CÂND DAI, MAI ȘI ÎNCASEZI    Washington, Diana Negre

În ciuda protestelor și acceselor sale de furie, se pare că, totuși, președintele Trump va părăsi Casa Albă, pe data de 20 ianuarie, cu toate că nu știm dacă va respecta tradiția de a preda personal președinția Statelor Unite ale Americii, în cadrul unei ceremonii în fața Capitoliului, așa cum este obiceiul.

Ceea ce este sigur este că a făcut tot posibilul ca și Joe Biden să simtă tortura la care a fost supus el timp de doi interminabili   ani, din cauza persecuției îndârjite a congresmenilor și funcționarilor, încleștați în încercarea de a demonstra că Trump a trădat țara, într-o cârdășie cu Rusia, pentru a obține victoria electorală care, în 2016, a cauzat o autentică stupoare printre rivalii săi din Partidul Democrat.

Practic, toată perioada președinției lui Trump, din momentul în care a depus jurământul, până cu puține luni în urmă, a fost asediată de eforturile legiuitorilor și a vechilor funcționari din opoziție, de a-l acuza că subordonează interesele țării propriilor lui ambiții politice.

Fostul director al FBI, Robert Mueller, a fost numit investigator independent pentru a descoperi acordurile secrete dintre Trump și Kremlin, ceea ce l-a costat pe contribuabilul american 25 de milioane de dolari.

După investigații care au durat doi ani, s-a văzut că acești bani nu au servit la nimic, deoarece Mueller, cu toate că s-a înconjurat de cei mai buni juriști ai țării, simpatizanți ai Partidului Democrat, nu a putut să demonstreze că ar fi existat o asemenea cârdășie.

În fața acestui eșec, un funcționar al Casei Albe a dat asigurări că el a auzit o conversație în care Trump îi cerea președintelui Ucrainei informații care puteau să-l prejudicieze pe aspirantul la președinție, Joe Biden, ceea ce era, mai mult sau mai puțin, aceeași acuzație pe care i-o aduseseră, cu trei ani mai înainte, de cârdășie cu Rusia.

Spre deosebire de acuzația că ar fi făcut niște aranjamente cu rușii, în cazul Ucrainei, democrații au reușit, până la urmă, să-l supună unui „impeachment”, procedeu care permite Congresului să-l demită pe președinte, dacă se adeveresc acuzațiile care au motivat acest demers.

După două luni (din ianuarie, până în martie, anul acesta), a eșuat și acest efort al democraților, însă, ambele acuzații, cu o continuă hărțuire legală și cu participarea mijloacelor de informare care au pedalat tot timpul pe acest subiect, au fost suficiente pentru a-i amărî lui Trump anii în care a stat la Casa Albă, până a ajuns să repete obsesiv că „așa ceva n-ar trebi să i se întâmple niciunui președinte”.

Acum, el face tot posibilul ca succesorului său să… i se întâmple la fel. 

Departamentul Justiției a inițiat o investigație împotriva celor care au încercat să-l surpe pe Trump, ceea ce autorizează inclusiv investigarea viitorului președinte Biden. Formula aleasă este cea a „investigatorului special”, o figură juridică care va avea totală independență față de Departamentul Justiției.

În acest caz, investigator special va fi John Durham, un om care deja cercetează de câtva timp posibile abuzuri comise de funcționarii cu simpatii democrate.

Desigur, democrații văd în aceasta o răzbunare, în timp ce susținătorii lui Trump consideră că este vorba de o minimă revendicare pentru piedicile pe care rivalii lui politici i le-au pus încă din prima zi a mandatului său. Și speră ca, până la urmă, „să se facă dreptate”, convinși cum sunt că suferințele cauzate în mod legal lui Trump s-au datorat corupției unor înalți funcționari, care s-au încăpățânat să-l înlăture de la Casa Albă.

Ei amintesc că Trump a fost primit cu demonstrații stradale de protest, chiar de a doua zi după ce a depus jurământul și că a fost hărțuit tot timpul de mijloacele de informare care, în plus, amplificau orice critică venea din partea opoziției.

Acum când este pe punctul de a părăsi Casa Albă, se pare că Trump crede că a sosit momentul revanșei prin intermediul acestui investigator independent.

Riscul pe care îl prezintă Durham este că are puterea de a descoperi orice vrea el, fără nicio îngrădire. Dincolo de urmărirea unor funcționari care i s-au opus lui Trump, este probabil că va scotoci prin afacerile lui Hunter Biden, fiul viitorului președinte, care încasa din afaceri internaționale sume enorme, în schimbul accesului pe care tatăl său, Joe Biden, i-l asigura atunci când a fost vicepreședinte al Statelor Unite.

Deci, lucrurile sunt aranjate în așa fel încât, tensiunile din era Trump, care le-au agravat pe cele existente cu predecesorul său Obama, să continue. Ceea ce nu știm este dacă președintele, care își încheie mandatul, va deveni lider al opoziției și călău al lui Biden, sau se va sătura și va căuta liniște pe unul dintre multele sale terenuri de golf.

Dar, nu știm nici dacă va putea să facă vreunul din aceste lucruri, deoarece mai mulți procurori își ascut cuțitele pentru a-l acționa în justiție și a-l trimite în închisoare, pe el și întreaga lui familie.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

DONDE LAS DAN LAS TOMAN   Washington, Diana Negre

A pesar de sus protestas y pataletas, parece seguro que el presidente Trump abandonará la Casa Blanca el próximo 20 de enero, aunque no sabemos si seguirá la tradición de entregar personalmente la presidencia de Estados Unidos – como es tradicional – en una ceremonia frente al Capitolio.

Lo que sí parece seguro es que ha hecho todo lo posible para que Joe Biden pueda experimentar la tortura que él vivió durante dos años largos, a causa de la persecución implacable por parte de congresistas y funcionarios, empeñados en demostrar que Trump había traicionado al país en un contubernio con Rusia para obtener la victoria electoral que, en 2016, causó auténtico estupor entre sus rivales del Partido Demócrata.

Prácticamente toda la presidencia de Trump, desde que juró el cargo hasta hace pocos meses, estuvo asediada por los esfuerzos de legisladores y antiguos funcionarios de la oposición, que le acusaron de supeditar los intereses del país a sus ambiciones políticas.

El que había sido director del FBI, Robert Mueller, fue nombrado investigador independiente para descubrir los acuerdos ocultos entre Trump y el Kremlin, algo que costó al contribuyente norteamericano 25 millones de dólares.

Tras dos años de investigaciones, este dinero no sirvió para nada pues Mueller, a pesar de haber desplegado a los mejores juristas del país, simpatizantes además del  Partido Demócrata, no pudo demostrar que semejante contubernio hubiera existido.

Ante semejante fracaso, un funcionario de la Casa Blanca aseguró haber escuchado una conversación en que Trump pedía al presidente ucraniano informaciones que podrían perjudicar al aspirante presidencial Biden, lo que representaba más o menos la misma acusación que le habían hecho tres años antes en el caso de Rusia.

A diferencia de la investigación rusa, en el caso de Ucrania los demócratas finalmente consiguieron someterlo al “impeachment”, procedimiento que permite al Congreso destituir al presidente si se comprueban las acusaciones que han motivado este proceso.

Al cabo de dos meses (de enero a marzo de este año), también este esfuerzo demócrata fracasó, pero ambas acusaciones, con el constante acoso legal y la participación de los medios informativos que cubrían el caso constantemente, fueron suficientes para amargar sus años en la Casa Blanca, hasta el punto de que repetía constantemente “es algo que no le debería ocurrir a ningún presidente”.

Ahora, está haciendo todo lo posible…. para que lo mismo le ocurra a su sucesor. 

El Departamento de Justicia ha lanzado una investigación contra quienes trataron de hundir a Trump, lo que también le da autorización para investigar al futuro presidente Biden. La fórmula elegida es la del “investigador especial”, una figura jurídica que tiene plena autonomía frente al Departamento de Justicia.

En este caso sería John Durham, uno hombre que lleva ya tiempo analizando posibles abusos por parte de funcionarios de simpatías demócratas.

Naturalmente, los demócratas lo ven como venganza mientras que para los seguidores de Trump se trata de la mínima reivindicación por los estorbos que sus rivales políticos le pusieron desde el primer día. Pero sobre todo esperan que finalmente “se haga justicia”, convencidos como están de que los sufrimientos legales de Trump se debieron a la corrupción por parte de altos cargos gubernamentales, empeñados en acabar con la presidencia del multimillonario neoyorkino.

Recuerdan que a Trump lo recibieron con manifestaciones de protesta en las calles al día siguiente de la toma de posesión y que fue acosado constantemente por los medios informativos que, además, magnificaban cualquier crítica salida de la oposición.

Ahora que está con un pie fuera de la Casa Blanca, parece que Trump cree que le llega la hora de la revancha con este investigador independiente. 

El riesgo que presenta Durham es que tiene autoridad para descubrir lo que le interese, sin limitaciones. Más que perseguir a funcionarios opuestos a Trump, es probable que tire de la manta en los negocios del Hunter Biden, el hijo del futuro presidente, que cobraba sumas millonarias internacionalmente a cambio del acceso que ofrecía a su padre y entonces vicepresidente de Estados Unidos, Joe Biden.

Todo está así preparado para que las tensiones de la era Trump, que agravó las ya existentes con su predecesor Obama, continúen. Lo que no sabemos aún es si el que pronto será ex presidente se convertirá en líder de la oposición y verdugo de Biden, o si se cansará y buscará refugio en uno de sus muchos campos de golf.

En ambos casos, tampoco es seguro que podrá hacer ninguna de las dos cosas, porque varios fiscales están afilando los cuchillos para procesarle e incluso ponerlo tras las rejas, tanto a él como a su familia.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.