NAVALNÎI, PROPRIUL SĂU INAMIC… ȘI MARE INAMIC AL LUI PUTIN

Alexei Navalnîi, jurist, în vârstă de 44 ani, este cunoscut în afara Rusiei ca marele inamic și victima cea mare a președintelui Putin. În Rusia, este considerat cel mai pasional dintre toți ambițioșii din întregul spectru politic al țării.

Iar mariajul dintre pasiune și ambiție foarte rar este spre bine, chiar și în Rusia. Căci, în ziua de azi, Navalnîi – care de 22 de ani se tot străduiește să devină prima figură politică – este campionul care denunță corupția din administrație. Însă, înainte de aceasta, a fost un aprig promotor al naționalismului etnic și exclusivist, pe lângă care, Donald Trump a fost un mic copil cu lozinca sa „America first”. Deja în 2011, Navalnîi se statornicea în propunerile sale de a-i alunga pe toți georgienii din Rusia, deoarece erau cetățenii unei țări cu care rușii se aflau în război. Mai propunea ca muncitorii imigranți să fie tratați cu asprime și ostilitate. Majoritatea străinilor care lucrează în Rusia la ora actuală sunt cetățeni din fostele republici sovietice asiatice, precum și din Ucraina și Moldova.

Acest radicalism naționalist și rasist de tristă amintire din secolul XX este, poate, faza cea mai surprinzătoare a periplurilor sale. Căci, primii pași politici i-a făcut Navalnîi pe calea unui liberalism absolut. Astfel, în anul 2000, a intrat în partidul „Iabloko”, organizație care încerca să-i mobilizeze pe liberalii și democrații din Parlamentul țării.

Însă, în Rusia, această ofertă politică niciodată nu a avut priză la mase, ba și mai rău, a fost discreditată după anii petrecuți de Elțîn la Kremlin. Lui Navalnîi i-a trebuit ceva timp ca să-și dea seama că nu avea niciun viitor cu asemenea idei. Însă, în acest răstimp, activitatea sa a fost aproape frenetică și atât de egocentrică, încât s-a înfruntat cu omul forte din partid, Grigori Iavlinsky. A câștigat acesta din urmă, iar Navalnîi a fost dat afară din partidul Iabloko, în 2007.

Nici incursiunea prin naționalismul acerb nu i-a adus vreun câștig în carieră. În schimb, și-a atras inamiciția lui Vladimir Putin și a oamenilor săi; patriotismul – ca atâtea alte lucruri – și-l adjudecase deja partidul lui Putin. Or, în Rusia, puterea niciodată nu a fost dispusă să împartă ceva cu altcineva.

Lucrurile au ajuns la confruntare deschisă și la urmărirea implacabilă a lui Navalnîi, atunci când acesta a descoperit filonul de aur al denunțurilor sale: corupția din administrația publică. Cu subiectul acesta a devenit foarte vizibil și și-a atras adepți, precum și aversiunea autorităților. Corupția este endemică în Răsăritul Europei și acest fenomen îi stârnește continuu pe cetățeni împotriva celor de la putere. Astfel că acuzațiile lui Navalnîi au început să aibă rezonanță tot mai mare în opinia publică națională și în presa din străinătate. Și-a câștigat tot mai mulți adepți printre activiștii politici, printre disidenți și prin publicul general, deja foarte iritat de scumpirea vieții (în principal, din cauza prețului mondial scăzut al hidrocarburilor, una dintre principalele produse exportate de Rusia).

Ultimul episod, de până acum, din confruntarea Navalnîi-Putin a fost bizara otrăvire a primului, întâmplare care a sporit atât de mult popularitatea opozantului. Dar au existat destui care au dorit să creadă teza Kremlinului, conform căreia, otrăvirea și-ar fi înscenat-o însuși Navalnîi și nu ar fi fost opera serviciilor secrete ruse. Greu de crezut, dar, în Rusia, totul este diferit.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei:  http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

NAVALNY, GRAN ENEMIGO DE PUTIN…Y DE SI MISMO

Alexei Navalny, jurista de 44 años, es conocido fuera de Rusia como archienemigo y máxima víctima del presidente Putin. En Rusia misma se le conoce más como el más pasional de los ambiciosos que pueblan el espectro político del país.

Y el maridaje de pasión y ambición rara vez es para bien; incluso en Rusia. Porque si hoy en día Navalny – que lleva 22 años pugnando por ser primera figura política – es el adalid de la denuncia de la corrupción administrativa, hasta bien mediada su trayectoria política fue el promotor de un nacionalismo étnico y excluyente que dejaba en pañales el “América first” de Donald Trump. Aún en el 2011 Navalny se ratificaba en sus propuestas de expulsar a todos los georgianos de Rusia porque eran súbditos de un país con el que estaban en guerra. Y de paso, tratar con mano dura y hostilidad a la inmigración laboral. La mayoría de los trabajadores forasteros en la Rusia de hoy son ciudadanos de las antiguas repúblicas soviéticas asiáticas así como de Ucrania y Moldavia.

Ese radicalismo nacionalista y racista de tan mal recuerdo en el siglo XX es quizá la fase más sorprendente de sus periplos. Porque los primeros pasos políticos  de Navalny fueron por el sendero de un liberalismo absoluto. Así, en el 2000 se afilió en el partido “Yabloko”, entidad que trataba de movilizar a los liberales y demócratas parlamentarios del país.

Pero en Rusia esta oferta política no gozó nunca del favor de las masas y, aún peor, quedó mal herida después de los años de Yeltsin en el Kremlin. Navalny tardó algún tiempo en percatarse de que con este ideario no tenía futuro. Pero en ese tiempo su actividad fue casi frenética y tan egocéntrica que acabó enfrentado con el hombre fuerte del partido, Grigori Yavlinsky. La pugna la ganó este último y Navalny fue expulsado de “Yabloko” en el 2007.

La incursión en el nacionalismo acerbo tampoco le aportó gran cosa a su carrera. Pero sí sirvió para llamar desagradablemente la atención de Vladimir Putin y su equipo; el patriotismo – como tantas otras cosas – ya se lo había adjudicado el partido de Putin y en Rusia el poder nunca ha estado dispuesto a compartir nada con nadie.

Las cosas llegaron a la confrontación abierta y consiguiente persecución implacable del régimen contra Navalny cuando éste descubrió el filón de oro para sus denuncias : la corrupción de la Administración Pública. Con este tema consiguió atención y seguidores y la inquina del poder. La corrupción es endémica en el Este de Europa, pero indigna en cada momento a los ciudadanos contra los que están mandando. Y las acusaciones de Navalny empezaron a tener cada vez más resonancia en la opinión pública nacional y en la Prensa internacional. Y más seguidores entre los activistas políticos, disidentes y el público en general, ya muy irritado por el encarecimiento de la vida (causado principalmente, por la baja del precio mundial de los hidrocarburos, una de las principales exportaciones rusas).

El último episodio hasta ahora de la confrontación Navalny – Putin ha sido el extraño envenenamiento del primero, suceso que ha incrementado tanto la popularidad del opositor que más de uno ha querido creer la tesis del Kremlin de que el envenenamiento fue una escenificación del propio Navalny y no de los servicios secretos rusos. Difícil de creer, pero en Rusia todo es diferente.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.