• ACERCA DE NOSOTROS
  • ANUL NOU: DE PRIMĂVARĂ, DE TOAMNĂ ȘI DE IARNĂ
    • ANUL NOU (II) – ANUL NOU DE IARNĂ – ZEUL SOARE – MOȘ CRĂCIUN
  • ARTA ÎNALTEI BUCĂTĂRII
    • MIC DEJUN CU RODIE, ZMEURĂ ȘI MENTĂ
    • SPANACUL – SPIRITUL PERSAN AL VIEȚII
    • OMLETA – SPUMĂ DE OUĂ LA TIGAIE
    • CARTOFUL – TRUFA ANZILOR
    • BORCANUL FERMECAT CU CASTRAVEŢI MURAŢI
  • CĂLĂTORIILE ARIADNEI
    • BAPTISTERIUL DE LA MANGALIA
    • ÎNGHEȚATĂ CU DRAGOSTE… ÎN MANGALIA
  • CARMINA BURANA
    • CARMINA BURANA – Omnia sol temperat/Soarele pe toate le îmblânzeşte
  • CELE MAI FRUMOASE POEME
    • INFINITUL
    • Kemal – Manos Hatzidakis/Nikos Gațos
  • CELE MAI FRUMOASE POEME DE DRAGOSTE
    • APOSTOLUL PAVEL – IMNUL IUBIRII
    • Caballo Viejo – omagiu lui Simón Díaz
    • DANTE, Vita Nuova, IX
    • DE TE-AI PLICTISIT, O, DOAMNĂ…
    • JORGE LUIS BORGES – ÎNDRĂGOSTITUL
    • MICHELANGELO – RIME (9)
    • QUAND JE T΄AIME/CÂND TE IUBESC
    • RĂBDARE SĂ MAI AI, PUȚINĂ
    • SAN JUAN DE LA CRUZ – CÂNTĂRI ÎNTRE SUFLET ȘI MIRE
    • TU EȘTI OMUL MEU – PERISTERIS/MATSAS
    • UMBRA MEA ȘI CU MINE (POLIGONUL) – TSITSANIS/VIRVOS/GALANI
    • VERONICA FRANCO, TERZE RIME, III
    • MIKIS THEODORAKIS – 90 DE ANI
    • Imn, Baudelaire
    • SFÂNTUL IOAN AL CRUCII, LLAMA DE AMOR VIVA
    • ÎNDRĂGOSTITA, PAUL ELUARD
  • Chrétien de Troyes
    • Chrétien de Troyes – De Iubirea ce mă răpi pe mine, mie însumi, și mă prădui
  • DESCIFRÂNDU-L PE BRÂNCUȘI 2022
    • DESCIFRÂNDU-L PE BRÂNCUȘI I
  • EDITORIALES
    • NE CONDUC ELITE POLITICE ADMIRABILE !
    • SALVAȚI SOLDATUL DRAGNEA!!! – BRAND DE ȚARĂ
    • TABARNIA – IMAGINEA DIN OGLINDĂ
    • VALORILE DEMOCRAȚIEI OCCIDENTALE II : UE ȘI REGATUL MAROCULUI
    • 8 MARTIE – ZIUA ÎMPOTRIVA FEMINICIDULUI ?
    • ALARMĂ DIN SPAȚIUL VIRTUAL CÂT „UN ATAC PEARL HARBOUR”
    • AMERICA FIRST – AMERICA MAI ÎNTÂI DE TOATE !
    • APOROFOBIA – CUVÂNTUL ANULUI 2017
    • BREXIT-TIXERB
    • CATALUÑA SAU CATALUNYA ?
    • CULTUL IMPUNITĂȚII ȘI…PURGATORIUL
    • DE CE RAMBLA, BARCELONA ?
    • GARDUL ÎL FAC EU, DAR, ÎL PLĂTEȘTI TU !
    • IERUȘALÁIM HABIRÁ – IERUSALIM CAPITALA
    • LECTURINA… DE ZIUA CĂRȚII
    • RADONUL – AMENINȚAREA TĂCUTĂ
    • SPANIA – COABITARE SAU… URĂ DE CLASĂ?
    • SPANIA – ÎNTRE COABITARE ȘI ABȚINERE
    • UE – MAREA BRITANIE: A FI, DAR, MAI ALES, A NU FI !
    • UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI CUBA
    • VA FI ROMÂNIA DIN NOU MONARHIE ?
    • VALORILE DEMOCRAȚIEI EUROPENE: UE ȘI SAHARA OCCIDENTALĂ
    • ACESTEA SUNT FRUNZELE MELE !
    • DONALD TRUMP… ȘI ZIUA HISPANITĂȚII/DONALD TRUMP Y… EL DÍA DE LA HISPANIDAD
    • SPAŢIUL EUROPEAN ŞI CEL… PARAEUROPEAN !
    • GORBACIOV ÎNSUȘI NE SPUNE CĂ NU ILESCU L-A UMILIT PE REGE ÎN 1990!
    • ISLAM ȘI ISLAMISM
    • REPUBLICA….. DIN REGAT !
    • DE 9 MAI…
    • El 9 de Mayo …
    • TENTAȚIA ABSOLUTISMULUI SAU SIMFONIA ÎNTREBĂRILOR
    • ALEP – GUERNICA SECOLULUI XXI
    • Opinia publică… ?! Oare ?
    • „Numai… lei, fără de ” !
    • BREXIT…ȘI NU PREA!
    • DÍA DEL LIBRO … SANCHO SIN RUCIO
    • ISLAM E ISLAMISMO
    • EL SINDROME TIMOSHENKO Y EL FINAL DE LA ERA PUTIN
    • SIDROMUL TIMOȘENKO ȘI SFÂRȘITUL EREI PUTIN
    • SINDROMUL IOHANNIS
    • „Fahrenheit 451” la Mosul
    • Noul președinte al Greciei, calul troian al lui Al. Tsipras
    • TURCIA A UMILIT RUSIA!
    • ¡TURQUÍA HUMILLÓ A RUSIA!
    • REGELE SPANIEI, JUAN CARLOS I, RENUNȚĂ LA TRON ÎN FAVOAREA FIULUI SĂU, FELIPE
    • ACULTURAȚIE…CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE
    • ALEGERI ÎN GRECIA: MARELE PERDANT ESTE OMUL CARE A DESFIINȚAT RADIOTELEVIZIUNEA PUBLICĂ
    • HOLOCAUSTUL NUCLEAR … și elegantul domn Mihail Vanin!
    • LIVIU DRAGNEA … ȘI PRIMUL CERC
    • A gândi altfel ! sau инакомыслящий/inacomâsleașcii
    • GUCCI ȘI SCANDALUL MARMURELOR PARTENONULUI
  • EDITORIALES II
    • 10 AUGUST 2018 – GUVERNELE DRĂGNILĂ ȘI DĂNCILĂ
    • ALEGERILE DIN GRECIA – VOTUL MÂNIEI
    • ANGLICISME VECHI ȘI NOI
    • BALMIS – PRIMA EXPEDIȚIE INTERNAȚIONALĂ DE VACCINARE
    • GRECIA – PRIZONIERĂ A DATORIEI EXTERNE
    • GRIPA SPANIOLĂ NU A FOST CHIAR…SPANIOLĂ !
    • HĂITUIREA BOSCHETARĂ ȘI CEA MECANIZATĂ
    • ILUZIA AUTOEXILULUI de Camelia Stănescu Ursuleanu
    • JUNE ALMEIDA – FEMEIA CARE A DESCOPERIT CORONAVIRUSUL
    • PROGRAMUL 3 – O LEGENDĂ A RADIOULUI ROMÂNESC
    • SOLDATUL SOVIETIC ELIBERATOR – UNEORI, A CĂUTAT ICOANE !
    • SPAȚIILE NAȚIUNII
    • SUNTEM SAU NU SUNTEM… ISRAELIENI ?
    • TAXA PE LĂCOMIE SE DOVEDEȘTE A FI PREA…LACOMĂ!
    • TRUMP ARUNCĂ TURCIA ÎN BRAȚELE UNIUNII EUROPENE
    • UNDE NE SUNT MELEȘCANII?
    • VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ROMÂNIA (I)
    • VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ROMÂNIA II – „SĂ MERGEM ÎMPREUNĂ”
    • Ziua Internaţională a Limbii Greceşti
    • MATI – UN NOU POMPEII ?
    • ATENA ȘI ANKARA, MAI APROPIATE SAU MAI DEPĂRTATE CA NICIODATĂ ?
    • VIZITA PREȘEDINTELUI EDOGAN ÎN GRECIA: UN BRAS DE FER DIPLOMATIC
    • Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim și-a închis porțile
    • Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim s-a deschis
    • Mircea Cărtărescu a primit premiul Formentor pentru Literatură 2018
  • EDITORIALES III
    • VA ȘTI PUTIN SĂ IASĂ DIN FUNDĂTURĂ?
  • EFEMERIDES
    • DAN URSULEANU – COMEDIA SALVEAZĂ ROMÂNIA/MEMORII
    • KAFKA ŞI PĂPUŞA CĂLĂTOARE
    • PANAIT ISTATI – ENRACINEMENT
    • VIAȚA LUI JULIEN TEMPLIERUL
    • ZIUA CĂRȚII – Ida Vitale, Uruguay
  • ESPERPENTO – FIŞE DE ROMAN
  • ETIMOLOGIAS I
    • AURUL – MATERIA DIVINĂ
    • ETIMOLOGII XI: A ÎNVĂȚA, A CÂȘTIGA, A PEDEPSI
    • ETIMOLOGII XII – A VINDECA – ADICĂ A RĂSCUMPĂRA DIN SERVITUTEA BOLII
    • ETIMOLOGII XIII – LUMEA SAU LOCUL CEL LUMINAT
    • ETIMOLOGII XIV: MEDIC – DOCTOR – IATROMANT
    • ETIMOLOGII XV – ÎNVIEREA – ÎNTOARCEREA LA VIAŢĂ SAU RIDICAREA DIN MORMÂNT
    • ETIMOLOGII XVI – APORIA SAU PROVOCAREA MINȚII PERPLEXE
    • PĂMÂNT – ȚARĂ – GLIE
    • POST – AJUN – PRIVEGHERE
    • PUSTA – CUVÂNT ROMÂNO-SLAV
    • ROST – A ROSTI – A SE ROSTUI
    • VATRĂ – ȚEST – CUPTOR
    • A CERE – A CUCERI – CUCERNIC
    • A VĂTĂMA SAU A LOVI DIN VOIA LUI DUMNEZEU
    • A VOI – A DORI – A POFTI
      • La hora de la verdad
    • AUGUST – AUGUR – AUTOR
    • IERT – ELIBEREZ – SUNT LIBER
    • Parlament – Parlement – Parliament
    • AMOR – DRAGOSTE – IUBIRE
    • LOGODNA – CUVÂNTUL DAT ȘI VREMEA CEA BUNĂ
    • SUFLET – SPIRIT – DUH
    • VINDECAT – SALVAT – MÂNTUIT
    • HAR ȘI EUHARISTIE
    • MAG – MAGISTER – MĂIESTRU
  • ETIMOLOGIAS II
    • ETIMOLOGII I – Dragostea-puterea atotțiitoare și stihia atotstăpânitoare
    • ETIMOLOGII II – RELIGIA – UN PERPETUU EXERCIȚIU DE PIETATE
    • ETIMOLOGII III – MARTIE – LUNA LUI MARTE
    • ETIMOLOGII IV – DE LA CALENDELE FEMEILOR LA RĂZBOIUL FEMEILOR DE 8 MARTIE
    • ETIMOLOGII IX – IUNIE – LUNA LUI IUNO
    • ETIMOLOGII V – APRILIE – LUNA LUI VENUS (I)
    • ETIMOLOGII VI – APRILIE – LUNA FLOREI (II)
    • ETIMOLOGII VII – MAI– LUNA ZEIȚEI MAIA
    • ETIMOLOGII VIII – PELERINUL … UN CĂLĂTOR DE PESTE MĂRI ȘI ȚĂRI
    • ETIMOLOGII X – CINZECIMEA – POGORÂREA SFÂNTULUI DUH – RUSALIILE
    • ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI
  • IORGOS SEFERIS – POEME
    • IORGOS SEFERIS – AGHIA NAPA I
  • Isaac Bashevis Singer
    • Yentl, băiatul de la ieșiva
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE
    • AMINTIRI URÂTE…/MALOS RECUERDOS…  
    • De la vorbe la fapte/Del dicho al hecho
    • Mea culpa a lui Buffalo Bill/El mea culpa de Buffalo Bill
    • Nici ciment și nici zidari/Ni cemento, ni brazos
    • ¿Quo Vadis America? Încotro te îndrepți, America ?
    • Acum e acum !/La hora de la verdad
    • Apele se întorc la matcă/Las aguas a su cauce
    • BÂJBÂIND/PALOS DE CIEGO
    • Colacul de salvare a lui Trump/El salvavidas de Trump
    • Comparațiile și paradoxurile lui Donald Trump/Las comparaciones y paradojas de Donald Trump
    • Contrareforma /La contrarreforma
    • Cum se mută președinții/Una mudanza especial
    • De la Reconquista, la imigrare/De la Reconquista a la inmigración
    • Exact pe dos! /El tiro por la culata
    • Istoria unei neînțelegeri/Historia de un desencuentro
    • LUÂNDU-L LA BANI MĂRUNȚI/DESHOJANDO LA MARGARITA
    • Nu există dușman mic/No hay enemigo pequeño
    • Președintele nu pleacă de tot/El presidente no se va
    • Statele–încă–Unite ale Americii/Estados–todavia-Unidos de America
    • ULTIMUL ZID/EL ÚLTIMO MURO
    • Vremea lui Trump/La hora de Trump
    • Apele nu se liniștesc/Las aguas no se calman
    • Cine, cui dă ordine ?/¿A las órdenes de quién?
    • Momentul adevărului
    • Confuzie generală/Confusión general
    • Israel, de la Carter până la Obama/Israel, de Carter a Obama
    • La hora de la verdad
    • ¿Parón o recuperación?
    • Banca câștigă întotdeauna/La banca siempre gana
    • Istoria nu are un punct final/La historia sin final
    • Putin râde în hohote /La carcajada de Putin
    • Totul îi merge foarte bine lui Trump /Viento de popa para Trump
    • Cu fața la perete /De cara a la pared
    • Milioane și grade militare /Millones y galones
    • Puterea sau aurul? / ¿El poder o el oro?
    • Stagnăm sau ne redresăm ?
    • Las guerras del retrete
    • Mai întâi de toate, buzunarul/El bolsillo, lo primero
    • Ucenicul, ucenicii și cei șapte magnifici/El aprendiz, los aprendices y los siete magníficos
    • Todo al revés
    • Un panorama de paradojas
    • Elecciones con okupas
    • Ganó la otra América
    • Las otras elecciones
    • Sin hora de la verdad
    • ÎNTORCÂND SPATELE ELITELOR /DE ESPALDA A LAS ELITES
    • La elección y sus murallas
    • Paradoxuri ale democrației/Paradojas de la democracia
    • Uluire și descumpănire electorală/Pasmo y desconcierto electoral
    • Dilema republicană/El dilema republicano
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE II
    • “TRIO INFERNAL” SAU CAZUL KASHOGGI/“TRIO INFERNAL” O CASO KASHOGGI
    • A LĂTRA ȘI A MUȘCA/LADRAR Y MORDER
    • AJUTORUL OBLIGATORIU AL RUSIEI PENTRU VENEZUELA /LA OBLIGADA AYUDA RUSA A VENEZUELA
    • AMERICANII CEI CAȘTI /LOS CASTOS AMERICANOS
    • APROPIERE ÎNTRE EVREI ȘI ARABI /APROXIMACIÓN JÚDEO-ÁRABE
    • AUTOCRATUL IGNORANT/EL AUTÓCRATA IGNORANTE
    • BICIUIND CU DOLARUL/FUSTIGANDO CON EL DÓLAR
    • Căsătorie de conveniență /Matrimonio de conveniencia
    • CEALALTĂ FAȚĂ A VENEZUELEI/LA OTRA CARA DE VENEZUELA
    • CEI DINTÂI, ÎN TOATE/EL PRIMERO EN TODO
    • COADA MOSCOVEI /LA COLETA DE MOSCU
    • COPIII SEPTUAGENARI /LOS NIÑOS SEPTUAGENARIOS
    • Din lac, în puț… /De Málaga en Malagón
    • DIN SUMMIT ÎN SUMMIT /DE CUMBRE EN CUMBRE 
    • Două Americi /Dos Américas
    • Este, oare, Trump un poet frustrat ?/¿Es Trump un poeta frustrado?
    • Jumătate de secol, multe bătălii, pace în zare/Medio siglo, muchas batallas, paz a la vista
    • KASHOGGI, EGOLATRUL/KASHOGGI, EL EGÓLATRA
    • Libertate între gratii/Libertad entre rejas
    • Mai roșie decăt o găină/Mas roja que una gallina 
    • PAIUL DIN OCHIUL VECINULUI/LA PAJA EN EL OJO AJENO
    • Bilanțul primului an/Balance del primer año
    • Cadou de Crăciun/Regalo de Navidad
    • Casa nemăturată/La casa sin barrer
    • COSTA RICA: SEX ȘI URNE/COSTA RICA: SEXO Y URNAS
    • Doi și cu doi/Dos y dos
    • În fața realităților, Trump se dă pe brazdă /Los menguantes desamores de Trump con la realidad Washington
    • Între două ziduri/Entre dos murallas
    • Măsurarea forțelor pentru hegemonie, pe cele două maluri ale Pacificului/Pulso hegemónico a los dos lados del Pacífico
    • Nici cu tine, nici fără tine/Ni contigo, ni sin ti
    • O țară în flăcări / Un país en llamas
    • PARADISURILE /LOS PARAÍSOS
    • Puerto Rico (portul bogat) cel sărac/ Puerto Pobre
    • Trump se etalează/Trump se pone de largo
    • Un inchizitor în căutare de culpe/ Un inquisidor en busca de un delito
    • Un secol de cruciade/Un siglo de cruzadas
    • Pericolul nord-corean:azi, nu,… mâine,cine știe ?/El peligro norcoreano: hoy no, mañana quizá
    • GENERAȚIA INTERNETULUI /LA GENERACION DEL INTERNET
    • A fost odată…/Érase una vez…
    • A pleca la timp/Marcharse a tiempo
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE IV
    • 0 CIUDATĂ TÂRGUIALĂ ÎNTRE KIM ȘI TRUMP/ EL EXTRAÑO REGATEO DE KIM Y TRUMP  
    • Banii nu aduc fericirea/El dinero no hace la felicidad 
    • Calea americană/The American Way 
    • CELE O MIE DE FEȚE ALE POPULISMULUI/LAS MIL CARAS DEL POPULISMO 
    • CRIZA IRANIANĂ FĂRĂ PASIUNE, NICI PROPAGANDĂ/LA CRISIS IRANÍ SIN PASIÓN NI PROPAGANDA
    • Exasperarea democraților/ Exasperación demócrata 
    • Fată în casă bună la toate/Chica para todo 
    • ÎNDRĂZNEALA PRUDENTĂ NORD-COREANĂ/LA PRUDENTE OSADÍA NORCOREANA
    • IRAN: LA CE AR SERVI UN NOU RĂZBOI ?/IRÁN: ¿Y PARA QUÉ UNA GUERRA? 
    • Legat de mâini, cu cenușă în cap… și Trump pentru multă vreme/Maniatado, con ceniza en la frente… y Trump para rato
    • MIZERABILUL JOC AL MIZERIEI/ EL MISERABLE JUEGO CON LA MISERIA
    • Mult procuror și puțină pricină/Mucho fiscal y poca causa
    • NOUA CRIZĂ IRANIANĂ/NUEVA CRISIS IRANÍ
    • O AMBASADOARE FEMINISTĂ FOARTE ACTIVĂ /UNA EMBAJADORA DE FALDAS TOMAR 
    • Politica vacilor slabe/Política de vacas flacas
    • Problema de nerezolvat a rasismului/El insoluble problema del racismo 
    • PRUDENȚĂ ȘI BRAVADE/PRUDENCIA Y BRAVATAS
    • RAȚIUNILE LUI TRUMP/LAS RAZONES DE TRUMP  
    • SI TRUMP FUERA DE GAULLE…/DACĂ TRUMP AR FI DE GAULLE…
    • Știe dar, nu răspunde/Si sabe, no contesta
    • UN TRUMP BÍBLICO/UN TRUMP BIBLIC
    • E frica sau graba?/¿Es la por o la pressa?
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE V
    • Acelerație virotică/ Aceleración vírica
    • Așa este, dacă așa vi se pare/Así es, si así os parece
    • BALTIMORE: NEGRU PRECUM CRIMA/BALTIMORE: NEGRO COMO EL CRIMEN
    • Candidata cui?/¿Candidata de quién?  
    • Candidatul improbabil/El candidato improbable
    • Caritatea începe cu noi înșine: afacerea politică/La caridad empieza por uno mismo: el negocio de la política  
    • Cele două Americi/Las dos Américas 
    • Celelalte ambarcațiuni improvizate /Las otras pateras 
    • Cenzura presei/Censura de prensa
    • Cronica din cealaltă Americă: procese care aduc milioane/Crónica desde la otra América: pleitos milenarios
    • Cronică din cealaltă Americă/Crónica desde la otra América
    • DE LA PING PONG, LA BIG BANG /DEL PING PONG AL BIG BANG
    • De la vacile sfinte, la vacile cu lapte/De vacas sagradas a vacas lecheras 
    • Democrați pentru Trump/Demócratas por Trump
    • Două convenții pentru două Americi/Dos convenciones para dos Américas 
    • DROGURI PENTRU TOȚI, BANI PENTRU PUȚINI/DROGAS PARA TODOS, DINERO PARA POCOS
    • ERDOGAN E MAI TARE DECÂT TRUMP /ERDOGAN LE PUEDE A TRUMP
    • FANTEZII ELECTORALE/FANTASIAS ELECTORALES
    • FRAGILA BOGĂȚIE A CHINEI/LA FRAGIL RIQUEZA DE CHINA
    • Frontierele COVID-ului/Les fronteres del covid
    • HONG KONG, PROBLEMĂ ÎMPĂRTĂȘITĂ/HONG KONG, PROBLEMA COMPARTIDO
    • Început agitat de campanie/Agitado inicio de campaña  
    • IRAN-SUA: DE CE 52/IRAN-EE.UU. : POR QUÉ 52  
    • IRAN, RĂUL INSTITUȚIONAL/IRÁN, EL MALVADO INSTITUCIONAL
    • IRAN: RĂDĂCINILE URII/IRÁN: LAS RAÍCES DEL ODIO
    • Isterii și putere/Histerias y poder  
    • MILIONARI ȘI SEPTUAGENARI/MILLONARIOS Y SEPTUAGENARIOS
    • Nu există inamic mic/No hay enemigo pequeño
    • O criză cu surprize financiare/Una crisi amb sorpreses financeres
    • O curte vraiște/Un patio revuelto 
    • Pe zi ce trece, știm tot mai puțin/Cada dia sabem menys
    • PLACIDO DOMINGO ÎN SUA ȘI ÎN EUROPA/DOS DOMINGOS Y DOS MUNDOS 
    • PRIETENI ÎN EMISFERĂ/AMIGOS EN EL HEMISFERIO 
    • PROST E CINE CREDE/TONTO, EL QUE SE LO CREA
    • RĂUL TUTUROR…/MAL DE MUCHOS…
    • SĂ FACEM LUNA MARE DIN NOU/VOLVER A HACER GRANDE LA LUNA
    • Scape cine poate/Sálvese quien pueda
    • SFÂNTUL BIDEN CONTRA FERICITULUI TRUMP/SAN BIDEN CONTRA BEATO TRUMP
    • SOCOTELILE PE DOS /LAS CUENTAS AL REVES 
    • SUA: O SOCIETATE FOARTE APRIGĂ/EE.UU: UNA SOCIEDAD DE ARMAS TOMAR 
    • Talibani americani/Talibanes americanos
    • Trump sărind într-un picior/Trump a la pata coja  
    • TRUMP, PREȘEDINTE DEMOCRAT/TRUMP, PRESIDENTE DEMÓCRATA 
    • UN POST ÎN CARE DAI FALIMENT ORICUM/CARGO DE FACASO OBLIGADO
  • LA PAGINA DE EUGEN HAC
    • SECȚIA AROMÂNĂ
    • ȘI TOT NOI LE SUNTEM DATORI !
    • STATUL SATANIC
    • 9 MAI – SINGURĂTATEA CRIMINALULUI
    • GÂNDIREA LUI PUTIN
    • ÎNCERCAREA DE DEPORTARE MASCATĂ A REFUGIAȚILOR UCRAINENI
    • PUTIN ȘI LAVROV AU AVUT DREPTATE!
    • ANSCHLUSS
    • DOMULE ZELENSKI, CEREȚI-I LUI PUTIN DESPĂGUBIRI DE RĂZBOI!
    • HOLOCAUSTUL CA „OPERAȚIUNE SPECIALĂ”
    • VLADIMIR: ORI EȘTI A MEA, ORI NU VEI FI A NIMĂNUI!
    • DOMNULE VOLODIMIR ZELENSKIY DĂ-L ÎN JUDECATĂ PE PUTIN!
    • PUTIN NEPUTINCIOSUL
    • LIMBAJUL INVERSAT: ISTERIE, E PREA CURÂND, NAZIȘTI, DROGAȚI, NEGOCIERI
    • MAESTRUL VALENTIN… NU MAI ESTE!
    • PUTINISMUL – NOUL NUME AL HITLERISMULUI
    • UNDELE SCURTE – O BREȘĂ PE CARE PUTIN NU O POATE CONTROLA
    • GALIONUL SAN JOSÉ – AUR, ARGINT ȘI PIETRE PREȚIOASE
    • OARE I-A PĂCĂLIT BIDEN ȘI PE ROMI ?
  • LA PAGINA DE GEORGES MOUSTAKI
    • GEORGES MOUSTAKI – METECUL
  • LA PAGINA DE MICHELANGELO BUONARROTI
    • MICHELANGELO – RIME – MANUSCRISUL DE LA ASHMOLEAN
    • MICHELANGELO – SILLOGE 6
  • LA PAGINA DE SAN FRANCESCO DI ASSISI
    • SFÂNTUL FRANCISC DE ASSISI – CÂNTECUL FRATELUI SOARE
  • LA PAGINA DE VALENTI POPESCU
    • LA OTRA CORRIENTE MIGRATORIA
    • VULNERABILITATEA FRONTIEREI TURCO-BULGARE
    • CEALALTĂ MIGRAȚIE
    • MISERIAS FRONTERIZAS BÚLGARAS
    • AYER CONTRA HOY
    • XENOFOBIA, SÍ PERO…
    • IERI ÎMPOTRIVA LUI AZI
    • XENOFOBIE, ÎNTR-ADEVĂR, ȘI TOTUȘI…
    • DRAMA MIGRATORIO A LA GRIEGA
    • SIRIA . LA PAZ CASI IMPOSIBLE
    • DRAMA REFUGIAȚILOR ÎN STIL GRECESC
    • ÎN SIRIA, PACEA ESTE APROAPE IMPOSIBILĂ
    • EL YEMEN SE LE INDIGESTA A ARABIA SAUDÍ
    • STRATEGIA STATULUI ISLAMIC ÎN LIBIA
    • ARABIEI SAUDITE… I S-A APLECAT DE ATÂTA YEMEN
    • LA ESTRATEGIA GUERRILLERA DE E.I. EN LIBIA
    • ARABIA, MÁS PASIÓN QUE LÓGICA
    • HEKMATYAR INTENTA VOLVER
    • ARABIA, MAI DEGRABĂ PASIUNE DECÂT LOGICĂ
    • HEKMATYAR VREA SĂ SE ÎNTOARCĂ
    • ¿ CRISIS SOCIALISTA O CRISIS POLÍTICA GENERAL ?
    • RĂZBOIUL PE CARE IRANUL ÎL DUCE ÎN SIRIA
    • CRIZĂ SOCIALISTĂ SAU CRIZĂ POLITICĂ GENERALĂ ?
    • LA GUERRA SIRIA DEL IRÁN
    • ISLAM : LA ÚLTIMA GUERRA FRATRICIDA
    • ISLAM : ULTIMUL RĂZBOI FRATRICID
    • QUIERO Y NO PUEDO EN LIBIA
    • VREAU DAR NU POT… ÎN LIBIA
    • GÜLLEN CONTRA ERDOGAN
    • GÜLLEN CONTRA ERDOGAN
    • LA MAFIA SE PASA A ERDOGAN
    • MAFIA TRECE DE PARTEA LUI ERDOGAN
    • CEA DE A DOUA REVOLUȚIE DIN TURCIA
    • LA SEGUNDA REVOLUCIÓN TURCA
    • NATALIA ERRE QUE ERRE
    • NATALIA CEA ÎNVERȘUNATĂ
    • SIRIA, PARADISUL BANDELOR
    • SIRIA, EL PARAÍSO DE LAS BANDERÍAS
    • INDEPENDENTISTA HASTA EN LA CAMA
    • INDEPENDENTISTĂ PÂNĂ ȘI ÎN PAT
    • DE LA HITLER LA TRUMP
    • DE HITLER A TRUMP
    • VALENTIN POPESCU – UN MARE JURNALIST SPANIOL
  • LA PAGINA DE VALENTI POPESCU II
    • CELELALTE ALEGERI IRANIENE/LAS OTRAS ELECCIONES IRANÍES
    • ADEVĂRATUL BREXIT/ EL AUTÉNTICO BREXIT
    • ALBANIA : A MAI RĂMAS VREUN NECORUPT ?/ALBANIA : ¿ QUEDA ALGUIEN POR CORROMPER ?
    • BELARUS ȘI-A PIERDUT RĂBDAREA/BIELORRUSIA HA PERDIDO LA PACIENCIA
    • ESCAPADA MILITARĂ A TURCIEI ÎN SIRIA/LA BREVE GUERRA TURCA DE SIRIA
    • MACEDONIA : ABSURDITATE MAJORĂ/MACEDONIA : ABSURDO MÁXIMO
    • RANCHIUNA FĂRĂ SFÂRȘIT /RENCORES INEXTINGUIBLES
    • ROMÂNIA… PITOREASCĂ/RUMANIA RIZA EL RIZO
    • TERORISM ÎN INDIA/TERRORISMO EN INDIA
    • U.E. CENTRIFUGĂ/LA U.E. CENTRÍFUGA
    • VIETNAM : CORUPȚIE ȘI IDEOLOGIE/VIETNAM : CORRUPCIÓN E IDEOLOGÍA
    • CARE BREXIT?/¿QUÉ BREXIT?
    • CU TOTUL ALTUL ESTE VALSUL PREȘEDINȚILOR…/EL VALS DE LOS PRESIDENTES ES OTRO…
    • EGO-UL ȘI RAȚIUNEA DE STAT /EL EGO Y LA RAZÓN DE ESTADO
    • ERDOGAN, COLECȚIONAR DE DUȘMANI/ERDOGAN, COLECCIONISTA DE ENEMIGOS
    • PICIOARELE DE LUT ALE LUI ERDOGAN/LOS PIES DE BARRO DE ERDOGAN
    • PSEUDO-VIRAJ SPRE STÂNGA ÎN RĂSĂRITUL EUROPEI /EL PSEUDO GIRO A LA IZQUIERDA DE EUROPA ORIENTAL
    • BREXIT-UL VĂZUT DINSPRE RĂSĂRITUL EUROPEI/EL BREXIT VISTO DESDE EL ESTE EUROPEO
    • ERDOGAN, PÂNĂ LA CAPĂT/ERDOGAN, A POR TODAS
    • MARXISM ÎN ELVEȚIA/MARXISMO EN SUIZA
    • AMARA REPATRIERE A AFGANILOR/AMARGA RETROMIGRACIÓN AFGANA
    • ARABESCURI PERSANE ÎN IRAK/ARABESCOS PERSAS EN IRAK
    • CIPRU, „RUTA CEA REA” A MIGRAȚIEI/CHIPRE, “RUTA MALA” DE LA MIGRACIÓN
    • DRAGOSTEA AMARĂ DINTRE RUSIA ȘI BELARUS/LOS DESAMORES DE RUSIA Y BIELORRUSIA
    • REFORMELE PE CARE LE ÎNTREPRINDE EGIPTUL/REFORMISMO EGIPCIO
    • ESTONIA : A ȘASEA OARĂ, DA!/ ESTONIA : A LA SEXTA VA LA VENCIDA
    • ESTONIA : AU VENIT RUȘII !/ESTONIA : HAN VUELTO LOS RUSOS
    • EMIGRAȚIE ȘI NEPĂSARE/ EMIGRACIÓN Y DESIDIA
    • BOSNIA ȘI TRECUTUL EI …ȚEAPĂN/BOSNIA Y EL PASADO TENAZ
      • GROZAVUL…S-A DAT PE BRAZDĂ!/DÓNDE DIJE DIGO, DIJE….
    • GROZAVUL…S-A DAT PE BRAZDĂ!/DÓNDE DIJE DIGO, DIJE….
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU III
    • CU BOGĂȚIE ÎȚI GĂSEȘTI ȘI PATRIE / UBI FORTUNA, IBI PATRIA
    • TOȚI ÎMPOTRIVA KURZILOR/TODOS CONTRA LOS KURDOS
    • ALEXANDRU CEL NESUFERIT/ALEJANDRO EL INCORDIANTE
    • AMINTIRI TRISTE/TRISTES RECUERDOS
    • ARMENIA, MAI DEGRABĂ INDIGNARE, DECÂT REVOLUȚIE /ARMENIA, MÁS INDIGNACIÓN QUE REVOLUCIÓN
    • AUSTRIA : ULCIORUL MERGE CE MERGE LA IZVOR, DAR …/AUSTRIA : TANTO VA EL CÁNTARO A LA FUENTE…
    • BREXIT CU FORCEPS/BREXIT CON FORCEPS
    • CAMERUN, ÎN PRAGUL RĂZBOIULUI CIVIL/CAMERÚN AL BORDE DE LA GUERRA CIVIL
    • CLEȘTE RUSO-TURC CONTRA UCRAINEI/PINZA RUSOTURCA CONTRA UCRANIA
    • CLOPOȚELUL PISICII IRLANDEZE/EL CASCABEL DEL GATO IRLANDÉS
    • DESIGUR, MAI MULTĂ COLABORARE MILITARĂ, ÎNSĂ…/MÁS COOPERACIÓN MILITAR, SÍ PERO…
    • ERDOGAN, ÎNCĂ ESTE FAVORIT/ERDOGAN, FAVORITO AÚN
    • EU, ULTIMUL SUMERIAN/YO, EL ÚLTIMO SUMERIO
    • GERMANIA : ATUNCI CÂND TREI SUNT, DE FAPT, PATRU /ALEMANIA: CUANDO UN TRIO SON CUATRO
    • ROHINGYA, ULTIMA MINORITATE/LOS ROHINGYA, LA ÚLTIMA MINORÍA
    • A FOST RĂU CU GADDAFI, DAR E MAI RĂU FĂRĂ EL/MAL CON GADDAFI, PEOR SIN ÉL
    • LA SÚPER VIKINGA/ LA SÚPER VIKINGA
    • QATAR : EXACT PE DOS !/QATAR : EL TIRO POR LA CULATA
    • A OMORÎ LA PREȚ DE SOLDURI/MATANZAS A PRECIO DE SALDO
    • ARABESCURI DINASTICE/ARABESCOS DINÁSTICOS
    • MICA MARE PROBLEMĂ COREANĂ/EL PEQUEÑO GRAN PROBLEMA COREANO
    • TURCOFOBIA DIN RĂZBOIUL CONTRA STATULUI ISLAMIC/LA TURCOFOBIA EN LA GUERRA CONTRA EL E.I.
    • ÎN CECENIA, HOMOSEXUALITATEA E LETALĂ/HOMOSEXUALIDAD LETAL EN CHECHENIA
    • BOSNIA : CELE DOUĂ FEȚE ALE ARABIZĂRII/BOSNIA : CARA Y CRUZ DE LA ARABIZACIÓN
    • REFORMA DIN SERBIA/SERBIA Y SU REFORMA
    • DISPAR COMUNITĂȚI DE CREȘTINI DIN TURCIA/PENURIAS CRISTIANAS EN TURQUÍA
    • QATAR: CAUZELE CRIZEI/LAS CAUSAS DE LA CRISIS QATARÍ
    • IRLANDA : STEAUA ORIENTULUI/IRLANDA : LA ESTRELLA DE ORIENTE
    • TERORISM ISLAMIC ÎN BALCANI/TERRORISMO ISLÁMICO EN LOS BALCANES
    • A PIERDUT TRENUL SOCIALISMUL ?/¿ HA PERDIDO EL TREN EL SOCIALISMO ?
    • UGANDA – FOARTE GENEROASĂ CU REFUGIAȚII/EL MAYOR CAMPAMENTO DE REFUGIADOS DEL MUNDO ESTÁ EN UGANDA
    • YEMENUL MOARE DE HOLERĂ /EL YEMEN SE MUERE DE CÓLERA
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU IX
    • A VOTA CU MAȚELE/VOTAR CON LAS TRIPAS
    • EVITÂNDU-I PE SOCIALIȘTI/EVITANDO A LOS SOCIALISTAS
    • GERMANO-ROMÂNUL IOHANNIS/EL GERMANO-RUMANO IOHANNIS
    • INDEPENDENȚA DE ARAMĂ/LA INDEPENDENCIA DE COBRE
    • IRAN: RĂU ENDEMIC/IRÁN : MAL ENDÉMICO
    • KOSOVO : GHERILA, AFARĂ !/KOSOVO : ¡ GUERRILLA, FUERA !
    • O FEMEIE LIBERALĂ ÎN ASCENSIUNE/LA LIBERAL EMERGENTE
    • POST BREXIT/POST BREXIT
    • PREȘEDINTĂ GRAȚIE… ULTRADREPTEI ?/¿ PRESIDENTA POR GRACIA DE… LA ULTRADERECHA ?
    • PROBLEMELE REFORMELOR SAUDITE/EL TRÁGALA DE LAS REFROMAS SAUDITAS
    • RADICALISM BRITANIC/RADICALISMO BRITÁNICO
    • SPD ÎN CĂUTAREA LUI ÎNSUȘI/EL SPD EN BUSCA DE SI MISMO
    • TURCIA: CORODAREA PUTERII/TURQUÍA: LA EROSIÓN DEL PODER
    • ZURICH: INDIGESTIE DE MAURI/ZURICH: INDIGESTIÓN DE MOROS
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU V
    • ABSURDITATEA CONFLICTULUI UCRAINEANO-MAGHIAR/ABSURDO CONFLICTO UCRANIANO-MAGYAR
    • ASTA DA ! …DREPTATE FĂCUTĂ DE POPOR !/ESO SÍ QUE ES JUSTICIA POPULAR
    • AURUL ANKAREI/EL ORO DE ANKARA
    • CĂMILE ȚI-AI LUAT, CĂMILE MĂNÂNCI/CAMELLOS TIENES, CAMELLOS COMES
    • CONGO, UMBRA PRELUNGITĂ A LUI MOBUTU/CONGO, LA LARGA SOMBRA DE MOBUTU
    • DEMOCRAȚIE ÎN STIL TURCESC/DEMOCRACIA A LA TURCA
    • FRĂȚIA POLONO-FILIPINEZĂ/LA HERMANDAD POLACO-FILIPINA
    • FUNDAMENTALISM SAU NEPUTINȚĂ/FUNDAMENTALISMO O IMPOTENCIA
    • GERMANIA: CEVA IDEOLOGIE… ȘI MULT EGO/RFA: ALGO DE IDEOLOGÍA Y MUCHO EGO
    • KOSOVO ȘI RAȚIUNEA/KOSOVO Y LA RAZÓN
    • LETONIA: LOVITURĂ… PENTRU A CONTINUA LA FEL/LETONIA: VARAPALO PARA SEGUIR IGUAL
    • LIBIA, HAOS TOTAL/LIBIA, EL CAOS MÁXIMO
    • NU STRĂINII SUNT CAUZA/LOS FORASTEROS NO SON LA CAUSA
    • ORAȘUL CĂRUIA ÎI ESTE RUȘINE DE MADONNA/DONDE SE AVERGÜENZAN DE MADONNA
    • SCHISMA DIN ORIENT/EL CISMA DE ORIENTE
    • TĂTARII DIN TATARSTAN/LOS TÁRTAROS DEL TARTARISTÁN
    • UN «POST NO MORTEM” PENTRU CSU DIN BAVARIA/UN “POST NO MORTEM” PARA LA CSU BÁVARA
    • VARĂ ARABĂ/EL ESTÍO ÁRABE
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VI
    • 1918 – 2018, O SUTĂ DE ANI AMEȚITORI/1918 – 2018, CIEN AÑOS DE VÉRTIGO
    • ACOLO UNDE DRAGOSTEA SE MĂSOARĂ PRIN…COARNE/DÓNDE EL AMOR ES CUESTIÓN DE CUERNOS
    • ASTA DA DIVERSITATE !/¡ ESO SÍ QUE ES DIVERSIDAD !
    • AUTOCEFALIA BISERICII ORODOXE UCRAINIENE/EL PRIMER PATRIARCA DE LA IGLESIA UCRANIANA
    • CAPCANE JURIDICO-ELECTORALE CONGOLEZE/TRAMPAS JURÍDICO-ELECTORALES CONGOLEÑAS
    • COSTISITOAREA EXTINDERE SPRE RĂSĂRIT/LA COSTOSA AMPLIACIÓN AL ESTE
    • CURSURI UNIVERSITARE ȘI POLITICĂ/AULAS Y POLÍTICA
    • GRECIA: PIAȚA ELECTORALĂ/GRECIA: EL MERCADO ELECTORAL
    • IVIRI ALE UNEI OPOZIȚII EFICIENTE ÎN RUSIA/BROTES DE OPOSICIÓN EN RUSIA
    • KOSOVO: NU EXISTĂ, DAR ARE PROPRIA SA ARMATĂ /KOSOVO: EN EL LIMBO, PERO CON EJÉRCITO
    • MINSK: APĂSĂTOAREA PRIETENIE A RUSIEI/MINSK: LA OPRESORA AMISTAD RUSA
    • PACE ÎN AFGANISTAN, FĂRĂ AFGANISTAN/
    • RUSIA: POPORUL SUSȚINE CU BANI OPOZIȚIA/RUSIA: EL PUEBLO FINACIA LA OPOSICIÓN
    • VIESPAR ISRAELIAN/AVISPERO ISRAELÍ
    • ZIDURI ȘI IAR ZIDURI/MUROS Y MÁS MUROS
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VII
    • ALGERIA ÎȘI SCHIMBĂ STĂPÂNUL/ARGELIA CAMBIA DE AMO
    • ALGERIA: MAFIA PUTERII/ARGELIA: LA MAFIA DEL PODER
    • AMARA DRAGOSTE TURCO-CHINEZĂ/LOS AMARGOS AMORES CHINO-TURCOS
    • COLONIZAREA CHINEZĂ ÎN BALCANI/COLONIZACIÓN CHINA DE LOS BALCANES
    • DECLINUL BANCAR DE DRAGUL POLITICII/DECLIVE BANCARIO POR MOR DE LA POLÍTICA
    • EMINENȚA GRI A LUMII ARABE/LA EMINENCIA GRIS DEL MUNDO ÁRABE
    • ERDOGAN LE VREA PE TOATE/ERDOGAN VA A POR TODAS
    • IN SPATELE PERDELELOR VENEZOLANE/TRAS LAS BAMBALINAS VENEZOLANAS
    • INDEPENDENTISMUL UITAT/EL INDEPENDENTISMO OLVIDADO
    • ISRAEL ȘI RĂZBOIUL DIN NAGORNO KARABAH/ISRAEL Y LA GUERRA DE NAGORNO KARABAJ
    • ISRAEL: SPRE DREAPTA !/ISRAEL: A LA DERECHA, ¡ ARRE !
    • KAZAHSTAN: EU SUNT TOTUL/KAZAJISTÁN: YO SOY TODO
    • KIEV: O PREȘEDINȚIE DE DOUĂ MILIARDE/KIEV: UNA PRESIDENCIA DE 2.000 MILLONES
    • LIBIA: CINE POATE, POATE/LIBIA: QUIEN PUEDE, PUEDE
    • LIBIA: RĂZBOIUL CIVIL AL TUTUROR/LIBIA: LA GUERRA CIVIL DE TODOS
    • Mongolia: multă putere, dar justiție, ioc!/Mongolia: Mucho poder y poca justicia
    • NEGRU, NICI MĂCAR ÎN ISRAEL/NEGRO, NI EN ISRAEL
    • O GAURĂ NEAGRĂ NUMITĂ AFGANISTAN/UN AGUJERO NEGRO LLAMADO AFGANISTÁN
    • RFG: DIN NOU SPRE RĂSĂRIT/RFA : OTRA VEZ LA QUERENCIA AL ESTE
    • TURCIA DANSEAZĂ CU TIGRI /TURQUÍA BAILA CON TIGRES
    • ZIDUL PE CARE L-A DĂRÂMAT MOSCOVA/EL MURO QUE DERRIBÓ MOSCÚ
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VIII
    • 12 AUGUST 2019 – AMBARCAȚIUNE DE DE TIP KON-TIKI PENTRU MAREA EGEE/12 VIII 2019 – UNA KON-TIKI PARA EL EGEO
    • 149 la 0/149 a 0
    • AFRICA: ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE/ÁFRICA: POR INTENTAR QUE NO QUEDE
    • ALA, BALA, PORTOCALA…/MATARILE, RILE, RO…
    • ARMENIA: INDIGESTIE DE PUTERE/ARMENIA : INDIGESTIÓN DE PODER
    • BALCANII NEDORIȚI/MALQUISTOS BALCANES
    • BIROCRAȚIA CONTRA REFUGIAȚILOR/BUROCRACIA CONTRA REFUGIADOS
    • CEVA E PUTRED ÎN REPUBLICA MOLDOVA/ALGO APESTA EN MOLDAVIA
    • CIPRU: AL CUI E GAZUL ?/CHIPRE: ¿DE QUIÉN ES EL GAS?
    • CONCURENȚĂ ÎN STIL BULGAR/COMPETENCIA “A LA BÚLGARA”
    • DANEMARCA: STÂNGA CU FUSTĂ/DINAMARCA: LA IZQUIERDA CON FALDAS
    • DOWNING STREET, 10: CASA …PUTERII/DOWNING STR., 10 : CASA DE… PODER
    • GRECIA CLANURILOR/LA GRECIA DE LOS CLANES
    • HONG KONG: CEALALTĂ FAȚĂ A REBELIUNII/HONG KONG: LA OTRA CARA DE LA REBELIÓN
    • JAVID, MAREA SPERANȚĂ A BREXIT-ULUI/JAVID, LA GRAN ESPERANZA DEL BREXIT
    • LECȚIA LUI SALVINI/LA LECCIÓN DE SALVINI
    • MAGNATUL NECUNOSCUT DIN RĂSĂRIT/EL DESCONOCIDO MAGNATE DEL ESTE
    • MOLDOVA: NICI CU TINE, DAR NICI FĂRĂ TINE …/MOLDAVIA: NI CONTIGO, NI SIN TI…
    • OMUL PĂCII DIN CORNUL AFRICII/EL HOMBRE DE LA PAZ EN EL CUERNO DE ÁFRICA
    • PATRIA MEA, ARMATA MEA/MI PATRIA, MI EJÉRCITO
    • RADICALISM ESTONIAN/ RADICALISMO ESTONIO
    • REGINA LESBIANĂ A FOTBALULUI/LA REINA LESBIANA DEL FÚTBOL
    • REVOLUȚIE SAU NEPUTINȚĂ ?/¿ REVOLUCIÓN O IMPOTENCIA ?
    • SIROFOBIA LUI ERDOGAN/LA SIRIOFOBIA DE ERDOGAN
    • SPD GERMAN LA FEL CA TOATE, DAR, CEVA MAI RĂU/EL SPD ALEMÁN COMO TODOS, PERO PEOR
    • SUDAN: UCENICUL VRĂJITOR/SUDÁN: EL APRENDIZ DE BRUJO
    • UNIUNEA EUROPEANĂ: SĂRACII AFARĂ !/UNIÓN EUROPEA : ¡ POBRES, FUERA !
    • YEMENUL INDIGEST/EL YEMEN INDIGESTO
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU X
    • AFRICA: CORUPE ȘI UCIDE/ÁFRICA: CORROMPER Y MATAR
    • CARANTINĂ ALBĂ, MOARTE NEAGRĂ/CUARENTENA BLANCA, MUERTE NEGRA
    • CELĂLALT CORONAVIRUS/EL OTRO CORONAVIRUS
    • CORONAVIRUS TOCMAI BUN PENTRU O ÎNCLEȘTARE/CORONAVIRUS DE ARMAS TOMAR
    • DECLINUL SOCIALISMULUI/EL DECLIVE SOCIALISTA
    • DEZASTRU SAUDIT ÎN YEMEN/  DEBACLE SAUDÍ EN YEMEN
    • DIN DEZERTOR NORD-COREAN, DEPUTAT SUD-COREAN/DE DESERTOR NORCOREANO A DIPUTADO SURCOREANO
    • DOMNIA URII/EL IMPERIO DEL ODIO
    • IRAN: CAPCANA PÂINII/IRÁN: LA TRAMPA DEL PAN
    • IRLANDA: NUMAI BANII NU SUNT DE AJUNS/IRLANDA: CON EL DINERO NO BASTA
    • KIEV: TRĂIASCĂ COVID-19!/KIEV: ¡VIVA EL COVID-19!
    • KOSVO: LUNGUL BRAȚ AMERICAN/KOSVO: EL LARGO BRAZO ESTADOUNIDENSE
    • NECAZURILE DREPTEI GERMANE/CUITAS DE LA DERECHA ALEMANA
    • PATRU CARICATURI POLITICE GROTEȘTI/CUATRO ESPERPENTOS POLÍTICOS
    • PIAȚA DE MIZERII/MERCADO DE MISERIAS
    • RAȚIUNILE NESĂBUINȚEI/LAS RAZONES DE LA SINRAZÓN
    • RFG: CINE POARTĂ VINA?/RFA: ¿DE QUIÉN ES LA CULPA?
    • RUTA APROAPE SOVIETICĂ A CHINEI/LA RUTA CASI SOVIÉTICA DE CHINA
    • SIRIA CARE NU SE MAI TERMINĂ/LA SIRIA DE NUNCA ACABAR
    • STARMER, LABURISTUL DE OȚEL/STARMER, EL LABORISTA DE ACERO
    • TALIBANI INDESTRUCTIBILI/TALIBANES INDESTRUCTIBLES
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU XI
    • „AXA” MUSULMANĂ/EL “EJE” MUSULMAN
    • AFGANISTAN: TRĂIASCĂ REVOLUȚIA/AFGANISTÁN: VIVA LA REVOLUCIÓN
    • AGUAS ETÍOPES/AGUAS ETÍOPES
    • BELARUS: O ȚARĂ CARE ÎȘI CAUTĂ TRECUTUL/BIELORRUSIA: UN PAÍS EN POS DE UN PASADO
    • CALEA CHINEZĂ SPRE HEGEMONIE/LA VÍA CHINA HACIA LA HEGEMONÍA
    • CELE TREI GRAȚII DIN MINSK/LAS TRES GRACIAS DE MINSK
    • COVID-19 ȘI SEZONIERII/COVID-19 Y LOS TEMPOREROS
    • CROAȚIA: CENTRISM AMAR/CROACIA: CENTRISMO AMARGO
    • ERDOGAN, LA FEL CA PUTIN/ERDOGAN, COMO PUTIN
    • GAZUL DISCORDIEI/EL GAS DE LA DISCORDIA
    • LIBAN, A FOST ODATĂ…/LÍBANO, ÉRASE UNA VEZ…
    • LIBIA: RĂZBOIUL TUTUROR/LIBIA: LA GUERRA DE TODOS
    • MINSK: PĂCATE ALE DICTATURII/MINSK: PECADOS DE DICTADURA/
    • NECAZURILE VIROTICE ALE SAUDIȚILOR/CUITAS VÍRICAS DE LOS SAUDÍES
    • POLITICI ȘI CALCULE POLITICE CU HAGIA SOPHIA/POLÍTICAS Y POLITIQUEOS CON HAGIA SOPHIA
    • QUANTUM DE BESTIALITATE/QUANTUM DE BESTIALIDAD
    • RIGODON-UL COREAN/EL RIGODÓN COREANO
    • SĂ-L ADORĂM PE BAAL/ADOREMOS A BAAL
    • SIRIA: COVID-19 ȘI ISRAEL, ÎMPOTRIVA IRANULUI/SIRIA: COVID-19 E ISRAEL, CONTRA IRÁN
    • SOLEIMANI, MITUL ÎMPĂRTĂȘIT/SOLEIMANI, EL MITO COMPARTIDO
    • UN PREȘEDINTE ETERN/PRESIDENTE ETERNO
    • Vaccinuri electorale/Vacunas electorales
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU XII
  • MISCELANEA
    • ARAD – PRIMA CAPITALĂ A MARII UNIRI
    • FÂNTÂNA DORINȚELOR ȘI CENTURA LUI KUIPER… SE LASĂ FOTOGRAFIATE DE NASA
    • FERMA ANIMALELOR – UN SPECTACOL EVENIMENT
    • PASCUA DE RESURRECCIÓN ORTODOXA
    • ¿Por qué SEMANA ILUMINADA?
    • DE EXEMPLU, DE PILDĂ şi… SPRE EXEMPLIFICARE
    • DECLINUL ALBINELOR
    • LIMBA ROMÂNĂ, LIMBĂ NEOLATINĂ !
    • NIVEL-NIVELURI ȘI NIVELĂ-NIVELE
    • ¡Este país de mierda… !
    • ¿Por qué es Rumanía una isla de latinidad?
    • CUVINTE DIN SPANIOLA MEDIEVALĂ PĂSTRATE… ÎN ROMÂNĂ !
    • Gramatica lui Nebrija – La Gramática de Nebrija
    • Zgomotina și efectele ei
    • PETALOS – UN SUPERB CUVÂNT NOU NĂSCUT
    • VOCATIVUL DESPECTIV:Doamna!… Domnu´!
  • NOSTRADAMUS – PROFEȚII
    • NOSTRADAMUS, II, 34 (INVADAREA UCRAINEI ?)
  • ODYSSEAS ELYTIS – POEME
    • Odysseas Elytis – O singură rândunică
    • Primăvara, dacă n-o găseşti, ţi-o faci
  • PARABOLELE LUI IISUS II
    • PARABOLELE LUI IISUS (L) – IISUS HRISTOS – DUMNEZEUL REFUGIAT
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLIV) – DUMNEZEUL ASCET
    • PARABOLELE LUI IISUS (XL) – EXORCIZAREA DE LA GADARA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLII) – BOGATUL FĂRĂ NUME ȘI SĂRACUL LAZĂR
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLIII) – RABINUL CEL DREPT ȘI BUNUL SAMARITEAN
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVI) – TALENTAȚII VOR MOȘTENI ÎMPĂRĂȚIA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVII) – FEMEIA CARE NU PUTEA PRIVI CERUL
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVIII) – DEZMOȘTENIȚII, COMESENII LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLXI) – IISUS REGE AL ISRAELULUI ȘI MÂNTUITORUL LUMII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIX) – PARABOLA SEMĂNĂTORULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVII) – OMUL HARIC
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVIII) – EPIFANIA DE LA NAIN
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVI) – RABINUL CARE PREDICĂ DIN BARCĂ
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIV) – BOTEZUL ȘI NAȘTEREA DE SUS
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXV) – URMAREA LUI HRISTOS ȘI ACTIVAREA ÎMPĂRĂȚIEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIII) – IISUS ATOTȚIITORUL, TEMELIA ȘI COROANA CREAȚIEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXII) – URMAREA LUI IISUS, CHEIA MÂNTUIRII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXI) – IERTAREA DE ZECE MII DE TALANȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXX) – LECȚIA PE CARE N-AU ÎNVĂȚAT-O UCENICII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXIX) – TEOFANIILE
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVI) – CURAJ, FIULE, AI ÎNCREDERE, IERTATE-ȚI SUNT PĂCATELE !
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVIII) – INIȚIEREA CELUI DE-AL DOILEA CERC
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXV) – DEMONII ȘI PORCII DEMETREI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVII) – IISUS RESTAURATORUL
    • PARABOLLE LUI IISUS (XXIV) – CREDINȚA, CHEIA INTRĂRII ÎN LUMEA LUI DUMNEZEU
  • POEZIE ȘI BUCĂTĂRIE
    • POEZIE ȘI BUCĂTĂRIE DE SFÂNTUL VALENTIN
    • Poezie și bucătărie de… Dragobete
  • POVEȘTILE LUI HANS CHRISTIAN ANDERSEN
    • Băiatul cel poznaș/The Naughty Boy
    • OMUL DE ZĂPADĂ/THE SNOW MAN
    • TALISMANUL/THE TALISMAN
  • RUMI
    • RUMI, ODE MISTICE, 340
  • SONETELE LUI WILLIAM SHAKESPEARE
    • SHAKESPEARE – Sonetul 14
    • SHAKESPEARE – Sonetul 2
    • SHAKESPEARE – SONETUL 3
    • SHAKESPEARE – Sonetul 34
    • SHAKESPEARE – SONETUL 4
    • SHAKESPEARE – SONETUL V
    • SHAKESPEARE – SONETUL X
    • SHAKESPEARE – SONETUL XIII
    • SHAKESPEARE – SONETUL IX
    • SHAKESPEARE – SONETUL VI
    • SHAKESPEARE – SONETUL VII
    • SHAKESPEARE – SONETUL VIII
    • SHAKESPEARE – SONETUL XI
    • SHAKESPEARE – SONETUL XII
    • SHAKESPEARE – SONETUL XV
    • SHAKESPEARE, SONETUL 1
    • Sonetul 102 – Și eu, ca Philomela…
    • WILLIAM SHAKESPEARE ȘI ADEVĂRATA SA DRAGOSTE – SONETUL 107
  • TRISTAN ȘI ISOLDA – GOTTFRIED DE STRASBOURG
    • GOTTFRIED DE STRASBOURG – TRISTAN ET ISOLDE/TRISTAN ȘI ISOLDA (FRAGMENTE)
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU IV
    • EUROPA DE AZI, PE DINĂUNTRU ȘI PE DINAFARĂ/LA EUROPA DE HOY, POR DENTRO Y POR FUERA
    • GAZE NATURALE ISRAELIENE CARE NU PREA SE VÂND/GAS ISRAELÍ DE MAL VENDER
    • GREU MAI E SĂ FII FIUL LUI PAPÁ!/ES DIFÍCIL SER HIJO DE PAPÁ
    • IRANUL TROZNEȘTE/IRÁN CRUJE
    • ISRAEL: PORUMBELUL PĂCII ESTE O BUFNIȚĂ/ISRAEL: LA PALOMA DE LA PAZ ES UN MOCHUELO
    • KURDOFOBIA LUI ERDOGAN/LA KURDOFOBIA DE ERDOGAN
    • MAI BINE MORT DECÂT VIU/MEJOR MUERTO QUE VIVO
    • MARIHUANA ALBANEZĂ/MARIHUANA ALBANESA
    • MOȘTENIREA BLESTEMATĂ/LA HERENCIA MALDITA
    • PARADOXURI COMUNITARE/PARADOJAS COMUNITARIAS
    • PARADOXURI TURCEȘTI/PARADOJAS TURCAS
    • PEKIN: PRIETEN DE SUFLET/PEKÍN: EL AMIGO DEL ALMA
    • POLONIA, ÎNTRE JUSTIȚIE ȘI PUTERE/POLONIA, ENTRE LA JUSTICIA Y EL PODER
    • R.F.G.: MOTIVE PENTRU ȘI ÎMPOTRIVA UNEI ALIANȚE/RFA: RAZONES Y SINRAZONES DE UNA ALIANZA
    • ROMÂNIA: CANIBALISM POLITIC/RUMANIA: CANIBALISMO POLÍTICO
    • RUSIA – TROPĂITUL PE LOC/EL PIAFAR RUSO
    • SCHOLZ, EMINENȚA GRI/SCHOLZ, LA EMINENCIA GRIS
    • SINGURĂTATEA POLITICĂ A KURZILOR/LA SOLEDAD POLÍTICA DE LOS KURDOS
    • SIRIA : AȘA PRIETENI SĂ AI /SIRIA : AMIGOS ASÍ TENGAS  
    • SIRIA, RĂZBOAIELE CARE NU SE MAI TERMINĂ/SIRIA, LAS GUERRAS DE NUNCA ACABAR
    • SIRIA: PRIETENI, DAR, NU LA NEVOIE/SIRIA : AMIGOS DE QUITA Y PON
    • TURCIA ÎI ATACĂ ȘI PE KURZII DIN IRAK/TURQUÍA ATACA A LOS KURDOS DEL IRAK
    • VEȘNICUL YEMEN /YEMEN ETERNO
    • VIJELIA VIENEZĂ/EL VENDAVAL VIENÉS
    • ZIMBABWE, DEDESUBTURILE/ZIMBABUE, EL TRASFONDO
    • MONEDA EURO CA PANACEU UNIFICATOR/EL EURO COMO PANACEA UNITARIA
    • RECTIFICARE ÎN STIL POLONEZ/RECTIFICAR A LO POLACO
    • ANO DECLANȘEAZĂ ALARMELE/ANO DISPARA LAS ALARMAS/ANO DISPARA LAS ALARMAS
  • PARABOLELE LUI IISUS I
    • PARABOLLE LUI IISUS (XXIII) – ISPITIREA VĂZULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXI) – MISIUNEA APOSTOLILOR: SALVAREA LUMII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXII) – CEI TREI UCENICI SPECIALI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XX) – IISUS – NEMURIREA ȘI CUNOAȘTEREA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIX) – IISUS, COREGENTUL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVIII) – IISUS, TRIMISUL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVII) – SEMINȚELE CUNOAȘTERII LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVI) – IISUS AJUTORUL PE CARE NU-L MAI AȘTEPȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XV) – TAINA MORMÂNTULUI GOL
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIV) – PREGĂTIREA APOSTOLILOR ȘI DEZVĂLUIREA SFINTEI TREIMI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIII) – IISUS – LOGOS-UL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XII) – UNGEREA DIN BETANIA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XI) – Și i-a spus femeii: fie-ți ție iertate păcatele
    • PARABOLELE LUI IISUS (X) – CODUL ÎMPĂRȚIEI LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (IX) – URMAREA LUI HRISTOS – ACTIVAREA ÎMPĂRĂȚIEI LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (VIII) – BUNUL PĂSTOR
    • PARABOLELE LUI IISUS (VII) – FIUL LUI DUMNEZEU ȘI FIUL OMULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (VI) – POSTITORUL PREFĂCUT
    • PARABOLELE LUI IISUS (V) – PARABOLA ÎNFRICOȘATEI JUDECĂȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (IV) – IERTAREA FIULUI RISIPITOR
    • PARABOLELE LUI IISUS (III) – RUGĂCIUNEA VAMEȘULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (II) – CANANEANCA ȘI PUTEREA STĂRUINȚEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (I) – MÂNTUIREA LUI ZAHEU
  • DOCUMENTALES I
    • BARBAR – AJAM – NEMETS
    • CÂND A FOST DESCOPERITĂ AMERICA?
    • CODUL LUI EL GRECO
    • MĂRȚIȘORUL SAU ÎMBUNAREA LUI MARTE
    • NUNTĂ – CUNUNIE – CĂSĂTORIE
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ I – CRUCEA
    • CEL MAI VECHI VIN DIN LUME
    • DOCHIA – O AMINTIRE A MARII ZEIȚE
    • DUH – RUAH – PNEVMA
    • FEBRUARIE II – DE LA LUPERCALII LA VALENTINE’ S DAY
    • IANUARIE – LUNA LUI IANUS – ÎNCEPUTUL CEL BUN
    • PEȘTERILE DIN YUCATAN – UN TUNEL AL TIMPULUI
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ II – SVASTICA
    • Secretul mormântului neolitic de la Dirós
    • TEMPLUL ZEULUI FĂRĂ CHIP DE LA AIN DARA
    • ANUL NOU I – ANUL NOU DE TOAMNĂ: SAMHAIN ȘI SÂMEDRU
    • FEBRUARIE I – LUNA PURIFICĂRILOR ȘI A ÎNTOCMIRII PERECHILOR – DRAGOBETE
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ III – SPIRALA
    • MOAȘĂ – MOȘ- MOȘIE
    • CODUL LUI HOMER
    • El Código de Homero
    • SÂNZIENE – DRĂGAICE – RUSALII (Noaptea Sfântului Ioan și sabia de Toledo)
    • SEMNUL LABIRINTULUI (I)
    • TEZAURE: PIETROASA ȘI GUARRAZAR
    • Lumina de Paște de la Ierusalim
    • MOŞ CRĂCIUN… SANTA CLAUS („SFÂNTUȚ CULIȚĂ”)? NICIDECUM !
    • ANUL NOU (III) – ANUL NOU DE PRIMĂVARĂ
    • NAȘTEREA DOMNULUI
    • SEMNUL LABIRINTULUI (II) – LABIRINTUL CATEDRALELOR
    • SEMNUL LABIRINTULUI III – LABIRINTUL TEOLOGILOR
    • VINUL – PHARMAKON-UL MEDITERANEI
  • DOCUMENTALES II
    • Argentina, ţara care s-a redresat prin forţe proprii
    • CÂND A FOST DESCOPERITĂ AMERICA?
    • ERT DE DUPĂ ERT
    • Historia del Servicio Español de Radio Rumanía Internacional
    • Eduardo Galeano și poveștile Americii Latine
    • REGELE SPANIEI, JUAN CARLOS I, RENUNȚĂ LA TRON ÎN FAVOAREA FIULUI SĂU, FELIPE
    • BREVE HISTORIA DE LOS COMIENZOS DE LA RADIO EN RUMANIA
    • 95 de ani de la prima transmisiune radio destinată publicului – Enrique Telémaco Susini, părintele conceptului de radio
    • DESFIINȚAREA RADIOTELEVIZIUNII PUBLICE DIN GRECIA SAU ÎN SPATELE ECRANULUI NEGRU
    • PRINȚUL AURULUI ȘI MĂRTUISITORUL LUI HRISTOS
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE III
    • Acasă, pentru a se odihni/A casa de descansar
    • NAȘUL VENEZOLAN /EL PADRINO VENEZOLANO
    • NUNTĂ COREANĂ /BODAS COREANAS
    • PARADOXURI AMERICANE/PARADOJAS AMERICANAS
    • PENDULUL TURCO-AMERICAN/EL PÉNDULO TURCO-AMERICANO
    • PENTRU TOATE GUSTURILE/PARA TODOS LOS GUSTOS
    • PODGORIA RUSEASCĂ A WASHINGTONULUI/LA PARRALA RUSA DE WASHINGTON
    • SALVATORI AI PATRIEI?/¿SALVADORES DE LA PATRIA?
    • SINGURĂTATEA LUI TRUMP/LA SOLEDAD DE TRUMP
    • Zidul discordiei/La muralla de la discordia
    • Cei o sută de mii de fii ai Sfântului Jeff/Los cien mil hijos de San Jeff
    • FRĂȚIA CIUDATĂ /LA EXTRAÑA HERMANDAD
    • Hispanii se roagă la fel/Los hispanos rezan igual
    • REGATUL CELUI RĂU/EL REINO DEL MAL
    • Trump, între cer și infern/Trump, entre el cielo y el inferno
    • Cenușăreasa și tatăl vitreg/La cenicienta y el padrastro
    • PACIFISMUL PRAGMATIC AL LUI KIM/EL PRAGMATICO PACIFISMO DE KIM
  • MISCELANEA BIBLICA
    • DE LA OUL COSMIC LA OUL DE PAȘTE
    • DE LA PESAH LA PAŞTE (II) – PAŞTELE LUI IISUS
    • FLORIILE – SĂRBĂTOAREA INTRĂRII LUI IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM
    • SEFER MASA’OT – CARTEA CĂLĂTORIILOR – Binyamin de Tudela
    • DE LA PESAH LA PAŞTE (I) – PAŞTELE LUI MOISE
    • IUDAISMUL – O CULTURĂ A MIDRAŞ-ULUI, O CULTURĂ A PIETĂŢII
  • KAVAFIKA/ΚΑΒΑΦΙΚΑ
    • «Nous n’osons plus chanter les roses»
    • AȘTEPTÂNDU-I PE BARBARI/ΠΕΡΙΜΕΝΟΝΤΑΣ ΤΟΥΣ ΒΑΡΒΑΡΟΥΣ
    • CÂND SE TREZESC
    • KAVAFIS – AEDUL
    • KAVAFIS – LA JEUNESSE BLANCHE
    • KAVAFIS – PE STRADĂ
    • Kavafis – Zile din 1909, ’10, și ’11
    • KAVAFIS – CÂT POȚI
    • KAVAFIS – CUVÂNT ȘI TĂCERE (1892)
    • KAVAFIS – DECEMBRIE 1903
    • KAVAFIS – ÎN CASA SUFLETULUI
    • KAVAFIS – ITACA – UN POEM GNOSTIC
    • KAVAFIS – LUMEA DE DINCOLO ȘI „CE-A MAI RĂMAS DE SPUS, ÎN HADES, CELOR DE JOS, O SĂ LE SPUN.”
    • KAVAFIS – NOTE DESPRE POEZIE ȘI MORALĂ, VIII
    • KAVAFIS – ZILE DIN 1903
    • KAVAFIS, CEI ȘAPTE SFINȚI TINERI DIN EFES ȘI MĂRTURISIREA ÎNVIERII
    • KAVAFIS, EPOSUL INIMII, DIN SERTAR, M-AM ASCUNS…
    • MORMÂNTUL GRAMATICULUI LYSIAS
    • PLĂCERE/ΗΔΟΝΗ ȘI DEPARTE/ΜΑΚΡΥΑ
    • ÎN LUNA ATHYR
    • Un tânăr, al Artei Cuvântului, în al 24-lea an al său
    • MAREA ÎN ZORI
    • ÎNȚELEPȚII… CELE CE SE APROPIE
    • Pe la nouă și Am înțeles
    • IDELE LUI MARTIE
    • PE UN ȚĂRM DIN ITALIA
    • TEODOT
  • HIEROGAMII… VEGETALE
    • LEURDA ȘI UNTIȘORUL. PRIMA HIEROGAMIE
    • ȘTEVIA ȘI SPANACUL – A DOUA HIEROGAMIE
    • LOBODA ȘI LEUŞTEANUL – A TREIA HIEROGAMIE
    • PĂPĂDIA ȘI SOVÂRVUL – A PATRA HIEROGAMIE
    • MENTA ȘI TARHONUL – A CINCEA HIEROGAMIE
  • IERBURI ȘI MIRODENII
    • GHIMBIRUL – RĂDĂCINA CARE NE STATORNICEȘTE
    • MUȘTARUL – SIMBOLUL PIETREI FILOSOFALE
    • SCORŢIŞOARA – MIRODENIA CRĂCIUNULUI
    • USTUROIUL DE IARNĂ – ZEUL FOCULUI INTERIOR
    • VANILIA – ESENȚA ÎMBRĂŢIŞĂRII FĂRĂ SFÂRŞIT
    • VANILIA – MIRODENIA ANULUI NOU
    • CUIȘOARELE – ESENȚA IUBIRII ABIA ÎNMUGURITE
    • CUIȘOARELE ȘI NUCȘOARA – HIEROGAMIE DE IARNĂ
    • HREANUL – CĂLĂUZA SPRE CUNOAȘTEREA DE SINE
    • SCORŢIŞOARA – ESENȚA PARADISULUI
    • CEAPA – PÂNTECUL ÎN CARE SE … COACE SPIRITUL NOSTRU ÎNALT
    • NUCȘOARA – ESENȚA CUNOAȘTERII DE SINE
    • ANASONUL STELAT – ESENȚA ADEVĂRATEI SEDUCȚII
    • ANASONUL MEDITERANEAN – ESENȚA MICILOR FERICIRI DE ACASĂ
    • TARHONUL – IARBA ȘAMANILOR
    • LEUȘTEANUL – ESENȚA VENUSITĂȚII
    • MĂRARUL – ESENȚA TINEREȚII ȘI A ÎNFLORIRII
    • PĂTRUNJELUL – ESENȚA PUTERII DE VIAȚĂ ȘI A BĂRBĂȚIEI
    • CORIANDRUL–GUSTUL SUBLIM AL MANEI
  • IERBURILE AFRODITEI
    • MAGHIRANUL – IARBA MIRILOR
    • SOVÂRVUL – IARBA CASTEI IUBIRI
    • ROSMARINUL – IARBA NUBILITĂȚII FERICITE
    • SALVIA – IARBA CARE DEȘTEAPTĂ SIMȚURILE ȘI MINTEA
    • MENTA – IARBA MINȚII
    • BUSUIOCUL – IARBA REGILOR
    • CIMBRIŞORUL – IARBA DUHULUI
    • CIMBRUL – IARBA CARE TE SATURĂ
    • LAVANDA – IARBA CĂMINULUI
    • ROINIȚA – IARBA INIMII
  • POVEȘTI GRECEȘTI
    • Cutea sau piatra răbdării/Η πέτρα της υπομονής
    • POVEȘTI CU ANIMALE
  • CAMINOS Y SENDEROS
    • Poeme de Donosti Bleddyn
    • O, DIVIN CREATOR !
    • No te enamores/Nu te îndrăgosti de o femeie care citește
  • ENTREVISTAS
    • EL FOLKLORE SEFARDÍ EN RUMANÍA/FOLCLORUL SEFARD ÎN ROMÂNIA
    • EL HEBREO ESTEREOTIPO-ESBOZO DE HISTORIA CULTURAL

ghemulariadnei

~ Site-ul care îți arată ieșirea din Labirint

ghemulariadnei

Archivos mensuales: mayo 2019

IRAN: LA CE AR SERVI UN NOU RĂZBOI ? /IRÁN: ¿Y PARA QUÉ UNA GUERRA?

28 martes May 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Ali Khamenei, Hassan Rohani, Irán, politică, SUA, Teherán, Trump

Alí Jamenéi 3Ali Khamenei

IRAN: LA CE AR SERVI UN NOU RĂZBOI ?      Washington, Diana Negre

Dacă privim panorama actualei crize din Iran, în mod obligatoriu ne asaltează întrebarea: de ce să izbucnească un nou război? Căci, la ora actuală, în confruntarea dintre Washington și Teheran, Republica Islamică prezintă o condiție net inferioară.

Sancțiunile economice americane au produs efectul scontat: exporturile iraniene de petrol s-au prăbușit; inflația este în jur de 40%; iar, nemulțumirea populară tot crește, e drept, în surdină, de teama pe care încă o inspiră “gardienii revoluției”, brațul represiunii ayatolahilor, adevărat stat în stat.

Ba, chiar mai mult. Slăbiciunea statului teocratic crește din cauza divizării interne a ayatolah-ilor. Linia dură încă îl mai are în frunte pe “conducătorul cel mare” – Ali Khamenei -, sprijinită de “gardieni”, însă, presiunea ayatolahilor moderați este atât de puternică, încât unul dintre ei – Hassan Rohani – este chiar președintele țării… cu toate că, pentru a supraviețui politic, când își pune, când își scoate eticheta de “dur”, după cum bate vântul puterii în țară.

Ali Khamenei 2Ali Khamenei

Hassan Rohani 1Hassan Rohani

Cât de precară a devenit situația politică din Iran ne arată foarte clar un discurs recent a lui Rohani (cel care a fost negociator șef al țării sale la negocierile care au dus, în 2015, la semnarea pactului dintre Iran cu Occidentul, prin care se îngheța industria nucleară persană). Vorbind despre actuala criză, a spus: “… este dificil să știm dacă astăzi stăm mai bine sau mai rău decât în timpul războiului împotriva Irakului (1990 – 1998)… Însă, problemele actuale le vom putea depăși, dacă rămânem uniți…”

Pentru cazul în care cineva nu ar fi înțeles deplin mesajul, Rohani a adăugat: “…în timpul acelui conflict nu am avut probleme bancare, restricții la exporturile de petrol și nici în comerțul exterior…”  Să amintim că, în războiul irano-irakian, au murit peste 200.000 de iranieni, iar țara a avut de a face cu un embargou mai mult cu numele, decât unul real, în achzițiile de armamament. Desigur, atunci, pentru americani, pietricica din pantof era irakianul Saddam Hussein, iar războiul acestuia cu Iranul convenea perfect politicii de la Casa Albă.

Îngrijorătoare, în actuala criză, nu este atât corelația reală de forțe, cât reaua credință endemică care a domnit și domnește în politica din Orientul Mijlociu, în care SUA sunt triplu implicate: prin sprijinul lor necondiționat față de Israel, alianța lor cu Arabia Saudită  și ura față de americani moștenită de ayatolahi de la marele erou al revoluției islamice, ayatolahul  Khomeini. În toate revoluțiile și tensiunile din Orientul Mijlociu s-a dezinformat și s-a mințit mai mult decât s-a tras cu armele și decât s-a negociat, mereu cu cea mai rea credință posibilă. Și nu există motiv pentru a spera că acum lucrurile vor fi altfel.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

IRÁN: ¿Y PARA QUÉ UNA GUERRA?      Washington, Diana Negre

TRUMP

Si uno mira el panorama de la actual crisis del Irán, le asalta forzosamente la pregunta de ¿Para qué hace falta una guerra? Porque, hoy por hoy, la confrontación entre Washington y Teherán muestra una inferioridad abrumadora de la República Islámica.

Las sanciones económicas estadounidenses han surtido el efecto deseado: las exportaciones iraníes de crudo se han colapsado; el incremento de la inflación ronda hoy el 40%; y el descontento popular crece mucho, aunque con sordina a causa del miedo que siguen inspirando los “guardianes de la revolución”, brazo represor de los ayatolás y auténtico estado dentro del estado.

HARTĂ 1

Y aún hay más. La debilidad del régimen teocrático crece a causa de la división interna de los ayatolás. Aún manda la línea dura del “líder máximo” – Ali Jamenei -, sostenida por los “guardianes”, pero, la presión de los ayatolás moderados es tan fuerte que uno de ellos – Hassan Rohani – es el actual presidente del Irán… aunque para sobrevivir políticamente se pone y se quita la etiqueta de “duro”, según soplen los vientos del poder en el país.

De lo precaria que se ha vuelto la situación política iraní da una clara idea un reciente discurso de Rohani (quien fue el negociador jefe de su país en las negociaciones que culminaron en el 2015 con el pacto Irán-Occidente para la congelación de la industria nuclear persa). Hablando de la actual crisis dijo: “… es difícil saber si hoy estamos mejor o peor que durante la guerra contra el Irak (1990 – 1998)… Pero, los problemas actuales los podremos superar si nos mantenemos unidos…”

Alí Jamenéi 4Alí Jamenéi

Hassan Rohani 2Hassan Rohani

Por si quedaba alguien que no hubiera entendido el mensaje, Rohani añadió: “…durante aquél conflicto no tuvimos problemas bancarios, restricciones en las exportaciones de petróleo y del comercio exterior…”. A este respecto hay que recordar que la guerra irano-iraquí le costó a Teherán más de 200.000 muertos y sufrió un embargo más nominal que real de las compras de armamento. Claro que en aquella ocasión la china en el zapato estadounidense era el iraquí Saddam Hussein y la guerra de éste con el Irán le convenía a la política de la Casa Blanca.

Ali Khamenei 1Alí Jamenéi

Lo inquietante de la crisis actual no es, empero, la correlación real de fuerzas, sino la mala fe endémica que ha imperado en la política del Oriente Medio y en la que los EE. UU. están implicados por partida triple: por su patrocinio incondicional de Israel, su alianza con Arabia Saudita y el rencor a los estadounidenses que han heredado los ayatolás del gran héroe de la revolución islámica      que encabezó el ayatolá Jomeini. En todas las guerras, revoluciones y tensiones que se han dado en el Oriente Medio se ha desinformado y mentido más de lo que se ha disparado y se ha negociado siempre con la peor fe posible. Y no hay motivo para esperar que ahora vaya a ser de otra manera.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

  https://ghemulariadnei.com/wp-content/uploads/2016/09/diana-molineaux.jpg?w=529

 

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

CELE O MIE DE FEȚE ALE POPULISMULUI/LAS MIL CARAS DEL POPULISMO

28 martes May 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

albi, Boris Johnson, brexit, Europa, politică, populism, SUA, Trump, xenofobie

TINERI 1

CELE O MIE DE FEȚE ALE POPULISMULUI    Washington, Diana Negre

Alegerile din ultimul deceniu, în lumea industrializată, au înregistrat o puternică revenire a populismului. Dacă lăsăm de o parte variantele forțate (din locuri și cu probleme ale momentului), se poate constata un regres general al valorilor democratice, aproape în paralel cu avântul populismului.

Fenomenul Donald Trump ar putea să pară un sindrom american, dacă opțiunile autoritare, exclusive și xenofobe nu s-ar manifesta și în Germania, Italia, țările scandinave, Ungaria, Polonia, Europa de Răsărit și până în Filipine…fără să uităm că “Brexit-ul” nu este, în fond, decât versiunea britanică a intoleranței xenofobe.

FILE PHOTO: Former British Foreign Secretary Johnson gives speech at the JCB HeadquartersBoris Johnson

În Germania, bogătașul Europei, regresul democratic este atât de mare, încât se poate spune că e alarmant. Căci, dacă înainte de căderea Berlinului, oricare dintre cele două mari partide parlamentare (SPD, social-democrat, și CDU/CSU, conservator) atingeau, în mod curent, o majoritate absolută, în ziua de azi, aceste mari partide de odinioară cu greu se mai impun celor care vin cu oferte populiste (Alternativa pentru Germania, Stânga etc.) care își atrag ușor adeziunea a 20% sau chiar mai mult dintre alegători.

Cum se întâmplă des, explicații mai convingătoare pentru această reizbucnire a populismului au apărut, mai întâi, în SUA. Sociologii americani cred că ceea ce a motivat triumful electoral al lui Trump este, în esență, același lucru care ridică populisme și în restul lumii; mai ales, în lumea albilor.

Donald Trump 1Donald Trump

Sociologii transatlantici cred că explicația ar fi: o teamă etnică, un abandon și o mare schimbare socială.

Teamă față de schimbarea etnică: în ziua de azi, se vede doar în datele recensămintelor, căci, țara va înceta să aibe o majoritate albă. În generația viitoare, albii vor fi o minoritate, alături de celelalte minorități ale națiunii. Și cu toate că sunt puțini albii care știu acest lucru, aproape toți intuiesc că își vor pierde protagonismul și…rolul conducător.

Desigur, va fi o problemă a americanilor. Dar, mutatis mutandis, se poate spune că brexit-ul britanic este foarte asemănător. Nu pentru că în  Regatul Unit albii vor înceta să mai fie o majoritate, într-un viitor imediat, ci pentru că jumătate din țară acceptă mai greu pierderea suveranității, decât beneficiile materiale pe care le au dacă fac parte din Uniunea Europeană. Având de ales între a fi mai britanici și săraci, și mai puțin britanici, dar, mai bogați, cei din Regatul Unit au ales prima variantă. În restul Europei, teama se numește, acum, xenofobie.

Abandonul – și înfrângerea democraților de către republicanii lui Trump – a fost cel al Partidului Democrat. Elitist, academic și moralist, a arătat tot mai mult dezinteres față de proletariatul alb, pentru a apăra cu îndârjire niște minorități, care nu i-au dat nici puterea și nici măcar nu i-au mulțumit. În Europa, distanțarea dintre partide și grupurile sociale este, poate, și mai mare.

Și, în sfârșit, teama față de schimarea socială. Sociologii au numit-o teamă, însă s-ar putea numi la fel de bine slaba pregătire intelectuală. Această teamă este consecința progreselor tehnice din lumea industrializată, a globalizării galopante a economiei mondiale și–un lucru esențial–a incapacității segmentelor mai puțin formate profesional și intelectual de a-și menține statutul economic în noile condiții. Acest grup uman – mare și slab – se teme de viitor, deoarece nu înțelege ce se întâmplă și îi urăște pe străini, pentru că vede dușmani în orice schimbare și în orice lucru pe care nu îl cunoaște…

Viktor OrbanViktor Orban

Acești trei factori sunt marele capital al populismului. Frazele categorice, explicațiile simple din cauză că sunt simpliste și promisiunile-pomeni ale populiștilor – aceste sunt lucrurile pe care masele speriate vor să le audă. Însă, nu vor să le analizeze, deoarece se tem că nu vor mai auzi ceea ce vor să audă.

Și nici nu vor să-și aducă aminte. Căci, dacă și-ar aminti catastrofele pe care le-au adus populismul stalinist în URSS, nazismul celui de al III-lea Reich în Germania și fascismul în Italia – pentru a menționa doar trei exemple din Istoria recentă – s-ar vedea în situația de a face ceea ce le este cel mai greu: să evolueze și să se adapteze (cu nu puține eforturi) unei noi forme de a trăi, de a conviețui și de a munci.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

LAS MIL CARAS DEL POPULISMO     Washington, Diana Negre

TINERI 2

Los comicios de los últimos lustros en el mundo industrial han registrado un pujante resurgir del populismo. Si se prescinde de las variantes forzosas (por lugar y problemas del momento), se puede ver un general retroceso de los valores democráticos casi paralelo con el auge del populismo.

El fenómeno Donald Trump podría parecer un síndrome estadounidense si no fuera porque las opciones autoritarias, excluyentes y xenófobas crecen también en Alemania, Italia, los países escandinavos, Hungría, Polonia, Europa del Este y hasta en Filipinas… sin olvidar que el “Brexit” no es en el fondo más que la versión británica de la intolerancia xenófoba.

En Alemania, el ricacho de Europa, el retroceso democrático es tal que casi se puede decir que es alarmante. Porque si antes de la caída del muro de Berlín cualquiera de los dos grandes partidos parlamentarios (SPD, socialdemócrata, y CDU/CSU, conservador) rondaba habitualmente la mayoría absoluta, hoy, estos grandes de otrora se las ven y se las desean para imponerse a ofertas populistas (Alternativa para Alemania, La Izquierda, etc.) que alcanzan sin más la adhesión del 20% o más de los votantes.

Boris Johnson 2Boris Johnson

Como pasa tan a menudo, las explicaciones más convincentes de este resurgir del populismo han surgido primero en los EE.UU. Los sociólogos estadounidenses creen que lo que ha motivado el triunfo electoral de Trump es, en esencia, lo mismo que aúpa el populismo en el resto del mundo; sobre todo, del mundo blanco.

Donald Trump 2Donald Trump

Los sociólogos trasatlánticos creen que la explicación está en un miedo, un abandono y un gran cambio étnico-social.

Miedo al cambio: hoy por hoy, sólo se ve en los balances de los censos, pero, el país está a punto de dejar de ser de mayoría blanca. En la próxima generación, los blancos serán una minoría más en el contexto nacional. Y si bien son pocos los blancos que lo saben, la casi totalidad intuye ya esta pérdida de protagonismo…y de mando.

Evidentemente, éste es un problema genuinamente norteamericano. Pero, mutatis mutandis, se puede decir que el bréxit británico se le parece mucho. No porque en el Reino Unido los blancos vayan a dejar de ser mayoría en un futuro inmediato, pero sí porque la mitad del país encaja peor la pérdida de soberanía que supone la pertenencia a la Unión Europea que los beneficios materiales que le reporta. Puestos a elegir entre ser más británicos y pobres o menos británicos y más ricos, los del Reino Unido eligieron lo primero. Y en el resto de Europa, el miedo se llama ahora xenofobias.

El abandono – y causa de la derrota demócrata ante los republicanos de Trump – ha sido el del Partido Demócrata. Elitista, académico y moralista, se ha desentendido cada vez más del proletariado blanco para romper lanzas en defensa de minorías, que no le han dado ni el poder, ni las gracias. En Europa, el desencuentro entre los partidos y los grupos sociales es quizá aún mayor.

Y por último, el miedo. Los sociólogos lo han llamado miedo, pero también se podría decir escasa preparación intelectual. Ese miedo es la consecuencia de los avances técnicos en el mundo industrial, de la galopante globalización de la economía mundial y – y esto es lo esencial –de la incapacidad de los segmentos menos formados profesional e intelectualmente de mantener su estatuto económico en las nuevas circunstancias. Ese grupo humano – grande y débil –  teme al porvenir, porque no entiende lo que pasa y odia a los forasteros porque ve enemigos en todo cambio y en todo lo que no conoce…

Estos tres factores son el gran capital del populismo. Las frases tajantes, sus explicaciones simples por simplistas y las promesas de sopa boba de los populistas es lo que esas masas asustadas quieren oír. Y no las quieren analizar porque temen que entonces ya no oirían lo que quieren oír.

Ni tampoco quieren recordar. Porque si recordasen las catástrofes que trajo el populismo estalinista a la URSS, el nazismo al III Reich, y el fascismo a Italia – sólo por citar tres ejemplos de la Historia reciente – se verían obligadas a hacer lo que más les cuesta: evolucionar y adaptarse (con no pocos esfuerzos) a una nueva forma de vivir, convivir y trabajar.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

  https://ghemulariadnei.com/wp-content/uploads/2016/09/diana-molineaux.jpg?w=529


Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

GRECIA CLANURILOR/LA GRECIA DE LOS CLANES

27 lunes May 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

clan, democrație, dominație, Dora Bakogianni, Europa, Grecia, Konstantinos Mitsotakis, Kostas Bakogiannis, Kyriakos Mitsotakis, Kyriakos Velopoulos, Nea Dimokratia, politică, putere, republică, SYRIZA, Tsipras

Kostas Bakogiannis 1Kostas Bakogiannis

GRECIA CLANURILOR

În Grecia, sondajele electorale pentru alegerile europene au arătat, pe lângă pronosticurile pertinente, o fațetă neverosimilă a politicii țării: persistența „latifundiilor puterii”.

Nu că acest fenomen ar fi unicul și, cu atât mai puțin, nou; este un rău vechi de care au suferit o mulțime de țări de-a lungul istoriei. Însă, este surprinzător că tocmai republica în care s-a inventat democrația și care, în plus, este, actualmente, membră a Uniunii Europene – entitate care se bazează pe Statul de Drept și pe libertățile democratice – să continue să aibă o structură a puterii atât de arhaică.

Una dintre rațiunile acestei prelungite concentrări a puterii politice în mâinile câtorva familii este posibil să fie concentrarea populației. În zona Atenei, practic, trăiește un sfert din populația Greciei. Iar, în lumea ateniană, familia Mitsotakis are pâinea și cuțitul, de multe generații încoace.

Steaua care răsare din această familie este, acum, Kostas Bakogiannis, de 41 de ani, care, și-a prezentat candidatura pentru funcția de primar al Atenei, sprijinit de partidul conservator „Nea Dimokratia” (”Noua Democrație”).

Conservatorii au susținut candidatura acestui tânăr politician vorbind despre meritele sale: ca guvernator al regiunii centrale din Grecia din 2014, gestiunea sa i-a adus mai multe aplauze, decât critici. În schimb, rivalii lui Bakogiannis, afirmă că meritul cel mai mare al său este că face parte din familia Mitsotakis.

GRECIA 2

Desigur, a fi membru al clanului Mitsotakis–originar din Creta, cu mare protagonism în revoluția pentru independența grecilor din secolul al XIX-lea de sub otomani – nu poate deranja în vreun fel în Grecia pentru a urma o carieră publică. Bunicul său, Konstantinos Mitsotakis, a fost prim ministru din 1990 până în 1993, și ministru de externe în câteva guverne. Mama sa, Dora Bakogianni, a fost primar al Atenei, între 2002 și 2006, și a fost singura femeie din Grecia, din 1836, care a avut portofoliul de externe. Fratele Dorei, Kyriakos Mitsotakis, este, în prezent, președintele partidului „Nea Dimokratia”.

Pe lângă această ancorare la putere a clanului Mitsotakis, reînnoitul avânt al conservatorilor din Grecia se datorează, în bună parte, greșelilor făcute de rivalii lor, atât de dreapta cât și de stânga, precum și de ultraconservatori.

Guvernul lui Tsipras, un populist de stânga, și partidul său „Syriza” au suferit o enormă uzură de popularitate, din cauza măsurilor de austeritate pe care a fost nevoit să le ia, pentru a face față gravei crize financiare. Toate sondajele prevăd o clară înfrângere a Syrizei în fața partidului „Nea Dimokratia”, în alegerile generale din toamna acestui an.

Alexis TsiprasAlexis Tsipras

În cealaltă extremă, cea de dreapta, oferta politică este atât de radicală, încât frizează absurdul. Exemplul cel mai clar este „Elliniki Lysi” (“Soluția Grecească”) a lui Kyriakos Velopoulos, care propune un guvern ultranaționalist cu sprijin din partea Rusiei lui Putin și a creștinătății ortodoxe (!)…

Autorul articolului: Valentín Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

GRECIA 1

LA GRECIA DE LOS CLANES

Kostas Bakogiannis 3Kostas Bakogiannis

En Grecia, las encuestas electorales generadas por los comicios europeos han revelado, amén de los pronósticos pertinentes, una faceta inverosímil de la política del país: la persistencia de los “latifundios del poder”.

No es que ese fenómeno sea único y ni mucho menos, nuevo; es un viejo mal que lo han padecido infinidad de naciones a lo largo de la Historia. Pero sí es sorprendente que justamente la república que inventó la democracia y que, además, hoy en día es miembro de la Unión Europea – entidad basada justamente en el Estado de Derecho y las libertades democráticas – siga teniendo una estructura del poder tan arcaica.

Una de la razones de esta prolongada concentración del poder político en manos de unas pocas familias es posiblemente la concentración de la población. En el ámbito ateniense vive prácticamente la cuarta parte del censo nacional. Y en el mundo ateniense, la familia Mitsotakis corta el bacalao desde hace muchas generaciones.

La estrella emergente de esta familia es ahora Kostas Bakogiannis, de 41 años, que presentó en estas municipales su candidatura a la alcaldía de Atenas, arropado por el partido conservador “Nea Dimokratia” (·”Nueva Democracia”).

Los conservadores defendían la candidatura del joven político aduciendo sus méritos : como gobernador de la región central de Grecia desde 2014, su gestión se mereció más aplausos que críticas. Los rivales de Bakogiannis, en cambio, denuncian que los mayores méritos consisten en ser miembro de la familia Mitsotakis.

Kostas Bakogiannis 2Kostas Bakogiannis

Y, desde luego, ser miembro del clan Mitsotakis – oriundo de Creta y gran protagonista de la revolución independentista griega del siglo XIX contra los otomanes – no puede ser nada perjudicial en Grecia para emprender una carrera pública. Su abuelo, Konstantinos Mitsotakis, fue jefe de Gobierno de 1990 a 1993, y ministro de Exteriores en varios Gobiernos. Su madre, Dora Bakogianni, fue alcaldesa de Atenas del 2002 al 2006 y ha sido la única mujer griega en ocupar la cartera de Exteriores del país desde 1836. El hermano de Dora, Kyriakos Mitsotakis, es el actual presidente de “Nea Dimokratia”.

Al margen de ese anclaje de los Mitsotakis en el poder, el renovado empuje de los conservadores en Grecia se debe también en buena parte a los fallos de sus rivales, tanto de izquierdas como ultra conservadores.

GRECIA 3

El Gobierno saliente de Tsipras, un populista de izquierdas, y su partido “Syriza” han sufrido un enorme desgaste de popularidad por las medidas de austeridad que tuvo que adoptar para hacer frente a la grave crisis financiera. Todas las encuestas le pronostican una clara derrota frente a “Nea Dimokratia” en las generales de este otoño.

Y por el otro extremo, la derecha, la oferta política es tan radical que bordea el absurdo. El ejemplo más claro de ello lo constituye “Elliniki Lysi” (“Solución Griega”) de Kyriakos Velopoulos, que propone un Gobierno ultra nacionalista apoyado en la Rusia de Putin y el cristianismo ortodoxo (¡!)…

Kiriakos Velopoulos.pngKiriakos Velopoulos

Valentín Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com    

y  Valentín Popescu.

VALENTIN POPESCU

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

0 CIUDATĂ TÂRGUIALĂ ÎNTRE KIM ȘI TRUMP/EL EXTRAÑO REGATEO DE KIM Y TRUMP

26 domingo May 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

arme, Coreea de Nord, denuclearizare, Donald Trump, Kim Jong-un

Kim Jong-un și Donald Trump 1Kim Jong-un și Donald Trump

0 CIUDATĂ TÂRGUIALĂ ÎNTRE KIM ȘI TRUMP   Washington, Diana Negre

Relațiile dintre Trump și Kim Jong-un par a fi, la prima vedere, mai degrabă un flirt neîndemânatic între adolescenți, decât un joc diplomatic serios.  Dar, în realitate, este vorba de o târguială între doi încăpățânați: o târguială în care unul -Kim- nu poate oferi decât lipsurile și nevoile lui, iar celălalt nu se gândește decât să-și arate superioritatea.

În fața recentelor dovezi ale rachetelor nord-coreene, această poziție superioară americană trebuie că nu este chiar atât de copleșitoare pe cât ar vrea să arate Trump. Altfel, ar fi de neînțeles comentariile președintelui american asupra unor dovezi care, fără să încalce moratoriul nord-corean asupra armelor nucleare și rachetelor intercontinentale, rămân, totuși, o mostră provocatoare de escaladă militară.

Nord-coreenii au experimentat, săptămâna trecută, deasupra Mării Japoniei, atât un nou model de rachetă cu rază scurtă de acțiune (300 km), cât și un nou proiectil tele-comandat care, cu toate că nu alterează actualul echilibru de forțe din Peninsulă, reprezintă, totuși, un important pas înainte în potențarea arsenalului de rachete al Coreei de nord.

Kim Jong-un 1Kim Jong-un

În fața acestor fapte, Donald Trump nu s-a lansat, așa cum face de obicei, în vreun atac de furie, ci a postat un înțelegător mesaj pe twiter. „Sunt sigur –a scris Trump– că Kim este conștient de marele potențial industrial al Coreei de Nord și nu va face nimic ca să-l pună în pericol. În plus, știe că sunt alături de el și că își va ține promisiunea pe care mi-a făcut-o. Vom ajunge la un acord.”

De fapt, Trump etalează răbdare și înțelegere, deoarece știe că, în felul acesta, va obține mai repede și mai ușor ceea vrea de la nord-coreeni: denuclearizarea arsenalelor lor. Postura americană se bazează în primul rând pe grava penurie de alimente care afectează din nou, pentru cine știe a câta oară, Coreea de Nord și pe slaba (aproape inexistenta) înțelegere a Chinei și a Rusiei a ceea ce înseamnă cursa nucleară a Pyongyang-ului. În ziua de azi, SUA și aliatul lor din Peninsulă –Coreea de Sud– sunt țările care pot cel mai rapid și decisiv să înlăture grijile economice ale guvernului lui Kim Jong-ul.

Donald Trump 1Donald Trump

Iar acest lucru –se crede la Washington– îl va acepta conducătorul nord-corean însuși, dacă e lăsat să facă pe grozavul la el acasă și nu e ocărât în public. Dacă felul acesta de a vedea lucrurile de către Casa Albă este cel mai nimerit, rămâne de văzut. Pentru moment, i se poate aplica vechia zicătoare italiană „se non e vero, e ben trovato…”(dacă nu e adevărat, e, totuși, o găselniță bună).

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

COREEA N

***

 EL EXTRAÑO REGATEO DE KIM Y TRUMP              Washington Diana Negre

Kim Jong-un y Donald TrumpKim Jong-un y Donald Trump

Una mirada superficial a las relaciones de Trump y Kim Jong-un las hace parecer más un torpe flirteo de adolescentes que un juego diplomático serio. Pero, la realidad es que se trata de un regateo entre dos empecinados: Un regateo en el que uno -Kim- no puede ofrecer más que sus necesidades y al otro no se le ocurre más que exhibir su superioridad.

Y a la vista de las recientes pruebas de los misiles norcoreanos, esa posición superior estadounidense no debe ser tan abrumadora como quiere hacer creer Trump. Porque si no, resultan incomprensibles los comentarios del presidente estadounidense ante unas pruebas que, sin infringir la propia moratoria norcoreana sobre armas nucleares y misiles intercontinentales, no dejan de ser un provocativo alarde de escalada militar.

Los norcoreanos probaron, el pasado fin de semana sobre el Mar del Japón, tanto un nuevo modelo de misil de corto alcance, como un nuevo proyectil teledirigido (radio de acción, 300 kms) que si bien no rompen el actual equilibrio de fuerzas en la Península, sí suponen un importante paso adelante en la potenciación del arsenal misilero norcoreano.

Lanzamiento de un misil norcoreano

Lanzamiento de un misil norcoreano

Ante estos hechos, Donald Trump no estalló en uno de sus frecuentes ataques de ira, sino que lanzó un comprensivo mensaje en twitter. “Estoy seguro –escribió– de que Kim es consciente del gran potencial industrial de Corea del Norte y no hará nada que lo ponga en peligro. Además, sabe que me tiene a su lado y quiere cumplir la palabra que me dio. Se llegará a un acuerdo.”

Donald Trump 2Donald Trump

En realidad, Trump alardea de paciencia y comprensión, porque sabe que por ese camino obtendrá antes y a menor precio lo que pretende de los norcoreanos: la desnuclearización de sus arsenales. La postura norteamericana se basa ante todo en la aguda penuria alimenticia que está padeciendo por enésima vez Corea del Norte y en la escasa (casi nula) comprensión china y rusa ante la carrera nuclear emprendida por Pyongyang. Hoy por hoy,  los EE.UU. y su aliado en la Península –Corea del Sur– son las naciones que más rápida y decisivamente pueden aliviar las angustias económicas del Gobierno de Kim Jong-ul.

Los norcoreanos pasan hambre…por cuánta vez

Los norcoreanos pasan hambre…¿por cuánta vez?

Y eso –se cree en Washington– lo aceptará el mismo dirigente norcoreano si se le deja hacer bravatas en casa y no se le hostiga en público. Si el planteamiento de la Casa Blanca es acertado, está por ver. Pero, de momento, ya se le puede aplicar el viejo dicho italiano de “se non e vero, e ben trovato”.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

https://ghemulariadnei.com/wp-content/uploads/2016/09/diana-molineaux.jpg?w=529

 

 

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

ZIDUL PE CARE L-A DĂRÂMAT MOSCOVA/EL MURO QUE DERRIBÓ MOSCÚ

21 martes May 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Andropov, aperturism, Ángela Merkel, Ceaușescu, Glasnost, Gorbaciov, Honecker, Kohl, Perestroika, RDG

ZIDUL 1Zidul despărțitor

ZIDUL PE CARE L-A DĂRÂMAT MOSCOVA

Desigur, mă refer la Zidul Berlinului. Și mă refer la 30 de ani după acel eveniment, unul dintre cele mai percutante din secolul al XX-lea. Două sunt lucrurile – lunga perioadă de timp care s-a scurs de atunci și memoria mediatică – care mă îndeamnă, acum, să fac o relatare eretică a acestui caz. Și aceasta, deoarece Zidul Berlinului nu l-au dărâmat germanii din RDG, sătui de comunism, nici propaganda occidentală, etalând abundențele capitalismului, ci  anxietățile unui stalinism agonizant.

Ca unul care am fost martor “în prima linie” a acelui eveniment și a acelei epoci, voi trece succint în revistă istoria celui mai faimos tronson din dispăruta frontieră interberlineză, pentru a-i arăta contextul autentic. Și aceasta, deoarece trecerea timpului și apriorismele politice cu multă ușurință generează viziuni aberante asupra Istoriei.

Să spunem, de la bun început că prăbușirea zidului berlinez și unificarea germană care a urmat nu au fost niște evenimente germane, ci sovietice. Au fost niște vânzări pe care le-a efectuat Kremlinul în încercarea de a salva in extremis URSS și stalinismul de la faliment. Desigur, atunci, și chiar și acum, s-a vorbit și se vorbește de reunificare, însă, nici vorbă despre așa ceva. Germania cea unificată de azi nu mai are frontierele pe care le-a avut cel de al treilea Reich, înainte de cel de al Doilea Război Mondial.

Comunismul stalinist agoniza de ceva timp. Din rațiuni economice, desigur. Dar și pentru că monopolul satrapic al puterii instaurate de Stalin a anchilozat statul până la agonie. Când Andropov a preluat funcția de secretar general al Partidului, această anchilozare era evidentă pentru minoritatea conducătoare; era o evidență, însă nu o neliniște. Țara putea să continue să decadă fără să intre în comă, iar Andropov a pus problema în fața Biroului Politic: ce facem? Ne asumăm riscul unei reforme profunde a sistemului și a statului, pentru a le face din nou viabile, sau pariem pe continuarea declinului lent prin imovilism. Iar Biroul Politic, dominat de eroii veterani din revoluția bolșevică și din cel de al Doilea Război Mondial Mondial, a optat pentru continuarea stării de fapt.

Unul dintre multele lucruri pe care Biroul Politic nu le-a putut prevedea, atunci când a început “războiul rece”, a fost cursa înarmărilor declanșată de președintele Reagan și care a grăbit prăbușirea Uniunii Sovietice. Acea criză financiară era foarte neliniștitoare, deoarece lipsa banilor coincidea cu uzura umană a unui sistem pentru care conta mai degrabă loialitatea, decât capacitatea și competența, și se îndepărta tot mai mult de popor. Gorbaciov a preluat funcția de secretar general al Partidului, fiind conștient de toate aceste probleme, însă, a crezut că, dacă rezolvă cumva criza financiară, criza intrinsecă a sistemului se va rezolva de la sine sau cu foarte puține reforme. Lumii întregi i s-a vândut, în schimb, acest proiect cu două etichete care au făcut furori la vremea lor: “Glasnost” și “Perestroika”.

GORBACIOV 1Mihail Gorbaciov

Dar, Gorbachov nu prea avea ce să vândă. În afară de materii prime, URSS nu exporta altceva decât ideologie… ori, aceasta nu aducea nici măcar un sfanț. Așa că a recurs la fantezie și la psihologie politică și a scos la vânzare  Republica Democrată Germană, RDG. Nu numai că era țara cea mai bogată din Pactul de la Varșovia, dar era unicul teritoriu ne rusesc care se putea vinde. Iar bogătașul din acea vreme – Republica Federală Germania – avea, ca rațiune politică de a fi, tocmai unificarea – figura în Constituția țării – și, mai ales, avea destui bani ca să plătească pentru ea un preț foarte mare.

Dacă ideea era bună și factibilă pentru ruși, totuși, nu era ușor de pus în practică. Guvernul german al cancelarului Kohl a acceptat imediat inițiativa Kremlinului, dar, a fost singurul. Opoziția parlamentară germană nu vedea cu ochi buni operația; cu atât mai mult, Marea Britanie și Franța. Social-democrații germani nu acceptau, deoarece considerau că planul era pripit și se temeau că unificarea i-ar fi eternizat la putere pe creștin-democrați. Iar, în lumea comunistă, erau mulți comuniști care considerau că planul însemna sinucidere, însă, puțini dintre aceștia aveau și curajul să spună public ce gândeau.

KOHL 1Helmut Kohl

Paris și Londra vedeau cu teamă reapariția, în Europa, a unei Germanii cu 80 de milioane de locuitori, care ar fi pus în pericol echilibrul de forțe din Uniunea Europeană și i-ar fi sporit ponderea în NATO.

Dar, și în lumea comunistă a apărut, până la urmă, o opoziție disperată, atât la Moscova, cât și în București și în Berlinul de est. Această opoziție ultra-ortodoxă comunistă nu se temea atât de reunificarea germană, cât de “glasnost” și “perestroika”. Vechea gardă de la Kremlin, dar, și Honecker și Ceaușescu percepeau reformele profunde ca pe o sinucidere. Erau convinși că nu putea să existe dictatură în lume care să reziste unor reforme atât de profunde.

Evenimentele care au generat politica lui Gorbaciov au sfârșit prin a da dreptate celor care se opuneau reformelor. Însă, nici vechea gardă sovietică, nici Ceaușescu, și nici Honecker nu aveau puterea pentru a contracara voința noului guvern rus. Opoziția sovietică a fost redusă la tăcere, ca de obicei, fără stridențe. Însă, reacțiile fățișe ale comuniștilor est-germani și români trebuiau pedepsite. Cu “glasnost” și “perestroika” sau fără ele, hegemonia absolută a Kremlinului în lumea comunistă trebuia să fie menținută. Ceaușescu a fost eliminat printr-o revoluție populară sângeroasă tele-condusă de la Kremlin. Iar Honecker a suferit o dublă uzură. Pe de o parte, cea a unor proteste populare, care, brusc, au fost tolerate de poliție, ba chiar și mai mult, de trupele rusești de ocupație. Iar, pe de altă parte, est-germanii fideli Moscovei chiar din sânul Partidului Comunist German îl subminau pe Honecker în interiorul Biroului Politic și în guvern. Și au avut răsplata, căci aveau să preia, foarte curând, hățurile guvernului RDG.

Dovada implicării rusești în debarcarea lui Honecker o reprezintă înfruntarea dintre șeful poliției din Leipzig și comandantul trupelor sovietice staționate în acest oraș. Metropola saxonă s-a erijat în berbec al reformismului și, în fiecare săptămână, “aperturiștii” organizau în strigătele “Noi suntem poporul!” manifestații masive în favoarea aperturismului. Honecker, care se vedea pe zi ce trecea tot mai slab și tot mai singur, a dat ordin, cu câteva săptămâni înainte de căderea zidului, ca poliția să reprime manifestațiile din Leipzig, deschizând focul împotriva demonstranților, dacă era nevoie. Și în acea zi de vineri, agenții au primit cartușe de război pentru armele lor.

După ce Honecker a dat acest ordin, șeful poliției locale a fost chemat la biroul generalului sovietic sub comanda căruia se aflau trupele din zonă, care i-a spus ceva asemănător cu: “Trupele mele au tot timpul asupra lor muniție de război, și începând de azi, au ordin să-i împuște pe agenții tăi, dacă trageți în populația civilă.” În acea zi de vineri, n-a fost niciun foc de armă în Leipzig, dar, Honecker și-a făcut valizele pentru a se fugi în Chile.

Toată lumea euro-comunistă era în fierbere, iar simptomele descompunerii stalinismului puteau fi percepute chiar și cei care pricepeau greu. Însă, era o fierbere, nu o demolare. Gorbachov și Kohl – care deja ajunseseră la un acord asupra contraprestațiilor financiare care îi reveneau RFA pentru unificare – erau conștienți că ambianța favorabilă acestei operații se putea inversa în orice moment. Câteva luni mai târziu, cancelarul Kohl avea să declare că, ceea ce el numea “fereastra reunificării” a stat deschisă numai o săptămână.

În săptămâna aceea, Gorbachov și Kohl s-au impus asupra detractorilor lor, însă, ei amândoi nu au reușit să învingă reticențele franco-britanice. Doar presiunea SUA – adepte tot timpul ale simplificării – a dus la înlăturarea lor, făcând să fie realitate un eveniment care, cu un an mai înainte, ar fi părut, pentru toată lumea, o pură himeră.

Trebuie să semnalez că, dacă vorbesc, aici, despre o fereastră rusească a Germaniei de Răsărit spre Germania Federală, în realitate,  a fost o tranzacție sui generis. Gorbaciov i-a pus multe condiții lui Kohl, toate vizând perpetuarea unei bune părți din moștenirea comunista a țării și salvarea multor cariere politice. Aceasta explică anevoioasele negocieri inter-germane pentru tratatul de reunificare și piruetele politice inițiale care au avut loc în noua Germanie. Văzute din perspectiva a trei decenii, e clar că aceste piruete erau horcăielile unei lumi politice din RDG, care nu a avut trecut și nici nu urma să aibe vreun viitor…dacă o exceptăm pe doamna Angela Merkel. Însă, pentru spectatorii din acele zile – între care mă număr, deoarece mă aflam în prima linie, în calitate de corespondent al “Vanguardiei de Barcelona” la Bonn, – toate acestea formau un fascinant spectacol de arivism, megalomanie și ranchiună. Ba chiar mai mult arivism, decât ranchiună.

Este evident până la saturație că în RDG exista și o enormă presiune psihologică. Datorită limbii comune, datorită proximității geografice – o proximitate agravată de numărul enorm de mare de vizite particulare ale germanilor occidentali la rudele lor din est – datorită faptului că programele de radio și televiziune occidentale se prindeau și în răsărit, germanii din est își doreau, mult mai mult decât visau, să se bucure de un nivel de viață asemănător. Ceea ce a început ca o glumă că, prin divizarea Germaniei, occidentalii au rămas cu capitalul, iar comuniștii cu Marx, părea să fie, acum, o realitate crudă. În răsărit, lumea își dorea cu ardoare să-l schimbe pe Marx cu capitalul.

ZIDUL 2Căderea Zidului Berlinului

În preajma căderii Zidului, eu am efectuat o mică anchetă demoscopică în RDG. Domnea în țară o atmosferă de schimbări gorbacioviene, iar eu întrebam în stânga și în dreapta:

Ce ați vrea ?

Răspunsul era invariabil același:

Să trăim ca ei !

Prin reunificare, ceea ce mulți germani, de o parte și de cealaltă a Zidului, întrevedeau sau intuiau, avea să se adeverească foarte curând. Mă refer la faptul că, dacă Zidul a dispărut fizic – azi, rămân doar bucăți ca mărturie sinistră -, mentalmente Zidul încă e acolo. Dar, și din punct de vedere economic. Reunificarea adevărată a Germaniei mai are nevoie de una sau două generații. Sunt prea mulți nemții care, în ziua de azi, încă mai fac distincția între cei de aici și cei de acolo. Cu circumstanța agravantă că discriminarea este reciprocă, iar diferența de nivel de viață, evidentă.

În parte, această situație nu se putea evita. Din punct de vedere economic și tehnic, potențialul întreprinderilor din RDG era mult inferior industriei din RFG. Iar, după reunificare, aproape toate întreprinderile din est au fost  achiziționate de către occidentali, care – în mod logic – și-au trimis personalul de încredere ca să conducă noile proprietăți. Directorii și tehnicienii de mai înainte au trecut pe posturi de rangul doi și s-au plâns, de îndată, cu multă amărăciune, că erau victimele unei colonizări a Germaniei de către germanii… din vest. Și azi, salariile în teritoriile din vechea RDG sunt cu 30% mai mici decât în partea occidentală. Căci productivitatea întreprinderilor orientale este mult inferioară celei din întreprinderile occidentale.

Pe termen scurt, situația întreprinderilor va continua să se agraveze, deoarece diferența de salarii dintre cele două sectoare germane a provocat o migrare spre vest a muncitorilor mai bine calificați și, peste puțin timp, 30% dintre salariații din aceste teritorii se vor pensiona, fără să existe perspective de a umple acest gol. Deja hoteluri, clinici și azile caută, prin Răsărit, bucătari, chelneri, infirmieri și medici, fără să reușească să acopere tot necesarul de locuri.

Însă, cred eu, că în cea mai mare parte această discriminare a fost consecința ritmului mare în care s-a făcut reunificarea. Ideile și obiceiurile sunt foarte sedentare; foarte greu se adaptează schimbărilor. Mai ales când schimbările sunt forțate.

Voi ilustra cu o întâmplare personală. Trei ani după reunificare, am mers în concediu împreună cu sora mea și cu soțul ei în orașul Weimar. Sora mea a făcut o gripă puternică, iar medicul la care a fost i-a prescris niște medicamente. Eu m-am dus la farmacie să i le cumpăr și am cerut echivalentele occidentale, pe care le știam din RFG. Am făcut-o involuntar, fiind și eu victimă a acelui sedentarism al obiceiurilor și al ideilor: m-am gândit că medicamentele occidentale, mai mult ca sigur, că sunt mai bune.

Auzind ce ceream eu, farmacistul mi-a spus:

“Medicamente din acestea se vând doar în  RFG; Aici, ne tratăm cu medicamentele pe care le producem noi; nu avem medicamente de dincolo. Să vă dau medicamente de-ale noastre ?”

Le-am luat, deoarece nu aveam încotro, iar surorii mele i-a trecut gripa la fel de repede sau de încet ca în “cealaltă Germanie”.

Viteza cu care s-au făcut schimbările – în Germania atenția a fost acaparată de reunificare, însă, în lume, dispariția comunismului stalinist a schimbat drastic toate scenele politice, cu excepția Coreei de Nord– a fost excesivă chiar și pentru guvernul și locuitorii din RFG. Mare parte dintre aceștia au acceptat foarte greu o mărire generală cu 10% a impozitelor, pentru a face față cheltuielilor de reunificare. În plus, sectoarele cele mai defavorizate ale societății germane occidentale au considerat că era un abuz faptul că locuitorii din est primeau un tratament preferențial, cu beneficii sociale, de la locuințe ieftine, până la subsidii de tot felul.

Cât despre guvernul lui Kohl, acesta și-a dat seama, după câteva luni, că, dacă vroia într-adevăr ca politica sa să se aplice în noile teritorii, trebuia să se sprijine pe vechea Administrație comunistă. Astfel, germanii din est, care au suferit cel mai mult în timpul comunismului, vedeau cum birocrații roșii de odinioară au devenit, acum, democrați în toată legea și continuau să conducă la fel ca înainte.

Astăzi, lucrurile s-au schimbat întrucâtva în Germania reunificată, însă, acest întrucâtva înseamnă, mai degrabă, puțin. S-a schimbat și se schimbă, în continuare, scenariul politic și infrastructura. Însă, stânga radicală și nostalgică încă își mai are bastioanele ei în partea de răsărit a țării, iar bogăția Germaniei trebuie căutată, în continuare, în partea de apus a țării. Tot în apus se află și centrele de putere, ale finanțelor și ale intelectualității.

Și de o parte și de alta – atât în est, cât și în vest – rămâne vie conștiința că “ceilalți” continuă să fie ceilalți.

Vă mulțumesc!

Autorul articolului: Valentín Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

BERLIN

EL MURO QUE DERRIBÓ MOSCÚ

ZIDUL 3Demolición del Muro de Berlín

Don Juan Mª Atutxa, Dª Irune Zuluaga,… , señoras y señores,

Evidentemente, estoy hablando del muro de Berlín. Pero, lo hago 30 años después de uno de los acontecimientos más impactantes del siglo XX y son dos las cosas – el largo lapso de tiempo transcurrido y la memoria mediática – que me obligan a hacer, ahora, un relato herético del caso. Porque al muro de Berlín no lo derribaron los alemanes orientales, hartos del comunismo, ni tampoco la propaganda occidental, exhibiendo las abundancias del capitalismo, sino las angustias de un estalinismo agonizante.

Como fui uno de los testigos “de primera fila” de aquél acontecimiento y de aquella época, voy a repasar, en cuatro zancadas, la historia del más famoso trozo de la extinta frontera interberlinesa, para situarla en su auténtico contexto. Y es que el paso del tiempo y los apriorismos políticos generan fácilmente visiones aberrantes de la Historia.

Para empezar, la caída del muro berlinés y la consecuente unificación alemana no fueron sucesos alemanes, sino soviéticos. Fueron ventas del Kremlin para tratar de salvar in extremis la URSS y el estalinismo de la bancarrota. Por cierto, entonces y ahora se ha hablado de reunificación, pero, no hubo tal cosa. La Alemania unida de hoy en día no tiene en absoluto las fronteras que tuvo el III Reich antes de la II Guerra Mundial.

El comunismo estalinista llevaba lustros agonizando. Por razones económicas, evidentemente. Pero también, y en no menor medida, porque el monopolio satrápico del poder instaurado por Stalin había anquilosado el Estado hasta la agonía. Cuando Andropov asumió la secretaría general del Partido, esto era una evidencia para la minoría dirigente; una evidencia, pero no una angustia. El país podía seguir decayendo durante decenios sin entrar en coma, y Andropov le planteó al Politburó la disyuntiva del riesgo de una reforma profunda del sistema y del Estado para devolverles la viabilidad o apostar por la continuación del lento declive dentro del inmovilismo. Y el Politburó, copado por los ancianos héroes de la revolución bolchevique y la II Guerra Mundial, optó por el continuismo.

Una de las muchas cosas que no previó el Politburó al iniciarse la “guerra fría” fue la carrera armamentista desencadenada por el presidente Reagan y que precipitó la quiebra de la Unión Soviética. Esta crisis financiera era angustiosa, porque la falta de dinero venía a coincidir con el desgaste humano de un sistema que anteponía la lealtad a la capacidad, al tiempo que se distanciaba cada vez más del pueblo. Gorbachov asumió la secretaría general del Partido consciente de todos estos problemas, pero creyó equivocadamente que si resolvía como fuera la crisis financiera, la crisis intrínseca del sistema se resolvería por sí sola o con unas pocas reformas. Al mundo entero se le vendió en cambio este proyecto con dos etiquetas que hicieron furor en su momento: “Glasnost” y “Perestroika”.

GORBACIOV 2Mijaíl Gorbachov

Pero, Gorbachov tenía poco que vender. Fuera de materias primas, la URSS no exportaba más que ideología… y esa no daba un céntimo. Así que echó mano de fantasía y psicología política y puso en venta la República Democrática Alemana, la RDA. No sólo era el país más rico del Pacto de Varsovia, era sobre todo el único territorio no ruso que se podía vender. Porque el ricacho de la época – la República Federal de Alemania – tenía la unificación como razón política de ser – figuraba en su Constitución – y, sobre todo, tenía el dinero suficiente como para pagar un alto precio por ella.

Claro que si la idea era buena y factible desde el punto de vista ruso, no por ello era fácil. El Gobierno alemán del canciller Kohl asumió enseguida la iniciativa del Kremlin, pero fue el único. La oposición parlamentaria alemana veía con malos ojos la operación; y aún más, Gran Bretaña y Francia. Los socialdemócratas germanos se negaban porque consideraban precipitado el plan y porque temían que la unificación eternizaría en el poder a los cristianodemócratas. Y en el mundo comunista abundaron los comunistas que consideraba que el plan era suicida, pero escasearon los que tenían el valor de decirlo públicamente.

Paris y Londres veían con temor la reaparición en Europa de una Alemania de 80 millones de habitantes que pondría en peligro el equilibrio de poderes en la Unión Europea y elevaría su protagonismo en la OTAN.

También en el mundo comunista surgió, al final, una oposición desesperada, tanto en Moscú, como en Bucarest y el Berlín Oriental. A esta oposición ultra ortodoxa comunista no le inquietaba mucho la unificación alemana, pero sí le espantaban “glasnost” y “perestroika”. A la vieja guardia del Kremlin, al igual que a Honecker y a Ceausescu, las reformas profundas le parecían un suicidio. Todos ellos estaban convencidos de que no había dictadura en el mundo que resistiera reformas de ese calibre.

Los acontecimientos que generaron la política de Gorbachov acabaron dándoles la razón a los anti reformistas. Pero, ni la vieja guardia soviética, ni Ceausescu, ni Honecker tenían poder suficiente para contrarrestar al nuevo Gobierno ruso. La oposición soviética fue acallada como siempre, sin estridencias. Pero, las rebeldías abiertas de los comunistas germanorientales y rumanos tenían que ser castigadas. Con “glasnost” y “perestroika” o sin ellas, la hegemonía absoluta del Kremlin en el mundo comunista debía seguir. Ceausescu fue eliminado con una sangrienta revolución popular teledirigida desde el Kremlin. Y Honecker sufrió una doble erosión. Por un lado, el de una protesta popular que súbitamente era tolerada por la policía y, aún más, por las tropas rusas de ocupación. Y por otro lado, los germanorientales fieles a Moscú en el propio Partido Comunista alemán también socavaban el poder de Honecker dentro del Politburó y del Gabinete. Y tuvieron su premio, ya que no tardaron en tomar las riendas del Gobierno de la RDA.

De la implicación rusa en el desmontaje de Honecker da fe el enfrentamiento del jefe de la policía de Leipzig con el comandante de las tropas soviéticas estacionadas en esa ciudad. La metrópoli sajona se había erigido en el ariete del reformismo y cada semana los “aperturistas” organizaban al grito de “¡Nosotros somos el pueblo!” manifestaciones masivas en pro del aperturismo. Honecker, que se veía cada día más débil y solo, ordenó, pocas semanas antes de la caída del muro, que la policía reprimiera las manifestaciones de Leipzig, aunque fuera a tiro limpio. Y ese viernes, los agentes recibieron balas de verdad para sus armas.

Después de que Honecker diera esa orden, el jefe local de la policía fue convocado en el despacho del general ruso que mandaba las tropas de la zona quien le dijo algo muy parecido a: “Mis tropas van siempre armadas con balas de verdad y desde hoy tienen orden de disparar contra sus agentes si éstos disparan contra la población civil.” Ese viernes, no se hizo disparo alguno en Leipzig, pero, el matrimonio Honecker trazó ya sus planes de fuga a Chile.

Todo el orbe eurocomunista estaba en ebullición y los síntomas de descomposición del estalinismo las notaba hasta el más lerdo. Pero, era una ebullición y no una demolición. Gorbachov y Kohl – que ya se habían puesto de acuerdo en las contraprestaciones financieras que iba a dar la RFA por la unificación – eran conscientes de que el ambiente favorable a esta operación podría invertirse en cualquier momento. Meses más tarde, el canciller Kohl declaró que lo que él llamaba “la ventana de la unificación” solo estuvo abierta una semana.

En esta semana Gorbachov y Kohl se impusieron a sus detractores, pero ni el uno ni el otro lograban superar las reticencias franco-británicas. Fue la presión de los Estados Unidos – siempre partidarios de la simplificación – la que acabó con ellas, haciendo realidad un acontecimiento que un año antes habría sonado en todo el mundo a quimera pura.

Tengo que señalar que si yo hablo aquí de una venta rusa de la Alemania Oriental a la Federal; en realidad fue una transacción muy sui generis. Gorbachov impuso muchas condiciones a Kohl, todas encaminadas a perpetuar buena parte de la herencia comunista del país y a salvaguardar muchas carreras políticas. Eso explica las arduas negociaciones inter-alemanas para el tratado de unificación y las piruetas políticas de primera hora que se registraron en la nueva Alemania. Vistas con la perspectiva de seis lustros, resulta evidente que estas piruetas eran los estertores de un mundillo político de la RDA que no había tenido pasado ni iba a tener futuro…si se exceptúa a la señora Ángela Merkel. Pero, para los espectadores de aquellos días – entre los que me cuento, puesto que estaba en primera fila como corresponsal de “La Vanguardia” en Bonn – todo eso era un fascinante espectáculo de arribismo, megalomanía y rencor. Incluso, de más arribismo que de rencor.

Es evidente hasta la saciedad que en la RDA había también una enorme presión psicológica. A causa de la comunidad idiomática, la proximidad física –una proximidad agravada por el ingente número de visitas particulares de los alemanes federales a sus familiares del este – y la captación de los programas de TV y radios occidentales, los germano orientales ansiaban más que soñaban con gozar de un nivel de vida similar. Lo que empezó como un chascarrillo de que en la división de Alemania los occidentales se quedaron con el capital y los comunistas con Marx parecía ahora una realidad sangrante. En el Este ansiaban cambiar a Marx por el capital.

ZIDUL 4

Demolición del Muro de Berlín

En vísperas de la caída del muro yo hice mi microscópica encuesta demoscópica en la RDA. Los aires gorbachevianos de cambio imperaban en el país y yo preguntaba a diestro y siniestro

¿ Qué queréis ?

E invariablemente se me respondía:

¡ Vivir como ellos !

Con la unificación, lo que muchos alemanes a uno y otro lado del muro entreveían o simplemente intuían iba a ratificarse muy pronto. Me refiero a que si el muro había desaparecido físicamente – hoy quedan un par de pedazos como lúgubre testimonio -, mentalmente sigue estando allí. Y económicamente, también. La auténtica unificación de Alemania requerirá aún una o dos generaciones. Porque hoy en día son demasiados los alemanes que siguen distinguiendo entre los de allá y los de acá. Con el agravante de que la discriminación es mutua y la diferencia de nivel de vida, patente.

En parte, esta situación era y es inevitable. Económica y técnicamente el potencial fabril de la RDA era muy inferior a la industria de la RFA. Y cuando se consumió la unificación, casi todas las empresas orientales fueron adquiridas por las occidentales, que – con un criterio muy lógico – enviaron a su personal de confianza para dirigir las nuevas propiedades. Los gerentes y técnicos de antes pasaron a cargos de segunda fila y se quejaron enseguida, y muy amargamente, de que eran víctimas de una colonización de Alemania por alemanes… del oeste. Aún hoy en día los salarios en los territorios de la antigua RDA son un 30% más bajos que los de la parte occidental. Con el agravante de que la productividad de las empresas germano-orientales también es muy inferior a la de las occidentales.

A corto plazo, la situación empresarial se agravará todavía más porque el desnivel salarial entre los dos sectores alemanes ha provocado una migración al oeste de los trabajadores mejor preparados y, dentro de poco, el 30% de los asalariados de esos territorios se jubilará sin que haya perspectivas de reemplazo. Ya hoy en día hoteles, clínicas y asilos buscan en los países del Este europeo cocineros, camareros, enfermeros y médicos y no terminan de cubrir todas las plazas.

Pero, creo yo, en mayor parte esta discriminación ha sido la consecuencia de la velocidad de todo el proceso de unificación. Las ideas y los hábitos son sumamente sedentarios; se adaptan mal y de mala gana a los cambios. Y no digamos, cuando los cambios son forzosos.

Lo ilustraré con una anécdota personal. Tres años después de la unificación, fui con mi hermana y su marido a la ciudad de Weimar de vacaciones. Mi hermana agarró allá una gripe muy fuerte y la médica que visitó le recetó unos fármacos. Yo fui a la farmacia a comprárselos y pedí los específicos occidentales equivalentes que conocía de la RFA. Lo hice inconscientemente, víctima también de ese sedentarismo de los hábitos y las ideas: si los fármacos eran occidentales, pensé, seguro que serían mejores.

Cuándo el farmacéutico oyó mi pedido, me dijo:

“Ah, sí; eso es lo que venden en la RFA. Pero, aquí, nos medicamos con los fármacos de aquí; los de allá no los tenemos. ¿Quiere usted los nuestros ?”

Los quise por falta de alternativa y mi hermana se curó la gripe tan deprisa o despacio como le ocurría en la “otra Alemania”.

La velocidad de los cambios – en Alemania acaparaba la atención la unificación, pero, en el mundo, fue la desaparición del comunismo estalinista lo que cambió drásticamente todos los escenarios políticos, excepto el de Corea del Norte – fue excesiva también para el Gobierno y los habitantes de la RFA. Gran parte de estos últimos aceptó a regañadientes un incremento general del 10% de los impuestos para afrontar los gastos de la unificación. Además, los sectores más desfavorecidos de la sociedad germano-occidental consideraron un abuso que los habitantes del Este recibieran un trato preferente a la hora de tener beneficios sociales, desde viviendas baratas, hasta subsidios de todo tipo.

En cuanto al Gobierno de Kohl, tardó pocos meses en darse cuenta de que, si quería que su política se aplicara de verdad en los nuevos territorios, tenía que apoyarse en la vieja Administración comunista. Con lo cual, los alemanes orientales que más habían sufrido durante el comunismo veían como  los burócratas rojos de antaño eran ahora demócratas de toda ley y seguían mandando cómo antes.

KOHL 2Helmut Kohl

Hoy en día, las cosas han cambiado algo en la Alemania unificada, pero ese algo es más bien poco. Ha cambiado y está cambiando el escenario político y la infraestructura. Pero, las izquierdas radicales y las nostálgicas tienen aún hoy sus bastiones en el este del país y la riqueza de Alemania hay que seguirla buscando en el oeste. También están en el oeste los centros de poder, de las finanzas y de la intelectualidad.

Y en ambos lados – en el Este y en Oeste – sigue viva la conciencia de que “los otros” siguen siendo otros.

Muchas gracias.

Valentín Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com    

y  Valentín Popescu.

VALENTIN POPESCU

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

O GAURĂ NEAGRĂ NUMITĂ AFGANISTAN/UN AGUJERO NEGRO LLAMADO AFGANISTÁN

21 martes May 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Afganistán, Irán, Rusia, talibani, Trump

AFGANISTAN 6Trupe americane în Afganistan

O GAURĂ NEAGRĂ NUMITĂ AFGANISTAN

Situația din Afganistan este azi, după 40 de ani de război neîntrerupt, mai sumbră ca niciodată. Pe de o parte, din punct de vedere militar și social, talibanii s-au statornicit la fel sau chiar mai mult decât înainte de atentatele contra turnurilor gemene din New York, pe de alta, președintele Trump a lăsat să se afle că vrea să retragă trupele americane din această țară asiatică, înainte de alegerile prezidențiale de anul viitor.

Dacă acest lucru se confirmă în 2020, Afganistan se va afla într-o situație haotică aproape fără ieșire. Talbanii sunt divizați între ei, atât politic și confesional, cât și după vârstă; unii, mai ales tinerii, visează să continue lupta pentru a forma un emirat islamic, iar alții visează o pace și o democrație, mai mult sau mai puțin, de tip occidental. Societatea afgană, la rândul ei, se aseamănă mai mult cu societatea tribală de la începuturile Evului Mediu, decât cu vreun model occidental. Iar acum, în loc să fie obiectul unei competiții ruso-americane ca la sfârșitul secolului trecut, este scena unor lăcomii internaționale multiple: rusă, iraniană, pakistaneză, indiană, saudită și americană… cu toate că, aceasta din urmă scade vertiginos. Panorama aceasta îngrijorătoare e completată de o situație economică deplorabilă.

AFGANISTAN 1

O analiză a situației afgane din punct de vedere regional va fi la fel de negativă. Importanța strategică a Afganistnului este evidentă (pentru arme, pentru comerț și pentru traficul cu opiacee) și luptele pentru controlul acestei zone pot destabiliza ușor tot nordvestul asiatic.

Soluții? Adevărate și pe termen scurt, niciuna. Societatea afgană nu dispune de structuri, bogății și densitate demografică suficientă pentru ca niște acorduri între câțiva „seniori ai războiului” să se poată aplica în toată țara. Iar cei puternici care hotărăsc politica mondială sunt prea puțin dispuși să se înțeleagă între ei asupra Afanistanului pentru a se angaja deplin – adică prin sânge, foc și fluvii de capitaluri – în recuperarea acestei țări.

AFGANISTAN 5

Pe termen lung și cu mult noroc, soluția cea mai probabilă este cea dintotdeauna: o îmbogățire treptată, o pacificare treptată (cu inevitabilele căderi episodice) și deplasarea atenției internaționale spre alte scene ale lumii.

Desigur aceasta din urmă, împreună cu criza irano-americană, pare a fi un remediu chiar mai rău decât boala însăși…

Autorul articolului: Valentín Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

AFGANISTAN 4

UN AGUJERO NEGRO LLAMADO AFGANISTÁN

AFGANISTAN 7Tropas norteamericanas en Afganistán

La situación afgana es hoy, tras 40 años de guerra ininterrumpida, más sombría que nunca. Porque, mientras militar y socialmente los talibán se han afianzado tanto o más que antes de los atentados contra las torres gemelas de Nueva York, el presidente Trump ha dejado saber que quiere retirar las tropas estadounidenses del país asiático, antes de las presidenciales del año próximo.

Y si esto se confirmase el año 2020, el Afganistán se hallaría en una situación caótica casi insoluble. Los talibán están divididos entre ellos, tanto política y confesionalmente, como por edades; unos – ante todo, los jóvenes – sueñan con continuar la lucha para alcanzar un emirato islámico y otros, con la paz y una democracia más o menos occidental. La sociedad afgana, por su parte, sigue siendo más parecida a la tribal de comienzos de la Edad Media que a cualquier modelo occidental. Y ahora, en vez de ser objeto de una competición ruso-estadounidense como a finales del siglo pasado, es escenario de apetencias internacionales múltiples: rusa, iraní, pakistaní, india, saudí y norteamericana… aunque ésta mengua vertiginosamente. El aterrador panorama se ve rematado por una situación económica deplorable.

AFGANISTAN 3

Un análisis de la situación afgana desde un punto de vista regional es igualmente negativo. La importancia estratégica del Afganistán es obvia (para las armas, como para el comercio o el tráfico de opiáceos) y las pugnas por controlarla pueden desestabilizar fácilmente todo el noroeste asiático.

¿ Soluciones ? Auténticas y a corto plazo, ninguna. A la sociedad afgana le faltan estructuras, riqueza y densidad suficientes para que unos acuerdos entre unos cuantos “señores de la guerra” se puedan aplicar a todo el país. Y los poderosos de la política mundial están tan poco dispuestos a entenderse entre ellos sobre el Afganistán como a comprometerse a fondo – es decir a sangre, fuego y ríos de capitales – en la recuperación del país.

AFGANISTAN 2

Y a largo plazo y con mucha suerte, la solución más probable es la de siempre: un enriquecimiento paulatino, una pacificación también paulatina (con los inevitables retrocesos episódicos) y el desplazamiento de la atención internacional hacia otros escenarios.

Claro que esto último, y a la vista de la crisis irano-estadounidense, parece un peor remedio que la enfermedad…

Valentín Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com    

y  Valentín Popescu.

VALENTIN POPESCU

 

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ROMÂNIA (I)

14 martes May 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Biserica Unit[ cu Roma, Blaj, catoliism, greco-catolici, ortodoxie, Papa Francisc, Roma, Române şi Papa Ioan Paul al II-lea, uni'i

PAPA FRANCISC 1

Motto-ul vizitei Papei Francisc în România: „Să mergem împreună!”

Papa Francisc va efectua o vizită în România, între 31 mai și 2 iunie 2019. Motto-ul ei: „Să mergem împreună!”

Francisc, cunoscut ca un papă al … periferiilor, a declarat că în vizita sa în România „nu-și propune decât să întâlnească și să cunoască alți pelerini de la periferia geografică a unui spațiu european în căutare de speranță, credință și unitate”.

El ne vizitează țara la 20 de ani după ce a vizitat-o Papa Ioan Paul al II-lea, astăzi deja Sfântul Ioan Paul al II-lea.

Caracterul acestei vizite este multiplu:

– este o vizită oficială de stat, deoarece vine în calitate de șef al Statului Vatican, și va fi primit în această calitate de președintele României și de primul ministru al guvernului român.

– este o vizită apostolică și ecumenică: va avea o întâlnire cu Întâi-stătătorul Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Daniel, și va rosti un discurs în fața Sinodului BOR.

– este un pelerinaj: va vizita și se va ruga în Catedrala Mântuirii Neamului din București; va oficia o liturghie în Catedrala Catolică Sfântul Iosif din Capitală și o liturghie la sanctuarul marian de la Șumuleu-Ciuc.

– este o vizită de sfințire, deoarece va beatifica, pe Câmpia Libertății de la Blaj, sediul istoric al Bisericii Române Unită cu Roma, șapte episcopi greco-catolici români, martiri, care au murit în închisorile comuniste: Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu.

PAPA FRANCISC 4

Aceasta va fi cea de a 30-a călătorie apostolică internațională a Papei Francisc. A vizitat, până acum, 42 de țări de diferite credințe și religii, creștine, musulmane, budiste etc.: 14 din Europa, 12 din Asia, 11 din America, 5 din Africa.

Iar, România, țară majoritar ortodoxă, va fi cea de a 43-a.

Vizita sa în România a fost precedată de o vizită de două zile în Bulgaria (5-6 mai, sub moto-ul: Pacem in terris/Pace pe pământ) și de o vizită de o zi în Republica Macedonia de Nord (7 mai, sub motto-ul „Nu te teme, turmă mică!”), de fapt un pelerinaj la Memorialul din Skopje  al Sfintei Tereza de Calcutta – „maica săracilor”.

Scopul acestor vizite… la periferia Europei ? Transmiterea unui mesaj și a unei rugăminți, în favoarea migranților: Bulgaria și Macedonia de Nord „să-şi deschidă inimile în faţa străinilor”.

 Cine este Papa Francisc?

Numele de mirean al Papei este Jorge Mario Bergoglio. S-a născut în Buenos Aires, Argentina, la 17 decembrie 1936, într-o familie modestă de italieni.

Înainte de a fi preot, tânărul Bergoglio a fost operator chimist.

La 21 de ani, în 1957, se înscrie la un Seminar teologic și devine iezuit – intră în Compania lui Iisus (fondată, în 1534, de bascul-spaniol, Ignacio de Loyola).

A fost hirotonit preot, în 1969, la vârsta de 33 de ani.

Ca episcop, Jorge Mario Bergoglio a fost un ierarh plin de smerenie, care îndemna preoții să iasă spre periferiile orașelor, spre cartierele sărace. A ținut slujbe pentru prostituate, a vizitat închisori. Și-a câștigat faima de a fi episcopul săracilor.

A dus o viață simplă: a renunțat la palatul episcopal, preferând să locuiască într-un mic apartament, a renunțat la limuzină și șofer, și a folosit transportul public. Își gătea singur mâncarea.

Îi plac opera, tangoul și…fotbalul. Este suporter și membru simplu al Clubului Atlético San Lorenzo de Almagro din Buenos Aires.

Vorbește curent spaniola și italiana. Desigur, cunoaște și citește în limbile clasice, latină și elină, dar, și în alte limbi moderne.

A urcat în ierarhia ecleziastică, devenind arhiepiscop și cardinal.

CARDINALUL BERGOLIO 2008Foto: Cardinalul Bergoglio în 2008: Basílica de Nuestra Señora de Luján, Buenos Aires, Argentina

La vârsta de 75 de ani, a vrut să se retragă, conform Dreptului Canonic. A așteptat să fie numit succesorul său în funcția de arhiepiscop. Avea deja rezervată o încăpere într-un cămin-azil pentru preoți bătrâni. Urma să-și ducă restul vieții în evlavie și rugăciune.

CARDINALUL BERGOLIO 2010Foto: Cardinalul Bergoglio, în 2010

Însă, destinul său avea să fie puțin… diferit!

La împlinirea acestui destin, a avut o contribuție decisivă un ierarh cubanez, Jaime Ortega.

Cardinalul Jaime Ortega, arhiepiscopul Havanei, chiar înainte de a se ține conclavul pentru alegerea unui nou Papă (Papa Joseph Ratzinger tocmai renunțase la această funcție), a făcut cunoscută o prelegere a lui Jorge Mario Bergoglio, despre sarcinile imediate care se aflau în fața Bisericii Catolice.

Prelegerea avea patru puncte:

Biserica este chemată să vină spre periferii, nu numai geografice, ci și existențiale: cele ale misterului păcatului, ale durerii, nedreptății, ale ignoranței și renunțării la religie, ale gândirii, ale oricărei mizerii.

În cel de al doilea punct, se semnalează că Biserica a devenit o instituție „autoreferențială”, care se privește doar pe ea însăși, ori acest lucru o îmbolnăvește (una Iglesia centrada en sí misma, una tendencia que enferma a la institución).

În cel de al treilea punct, Bergoglio atrage atenția: atunci când este autorefențială, Biserica, fără să-și dea seama, crede că are propria ei lumină… făcând loc unui rău foarte grav, cum este mondenitatea spirituală. (La Iglesia, cuando es autorreferencial, sin darse cuenta, cree que tiene luz propia… y da lugar a ese mal tan grave que es la mundanidad espiritual).

Ultimul punct arată cum ar trebui să fie un Papă actual: un om care, din contemplarea lui Iisus Hristos… să ajute Biserica să iasă din sine spre periferiile existențiale (un hombre que, desde la contemplación de Jesucristo… ayude a la Iglesia a salir de sí hacia las periferias existenciales)..

În ziua de 13 martie 2013, Cardinalul Bergoglio a fost ales Papă.

A dorit ca numele său de Pontif să fie Francisc, în onoarea sfântului Francisc de Assisi (1181-1226), cel care a fondat  ordinul care îi poartă numele:franciscan, un ordin al călugărilor atotsmeriți și atotsăraci !

Papa Francisc avea să spună ziariștilor că-și dorește o Biserică săracă pentru săraci (una Iglesia pobre y para los pobres).

Pentru Sanctitatea Sa, sfântul Francisc de Assisi a fost și rămâne un om al sărăciei, al păcii, care iubește și păzește Creația (Para mí es el hombre de la pobreza, el hombre de la paz, el hombre que ama y custodia la Creación).

Un Papă unificator: un iezuit care trăiește ca un franciscan !

STEMA PAPEI FRANCISC

Foto: scutul și emblema Papei Francisc, cu motto-ul:  Miserando atque eligendo/S-a îndurat de el și l-a ales (din Omilia 21 a lui Beda Venerabilul despre alegerea vameșului Matei ca ucenic).

Titlul său complet, foarte rar folosit, este: Sanctitatea Sa, Papa Francisc, episcop al Romei, Vicar al lui Hristos, urmaș al celui dintâi dintre Apostoli, Pontifex suprem al Bisericii Universale, primat al Italiei, arhiepiscop și mitropolit al provinciei romane (Roma), suveranul statului Vatican, slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu.

Însă, tratamentul oficial obișnuit al Papei este: Sanctitatea Sa, Papa Francisc, episcop al Romei.

Altă formulă folosită este: Sfântul Părinte – Santo Padre (în italiană, spaniolă și portugheză).

De obicei, numele „se traduce” în limbile locale: Franciscus, în latină; Francesco, în italiană; Francisco, în spaniolă și portugheză; François, în franceză; Francisc, în română.

Pontificatul Papei Francisc se caracterizează printr-o opțiune preferențială pentru săraci și prin angajamentul de a dialoga cu persoane de diferite origini și credințe.

PAPA FRANCISC 5

În loc să locuiască în Palatul Apostolic al Vaticanului, Papa stă în Casa Sfintei Marta, un edificiu în care sunt găzduiți cardinalii când vin la Roma.

Are numeroase inițiative pentru a reforma Curia Romană (instituțiile care conduc Vaticanul), în domeniile economiei și finanțelor; administrație, tribunalele ecleziastice și dreptul canonic; sănătate, laicat și familie. A adus soluții pentru transparența finanțelor Vaticanului; pentru coerența între misiunea de evanghelizare și activitatea economică; pentru reducerea birocrației și eficiența comunicării. Și, mai ales, a început lupta împotriva pedofiliei și abuzurilor și pentru protecția minorilor și a migranților.

Papa Francisc, Coreea de Sud, 2014

Beatificări și Canonizări 

Papa Francisc a beatificat sau a canonizat aproape 900 de persoane, depășind recordul Papei Ioan Paul al II-lea, care a beatificat sau canonizat 482 de catolici.

Menționăm că beatificarea este prima etapă în recunoașterea sfințeniei unei persoane. În limbajul ortodoxiei un beatus/o beata ar fi un prea-fericit sau o prea-fericită, în timp ce canonizarea este recunoașterea deplină a lui beatus/beata drept sfânt sau sfântă.

PAPA FRANCISC CANONIZÂND

Papa Francisc canonizându-i pe  Ioan al XXIII-lea și Ioan Paul al II-lea.

Momente mai importante din istoria relațiilor românilor cu Roma și cu întâi-stătătorii catolici:

  1. În secolul al XIII-lea, Ioniță Caloian, cel mai mic dintre frații Asan, care au domnit la sud de Dunăre, a avut un interesant schimb de scrisori cu Papa Inocențiu al III-lea. În 1202, Caloian i-a cerut Papei să-l recunoască ca împărat, la fel cum fuseseră mai înainte Simeon I, Petru I și Samuil. Papa, însă, l-a umilit: i-a trimis o coroană regală și nu una imperială, cu titlul rex Bulgarorum et Blachorum/Regele Bulgarilor și Valahilor. Un împărat din Occident urma să fie instalat la Constantinopol de Cruciada a IV-a, în 1204, în persoana lui Balduin I (principe de Flandra). Balduin… cel care a vrut să împărățească asupra intregului teritoriu care a aparținuse cândva Imperiului Bizantin. Ioniță Caloian l-a învins, însă, pe Balduin, în bătălia de la Adrianopol, în 1205 și l-a făcut prizonier; Balduin avea să moară în închisoare la Târnovo.
  2. Unirea unei părți a Bisericii Ortodoxe din Transilvania cu Roma: Biserica greco-catolică (1698). Ea a fost o idee a austriecilor, și nu a autorităților maghiare. Deznaționalizarea românilor ardeleni – aflați sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar – s-a dovedit a fi foarte dificilă, de fapt, imposibilă. Ardealul a rămas, atunci, fără boieri, deoarece aceștia au fost obligați să aleagă: ori treceau la catolcism, ori își pierdeau averile. Unii au ales sărăcia, alții au acceptat deznaționalizarea. Spre deosebire de românul de rând care a rămas ortodox. Austriecii, mult mai… diplomați decât autoritățile maghiare, au intrat în legătură cu câțiva ierarhi români și le-au propus: Domnilor, rămâneți ortodocși, vă păstrați intacte credința și obiceiurile, dar singurul lucru pe care v-il cerem (ulterior s-au tot adăugat alte pretenții!) este să-l recunoașteți ca întâi-stătător pe Papă ! Ierarhii au cerut, în schimb, acces la cultură și bunăstare. Adică, preoții români să poată studia la Viena și la Roma, și să nu mai fie deposedați de averi. Așa a reapărut o mică boierime, o clasă de români înstăriți și foarte culți, care, studiind la Roma, au văzut Columna lui Traian și au avut acces la biblioteci, unde aveau să-și redescopere latinitatea și identitatea națională. Manevra abilă a austriecilor a avut, însă, un nesperat efect contrar: românii uniți cu Roma au devenit aprigi apărători ai românismului. Merite: uniții au fost cei care au generat fenomenul Școlii Ardelene (iluminismului românesc), o mișcare de emancipare socială, politică și culturală care a produs valoroase documente și lucrări de istorie și lingvistică : acestea au lămurit definitiv apartenența noastră la familia latină, romanică a popoarelor europene. De pildă, ei au introdus alfabetul latin în scrierea limbii române.  Școala Ardeleană a înlăturat haina grea a slavonismului, care a apăsat timp de un mileniu asupra culturii și spiritualității românești, privându-le, printre altele, de fenomenul Renașterii, manifestat în tot restul Europei Centrale și Occidentale, în secolele XV și XVI. Uniții au avut un rol determinant în momente hotărâtoare ale istoriei noastre, în 1848, dar, mai ales, în 1918, anul Marii Uniri.  Reproșuri: uniții au fost priviți tot timpul de românii ortodocși cu teamă și neîncredere, ca unii care „au trădat ortodoxia”.  După instaurarea comunismului de către trupele sovietice, Biserica Unită cu Roma a fost desființată: la 1 decembrie 1948 s-a decretat unirea Ritului bizantin al Bisericii Romano-catolice cu Biserica Ortodoxă Română.  Cei care nu au acceptat această unire au fost întemnițați, torturați și exterminați.   Iar, după 1989, noua putere a dat Decretul-Lege nr. 9 din1989, prin care se autoriza și recunoștea, din nou, în mod oficial, Biserica greco-catolică în România.
  3. Mult mai aproape de zilele noastre: Papa Karol Józef Wojtyła – Ioan Paul al II – întotdeauna aducea daruri în vizitele apostolice și ecumenice pe care le făcea. În timpul vizitei sale în țara noastră, acum 20 de ani, el a numit România – Grădina Maicii Domnului. Liturghia comună – doar un segment, nu o întreagă liturghie ! – a Papei cu Patriarhul României din acea vreme, Teoctist, în timpul căreia, Woityla a spus Sfântul Duh, și nu Sfântul Spirit, așa cum spun catolicii și uniții, a uimit și s-a dovedit a fi un sprijin pentru ortodoxia română. Un Papă catolic și un Patriarh ortodox slujind împreună – au convins autoritățile laice și ecleziastice din țările catolice să dea găzduire în bisericile lor românilor pentru a oficia liturghia ortodoxă, și chiar aprobare pentru ca românii să-și ridice propriile lor biserici. A fost un Papă respectat și iubit de români, catolici sau ortodocși, deopotrivă.

Va urma…

PAPA IP II ȘI TEOCTISTPatriarhul Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române şi papa Ioan Paul al II-lea în 1999.

PAPA IP II, TEOCTIST, E. CONSTANTINESCUPapa Ioan Paul al II –lea alături de președintele Emil Constantinescu și patriarhul Teoctist.

IP AL II LEA ȘI TEOCTISTPatriarhul Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române şi Papa Ioan Paul al II-lea în 1999.

 

AUTOR: ARIADNA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

ALGERIA ÎȘI SCHIMBĂ STĂPÂNUL/ARGELIA CAMBIA DE AMO

12 domingo May 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Abdelaziz Bouteflika, Africa, Ahmed Gaïd Salah, Khalde Nazer, Liamine Zeroual, politică, potentat, Said Bouteflika

ALGERIA 2

ALGERIA ÎȘI SCHIMBĂ STĂPÂNUL

Algeria și-a obținut independența (1962) prin foc și sânge, la un preț enorm, pentru care plătește și acum un enorm tribut politic. Căci, cu toate că este independentă, încă nu a reușit să fie într-adevăr și liberă, deoarece puterea continuă să fie un monopol în mâinile militarilor.

Abdelaziz y Said BouteflikaAbdelaziz și Said Bouteflika

Mai bine zis, în mâinile potentaților din structura militară. Iar, în ziua de azi, aceștia nu mai sunt camarila – „clanul Bouteflika” cum li s-a spus în Algeria – clan care a domnit în țară mai mult de un sfert de secol. Acum, în fruntea clanului militar care stăpânește țara se află șeful Marelui Stat Major – generalul Ahmed Gaid Salah. Stăpânește, dar nu suficient pentru a nu se teme de o contralovitură din partea celor care au fost înlăturați de la putere.

Ahmed Gaíd Salah 1Ahmed Gaid Salah

Și astfel, prevăzător, Gaid Salah a ordonat, de curând, arestarea a trei oameni grei din regimul anterior. Este vorba de Said Bouteflika, fratele mai mic al fostului președinte, Abdelaziz Bouteflika, cel care deținea de fapt puterea până la izbucnirea protestelor stradale, fostul ministru al apărării, Khalde Nazer, precum și predecesorul lui Abdelaziz Bouteflika, Liamine Zeroual. Au mai fost arestați încă doi ofițeri superiori din serviciul secret. Toți cei cinci sunt acuzați că au conspirat pentru a da jos ierarhia militară superioară, în vederea restaurării regimului anterior.

Liamine ZeroualLiamine Zeroual

Autorul articolului: Valentín Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

ARGELIA CAMBIA DE AMO

ALGERIA 1

Argelia logró su independencia (1962) a sangre y fuego y aún está pagando por ello un enorme tributo político. Porque si bien logró ser independiente, no ha logrado todavía ser realmente libre, el poder sigue siendo un monopolio del Ejército.

Said BouteflikaSaid Bouteflika

O, mejor dicho, de los hombres fuertes de la estructura militar. Y hoy en día estos últimos ya no son la camarilla – “el clan Bouteflika” dicen en Argelia – que imperó en el país cerca de 25 años. En la actualidad, el clan militar que manda en el país está encabezado por el jefe del estado mayor – el general Ahmed Gaíd Salah. Manda, pero no tanto como para no tener miedo de un contragolpe de los derrocados.

Ahmed Gaíd Salah 2Ahmed Gaid Salah

Y así, para curarse en salud, Gaíd Salah ordenó, hace poco, la detención de tres pesos pesados del régimen anterior. Se trata de Saíd Bouteflika, hermano menor del expresidente  Abdelaziz Bouteflika y auténtico detentor del poder hasta el estallido de las protestas callejeras, así como ex ministro de Defensa, Khalde Nazer, y el antecesor de Abdelaziz Bouteflika, Liamine Zeroual. También han sido detenidos dos altos mandos del servicio secreto. A los cinco se les acusa de conspiración para deponer la cúpula militar y restaurar el régimen anterior.

Valentín Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.

VALENTIN POPESCU

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

Politica vacilor slabe/Política de vacas flacas

05 domingo May 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

America, SUA, Trump

TRUMP 1

Politica vacilor slabe          Washington, Diana Negre

O privire panoramică asupra politicii externe a SUA, de la căderea zidului Berlinului (la sfârșitul anilor 90) încoace, va descoperi o constantă și progresivă micșorare a prezenței militare americane în lume.

Chiar și „războaiele victorioase”, cum au fost cele duse împotriva Irakului, dar și dezastrele cele mai rușinoase – cum a fost debarcarea în Somalia (în 1992) – nu sunt, de fapt, decât jaloane ale acestei micșorări. Ea are două cauze principale: prima, aproape coercitivă, o constituie relativa sărăcire a SUA; iar, a doua, este convingerea că, într-o lume a armelor sofisticate și a generalizării gherilei, prezența militară extensivă nu-și mai are rostul. De fapt, cele două motive devin unul singur: politica de „jandarm al lumii” costă prea mult.

TRUMP 4

Afirmația referitoare la relativa sărăcire trebuie înțeleasă într-o viziune globală a lumii. Copleșitoarea superioritate financiară a SUA asupra celorlalte națiuni industrializate, care exista la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, s-a redus considerabil în acest răstimp. Și, odată cu această micșorare, a avut loc și o pierdere, pe măsură, a supremației militare. Pentagonului și Casei Albe din secolul al XXI-lea le convine, acum, vechea politică a marilor puteri din secolul al XVIII-lea: delegarea războaielor – inclusiv a războaielor civile – unor puteri mercenare, fie că se numesc ele voluntari kurzi din Siria, mujahedini din Afganistan sau dizidenți față de guvernul turc neo-islamist al AKP.

În cazul Orientului Apropiat, noua politică militară americană se vede foarte clar în Siria. Intervenția a fost, în cea mai mare parte a ei, tehnică (de consiliere) și financiară, și aproape deloc, în privința desfășurării de trupe. Și mai marcată este această inhibiție militară în Libia, unde, atomizarea puterilor faptice (între care, cea a lui Khalifa Haftar, cu toare că este foarte redusă, se dovedește a fi copleșitoare) permite o intervențe cu costuri reduse, fără să pună în pericol viața vreunui cetățean american.

Contrapartida acestei politici „low cost” este că, la fel ca orice lucru ieftin, are o validitate pe termen foarte scurt. Evoluțiile social-politice locale, precum și creșterea protagonismului chinez – rod al vertiginoasei sale îmbogățiri – reduc validitatea rezolvărilor sale „in absentia” la perioade de timp din ce în ce mai scurte. Iar, acest lucru, în politică, la fel ca în viața reală, pe termen lung, poate deveni foarte scump.

AMERICA 2

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

AMERICA 1

Política de vacas flacas   Washington, Diana Negre

TRUMP 2

Una mirada panorámica sobre la política exterior estadounidense a partir de la caída del muro de Berlín (finales de los 90) muestra un constante y progresivo encogimiento de la presencia militar norteamericana en el mundo.

Incluso las “guerras victoriosas”, como las llevadas a cabo contra el Irak, y hasta los descalabros más vergonzosos – como el desembarco en Somalia (1992) – no son, en realidad, más que hitos de ese retraimiento. Y este tiene dos causas principales: una, casi coercitiva, es el relativo empobrecimiento de los EE.UU; la otra, es el convencimiento de que en un mundo de armamentos sofisticados y generalización de la guerrilla ya no tiene sentido la presencia militar extensiva. En realidad, los dos motivos vienen a ser uno sólo: la política de “gendarme del mundo” le sale demasiado cara al país.

Lo del relativo empobrecimiento hay que entenderlo en una visión global del mundo. La abrumadora superioridad financiera de los EE.UU. sobre el resto de las naciones industrializadas que se daba al finalizar la II Guerra Mundial se ha ido reduciendo fuertemente. Y con la reducción de esta diferencia se produjo una pérdida similar de la supremacía armada. Al Pentágono y a la Casa Blanca del siglo XXI le conviene ahora la vieja política de las grandes potencias del siglo XVIII: delegar las guerras – y las guerra civiles – en potencias mercenarias, llámense ahora voluntarios kurdos de Siria, muyahidín del Afganistán o disidentes del gobierno turco neo islamista del AKP.

TRUMP 3

En el caso del Oriente Próximo, la nueva política militar norteamericana se ve claramente en Siria. La intervención ha sido mayoritariamente técnica (asesoramiento) y financiera y casi nula en cuanto al despliegue de tropas. Y aún más acusada es esta inhibición militar en Libia, donde la atomización de poderes fácticos (de los cuales, el de Jalifa Jaftar se perfila como abrumador a pesar de ser muy reducido) permite una intervención de bajo coste y sin poner en peligro la vida de ningún ciudadano estadounidense.

La contrapartida de esta política “low cost” es que, como todo lo barato, tiene una validez muy breve. Las evoluciones sociopolíticas locales y el creciente protagonismo chino – fruto de su vertiginoso enriquecimiento – reducen la validez de las soluciones “in absentia” a periodos de tiempo cada vez más cortos. Y esto, en política como en la vida real, puede resultar a la larga muy caro.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

DIANA

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

TURCIA DANSEAZĂ CU TIGRI/TURQUÍA BAILA CON TIGRES

04 sábado May 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

China, Erdogan, Europa, NATO, Occident, Orient, Patriot, Rusia, SUA, tehnologie, Trump, Turcia

TURCIA 3.jpg.png

TURCIA DANSEAZĂ CU TIGRI

Istoria recentă a Turciei este o adevărată înșiruire de dragoste și despărțiri de Occident; mai ales de despărțiri. Căci, de la reforma într-adevăr revoluționară a lui Atatürk – care, în anii 20 ai secolului trecut, a făcut din Turcia o țară aproape occidentală – și până astăzi, când Erdogan o orientează din nou spre răsărit și spre islamism, toate încercările Ankarei de a se integra în prima lume au fost tot atâtea eșecuri.

Exceptând admiterea ei în NATO, pact militar occidental din care Turcia face parte, lumea atlantică a respins, până acum, toate încercările de apropiere ale Turciei. Franța, Italia și Germania se tem de concurența economică a Turciei, în cazul în care aceasta devine membru plenar al UE; Europa întreagă se îndoiește că aceasta țară va deveni, vreodată, ideologic europeană. Iar acum, culmea!, se îndoiesc de fidelitatea militară a Turciei chiar și SUA.

Occidentul nu a fost capabil să-și imagineze vreo însoțire cu Turcia, și acest lucru poate fi din vina vestului. Însă, din 2003 – când a preluat puterea în Ankara, Erdogan și partiddul său (AKP) – nerăbdarea guvernului și balansarea politico-economică a Turciei dau dreptate turcofobiei occidentale. Dar, și ostilitatea crescândă a Rusiei și Chinei față de Ankara. S-ar putea spune că, în prezent, Turcia dansează cu trei tigri, care au mai multe reproșuri, decât motive reale de a se apropia de această țară.

TURCIA 4

Nimic nu ilustrează mai bine această singurătate diplomatică turcească decât istoria echipamentelor sale de apărare anti-rachetă. Până acum, această sarcină o îndeplineau bateriile americane “Patriot”, în cadrul sistemului militar al NATO. Însă, printre discrepanțele în creștere turco-americane, din cauza alianței Pentagonului cu milițiile kurde în războiul din Siria (miliții pe care Ankara le consideră a fi o ramură a interzisului PKK – partid al naționaliștilor și comuniștilor kurzi din Turcia) și datorită încăpățânării AKP de a promova industrializarea Turciei, Ankara a hotărât să renunțe la “Patriot” și să cumpere sisteme străine, cu condiția ca întreprinderile adjudecătare să se angajeze să coopereze cu industriile turcești și să le transfere tehnologie acestora.

Aceasta s-a întâmplat în anul 2009, și au concurat pentru contract – în valoare de la trei la patru miliarde de dolari–chinezi, americani, italo-francezi și ruși. După multe ezitări și reformări ale licitației, Ankara a optat pentru oferta chineză (HQ-9) în anul 2013, pentru că era mai ieftină și venea însoțită de promisiunea că se vor face transferuri de tehnologie. Însă Beijing nu și-a ținut promsiunea de a face transfer de tehnologii, astfel că Erdogan a acceptat oferta rușilor (S-400). Aceasta este mai economică – costă doar două miliarde de $ -, include transferul de tehnologie și intră pe deplin în orientalizarea politicii turcești, care mai include și conducta de petrol și gaze prin Marea Neagră, pe care o promovează Moscova pentru a aproviziona Europa și Turcia.

Recep Tayyip Erdogan 1Recep Tayyip Erdogan

Însă, nu e sigur deloc că rachetele S-400 vor fi desfășurate în luna iunie a acestui an, conform contractului. NATO consideră la unison că acest armament este incompatibil cu restul arsenalului occidental. Iar, SUA au amenințat cu grave sancțiuni economice, care ar cauza mari pierderi economiei turcești, deorece ar fi ștearsă de pe lista furnizorilor de avioane USA F-35, și i s-ar interzice să mai fabrice și să vândă elicoptere T129, sub licență americană, articole pe care Turcia le exportă, în prezent, cu mari beneficii.

Desigur, Ankara încă ar mai putea anula (cu despăgubiri) achiziționarea sistemului anti-rachetă rusesc, dar, e greu de crezut că Erdogan o va face fără vreo compensație (de s-ar putea atât politică, cât și financiară) din partea Americii. E rău că, dacă Erdogan și Trump se aseamănă întrucâtva, această asemănare o au în arta de a se încăpățăna să nu dreagă lucrurile.

Autorul articolului: Valentín Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Trump y Erdogan 2Putin y Erdogan

TURQUÍA BAILA CON TIGRES

TURCIA 1

La historia reciente de Turquía constituye todo un rosario de amores y desamores con occidente; sobre todo, de desamores. Porque desde la reforma realmente revolucionaria de Atatürk – que hizo en los años 20 del siglo pasado de Turquía un país casi occidental – y hasta hoy en día, que Erdogan la está reorientando nuevamente al Este y el islamismo, todos los intentos de Ankara de integrarse en el primer mundo han sido sendos fracasos.

Si se exceptúa el ingreso en la OTAN, pacto militar occidental que incluye a Turquía, el mundo atlántico ha rechazado hasta ahora todas las aproximaciones turcas. Francia, Italia y Alemania temen la competencia económica turca si esta llegase a ser miembro pleno de la UE; toda Europa duda de que ese país llegue a ser nunca ideológicamente europeo. Y para colmo, ahora dudan de la fidelidad militar turca también los EE.UU.

Recep Tayyip Erdogan 2Recep Tayyip Erdogan

Occidente no ha sido capaz de imaginar comunidad alguna con Turquía y eso podría ser culpa suya. Pero, es que desde el 2003 – cuando asumió el poder en Ankara, Erdogan y su partido (AKP) – las impaciencias gubernamentales y los vaivenes político-económicos turcos están dando la razón a la turcofobia occidental. Y también a la creciente hostilidad de Rusia y China hacia Ankara. Se podría decir que en la actualidad Turquía está bailando con tres tigres que tienen más quejas de ella que motivos reales de aproximación.

Nada ilustra mejor esa soledad diplomática turca que la historia de su equipo de defensa antimisiles. Hasta ahora, este ha estado a cargo de baterías estadounidenses “Patriot” dentro del sistema militar de la OTAN. Pero entre las crecientes discrepancias turco-norteamericanas a causa de la alianza del Pentágono con las milicias kurdas en la guerra siria (milicias que Ankara consideran una rama del prohibido PKK – nacionalistas comunistas kurdos – turco) y el empeño del AKP de promover la industrialización de Turquía, Ankara decidió renunciar a los “Patriot” y comprar sistemas extranjeros, siempre y cuando las correspondientes empresas adjudicatarias se comprometieran a cooperar con las industrias turcas y transferir tecnología a estas.

TURCIA 2.jpg

Esto sucedió en el 2009 y concurrieron a por el contrato – de entre 3 y 4 mil millones dólares – chinos, estadounidenses, italo-franceses y rusos. Tras muchos titubeos turcos y reformas de la subasta, Ankara optó por la oferta china (HQ-9) en el 2013, dada su baratura y la promesa de transferencias tecnológicas. Pero Pekín no mantuvo la promesa de las transferencias de tecnologías y Erdogan aceptó la oferta rusa (S-400). Esta es más económica – 2.000 millones $ -, incluye la transferencia tecnológica y entra de pleno en la orientalización de la política turca, que incluye también el óleo- gasoducto a través del Mar Negro que promueve Moscú para abastecer Europa y Turquía.

Pero no es nada seguro que los S-400 vayan a ser desplegados el próximo me de julio, según lo contratado. Y es que toda la OTAN considera este armamento incompatible con el resto del arsenal occidental. Y, sobre todo, los EE.UU. han amenazado con graves sanciones económicas; sanciones que causarían grandes pérdidas a la economía turca ya que quedaría excluida de la lista de proveedores del avión USA F-35 y la fabricación y venta del helicóptero T129, de licencia estadounidense, y que es hoy en día uno de los artículos que exporta Turquía con mayor beneficio.

Es evidente que Ankara podría anular aún (indemnizando) la compra de los antimisiles rusos, pero es difícil de creer que Erdogan lo vaya a hacer sin una compensación (a ser posible tanto política como financiera) norteamericana. Lo malo es que, si en algo se parecen Erdogan y Trump, es en el arte de empeñarse en no enmendarla.

Trump y ErdoganTrump y Erdogan

Valentín Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.

VALENTIN POPESCU

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...
← Entradas anteriores

Suscribir

  • Artículos (RSS)
  • Comentarios (RSS)

Archivos

  • noviembre 2025
  • octubre 2025
  • septiembre 2025
  • julio 2025
  • mayo 2025
  • abril 2025
  • marzo 2025
  • septiembre 2024
  • julio 2024
  • marzo 2024
  • febrero 2024
  • enero 2024
  • diciembre 2023
  • noviembre 2023
  • octubre 2023
  • septiembre 2023
  • agosto 2023
  • julio 2023
  • junio 2023
  • mayo 2023
  • abril 2023
  • marzo 2023
  • febrero 2023
  • enero 2023
  • diciembre 2022
  • noviembre 2022
  • octubre 2022
  • septiembre 2022
  • agosto 2022
  • julio 2022
  • junio 2022
  • mayo 2022
  • abril 2022
  • marzo 2022
  • febrero 2022
  • enero 2022
  • diciembre 2021
  • noviembre 2021
  • octubre 2021
  • septiembre 2021
  • agosto 2021
  • julio 2021
  • junio 2021
  • mayo 2021
  • abril 2021
  • marzo 2021
  • febrero 2021
  • enero 2021
  • diciembre 2020
  • noviembre 2020
  • octubre 2020
  • septiembre 2020
  • agosto 2020
  • julio 2020
  • junio 2020
  • mayo 2020
  • abril 2020
  • marzo 2020
  • febrero 2020
  • enero 2020
  • diciembre 2019
  • noviembre 2019
  • octubre 2019
  • septiembre 2019
  • agosto 2019
  • julio 2019
  • junio 2019
  • mayo 2019
  • abril 2019
  • marzo 2019
  • febrero 2019
  • enero 2019
  • diciembre 2018
  • noviembre 2018
  • octubre 2018
  • septiembre 2018
  • agosto 2018
  • julio 2018
  • junio 2018
  • mayo 2018
  • abril 2018
  • marzo 2018
  • febrero 2018
  • enero 2018
  • diciembre 2017
  • noviembre 2017
  • octubre 2017
  • septiembre 2017
  • agosto 2017
  • julio 2017
  • junio 2017
  • mayo 2017
  • abril 2017
  • marzo 2017
  • febrero 2017
  • enero 2017
  • diciembre 2016
  • noviembre 2016
  • octubre 2016
  • septiembre 2016
  • agosto 2016
  • julio 2016
  • junio 2016
  • mayo 2016
  • abril 2016
  • marzo 2016
  • febrero 2016
  • enero 2016
  • diciembre 2015
  • noviembre 2015
  • octubre 2015
  • agosto 2015
  • julio 2015
  • junio 2015
  • mayo 2015
  • abril 2015
  • marzo 2015
  • febrero 2015
  • enero 2015
  • noviembre 2014
  • julio 2014
  • abril 2014

Categorías

  • ANTROPOLOGIA

Meta

  • Crear cuenta
  • Iniciar sesión

Blog de WordPress.com.

  • Suscribirse Suscrito
    • ghemulariadnei
    • Únete a otros 61 suscriptores
    • ¿Ya tienes una cuenta de WordPress.com? Inicia sesión.
    • ghemulariadnei
    • Suscribirse Suscrito
    • Regístrate
    • Iniciar sesión
    • Denunciar este contenido
    • Ver el sitio en el Lector
    • Gestionar las suscripciones
    • Contraer esta barra
 

Cargando comentarios...
 

    %d