Pandemia umană, bucuria curcanilor  Washington, Diana Negre

Dacă există ceva în SUA care să se afle deasupra oricăror diferențe ideologice, atunci aceasta este sărbătoarea din joia viitoare, care e ținută încă din vremea când țara nu se numea Statele Unite: „pelerinii” care tocmai sosiseră pe coasta Massachussets-ului pe corabia Mayflower au sărbătorit, în luna noiembrie a anului 1621, faptul că jumătate din cei care fugiseră de persecuția religioasă din Anglia încă se aflau în viață, după un an de nenumărate pedepse.

Cu toate că sărbătoarea nu se ținea, la început, în zonele din sudul țări, iar data ei diferea în funcție de statele în care oamenii își aminteau de sosirea colonilor la Capul Cod, de-a lungul anilor, obiceiul s-a răspândit până când președintele Lincoln a instituit o Zi Națională a Recunoștinței, în anul 1863, în plin Război de Secesiune, „pentru a-i încredința lui Dumnezeu pe cei pe care războiul i-a lăsat orfani, văduve sau victime” și pentru a „vindeca rănile națiunii”.

În jumătatea de secol care a trecut, meniurile s-au unificat până s-a ajuns ca principalul fel de mâncare al sărbătorii să fie foarte americanul curcan, fără deserturi, căci primii coloni nu și le puteau permite, deoarece nu prea aveau zahăr.

Nu pentru că americanilor le-ar plăcea atât de mult curcanul, o pasăre insipidă cu gătirea căreia se pierde mult timp ! Această într-aripată a ajuns să dobândească, totuși, atâta importanță încât, în fiecare an, președintele grațiază doi curcani, care, în loc să fie copți în cuptor, au garantată pensionarea de lux: nimeni nu va mai avea voie să-i sacrifice vreodată.

Singura modificare care i s-a făcut sărbătorii a fost data ei din calendar: Lincoln a așezat Ziua Recunoștinței (Thanksgiving) în ultima zi de joi a lunii noiembrie, iar președintele Frank D. Roosevelt a statornicit sărbătoarea în cea de a patra joi a lui noiembrie pentru a o menține puțin mai îndepărtată de Crăciun, deoarece astfel se făceau mai multe cumpărături, ajutând țara să iasă din Marea Depresiune. Și, într-adevăr, zilei de joi, Thanksgiving, îi urmează „ The Black Friday” (vinerea neagră), ziua cu mari reduceri, când se înregistrează un mare volum de vânzări.

Rezistența la această mică schimbare a datei a fost atât de mare în anii aceia, încât lumea nu mai vorbea de „Thanksgiving”, ci de „Franksgiving”, ceea ce nu a împiedicat, ca în 1941, să fie semnată legea care o stabilea în cea de a patra zi de joi, care, anul acesta, va fi pe 26 ale lunii noiembrie.

Ziua din an în care au loc cele mai multe călătorii este tocmai Thanksgiving, deoarece familiile se reunesc, cu toate că uneori sunt nevoite să traverseze întregul continent pe care se întind Statele Unite. Este o sărbătoare asemănătoare cu Crăciunul din Europa, pentru că familia se adună, o sărbătoare care, neavând un conținut religios, ci unul patriotic, e ținută unitar și asemănător de oameni de diferite credințe – sau fără vreo credință religioasă.

Americanii glumesc spunând că este singura zi din an în care mănâncă „mai bine decât francezii”, însă, desigur, mănâncă mai mult decât de obicei, chiar mai mult decât marile lor porții pe care le consumă în mod obișnuit.

Acest obicei nu va putea fi respectat anul acesta! Dificultățile de a călători, teama de pandemie și repetatele avertizări ale autorităților sanitare și ale mijloacelor de informare vor  restrânge reuniunile prietenilor și ale familiei. Din cauza nivelurilor de contagiu foarte înalte înregistrate chiar de la începutul plăgii COVID-19, multe reuniuni vor fi digitale, și fiecare își va degusta curcanul alături de cei din familie care trăiesc sub același acoperiș și toți se vor saluta cu ceilalți doar pe internet.

Există o tradiție ca, așezându-se la masă, fiecare să explice de ce se simte mulțumit. De data aceasta, este posibil ca principalul motiv să fie faptul că a supraviețuit virusului, cu atât mai mult în cazul în care nu sunt victime în familie.

Renunțând la festinul pantagruelic, în mod sigur vor fi mai puține păsări sacrificate, deoarece fiind foarte mari, cu greu pot fi epuizate de nuclee familiale mici. Aceasta va priva populația, desigur, de bucuria ca, o dată pe an, să se întâlnească rude și prieteni.

Motivul acestei prudențe este că nu există nicio dovadă care să garanteze că nu se vor produce molipsiri: perioada de incubație este prea mare pentru ca vreun test să poată garanta că nu va exista contagiu, căci pot fi purtători de virus nedescoperit în faza inițială, sau acesta poate fi luat după efectuarea testului, neexistând simptome.

Pe de altă parte, apropierea de cei care sărbătoresc în familie poate deveni un vehicul pentru infecții, mai ales deoarece nimeni nu se așează la masă pentru a mânca cu masca pusă.

În plus, aceasta este o zi pentru a sta multe ore împreună și a discuta de toate, ceea ce, într-un an electoral ca cel în care ne aflăm, poate duce la discuții aprinse, cu mari posibilități ca în una și aceeași familie să fie persoane de partea lui Trump sau de partea lui Biden.

Președintele Trump „a grațiat” doi curcani săptămâna trecută, așa cum fac în mod tradițional președinții americani, însă pandemia a grațiat deja mii de asemenea păsări, chiar și pentru un singur an, dacă, așa cum speră lumea, vaccinurile vor permite revenirea la normalitate.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Pandemia humana, alegría de los pavos   Washington, Diana Negre

Si hay algo en Estados Unidos que está por encima de cualquier diferencia ideológica eso es la fiesta del próximo jueves, que se celebra desde que el país no era aún Estados Unidos: los famosos “peregrinos” llegados a las costas de Massachussets en el navío Mayflower celebraron, en noviembre de 1621, que la mitad de quienes habían huído de la persecución religiosa en Inglaterra estaban todavía vivos, después de un año de penalidades sin cuento.

Aunque la fiesta originalmente no se celebró en las zonas sur del país y las fechas eran diversas según los estados en que se recordaba la llegada de los colonos a Cape Cod, a lo largo de los años la costumbre se fue extendiendo hasta que el presidente Lincoln declaró un Día Nacional de Acción de Gracias, en 1863, en plena Guerra de Secesión, para “encomendar a Dios a quienes la guerra ha dejado húerfanos, viudas o víctimas” y para “curar las heridas de la nación”.

En el más de medio siglo transcurrido, los menús se han unificado para tener al muy americano pavo como centro del festín y añadir postres que los primeros colonos no se podían permitir por la escasez de azúcar.

No es que a los norteamericanos les guste demasiado el pavo, un animal insípido y que requiere largo tiempo de cocción, pero esta ave ha tomado tal preponderancia que todos los años hay un indulto presidencial a dos pavos, que, en vez de acabar asados, tienen garantizada una jubilación de lujo en alguna granja.

El único cambio sufrido por la festividad es el calendario: Lincoln colocó el Día de Acción de Gracias (Thanksgiving) en el último jueves de noviembre, pero el presidente Frank D. Roosevelt lo movió al cuarto jueves del mismo mes, pensando que al alejarlo un poco más de la Navidad habría más actividad comercial y con eso ayudaría a salir de la Gran Depresión. Y efectivamente, al jueves de Thanksgiving le sigue el “Black Friday” (viernes negro) el gran día de las rebajas que acostumbra a ser uno de los que más ventas registra.

La resistencia al pequeño cambio de fecha en aquellos años fue tan grande que la gente ya no hablaba de “Thanksgiving”, sino de “Franksgiving”,lo que no impidió que, en 1941,firmara la ley que lo fijaba para el cuarto jueves, que, esta vez,será el próximo 26.

El día del año en que se registran más viajes es el Thanksgiving, porque las familias se reúnen aunque hayan de atravesar el continente que es Estados Unidos. Es una fiesta semejante a nuestras Navidades para la reunión familiar y que, al no tener un contenido religioso sino patriótico, lo celebran de forma semejante gente de diversas creencias – o ninguna.

Los norteamericanos bromean que es el único día del año en que “comen mejor que los franceses” y quizá no vayan muy acertados en lo de “mejor”, pero, desde luego, comen más que cualquiera e incluso más de lo que son sus abundantes porciones regularmente.

Esta costumbre quedará rota este año: las dificultades para viajar, el temor a la pandemia y las repetidas advertencias de autoridades sanitarias y medios informativos reducirán las reuniones familiares y de amigos. Con los contagios al nivel más alto desde el principio de la plaga del covid-19, muchas reuniones serán digitales, en que cada uno comerá su pavo acompañado de los familiares con quienes convive y se saludarán en el internet con los restantes. 

Una tradición, al sentarse a la mesa, es que cada comensal explique el motivo por el que  se siente agradecido. Esta vez, quizá la razón principal es sobrevivir al virus y, más aún, si no hay víctimas en la familia.

Al renunciar a la pantagruélica comilona, seguramente reducirán la mortalidad también entre las aves, porque estos animales son muy grandes y difícilmente se lo puede liquidar un pequeño núcleo familiar, pero también quitarán a la población la alegría anual de reencontrarse con familiares y amigos.

La razón para tanta prudencia es la advertencia de que no hay prueba alguna que pueda garantizar que no habrá contagios: el tiempo de incubación es demasiado largo para que un PCR pueda dar garantías de que no hay infección, pues la persona puede tener el virus sin que la prueba lo detecte en la fase inicial, o puede contraerlo después del PCR y todavía no tener síntomas-

Por otra parte, la proximidad de quienes festejan en familia es un vehículo para las infecciones, especialmente porque nadie se sienta a comer con la mascarilla puesta.

Este es, además, un día para compartir muchas horas y discutir de todo, algo que puede ser especialmente acalorado en un año electoral como el que estamos viviendo, con una alta probabilidad de que dentro de la familia haya gente del bando de Trump y del bando de Biden.

El presidente Trump “indultó” a dos pavos en esta pasada semana, como hacen tradicionalmente los ocupantes de la Casa Blanca, pero la pandemia ya les ha traído un indulto a millares de sus congéneres, aunque sea tan solo para un año si, como muchos esperan, las vacunas permitirán un regreso a la normalidad.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.