MIG 15 bis

SĂ VINZI, CHIAR ȘI INAMICULUI

S-au împlinit 70 de ani de la războiul din Coreea, în care a existat un episod tehnico-diplomatic, uitat de mult, dar care, la vremea respectivă, a umplut de rușine guvernul britanic. În timpul acelui război (1950-53), în a doua criză ca gravitate din timpul „războiului rece” (prima avea să fie cea a rachetelor din Cuba), întreg Occidentul a fost uimit de aviația sovietică – concret, de avionul de vânătoare MIG–15 bis – care depășea cu mult toate avioanele occidentale. Șocul a fost atât de mare încât SUA au oferit (și au plătit) premii de milioane piloților comuniști care treceau la capitaliști cu aparatele lor MIG.

Inginerii militari americani aveau să descopere că superioritatea avionului rusesc se datora, mai ales, motorului său cu reacție…de tehnologie britanică!

Partea cea mai surprinzătoare a acestei descoperiri era faptul că la această superioritate contribuise, în mod foarte direct și conștient, Marea Britanie. Căci, în 1947, când tocmai se încheiase cel de al II-lea Război Mondial, guvernul  socialist al lui Clement Attlee nu a realizat ce dimensiuni urma să aibă „războiul rece” a cărui incubare începuse și a convenit să trimită Uniunii Sovietice 25 de motoare cu reacție „Nene II”, pe care le fabrica Rolls Royce pentru arsenalele occidentale. Avertizările militarilor și ale serviciilor secrete Attlee le-a minimalizat, spunând că motorul putea fi, într-adevăr, copiat, dar nu și secretele sale, adică, aliajul din care erau făcute rotorul și camera de combustie. În plus, în plină euforie a victoriei – în decembrie, 1945 – aliații au pus motoarele „Nene II” pe lista bunurilor exportabile „urbi et orbi”…

Poate că tehnicienii de la fabrica sovietică de avioane Mikoian-Gurevici nu au reușit să descopere aliajul în chestiune, dar au realizat o copie îmbunătățită a motorului „Nene II” pentru avioanele MIG-15 bis, lansând, astfel, în războiul din Coreea, cel mai bun avion de vânătoare al momentului, capabil să zboare mai repede și mai sus, cu manevrabilitate și cu arme superioare oricărui aparat occidental. A fost un element esențial (alături de masivul aport al infanteriei chineze) în prăpădul suferit de militarii occidentali în conflictul acela.

Comuniștii nu au câștigat războiul și nici nu au putut să-și mențină supremația aeriană. Eroarea strategico-politică a lui Attlee de a autoriza vânzarea celor 25 de motoare a permis tehnicienilor de la fabrica Mikoian să recupereze cei 3 sau 4 ani de înapoiere tehnologică pe care o aveau față de industria occidentală. Însă, fabricile din URSS nu puteau menține ritmul progreselor științifice și tehnologice al țărilor atlantice bogate și, la puțin timp după încheierea conflictului corean, superioritatea aviației americane asupra celei sovietice avea să fie din ce în ce mai mare.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei:  http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

VENDER, AUNQUE SEA AL ENEMIGO

MIG 15 bis

Este año se cumple el 70 aniversario de la guerra de Corea y en su triste historial hay un episodio técnico-diplomático hoy totalmente olvidado que en su día abochornó al Gobierno británico. Durante esa guerra (1950-53), la segunda mayor crisis de la “guerra fría” (la mayor fue la de los misiles de Cuba), todo occidente quedó asombrado de que la aeronáutica de la URSS – concretamente, el caza MIG–15 bis – superara con creces a todos los aviones occidentales. El impacto fue tan grande que los EE.UU. ofrecieron (y pagaron) unos premios millonarios a los pilotos comunistas que se pasasen al capitalismo con sus MIG.

Y lo que descubrieron los ingenieros militares estadounidenses fue que la superioridad del aparato ruso se debía mayormente a su motor de reacción   ¡de tecnología británica!

Lo más sorprendente del descubrimiento fue que a esa superioridad había ayudado directa y muy conscientemente Gran Bretaña. Porque, en 1947, recién concluida la II Guerra Mundial, el Gobierno socialista de Clement Attlee, no intuyó las dimensiones de la “guerra fría” que se estaba incubando y se avino a enviar a la URSS 25 unidades del motor de reacción “Nene II” que fabricaba Rolls Royce para los arsenales occidentales. Los reparos de los militares y servicios secretos los minimizó Attlee diciendo que el motor se podría copiar así fácilmente, pero no sus “secretos”, como la aleación del rotor y la cámara de combustión. Además, en plena frenesí de la victoria – diciembre del 1945 – los aliados habían puesto los motores “Nene II” en la lista de bienes exportable “urbi et orbi”…

Quizá los técnicos de la fábrica de aviones rusa Mikoyán-Gurevitch no lograran descubrir la aleación en cuestión, pero sí consiguieron hacer una copia mejorada del ”Nene II” para los MIG-15 bis, y lanzar así a la guerra de Corea el mejor avión de caza del momento, capaz de volar más rápido y alto y con mejor maniobrabilidad y armamento que cualquier aparato occidental. Fue un protagonista esencial (juntamente con la masiva aportación de la infantería china) de las cuitas de los militares occidentales en aquél conflicto.

Los comunistas no ganaron la guerra ni mantuvieron la supremacía aérea. El error estratégico-político de Attlee de autorizar la venta de los 25 motores había permitido a los técnicos de la fábrica Mikoyán recuperar los 3 o 4 años de retraso tecnológico que tenían frente a la industria occidental. Pero la capacidad fabril de la URSS era incapaz de mantener el ritmo de los avances científicos y tecnológicos de las ricas naciones atlánticas y, ya a poco de acabado el conflicto coreano, la superioridad de la aviación estadounidense sobre la soviética empezaba a ser cada vez mayor.    

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.