi Min și membru al Biroului Politic, Dinh La Thang.

Đinh La ThăngDinh La Thang

Tipic regimurilor dictatoriale, ambițiile personale au fust ascunse în spatele unor principii dogmatice: fidelitatea față de marxismul original, lupta împotriva corupției și a delapidării bunurilor publice.

Pe Thang, sprijinitor al lui Dung și al deschiderii spre inovare, dar, și om cu ambiții politice infinite, l-au exclus din Biroul Politic, oficial, din cauza proastei gestiuni a consorțiului energetic  „Petro Vietnam” care, în  anii 2009/2011 a suferit pierderi de 900.000 milioane de dong (aproximativ 37.000.000 de €) în urma acordării de credite riscante unor întreprinderi imobiliare și unor instituții financiare.

Pentru ca proasta gestiune a lui Thang să poată fi agravată de imoralitatea pe care o generează capitalismul  – conform dogmelor comuniste -, acuzația guvernamentală semnalează că primul secretar al orașului Ho Shi Min a colaborat strâns, cât a fost în fruntea consorțiului „Petro Vietnam”, cu principala bancă privată din țară – „Ocean Bank”-, condusă de Ha Van Tham, posesor al uneia dintre cele mai mari averi din această republică comunistă. Personajul acesta nu este decât o piesă secundară în lupta pentru puterea politică, și pentru că s-a aflat întâmplător în tabăra învinsă, a fost exclus din conducerea „Ocean Bank”…, după câte se pare, fără consecințe majore pentru averea și securitatea sa personală.

Ha Van ThamHa Van Tham

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 ***

VIETNAM : CORRUPCIÓN E IDEOLOGÍA

La corrupción es tan vieja como la sociedad y acompaña a esta por doquier los seres humanos ambicionan poder y riqueza. Pero raras veces se ve esto con tanta claridad como en el Vietnam actual, donde el Partido Comunista ha emprendido una lucha contra la corrupción…¡ para afianzar en el poder a los que ya mandan !

En realidad, la corrupción es endémica en el país y su arraigo social es tan profundo que una enconada lucha por el poder entre los aperturistas y los marxistas  vietnamitas no incide en absoluto en la vía corrupta de la Administración pública. Según la ONG “Transparency International”, esta república comunista pertenece al grupo de las 70 naciones más corruptas del mundo y, en 2016, el 65% de sus ciudadanos tuvieron que pagar sobornos a funcionarios públicos para que llevasen a cabo los trámites que requerían.

Pero el país ha vivido tranquilamente con esta lacra hasta que en los últimos años en las altas esferas del partido y del Gobierno se entabló una enconada lucha por el poder entre los aperturistas (ante todo, en temas económicos) y los marxistas ortodoxos. O dicho en términos más realistas : entre Nguyen Tan Dung, ex-jefe de Gobierno (2016) y el jefe del Partido Comunista, Nguyen Phu Trong.

Y como casi siempre que se enfrentan los poderosos de una dictadura, la primera víctima es un tercero; en este caso, el jefe del PC de la ciudad Ho Chin Minh y miembro del politburó vietnamita, Dinh La Thang.

También típico de los regímenes dictatoriales, las ambiciones personales se han ocultado tras principios dogmáticos : en este caso, la fidelidad al marxismo primigenio y la lucha contra la corrupción y malversación de bienes públicos.

 A Thang, partidario de Dung y del aperturismo, pero también hombre de una ambición política ilimitada, se le ha expulsado ya del politburó, oficialmente a causa de su ruinosa gestión al frente del consorcio energético “Petro Vietnam” que sufrió en el bienio 2009/2011 pérdidas por valor de 900.000 millones de dong (unos 37.000.000 de €) a causa de créditos temerarios a inmobiliarias y entidades financieras.

Para que la mala gestión de Thang se viera agravada por la inmoralidad que causa el capitalismo – según los dogmas marxistas -, la acusación gubernamental señala que el hombre fuerte de la ciudad Ho Chi Minh colaboró estrechamente, mientras estuvo al frente de “Petro Vietnam”, con el principal banco privado del país – “Ocean Bank”-, dirigido por Ha Van Tham, dueño de una de las mayores fortunas de la república comunista. Este personaje no es más que una pieza secundaria en la lucha por el poder político y su pertenencia al bando perdedor se saldó con una relativamente insignificante expulsión de la dirección del “Ocean Bank”…, al parecer, sin mayores consecuencias para su patrimonio y seguridad personal.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...
← Entradas anteriores

Suscribir

  • Artículos (RSS)
  • Comentarios (RSS)

Archivos

  • noviembre 2025
  • octubre 2025
  • septiembre 2025
  • julio 2025
  • mayo 2025
  • abril 2025
  • marzo 2025
  • septiembre 2024
  • julio 2024
  • marzo 2024
  • febrero 2024
  • enero 2024
  • diciembre 2023
  • noviembre 2023
  • octubre 2023
  • septiembre 2023
  • agosto 2023
  • julio 2023
  • junio 2023
  • mayo 2023
  • abril 2023
  • marzo 2023
  • febrero 2023
  • enero 2023
  • diciembre 2022
  • noviembre 2022
  • octubre 2022
  • septiembre 2022
  • agosto 2022
  • julio 2022
  • junio 2022
  • mayo 2022
  • abril 2022
  • marzo 2022
  • febrero 2022
  • enero 2022
  • diciembre 2021
  • noviembre 2021
  • octubre 2021
  • septiembre 2021
  • agosto 2021
  • julio 2021
  • junio 2021
  • mayo 2021
  • abril 2021
  • marzo 2021
  • febrero 2021
  • enero 2021
  • diciembre 2020
  • noviembre 2020
  • octubre 2020
  • septiembre 2020
  • agosto 2020
  • julio 2020
  • junio 2020
  • mayo 2020
  • abril 2020
  • marzo 2020
  • febrero 2020
  • enero 2020
  • diciembre 2019
  • noviembre 2019
  • octubre 2019
  • septiembre 2019
  • agosto 2019
  • julio 2019
  • junio 2019
  • mayo 2019
  • abril 2019
  • marzo 2019
  • febrero 2019
  • enero 2019
  • diciembre 2018
  • noviembre 2018
  • octubre 2018
  • septiembre 2018
  • agosto 2018
  • julio 2018
  • junio 2018
  • mayo 2018
  • abril 2018
  • marzo 2018
  • febrero 2018
  • enero 2018
  • diciembre 2017
  • noviembre 2017
  • octubre 2017
  • septiembre 2017
  • agosto 2017
  • julio 2017
  • junio 2017
  • mayo 2017
  • abril 2017
  • marzo 2017
  • febrero 2017
  • enero 2017
  • diciembre 2016
  • noviembre 2016
  • octubre 2016
  • septiembre 2016
  • agosto 2016
  • julio 2016
  • junio 2016
  • mayo 2016
  • abril 2016
  • marzo 2016
  • febrero 2016
  • enero 2016
  • diciembre 2015
  • noviembre 2015
  • octubre 2015
  • agosto 2015
  • julio 2015
  • junio 2015
  • mayo 2015
  • abril 2015
  • marzo 2015
  • febrero 2015
  • enero 2015
  • noviembre 2014
  • julio 2014
  • abril 2014

Categorías

  • ANTROPOLOGIA

Meta

  • Crear cuenta
  • Iniciar sesión

Blog de WordPress.com.

  • Suscribirse Suscrito
    • ghemulariadnei
    • Únete a otros 61 suscriptores
    • ¿Ya tienes una cuenta de WordPress.com? Inicia sesión.
    • ghemulariadnei
    • Suscribirse Suscrito
    • Regístrate
    • Iniciar sesión
    • Denunciar este contenido
    • Ver el sitio en el Lector
    • Gestionar las suscripciones
    • Contraer esta barra
 

Cargando comentarios...
 

    %d