SCAPE CINE POATE… PLĂTI!

Știrea cea bună în pandemia COVID-19 este că deja există vaccinuri. Însă, există doar pentru cei care le pot plăti.

Desigur, nu el sau ea, în mod individual, ci țara în care trăiesc. Căci, în aceste momente, cu vaccinurile tocmai aprobate și de abia ieșite șuvoaie din laboratoare, țările bogate au acaparat – mai bine zis, și-au rezervat – doze masive… în timp ce țările mai sărace stau la coadă. Coadă pentru a primi vaccinurile dăruite sau cumpărate la un preț mai mic, cel pe care-l pot plăti.

Astfel, a șaptea parte din populația lumii are acces, conform promisiunilor, la jumătate din producția de vaccinuri din acest an. Și ca să oferim exemple concrete, Australia, Canada și Japonia au 1% din populația contagiată la nivel mondial, însă au pre-cumpărat 17% din producția globală de vaccinuri din 2021.

Desigur, această inegalitate nu e generată numai de bani. Un factor tot atât de important sau chiar mai important este faptul că cercetarea științifică și instalațiile industriale necesare pentru a crea și a pregăti vaccinurile sunt foarte scumpe și complicate. În ziua de azi, există doar o duzină de țări în lume care au această capacitate. Trebuie luat în considerare și faptul că a concepe și produce un vaccin este mult mai scump decât producerea unui simplu medicament cum ar fi – de pildă – vreun antivirotic, pentru a combate HIV, virusul care cauzează SIDA.

Egoism urât și încăpățânat este și faptul că țările bogate au acaparat vaccinurile. Căci, guvernele merg pur și simplu pe bâjbâite în fața unei provocări total necunoscute. Și unul dintre reperele de care se agață este cel conform căruia ar fi nevoie de vaccinarea a 70% din populație pentru a atinge imunitatea globală. Să nu uităm că bâjbâim și în ceea ce privește imunitatea pe care o crează noile vaccinuri. Cel mai probabil este că ritmul mutațiilor acestui virus este similar celui gripal, astfel că lumea va fi nevoită să se vaccineze în fiecare an.   

În sfârșit, dacă, pentru moment, guvernele acționează așa în lupta împotriva pandemiei, alte epidemii au generat o solidaritate internațională plină de speranțe. SIDA este exemplul cel mai elocvent, cu toate că nu este deloc unic. Astfel, HIV a șocat state, plutocrați și entități filantropice într-o asemenea măsură, încât a îndeamnat la optimism. În fața evidenței că țările în curs de dezvoltare nu puteau combate plaga singure, căci, în 1989, tratamentul SIDA era, proporțional, mai scump în Africa, decât în Suedia sau în SUA, s-a pornit o mișcare de solidaritate internațională care, într-un deceniu, din 2001, până în 2010, a reușit ca donațiile pentru combaterea plăgii în lumea a treia să crească de la 10 miliarde 800 de milioane de dolari, la 28 de miliarde 200 de milioane.

Aceasta a fost, desigur, altă poveste. Acum, teama îl impune pe „eu, mai întâi” al celor bogați și puternici. Însă, când de vorba de teamă, până și Legiunea de diavoli i-a recunoscut întâietatea prin lozinca „teama e liberă”… Conduita, în schimb, este cu totul altceva.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei:  http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

¡ SÁLVESE QUIEN… PAGUE !

La buena noticia en la pandemia del COVID-19 es que ya hay vacunas. Pero solo las hay para quien se la pueda pagar.

Bueno, no él o ella individualmente, sino la nación a la que pertenezca. Porque en estos momentos, con las vacunas recién aprobadas y apenas saliendo a raudales de los laboratorios, los países ricos han acaparado – mejor dicho, reservado – dosis masivas de los fármacos… en tanto que las naciones más pobres están haciendo cola. Cola para que les den las vacunas regaladas o a muy  bajo precio; el que pueden pagar.

Así, la séptima parte de la población mundial tiene apalabrada la mitad de la producción de vacunas para este año. Y concretando los ejemplos, Australia, Canadá y el Japón tienen  un 1% de la contaminación mundial, pero han pre comprado el 17% de la producción global de vacunas del 2021.

Naturalmente, no es solo el dinero lo que genera esa desigualdad. Factor tanto o más importante es que la investigación científica y las instalaciones industriales necesarias para inventar y elaborar las vacunas son extremadamente caras y complicadas. Hoy en día hay tan solo una docena de naciones en el mundo con esta capacidad. Téngase en cuenta que, además, concebir y fabricar una vacuna es muchísimo más caro que producir un fármaco simple, cómo – por ejemplo – los antivíricos para combatir el HIV, virus causante del sida.

Tampoco es egoísmo cerril de los Estados ricos acaparar vacunas. Simplemente, los Gobiernos van a tientas con un desafío totalmente desconocido y así dan muchos palos de ciego. Y uno de los pocos puntos de referencia al que se agarran es el de que hace falta vacunar al 70% de una población para alcanzar la inmunidad global. Sin olvidar que también se va a ciegas con la duración de la inmunidad que dan las nuevas vacunas. Lo más probable es que el ritmo de mutación del virus COVID-19 sea similar al de la gripe y que se tenga que revacunar a la gente cada año.

Por último, si los Gobiernos actúan de momento así en la lucha contra la pandemia, otras epidemias han generado una esperanzadora solidaridad internacional. El sida es el ejemplo más llamativo, aunque no el único ni mucho menos. Así, el HIV conmocionó a Estados, plutócratas y entidades filantrópicas en una medida que incita al optimismo. Ante la evidencia de que las naciones en vías de desarrollo no podían combatir la plaga solamente con sus recursos – en 1989 el tratamiento del sida era, proporcionalmente, más caro en África que en Suecia o los EE.UU. -, se generó un movimiento de solidaridad internacional que en un decenio, del 2001 al 2010, logró que los donativos para combatir la plaga en el tercer mundo pasaran de 10.800 millones de $ a 28,200 millones de $.

Claro que esa fue otra historia. Ahora el miedo impone el “yo, primero” de los ricos y poderosos. Pero en eso del miedo, hasta la Legión reconoce su primacía con el lema de que “el miedo es libre”….La conducta ya es otro cantar.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.