Meral Aksener și  Recep Tayyip Erdogan

TURCOAICĂ APRIGĂ, DISPUSĂ ORICÂND SĂ LUPTE

În curând vor avea loc în Turcia alegeri parlamentare și prezidențiale, mai exact, pe data de 24 iunie a anului curent, și Meral Aksener continuă să fie rivala cea mai de temut a președintelui Erdogan.

Și aceasta, deoarece ar putea avea loc un al doilea tur, din lipsă de majoritate absolută la urne, dar și pentru că i-ar putea lăsa un Parlament foarte greu de guvernat, dacă reușește să reducă din fotoliile parlamentare ale Mișcării Naționaliste – MHP, partid din care a făcut parte cândva, aliat permanent al formațiunii AKP al lui Erdogan, de când acesta se află la putere.

În momentul actual, mai toate pronosticurile prevăd o victorie la limită a lui Erdogan și a partidului său AKP, dar, dacă situația financiară din țară continuă să se deterioreze, rezultatul votului s-ar putea să se schimbe total, mai ales, dacă ținem seama de faptul că deja plebiscitul pentru adoptarea unui sistem prezidențial l-a câștigat Erdogan cu doar 51% din voturi, după ce învinsese, la alegerile generale din 2015, cu 61%.

Și cine este doamna Aksener ? Cel mai bine am caracteriza-o spunând că este: “o politiciană inteligentă, ambițioasă și intuitivă, teribil de plicticoasă”. S-a născut în 1956, și-a luat licența în istorie, a devenit diplomată de carieră și și-a dedicat cele mai mari eforturi din viață …politicii. Mai bine zis, s-a străduit să urce cât mai sus posibil în structura politică a țării.

Astfel, a fost ministru de interne (1996/7) în guvernul DYP, al lui Refah, până când acesta a fost înlăturat de Armată, în luna februarie a anului 1997. Atunci, Aksener i-a înfruntat public pe generali, dar cu suficientă prudență pentru a nu ajunge în închisoare. Pe urmă, s-a înscris în MHP, partid pe care avea să-l părăsească pentru a protesta împotriva alianței acestuia cu AKP, care devenea tot mai islamist… și pentru că, în 2016,  nu a reușit să-l înlocuiască pe Bahceli la conducerea MHP, lider eternizat în fruntea partidului ! Atunci a condus un grup de afiliați laiciști care se opuneau alianței cu AKP și a fondat “Iyi” (în turcă “partidul cel bun”) cu scopul de a-i reda Turciei o democrație parlamentară și o ideologie laică.

Desigur, o asemenea ambiție și o asemenea combativitate cer și niște sacrificii ideologice. Din inamică declarată a generalilor, care au dat-o jos de la putere împreună cu tot guvernul, în 1997, acum, se declară adeptă fermă a Armatei Republicane, garantă politică a moștenirii lăsate de Atatürk, care are misiunea de a veghea asupra Guvernelor. Pariul ei asupra militarilor este acum atât de puternic, încât riscă, cu bună știință, în caz de balotaj cu Erdogan, să piardă voturile kurzilor, care, mai mult ca sigur, vor fi decisive.

Laicistă declarată, se mândrește că a fost în pelerinaj la Meca “dar, fără să-și acopere nicio clipă capul ”. Și cum votul femeilor este important, promite că va deschide un muzeu al baticurilor anatoliene, pe care le folosesc femeile din această regiune pentru a-și acoperi capul, conform normelor islamice.

Politiciană de echipă și bună organizatoare, totuși, nu are încredere în nimeni, și nu se folosește de “negrișori” care să-i scrie discursurile sau să-i pregătească dezbaterile publice. Continuă să și le redacteze ea însăși, cu toate că încă nu se cunoaște să existe cineva care să nu se fi plictisit de moarte, atunci când a ascultat perorațiile ei…

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

TURCA DE ARMAS TOMAR

    Meral Aksener

En vísperas de los dobles comicios – parlamentarios y presidencial – del próximo día 24, Meral Aksener sigue siendo la rival más temible del presidente Erdogan.

Lo es porque le podría obligar a una 2ª vuelta por falta de mayoría absoluta en las urnas y le podría dejar un Parlamento ingobernable si consigue restarle escaños al MHP (Movimiento Nacionalista), su antiguo partido y permanente aliado parlamentario del AKP desde que éste gobierna.

Hoy por hoy, la mayoría de los pronósticos auguran una victoria mínima de Erdogan y su AKP, pero si la situación financiera del país sigue agravándose, la votación puede cambiar totalmente. Tanto más, si se tiene en cuenta que ya el plebiscito para adoptar un sistema presidencial lo ganó Erdogan con el 51% de los votos, tras haber triunfado en las generales del 2015 con el 61%.

Y ¿ Quién es la señora Aksener ? La definición mejor es quizá la de: “una inteligente, ambiciosa e intuitiva política terriblemente aburrida”. Porque esta mujer nacida en 1956, licenciada en Historia, diplomática de carrera, dedicó los mayores esfuerzos de su vida a la política. Mejor dicho, a encaramarse lo más alto posible en el entramado político.

Así, fue ministra de Interior (1996/7) en el Gobierno DYP – Refah, hasta que el Ejército lo derribó, en febrero del 1997. Entonces se enfrentó públicamente a los generales con la suficiente prudencia para no acabar en la cárcel. Ingresó luego en el MHP, partido que abandonó tanto por protesta contra la alianza con un AKP cada vez más islamista… ¡y porque, en el 2016,  no consiguió arrebatarle la dirección del MHP a Bahceli, el líder sempiterno del partido ! Entonces lideró a un grupo de afiliados laicistas opuesto a la alianza con el AKP y fundó el partido “Iyi” (en turco “partido bueno”) con la meta de devolverle a Turquía una democracia parlamentaria y una ideología laicista.

Naturalmente, tanta ambición y pugnacidad exige algunos sacrificios ideológicos. De enemiga declarada del generalato que la echó del poder con todo el Gobierno en 1997, ahora se proclama vehemente partidaria del Ejército republicano, albacea político de Atatürk, encargado de vigilar los Gobiernos. Su actual apuesta por los militares es tan fuerte que la mantiene incuso a sabiendas de que en caso de un desempate con Erdogan, esa apuesta le puede enajenar los votos kurdos que seguramente serían decisivos.

Laicista proclamada, alardea de haber peregrinado a la Meca “pero sin cubrirse ni un segundo la cabeza”. Y como el voto femenino es importante, promete abrir un museo de pañuelos anatolios usados por las mujeres de esa región para cubrirse la cabeza según las normas islámicas.

Política de equipo y buena organizadora, no se fía de casi nadie y carece de “negros” que le escriban los discursos o le preparen los debates públicos. Y sigue tozudamente redactándolos ella misma, pese a que todavía no se conoce a nadie que no se haya aburrido mortalmente escuchando sus peroratas…

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu