Bill și Hillary Clinton

Caritatea începe cu noi înșine: afacerea politică          Washington, Diana Negre

La Congresul SUA, la fel ca la Casa Albă, au ajuns multe persoane cu bani puțini. Și, mai ales la Casa Albă, mai ales în ultima vreme, majoritatea s-au îmbogățit.

Nu este nu lucru surprinzător și nici nu este neapărat un indiciu de corupție: în definitiv, americanii înșiși acceptă principiul conform căruia „afacerea Statelor Unite este banul” (the bussines of the USA is money) iar oamenii politici de la Washington nu se sfiesc să urmeze acest principiu.

Unii legiuitori vin de la început cu mari averi pe posturile lor, și nu numai cei din Partidul Republican.  Printre democrați, care, în ultima vreme, se străduiesc să apară ca păstori ai săracilor, există personaje, cum este liderul Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, care posedă o avere de peste o sută de milioane de euro. Nu a câștigat atâția bani în Camera inferioară și nici în vreo muncă anterioară, căci niciodată nu a avut nevoie să muncească sau să câștige un salariu. Fiică a primarului din Baltimore, care e bănuit că ar fi avut ceva legături cu mafia locală, Nancy s-a născut în abundență, iar acum, încasează, anual, peste 200 de mii de euro de la Congresul american, însă suma aceasta este nimic în comparație cu averea ei personală.

Însă, nu Pelosi are cea mai mare avere din Congres, căci sunt alți cinci congresmani mai bogați decât ea și mulți alții cu pușculițele pline, dar și vreo cincizeci care n-au decât datorii… bancare. Sunt personaje care obțin ușor credite pentru a efectua diferite investiții, iar soliditatea veniturilor lor ca oameni politici și garanția pe care o oferă postul pe care îl ocupă fac ca unii dintre ei să aibă datorii de peste un milion de euro.

Adevărul este că toți au un salariu anual garantat de peste 150 de mii de euro, la care se adaugă indemnizațiile de reprezentare și întreținere, toate plătite de contribuabili. Însă, aceste venituri nu ar fi suficiente pentru a garanta datorii de zece ori mai mari, dacă n-ar fi influența de care se bucură, grație fotoliilor pe care le ocupă și care le permit să rezolve tot felul de probleme.

Dacă sunt mulți legiuitori federali (535 de senatori și congresmani), totuși, cei care într-adevăr primesc bani mulți sunt președinții. Unii dintre ei, ca Wilson, Rockefeller, Kennedy sau Bush, au venit la Casa Albă cu averi personale considerabile. De fapt, averile i-au ajutat să ajungă pe cea mai înaltă funcție în stat, căci campania electorală este foarte costisitoare.

Însă, așa cum au demonstrat personaje ca Barak Obama sau Bill Clinton, se pot obține bani din alte locuri, datorită afinităților ideologice, dorinței de putere sau beneficiilor pe care le aduce amiciția cu Casa Albă, deoarece sunt mulți care donează milioane ca să obțină victoria candidatul lor favorit.

Să luăm exemplul lui Bill și Hillary Clinton, puțin armonizați ca soți. Ei formează, însă, o excelentă echipă politică și financiară. După ce au plecat de la Casa Albă, Hillary Clinton a spus că erau „ruinați” când și-au terminat mandatul prezidențial, ceea ce nu se potrivea cu afirmațiile bărbatului ei, care, puțin mai înainte, tocmai declarase că nu se temea de viitorul care îi aștepta: „atâta timp cât sănătos și am energii, nu vom avea probleme cu banii”. Jurnaliștii se întrebau cum era posibil ca, după opt ani de serviciu excelent, casă gratis și un salariu anual de peste 250 mii de euro, să mențină un asemenea nivel de viață, fără să posede o mare avere personală.

Și într-adevăr nu au fost probleme, însă, atât soția lui cât mai ales el au muncit zdravăn pentru a menține nivelul de viață cu care erau obișnuiți. Salariul lui Hillary ca senatoare de New York putea să acopere doar cheltuielile de bază, deoarece cei aproximativ 150.000 de mii de euro nu ajungeau pentru a plăti un pălățel în cartierul exclusiv Georgetown din Washington, unde avea să locuiască ea, ca senatoare. În plus, mai exista elegantul edificiu în apropierea orașului New York, în care stătea mai mult fostul președinte. Desigur și el își primește pensia, care împreună cu cheltuielile de întreținere se ridică la peste 800.000 de euro. În fond, nici el și nici ea nu au de ce să-și facă griji pentru siguranța lor, deoarece contribuabilul american va acoperi cheltuielile pentru o securitate comparabilă cu cea pe care au avut-o când au stat la Casa Albă, cât timp unul dintre ei va fi în viață.    

Însă, toate acestea nu au fost de ajuns pentru a rămâne la același nivel de viață, iar această sarcină i-a revenit mai ales bărbatului din casă, care s-a deșălat călătorind la prima clasă sau cu avioane private pentru a ține conferințe în jurul lumii, în schimbul a 250 până la 500 de mii de dolari conferința. Și nevasta lui a contribuit la întreținerea casei cu pensia ei relativ modestă de senatoare și cu niște conferințe, cu toate că nereușita ei electorală de acum patru ani a redus considerabil interesul pentru ele, iar onorariile ei au căzut cu 87%.

                                                               Soții Obama

Mai recent este cazul familiei Obama, care a venit la Casa Albă cu fonduri puține și, în plus, prima doamnă s-a văzut nevoită să renunțe la munca ei de avocată pentru a-i fi alături președintelui. Desigur, salariul președinților se poate economisi în totalitate, însă ei au fost nevoiți să facă față cheltuielilor foarte mari cu școlile private pentru cele două fiice ale lor, deoarece acestea au fost la una dintre cele mai scumpe școli din Washington, alături de vlăstarii altor elite politice și mai ales financiare, căci Sidwell Friends, care s-a însărcinat să aibă grijă și de unica fiică a soților Clinton, percepe cheltuieli anuale de școlarizare, per elev, de 35.000 de euro.

Aceasta nu înseamnă că Obama sau Clinton recomandă accesul la școlile de elită pentru toată lumea: ambii au fost apărători ai școlilor publice, la fel ca alți luminători ai Partidului Democrat care-și trimit copiii la școli private. În privința aceasta au un mare sprijin popular printre rezidenții din cartierele scumpe, unde școlile publice (educația publică este finanțată cu impozitele pe cadastru) sunt excelente, dar și printre săracii care nu pot plăti școli private și locuiesc tocmai în zonele unde impozitele cadastrale sunt mici și, ca în orice lucru, dacă se plătește puțin, nici nu se obține mult.

Soții Obama

Ei bine, dacă soții Obama au sosit la Casa Albă fără avere personală, când au plecat și-au cumpărat un mic palat în zona cea mai elegantă a Washingtonului, unde au hotărât să rămână pentru ca fiicele lor să-și poată completa educația în centre privilegiate. Palatul a costat vreo șapte milioane de euro, dar au șansa, neplăcută pentru ei, să fie vecini cu alt milionar pe care îl detestă profund: Ivanka Trump, fiica actualului președinte.

Iar în această privință, Trump este puțin mai diferit: a venit gata bogat la Casa Albă, urmând exemplul altor președinți, cum au fost Kennedy și Hoover, și a renunțat din prima zi la salariul de președinte, pe care îl donează în fiecare lună, ridicându-se, anual, la 350.000 de euro.

Dar, familia Obama nu va mai fi vecină cu Trump în cea de-a doua reședință pe care tocmai și-au cumpărat-o în locul favorit al elitelor politice, Martha’s Vineyard, într-o insulă din statul Massachussets, pentru care au plătit peste 10 milioane de euro. La fel ca și Clinton, nu au adunat această avere prin mijloace ascunse, ci, în bună parte din drepturile de autor ale lui Barak Obama, pe lângă conferințele pe care bărbatul și nevasta le-au ținut în diferite locuri din lume.

Donald Trump

Conferințele sunt, de fapt, sursa acestor bani și de ele nu beneficiază numai foștii președinți: dacă Obama primește, în prezent, 400.000 $ pentru fiecare conferință, Bill și Hillary Clinton au strâns 150 de milioane, în primii lor 15 ani de când au plecat de la Casa Albă, cu toate că, în ultima vreme, sunt cotați cu mult mai puțin. George Bush primește 200.000 și nu rămân mult în urmă alte personaje care au ocupat funcții înalte: fostul vicepreședinte, Al Gore, încasează până în 100.000, Condolezza Rice (fostă secretar de stat), 150.000, Ben Bernanke (fost președinte al rezervei federale) între 200 și 400 de mii, colegul său, Alan Greenspan, 250,.000, la fel ca Arnold Schwarzeneger, fost actor și fost guvernator al Californiei.

Mulți dau o bună parte din bani unor organizații de caritate, însă, mai înainte, au aplicat pricipiul conform căruia caritatea începe cu propia persoană: din diferite partide și crezuri politice, de stânga și de dreapta, de origini umile sau patriciene, toți se înscriu la câte o prebendă pe care le-o oferă faima și trecutul lor.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

La caridad empieza por uno mismo: el negocio de la política          Washington, Diana Negre

Bill y Hillary Clinton

Al Congreso de Estados Unidos, igual que a la Casa Blanca, han llegado muchas personas de poco dinero, pero, en las últimas décadas, la mayoría se han hecho ricos, empezando por la Casa Blanca.

No es sorprendente y ni siquiera necesariamente señal de corrupción: a fin de cuentas, los propios norteamericanos aceptan el principio de que “el negocio de Estados Unidos es el dinero” (the bussines of the USA is money) y los políticos de Washington no se quedarán atrás en seguir este principio.

Algunos legisladores llegaron ya con grandes fortunas a sus escaños, y no solamente del Partido Republicano.  Entre los demócratas, quienes últimamente insisten en presentarse como los pastores de los pobres, hay personajes como la líder de la Cámara de Representantes Nancy Pelosi, cuya fortuna estimada es superior a los 100 millones de euros. No la ganó en la Cámara Baja, ni en ningún trabajo anterior, pues jamás en su vida tuvo necesidad de trabajar y de ganarse un sueldo. Hija del alcalde de Baltimore, a quien se le sospechaban afinidades con la mafia local, creció en la abundancia y ahora cobra más de 200 mil Euros anuales en el Congreso, pero esta cantidad es una minucia frente a su fortuna personal.

Pelosi no tiene la mayor fortuna del Congreso, sino que hay otros cinco más ricos que ella en la Cámara y muchos otros con huchas repletas, si bien alrededor de una cincuentena no tienen más que deudas…de tipo empresarial. Son personajes capaces de conseguir créditos para financiar diversos tipos de inversiones y la solidez de sus ingresos como políticos y el aval que su oficio representa es tal, que algunos deben más de un millón de euros.

Cierto es que todos tienen garantizado un sueldo de más de 150 mil euros anuales, al que se suman gastos de representación y mantenimiento de oficina, todos a cargo de los contribuyentes.  Pero estos sueldos no permitirían avalar deudas diez veces mayores, si no fuera por la influencia de que disfrutan gracias a sus escaños, que les permiten resolver todo tipo de problemas.

Si los legisladores federales son muchos (535 entre senadores y congresistas), quienes realmente se llevan la palma a la hora de cobrar son los presidentes. Algunos, como Wilson, Rockefeller, Kennedy o Bush, llegaron a la Casa Blanca con una fortuna personal considerable.  En realidad, esta fortuna les sirvió para llegar a la primera magistratura del país, pues financiar una campaña electoral es una empresa de elevado costo.

Pero como demostraron personajes como Barak Obama o Bill Clinton, el dinero se puede sacar de otros lugares: ya sea por afinidades ideológicas, deseo de poder o cálculo de los beneficios que puede aportar una amistad con la Casa Blanca, hay muchos donantes millonarios dispuestos a apostar por la victoria de su candidato favorito.

Tomemos como ejemplo a Bill y Hillary Clinton, poco avenidos como matrimonio, pero excelente equipo como socios políticos y financieros. Poco después de salir de la Casa Blanca, Hillary Clinton dijo que estaban “arruinados” al acabar su término presidencial, algo que contradecía las afirmaciones de su consorte, quien poco antes había declarado a la prensa que no temía por su futuro económico: “mientras yo esté sano y tenga energías, no van a haber problemas económicos”. Los periodistas se preguntaban cómo, después de ocho años de excelente servicio, casa gratis y un sueldo superior a los 250 mil euros anuales, iban a poder mantener un nivel de vida semejante sin tener una gran fortuna personal.

Bill y Hillary Clinton

Y realmente no hubo problema, pero tanto su mujer como especialmente él, tuvieron que trabajar duro para mantener el nivel de vida a que estaban acostumbrados. El sueldo de Hillary como senadora por Nueva York tan solo podría cubrir los gastos más básicos, pues los cerca de 150.000 mil euros no bastaban para pagarse una mansión en el exclusivo barrio de Georgetown en Washington, donde ella tenía que residir como senadora.  Estaba además su elegante edificio en las afueras de Nueva York, donde pasaba más tiempo el ex presidente. Naturalmente, él también cobra su pensión que, sumada a gastos de mantenimiento, se eleva a más de 800.000 euros.  Además, ni él ni ella se han de preocupar por su seguridad, pues el contribuyente americano cubrirá los gastos de una protección semejante a los tiempos de la Casa Blanca, mientras uno de los dos siga en vida.

Todo esto no era suficiente para mantener su nivel de vida y este algo estuvo principalmente a cargo del hombre de la casa, quien se deslomó viajando en primera clase o en aviones particulares para dar conferencias alrededor del mundo, a cambio de 250 a 500 mil dólares.  Su mujer también contribuyó al mantenimiento del hogar con su relativamente modesta pensión de senadora y con algunas conferencias, aunque su derrota electoral de hace 4 años redujo mucho el interés y sus honorarios cayeron en nada menos que un 87%.

Más reciente es el caso de la familia Obama, que llegó a la Casa Blanca con escasos fondos y, además, la primera dama tuvo que renunciar a su trabajo de abogada para atender sus obligaciones al lado del presidente. Naturalmente, el sueldo de los presidentes se puede ahorrar en su casi totalidad, pero ellos tuvieron que enfrentarse a los elevados costos de las escuelas privadas de sus dos hijas, quienes asistieron a una de las escuelas más caras de Washington, donde se codearon con los retoños de otras élites políticas y sobre todo financieras, pues Sidwell Friends, que también se encargó de cuidar a la única hija de Clinton, tiene una matrícula anual de unos 35,000 Euros.

Barack Obama y su mujer

Esto no significa que los Obama o los Clinton recomienden acceso a las escuelas de élite para todos: ambos han sido paladines de las escuelas públicas, igual que otras luminarias del Partido Demócrata que también mandan a sus hijos a las escuelas privadas. Y en esto tienen un gran apoyo popular entre los residentes de barrios caros, donde las escuelas públicas (la educación pública se financia con los impuestos del catastro) son excelentes, pero no tanto entre los pobres que no se pueden pagar la escuela privada y viven precisamente en zonas donde los impuestos catastrales son bajos y, como en todo, si se paga poco no se consigue mucho.

La familia de Barack Obama

Pues bien, los Obama que llegaron a la Casa Blanca sin fortuna personal, se compraron al salir una mansión en la parte más elegante de Washington, donde decidieron quedarse para que sus hijas pudieran completar su educación en los centros de privilegio. Esta casa tenía un costo aproximado de 7 millones de Euros, aunque lamentablemente para ellos son vecinos precisamente de otro millonario al que desprecian profundamente: Ivanka Trump, hija del actual presidente.

Y Trump es en esto algo distinto:  llegó ya rico a la Casa Blanca y, siguiendo el ejemplo de otros presidentes como Kennedy y Hoover, renunció desde el primer día a cobrar su sueldo, que dona todos los meses y asciende a unos 350.000 euros anuales.

Los Obama no tendrán de vecinos a los Trump en la segunda residencia que acaban de comprar en el lugar favorito de las élites políticas, Martha’s Vineyard, en una isla del estado de Massachussets, por la que han pagado más de 10 millones de euros. Como los Clinton, no amasaron esta fortuna con tapujos sino en buena parte con los derechos de autor de Barak Obama, además de las conferencias que marido y mujer hayan podido dar en diversos lugares del mundo.

Donald Trump

Y es que las conferencias son la fuente principal de tanto dinero y no benefician solo a los expresidentes: si Obama está cobrando ahora hasta de 400.000 $ por cada una, Bill y Hillary Clinton se llevaron 150 millones en los primeros 15 años desde que dejaron la Casa Blanca, si bien últimamente su cotización es mucho más baja. George Bush recibe unos 200.000 y no le van muy a la zaga otros personajes con altos cargos: el exvicepresidente Al Gore cobra hasta 100.000, Condolezza Rice (ex secretaria de estado), 150.000, Ben Bernanke (ex presidente de la reserva federal) entre 200 y 400 mil, su colega Alan Greenspan, 250,000, lo mismo que Arnold Schwarzeneger, ex actor y ex gobernador de California.

Muchos dan buena parte a organizaciones caritativas pero antes aplicaron el principio de que la caridad que empieza por uno mismo: de diferentes partidos y credos políticos, de izquierda a derecha, de orígenes humildes o patricios, todos se apuntan a las prebendas que les ofrece su fama y su historial.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.