ANUL ADEVĂRURILOR

Cu oribilul an 2020 agonizând, se poate face deja un bilanț politic al acestor 12 luni. Și, întrucât suntem cetățeni ai Uniunii Europene (UE), analiza se va focaliza tocmai pe ea, cu toate că anul a avut și protagoniști extra-europeni, cum a fost China.

Înainte de a intra în detalii, vedem, de la bun început, că cele două mari evenimente-pietre de hotar ale anului au fost brexit-ul și banii. Mai ales, exorbitantul buget comunitar 2021-2027.

Ieșirea Marii Britanii din UE a fost o grea lovitură pentru economia și respectul de sine comunitar. A fost, de asemenea, o dovadă că, în relațiile internaționale, banii nu sunt totul. Marea Britanie a părăsit UE din cauza unor discrepanțe de valori și sensibilități (dar și datorită unui pariu economic diferit). Și a făcut-o fiind foarte conștientă de faptul că acest pas are, pentru moment, un preț foarte mare. Sau că a costat-o o bagatelă dacă, în schimb, britanicii își vor putea continua modul de a gândi și a trăi așa cum le place lor: foarte în stilul lor…

Celălalt aport ne-economic al anului 2020 a fost solidaritatea comunitară în fața pandemiei. Guvernele s-au târguit într-atât, încât aproape că s-au confruntat în ceea ce privește gestiunea crizei sanitare în fiecare țară, însă, atunci când s-a pus problema banilor pentru devastatele economii ale tuturor țărilor – unele dintre ele îngrijorător de distruse – UE s-a dovedit a fi foarte unită.

Deisigur, chiar dacă a existat solidaritate într-un moment hotărâtor, aceasta nu înseamnă că de acest ajutor se vor bucura toți în mod egal. Există guverne care domină ca nimeni altcineva arta de a se îndatora și a se sărăci.

Aspectul negativ al capitolului financiar l-au reprezentat relațiile cu SUA. Pretenția impusă de Trump ca membrii europeni ai NATO să îndeplinească în sfârșit (și pentru prima dată) angajamentele lor economice față de bugetul Alianței au încordat până la limită relațiile transatlantice. Cu atât mai mult cu cât, războaiele de mai mică anvergură în care au fost implicați europenii în ultimii zeci de ani (Iugoslavia, Libia etc.) au arătat că au fost câștigate numai atunci când au intervenit efectivele americane ale Alianței.

În sfârșit, hipertrofiatul nou buget este ca sabia lui Damocles. Îndatorarea este enormă și, dacă oile negre ale comunității – mai ales țările mediteraneene ale UE – nu reușesc să-și redreseze economiile și să-și limiteze cheltuielile, UE ar putea fi, în anul 2028, una dintre cele mai mari și mai îndatorate piețe din lume.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei:  http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

EL AÑO DE LAS VERDADES

Con el horrible 2020 agonizando, se puede hacer un balance político de esos 12 meses. Y como somos ciudadanos de la Unión Europea (UE), el análisis se centra en ella aunque protagonistas extra europeos–China–no le faltan al año.

Y ya antes de entrar en pormenores, salta a la vista que los dos hitos del año han sido el brexit y los dineros. Sobre todo, el desorbitado presupuesto comunitario 2021/27.

La salida de Gran Bretaña de la UE fue un duro golpe para la economía y la autoestima del bloque comunitario. Pero ha sido también una prueba de que en las relaciones internacionales no todo es dinero. Gran Bretaña abandonó la UE por discrepancia de valores y sensibilidades ( y también por una apuesta económica diferente ). Y lo ha hecho bien consciente de que el paso tiene – de momento – un alto precio. O de que le ha costado una bagatela si a cambio los británicos pueden seguir viviendo y pensando cómo les gusta : muy a su manera…

La otra aportación no económica del 2020 ha sido la solidaridad comunitaria ante el desafío de la pandemia. Los gobiernos han discrepado hasta la casi confrontación en la gestión de cada nación de la crisis sanitaria, pero a la hora de aportar dinero para las maltrechas economías de todos          – algunas, alarmantemente maltrechas – la UE fue Fuenteovejuna: ¡ todos a una !

Claro que si hubo solidaridad en un momento excepcional, eso no garantiza en absoluto que la ayuda vaya a beneficiar a todos por un igual. Hay Gobiernos que parecen dominar como nadie el arte de endeudarse y empobrecerse.

La cara negativa del capítulo financiero fueron las relaciones con los EE.UU. Las exigencias de Trump de que los miembros europeos de la OTAN cumplan por fin ( y por primera vez ) con sus compromisos económicos en el presupuesto de la Alianza han tensado las relaciones trasatlánticas al límite. Tanto más, cuanto que las guerras de menor cuantía en que se vieron involucrados los europeos en los últimos lustros (Yugoslavia, Libia, etc.) evidenciaron que no se ganaron hasta que no intervinieron los efectivos estadounidenses de la Alianza.

Por último, el hipertrofiado nuevo presupuesto es una espada de Damocles. El endeudamiento es enorme y si las ovejas negras – ante todo las naciones mediterráneas de la UE – de la comunidad siguen sin enderezar sus economías y limitar sus gastos, la UE podrá resultar en el 2028 uno de los mayores y más endeudados mercados del mundo.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.