UN RĂU PREA FRECVENT ȘI PREA RĂSPÂNDIT   Washington, Diana Negre

Trecerea lui Donald Trump pe la președinția SUA și crisparea socială pe care a declanșat-o nu au fost un episod local, ci un spectaculos semnal de alarmă pentru țările industrializate. Acest fenomen se poate repeta oriunde și oricând, uneori cu o și mai mare virulență.

Dacă privim atent și fără pasiune, vedem că ascensiunea lui Trump nu a fost decât izbucnirea electorală a unei vechi și profunde nemulțumiri sociale. Simptome ale acestei nemulțumiri cauzate de un crescând dezechilibru economic din societatea americană s-au ivit acum 15-20 de ani, când au năvălit în politică niște personaje bizare, cu programe neverosimile (cum au fost, de pildă, Buchanan sau Ross Perot). În vremea aceea, impactul a fost trecător, deoarece nemulțumirea unui mare sector al țării se afla de abia la început.  

În schimb, cu Trump, această nemulțumire s-a întins, cu o intensitate enormă, la aproape jumătate din populația țării. Atât de enormă încât Trump a fost omul Partidului Republican cu un program care contrazicea în multe puncte filosofia politică tradițională a partidului.

Acum, că Trump pleacă de la Casa Albă, s-ar putea crede că lucrurile revin la normalitate. Însă, adevărul este că divizarea rămâne, deoarece dezechilibrul se menține. Ba chiar mai mult: fenomenul Trump este alarmant, deoarece cauzele care l-au generat în SUA există în multe alte țări din lumea dezvoltată. Contextul social, cadrul politic și cultura pot să difere, uneori, de la o țară la alta, însă defazarea economică și dezechilibrele sociale (adică, spus altfel, nedreptatea socială) sunt foarte asemănătoare.

Foarte asemănătoare sunt și răspunsurile politice, care, în toate aceste țări, au făcut loc pe scena politică unor populiști bizari, ca Boris Johnson în Marea Britanie, Erdogan în Turcia, Viktor Orban în Ungaria sau Tsipras în Grecia, pentru a-i menționa doar pe câțiva. Și acolo unde cultura politică a țării îngreunează protagonismul „personajelor limită” (limită în legătură cu valorile democrației, desigur), încolțesc cu o neașteptată vigoare partidele radicale.

În țările în curs de dezvoltare, perspectiva este mult mai cruntă, deoarece lipsa unor structuri sociale solide și a unor tradiții democratice duce, cu mare ușurință, la înlocuirea urnelor cu gloanțe. În felul acesta, apar acolo fenomene ca Statul Islamic, Al Qaeda, războaie civile ca cele din Libia și Siria sau nesfârșite răscoale ca cele din Africa.

Această panoramă, care este ciclică de-a lungul secolelor pe tot globul pământesc, ne face să ne gândim că istoricii pesimiști aveau dreptate atunci când spuneau că numai marile crize dau mari politicieni și generează mari reforme.  

Ceea ce nu spun acești istorici este prețul, în vieți și suferințe, al acestor mari crize.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

MAL DE MUCHOS     Washington, Diana Negre

El paso de Donald Trump por la presidencia de los EE.UU. y la consiguiente crispación social del país no ha sido un episodio local, sino una espectacular señal de alarma para el mundo industrial. El fenómeno puede repetirse en cualquier lugar y momento y – quizá – con más crudeza.

Si se mira atentamente y sin pasión, la ascensión de Trump no ha sido más que el estallido electoral de un profundo y viejo descontento social. Síntomas de ese descontento causado por el creciente desequilibrio económico de la sociedad estadounidense ya se registraron tres o cuatro lustros antes, con la irrupción en la política de personajes estrafalarios con programas inverosímiles (como, por ejemplo, Buchanan o Ross Perot). En aquel entonces su impacto fue pasajero porque el descontento de un gran sector del país apenas comenzaba.

Con Trump, en cambio, ese descontento había alcanzado ya a casi a la mitad de la población y una intensidad enorme. Tan enorme que Trump fue el hombre del Partido Republicano con un programa que contradecía en muchísimo puntos la tradicional filosofía política del partido.

Hoy, con Trump echado de la Casa Blanca, uno puede creer que los EEUU han vuelto a la normalidad. La realidad, empero, es que la división sigue porque el desequilibrio sigue. Más aún: el fenómeno Trump es alarmante porque las causas que lo generaron en EEUU existen también en muchas naciones del mundo industrial. El contexto social, el marco político y las culturas varían –a veces mucho– de una nación a otra; pero los desniveles económicos y los desequilibrios sociales (con otro nombre: la injusticia social) son muy parecidos.

Y muy parecidas son las respuestas políticas, que en todas estas naciones han dado protagonismo a populistas estrafalarios, como Boris Johnson en Gran Bretaña, Erdogan en Turquía, Orbán en Hungría o Tsipras en Grecia, para citar a unos pocos. Y donde la cultura política de la nación dificulta el protagonismo de los “personajes límite” (límite con los valores democráticos, se entiende), brotan con inesperado vigor los partidos radicales.

En el mundo en vías desarrollo el panorama es mucho más sangriento porque la carencia de estructuras sociales sólidas y tradiciones democráticas lleva rápidamente a sustituir las urnas por las balas. Y así surgen allá fenómenos como el Estado Islámico, Al Qaeda, las guerras civiles de Libia y Siria o las infinitas asonadas de África.

Este panorama, que es cíclico a lo largo de los siglos en todo el Globo, induce a pensar que los historiadores pesimistas tenían razón al decir que solo las grandes crisis generan grandes políticos y grandes reformas.

Lo que no han dicho esos historiadores es el precio – en vidas y sufrimientos humanos – de esas grandes crisis.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.