MILIOANELE PREȘEDINTELUI   Washington, Diana Negre

În istoria Statelor Unite ale Americii au existat președinți săraci și bogați sau președinți care s-au îmbogățit după ce și-au terminat mandatul, însă niciunul nu a fost atât de marcat de situația sa financiară ca Donald Trump, care a oferit, înainte de a fi președinte, dar și după ce a pierdut alegerile de luna trecută, o demonstrație a talentului său de a face bani.

În Statele Unite înfrângerile sunt, de obicei, totale. Adică, cel care pierde, își vede micșorate prestigiul și încrederea pe care le-a avut. Asta însemnând și secarea surselor veniturilor sale.

Însă, se pare, acest lucru nu se întâmplă în cazul lui Trump, deoarece, în luna în care a pierdut alegerile, a reușit să strângă 200 de milioane de euro. De la donații pentru a plăti renumărarea voturilor când a încercat să conteste rezultatele alegerilor, până la achitarea  cheltuielilor din campania sa electorală.

Sunt unii, mai ales în străinătate, care bănuiesc că Trump ar fi vrut să se fololească de aceste donații pentru uzul său personal. Însă, pentru moment, întreprinderile sale funcționează și îi aduc suficienți bani pentru a-și menține nivelul de trai și pentru a-și plăti avocații.

Trump s-a servit în permanență de o echipă de juriști și este foarte probabil ca, după ce pleacă de la Casa Albă, să aibă nevoie de ea mai mult ca oricând: în timp ce unii vor să-l bage în pușcărie pentru delicte încă nespecificate, alții consideră că, pentru un președinte, a fost ilegală menținerea în funcțiune a unor proprietăți ca hoteluri și terenuri de golf, cu toate că Constituția nu impune ca președintele să-și vândă investițiile.

De fapt, în ultima vreme, obiceiul care s-a statornicit era ca, atunci când veneau la Casa Albă, președinții să-și depună banii într-un „fond fără ochi”, adică să nu poată ști unde erau investiți. Oricum, banii erau scoși de sub controlul lor. Trump s-a aflat într-o situație diferită, deoarece investițiile sale nu sunt bani economisiți și puși de-o parte, ci întreprinderi care funcționează și îi aduc bani.

Când a devenit președinte, a încredințat controlul acestor întreprinderi fiilor săi și este probabil ca situația să continue la fel și după 20 ianuarie. Cu banii obținuți într-o lună, are suficientă bază pentru a organiza o opoziție și pentru a reprezenta Partidul Republican, ba chiar să-și pregătească o nouă candidatură în vederea prezidențialelor care vor avea loc peste patru ani.

Nu s-a mai întâmplat ca un președinte să fie din nou candidat, după ce și-a termnat mandatul și a pierdut alegerile, dar Trump ne-a obișnuit cu faptul că el nu urmează normele obișnuite.

Din afara Casei Albe, cu popularitatea pe care i-a adus-o sprijnul celor 73 de milioane de americani, poate să continue să influențeze politica țării și, într-un fel sau altul, să-i facă viața imposibilă echipei președintelui Biden. În mod obișnuit, asta fac partidele de opoziție, însă nu este frecvent ca un fost președinte să devină lider al opoziției. Obiceiul este să se retragă din viața politică și să lase cale liberă succesorului său.

Cu experienția sa și cu investițiile pe care le-a făcut în mijloacele de informare, cu sprijinul a aproape jumătate din populația țării, nu pare să-i fie greu lui Trump să organizeze o opoziție la activitățile succesorului său, cu toate că s-ar putea să nu aibă cale liberă, așa cum crede el: amenințările din partea rivalilor săi politici sunt foarte serioase și nu ar fi de mirare ca să se găsească judecători dispuși să facă tot posibilul pentru a-i curma activitățile politice, chiar dacă, pentru aceasta, ar trebui să-l bage după gratii.

De fapt, antipatia pentru Trump în tabăra democrată și chiar în unele sectoare republicane este atât de mare, încât vor să-l închidă nu numai pe el, dar și înteaga sa familie. Asta explică faptul că Trump ia în considerare posibiltatea de a acorda o grațiere prezidențială întregii sale familii, cu toate că nu știe pentru ce anume să o grațieze.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

ELS MILIONS DEL PRESIDENT    Washington, Diana Negre

En la historia dels Estats Units hi ha hagut presidents pobres i rics, o que es van fer rics desprès de deixar el càrrec, pero cap ha estat tan marcat per la seva situació financera com Donald Trump, que ha fet abans de la seva presidencia i també desprès de perdre les eleccions del mes passat, una demostració del seu talent per a fer diners.

Generalment, les derrotes als Estast Units acostumen a ser totals. Es a dir, qui perd en el que sigui, acostuma també a veure minvats el prestigi i la confiança dels que havia cregut amb ell i, com tot en aquest país, aixó representa que les fonts econòmiques s’acaben secant.

Amb Trump, però, aixó no sembla ser el cas, perque en el mès des de la seva derrota electoral, ha aconseguit arreplegar uns 200 milions d’euros en ajudes polítiques. Des de donacions per pagar les despeses legals quan tracte d’impugnar els resultats, fins ajudes pels candidats republicans que encara están lluitant, o fins i tot per liquidar els pagaments de la seva campanya electoral.

Malgrat el que alguns, especialment al estranger, sospiten, es improbable que vulgui fer servir aquestes donacions pel seu us particular: de moment, semble que les seves empreses funcionen i que entren prous diners per a mantener el seu nivell de vida i pagar els advocats.

Trump sempre ha fet servir un equip juridic i es probable que desprès de la Casa Blanca li calgui mes que mai: mentre uns els volen posar a la presó per delictes indeterminats, altres consideran que ha estat il.legat mantener en funcionament propietats com hotels i camps de golf, tot i que la Constitució no demana de cap manera que els presidents es venguin les seves inversions.

De fet, peró, el costum dels derrers temps ha estat que en arribar a la Casa Blanca els presidents posn els seus diners en un “fons sense ulls”, on no hi ha manera de saber en que s’han invertit els diners i que de tota manera no està sota el seu control. Trump ha estat en una situació diferent perque les seves inversions no son estalvis en diners, sinó empreses que funcionen i li deixen guanys.

El que va fer, en convertirse en president, va ser traspasar el control de les operacions als seus fills i es probable que la situació segueixi igual desprès del 20 de gener. Amb els diners que ha arreplegat en un mes, te una base per organitzar una oposición i representar al Partit Republicà, i fins i tot per preparar la seva candidatura dins de quatre anys.

Mai no ha passat que un president torni a ser candidat desprès de exaurir el seu termini o perdre unes eleccions, però amb Trump estem ja acostumats a que no segueixi les normes habituals.

Des de fora de la Casa Blanca, amb la popularitat que li ha donat el suport de 73 milions de nordamericans, pot segui influint en la política del país i d’alguna manera fer la vida difícil a l’equip del president Biden. Es el que fan habitualment els partits de de l’oposició, però no es res freqüent que un ex president es converteixi en líder de l’oposició . El costum es que es retirin de la vida política i deixin el camp lliure al seu sucesor.

Per la seva experiencia i per les inversions en mitjans informatius, afaixit al suport de gairebé mig país, no sembla que a Trump li sigui difícil organitzar una oposición a les activitats del seu sucesor, tot i que podría no tenir el camp tan lliure com el creu: les amenaces de denúncies per part dels seus rivals polítics son mol fortes i no sorprendria que trobessin jutges disposats a fet tots els posibles per tallar les activitats polítiques de Trump, encara que per aixó calgués enviarlo a la presó.

De fet, l’antipatia per Trump en el camp demócrata i fins i tot entre alguns sectors republicans es tan gran, que no només el volen tancar a la presó a ell, sinó a tota la seva familia, el que explica que estigui considerant un perdó presidencial per a tots ells, encara que no sàpigui per qué.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.