SĂ VACCINEZI, DAR CUM?  Washington, Diana Negre

Cu previziunile că numărul celor infectați va continua să crească și că peste câteva luni vor fi peste jumătate de milion de morți, americanii se grăbesc să se vaccineze împotriva COVID, dar, cu toate că sunt câteva vaccinuri practic aprobate, există încă multe dificultăți în distribuirea lor și va fi nevoie de ceva timp ele ca să ajungă la fiecare cetățean.

Niciodată n-a mai avut loc un proces de vaccinare atât de rapid, din momentul în care au început cercetările și până la aprobarea și la disponibilitatea vaccinului, or acest lucru aduce o serie de probleme noi care par a fi și mai mari în SUA decât în țările mai mici, nu atât în ceea ce privește cantitatea, ci din causa distanțelor mari și a diferențelor culturale.

Obținerea vaccinului într-un timp atât de scurt a fost nu numai o provocare, dar și un progres atât de important, încât există propuneri să se acorde premiul Nobel responsabililor, ceea ce ar fi foarte dificil, deoarece, la obținerea lui, au participat foarte multe persoane.

Și nu numai în acest an de pandemie, dar baza a pregătit-o deja președintele Bush-fiul, după atacurile teroriste împotriva Turnurilor Gemene, de teamă că vor avea loc și atacuri biologice. Acum cincisprezece ani, a semnat trei legi pentru a pregăti calea în cazul în care ar fi fost nevoie să se producă vaccinuri sau medicamente de urgență.

Dar și președintele Trump, în ciuda erorilor comise la începutul acestei pandemii, din prima zi a mobilizat tot ce a putut pentru a grăbi producerea unui vaccin, iar Congresul a aprobat distribuirea a tot felul de subvenții, cu toate că știa că unele nu vor servi la nimic, deoarece multe dintre probe nu dau rezultate.

Acum, americanii pot să aleagă între vaccinurile produse de Pfizer, de Moderna sau de Astra Zeneca sau dintre celelalte care în curând se vor afla pe piață. Însă, în fața lor se află două probleme: riscurile care încă nu se cunosc și dificultățile logistice legate de distribuirea lor, astfel încât să ajungă la fiecare cetățean.

Pentru moment, prima problemă logistică este transportul și temperatura. Vaccinul firmei Pfizer, de exemplu, a fost autorizat joia trecută, însă cei care au nevoie de el cu greu îl vor putea avea. Sunt cei care stau în aziluri pentru bătrâni. Din păcate, nu există condiții de păstrare și administrare a vaccinului în acele locuri. Temperatura trebuie să fie de cel puțin minus 70 de grade și când se deschide containerul cu aproape o mie de doze, ele trebuie administrate cât mai repede, în câteva ore.

Nu există aziluri cu atâția oameni, astfel că, pentru moment se preconizează să fie aduși mai mulți oameni care pot călători, ca să fie vaccinați în același timp. O altă posibiitate este ca Pfizer să-și schimbe containerele și să aducă mai puține doze.

Aceste dificultăți deschid calea altui vaccin, disponibil în curând, cel al firmei  Moderna, care trebuie păstrat sub zero grade, dar nu la temperaturi atât de joase.

În privința riscului, cu un timp atât de scurt, nu numai că pot apărea reacții care încă nu se cunosc, dar multă lume vrea să aștepte, ceea ce nu va permite să se avanseze pe cât s-ar dori în procesul de imunizare.

Pe lângă campaniile de publicitate, care vor începe cu personaje importante și cunoscute „care vor da exemplu” făcându-și vaccinul, mai există o propunere tipic americană, adică, pur și simplu lumea să fie plătită să se vaccineze.

Nu ar fi nimic nou în această criză: desigur că nicio altă țară nu a dat atâția bani pentru a ajuta economic victimele pandemiei: luni de zile, cei care au rămas șomeri, au primit până la șase mii de dolari pe lună ca indemnizație, cu toate că, în mod frecvent, suma era mult mai mare decât salariul pe care l-au avut mai înainte. Aceasta s-a terminat, însă Congresul dezbate un alt program de ajutorare asemănător, cu toate că acesta nu va mai fi atât de generos și, în mod sigur, vor exista mai puține prestații.

Dacă în plus se adaugă un stimul economic pentru a se vaccina, datoria publică va continua să crească la fel ca în acest an, până într-atât încât va fi cea mai mare de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, dar politicienii sunt dispuși să o facă deoarece trebuie salvate vieți, iar economia va suferi mai mult dacă se va prăbuși, decât dacă va acumula o datorie uriașă.

Euforia economică este foarte mare în aceste moment: pe de o parte deoarece producerea și distribuirea vaccinurilor va aduce mulți bani întreprinderilor farmaceutice, iar pe de alta, datorită noilor industrii care au apărut și au deschis piețe pentru mult timp; atât în domeniul telecomunicațiilor, cât și pentru dezvoltarea informaticii.

Este suficient să privim bursele, care nu se opresc din urcușul lor în fața acestor expectative, cu toate că mulți experți avertizează că se obțin rezultate mai bune cu speranțele decât cu realitățile. Ei spun că, odată ce lucrurile se vor normaliza, cu toate că va fi bine pentru sănătatea publică și pentru angoasele personale, bursele și economia ar putea să meargă mai rău.

Ceea ce pare să fie foarte probabil este că, odată depășită această pandemie, viața americanilor să nu mai fie cea de dinainte. Și nu numai pentru că telecomunicațiile vor permite, la fel ca în toată lumea, ca întreprinderile să folosească mai puțin spațiu pentru birouri și să profite de tele-muncă, dar și deoarece migrarea spre zonele rurale, care acum caracterizează momentul de teamă în SUA, nu reprezintă deloc un sacrificiu pentru majoritatea americanilor.

Țara aceasta, care în primele secole ale existenței ei a fost o mare republică agrară, a încetat să mai fie în urma războaielor și a industrializării, dar inima americanilor nu s-a schimbat, astfel că această țară-continent este printre puținele din lume cu o inimă rurală și o economie industrială.

Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în țările dezvoltate din Europa, unde atâta lume cu bani are câte o casă la țară, americanii obișnuiesc să aibă numai casa rurală, care este de fapt reședința lor obișnuită din „suburbs”, nume pe care îl dau zonelor metropolitane ale orașelor, adică, este versiunea lor pentru „căsuță și grădină”.

Pe măsură ce trece timpul, aceste zone sunt din ce în ce mai urbanizate, iar lumea nu mai trăiește departe de vecini, cu izolarea care le place atât de mult. Cu pandemia, ne mai trebuind să meargă la serviciu, multă lume a fugit de tot la țară, ceea ce prezintă multe avantaje: serviciile minime sunt garantate în toată țara, prețul este mult mai mic și, cu o densitate a populației mai mică decât jumătate din cea europeană, practic nu mai vede pe nimeni și trăiește în mijlocul naturii.

Cei care au trăit în zone metropolitane mai dezvoltate, cum sunt San Francisco, sau Washington sau New York, poate duc lipsa restaurantelor bune sau a spectacolelor de operă sau a concertelor simfonice, sau a apropierii de cele mai bune spitale, însă fiind SUA o țară cu inimă rurală, peste tot sunt mici teatre cu orchestre bune, spitale regionale acceptabile care servesc drept consolare.

În plus, acești „exilați urbani”, la sfârșit de săptămână, pot să meargă în orașul unde au trăit, pentru a se bucura de spectacole și mâncăruri bune, astfel încât capitala americană este pe cale să devină un oraș și mai turistic decât a fost până acum. Același lucru se poate întâmpla cu New York, Los Angeles sau San Francisco, cu un turism în sens invers: în timpul săptămânii, la țară, iar în zilele libere, la oraș.

Oricum, deja au devenit centre turistice tradiționale de câtva timp: New York pentru atracția pe care o are pentru vizitatorii din toată lumea, iar Washington pentru excelentele sale muzee cu intrare liberă (le subvenționează Guvernul Federal) și cu edificiile și monumentele sale istorice, cum sunt Casa Albă, Congresul, Memorialul războiului din Vietnam sau cimitirul Arlington, care, de multă vreme, au devenit o atracție pentru vizitatorii din afara și din interiorul țării.

Desigur, mai întâi vor fi vaccinuri doar în marile orașe, tocmai datorită ușurinței cu care se va putea aduna multă lume pentru a fi vaccinată cât timp dozele se vor afla la o temperatură acceptabilă, ceea ce va însemna că, în loc de turism cultural sau gastronomic, țara va avea mai întâi turiști medicali.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

VACUNAR SI, PERO ¿COM?     Washington, Diana Negre

Amb les previsions que la xifra d’infectats segueixi pujant i que en pocs mesos hi hagi més de mig milió de morts, els nord-americans tenen pressa per començar a vacunar-se contra la Covid, però malgrat que hi hagi unes quantes vacunes pràcticament aprovades, encara hi ha moltes dificultats de distribució i caldrà temps perquè tothom les pugui rebre.

El fet que mai hi hagi hagut un procés de vacunació tan ràpid, des del moment que van començar les recerques fins a l’aprovació i disponibilitat, presenta una sèrie de problemes nous que semblen encara més grans als Estats Units que en països més petits, no només per les quantitats, sinó per les distàncies i les diferències culturals.

Simplement haver pogut tenir una vacuna en tan poc de temps ha estat no només un repte sinó un avenç tan important que hi ha propostes per donar el Premi Nobel als responsables, cosa que seria molt difícil perquè hi ha molta gent que hi ha participat.

I no només en aquest any de pandèmia, sinó que la base la va preparar ja el president Bush fill després dels atacs terroristes contra les Torres Bessones, per la por que hi haguessin també atacs biològics. Ja fa mes de quinze anys va signar tres lleis per preparar el camí en cas que calgués preparar vacunes o medicació d’emergència.

I també el president Trump, malgrat les errades des que va començar aquesta pandèmia, va posar en marxa des del primer dia tot el que va poder per accelerar la producció d’una vacuna, mentre que el Congrés va aprovar la distribució de subvencions de tota mena, malgrat saber que necessàriament algunes no servirien de res perquè moltes de les proves no donarien resultats.

Ara els nord-americans poden triar entre les vacunes produïdes per Pfizer, per Moderna, per Astra-Zeneca o per les que aviat també seran al mercat. Però totes es troben davant de dos problemes: els riscs que hom encara no coneix i els problemes logístics per fer-la arribar a tothom.

De moment, el primer problema logístic és el transport i la temperatura. La vacuna de Pfizer, per exemple, va ser autoritzada dijous, però els que la necessiten difícilment la podran tenir. Són els que viuen en residències per a gent gran, però les condicions de manteniment i administració de la vacuna són tan difícils que no existeixen en aquests llocs. La temperatura ha de ser inferior als 70 graus sota zero i, quan hom obre la caixa on hi ha gairebé mil dosis, cal administrar-les en poques hores.

No hi ha residències amb tanta gent, així que de moment estan pensant en portar a les residències persones que puguin viatjar i vacunar-les al mateix temps. Una altra possibilitat és que Pfizer canviï els contenidors per posar menys dosis.

Aquestes dificultats obren camí a l’altra vacuna que també estarà disponible aviat, de l’empresa Moderna, on cal tenir-la sota zero però no a temperatures tan baixes.

Pel que fa el risc, no només és que amb tan poc temps hi pot haver reaccions encara es desconeixen, sinó que molta gent vol esperar, fet que no permet avançar tant com es voldria en el procés d’immunització.

A part de campanyes de propaganda, que començaran amb personatges importants i coneguts que “donaran exemple” posant-se la vacuna, hi ha una proposta molt típicament americana, que és simplement pagar perquè la gent es vacuni.

No seria res de nou en aquesta crisi: segurament que cap altre país ha posat tants diners per ajudar les víctimes econòmiques de la pandèmia: durant mesos, els que es van quedar a l’atur cobraven fins a sis mil dòlars mensuals d’indemnització, tot i que sovint era molt més del que guanyaven abans. Això ha acabat, però el Congrés està debatent un altre programa d’ajuda semblant, tot i que no tindrà un abast tan gran i segurament hi haurà menys prestacions.

Si a més afegeixen un estímul econòmic per vacunar-se, el deute públic acumulat seguirà creixent com ho ha fet aquest any, fins al punt que és el més alt des de la Segona Guerra Mundial, però els polítics semblen disposats a fer-ho perquè cal salvar vides i també perquè l’economia patiria més amb un esfondrament total que amb el deute gegantí que va acumulant.

L’eufòria econòmica en aquests moments és molt gran: d’una banda, perquè la producció i distribució de vacunes portarà molts diners a les empreses farmacèutiques; de l’altra, per les noves indústries que han aparegut i segurament han obert mercat per molt de temps, tant en qüestió de telecomunicacions com per desenvolupar l’informàtica.

Cal només mirar les borses, que no paren de pujar davant d’aquestes expectatives, tot i que molts experts avisen que hi ha millors resultats amb les esperances que amb les realitats. Diuen que, una vegada les coses es normalitzin, tot i que serà bo per a la salut pública i les angoixes personals, les borses i l’economia poden anar pitjor.

El que sembla també molt probable és que, una vegada superada aquesta pandèmia, la vida nord-americana no torni a ser la d’abans. I no només perquè les telecomunicacions permetran, allà com a arreu del món, que les empreses tinguin menys espai d’oficina i aprofitin el teletreball, sinó també perquè la fugida cap al camp, que ara caracteritza el moment de por als Estats Units, no representa cap sacrifici per a la majoria dels nord-americans.

Aquest país, que va ser en els primers segles de la seva existència una gran república agrària, ho va deixar de ser amb les guerres i la industrialització, però el cor dels nord-americans no va canviar, de manera que aquest país-continent és un dels pocs al món amb cor rural i economia industrial.

A diferència del que passa als països desenvolupats d’Europa, on tanta gent amb diners té una casa al camp, els nord-americans acostumen a tenir només la casa de camp, que és simplement la residència habitual als suburbs, nom que donen aquí a les àrees metropolitanes de les ciutats, és a dir, la seva versió de la “caseta i l’hortet”.

Al cap del temps, aquestes àrees són més i més urbanitzades i la gent no viu lluny dels seus veïns amb l’aïllament que tant els agrada. Amb la pandèmia, en no haver d’anar a l’oficina, molta gent ha fugit cap al camp de veritat, el que té per a ells molts avantatges: els serveis mínims estan garantits arreu del país, el preu és molt més baix i, amb una densitat de població de menys de la meitat de l’europea no veuen pràcticament ningú i es troben enmig de la natura.

Els que han viscut en les àrees metropolitanes més desenvolupades, com són San Francisco, Washington o Nova York, poden trobar a faltar els bons restaurants o els espectacles d’òperes o concerts simfònics, o la proximitat als millors hospitals, però sent aquest un país de cor rural, arreu hi ha petits teatres amb bones orquestres i hospitals regionals acceptables que serveixen de consol.

I, a més, també aquests “exiliats urbans” poden anar de cap de setmana a la ciutat on vivien, per gaudir de bons espectacles i bon menjar, de manera que la capital nord-americana va camí de convertir-se en una ciutat encara més turística del que ja és ara i el mateix pot passar amb Nova York, Los Angeles o San Francisco, amb un turisme en sentit contrari: els dies entre setmana al camp i els dies lliures a les ciutats.

De tota manera, ja són centres turístics tradicionals des de fa temps: Nova York per l’atracció que té amb visitants d’arreu del món i Washington pels seus excel·lents museus de franc (pagats pel Govern Federal) i amb edificis i monuments històrics com la Casa Blanca, el Congrés, el Memorial de la guerra del Vietnam o el cementiri d’Arlington ja són des de fa temps una atracció per als visitants de fora i dins del país.

Immediatament, però, serà només a les grans ciutats on hi haurà vacunes, precisament per la facilitat de reunir molta gent i vacunar-la mentre les dosis encara estan en la temperatura acceptable, cosa que significarà que en lloc de turisme cultural o gastronòmic, el país primer tindrà turistes mèdics.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.