Multe greșeli…consolarea lui Trump    Washington, Diana Negre

Excesele de miercurea trecută sunt o escaladare în conduita imprevizibilă a lui Donald Trump. Niciodată până acum nu l-au condamnat atâția americani: atât adepții, cât și rivalii săi l-au făcut responsabil pentru atacul asupra Congresului, atac care a înspăimântat țara și a afectat serios prestigiul SUA în lume. S-a deschis un nou front pentru tragerea la răspundere a vinovaților pentru cele întâmplate.

Dacă Trump a reușit să se parapeteze timp de patru ani în spatele voinței populare a celor mai puțin favorizați din țară, cuvintele pe care le-a adresat partizanilor săi în ziua atacului au depășit capacitatea de toleranță a propriilor săi colaboratori, așa cum s-a putut vedea în demisiile care au urmat actelor de violență.

Căci, fără nicio îndoială, Trump a ațâțat la violență mulțimea care a invadat Capitoliul, unde ambele Camere ale Congresului se pregăteau să încheie procesul de tranziție, care, pe data de 20 ianuarie, îl va înscăuna pe democratul Joe Biden și va aduce tot corpul legislativ sub controlul democraților.

Însă, nici cuvintele incendiare ale lui Trump, nici exaltarea partizanilor săi nu sunt suficiente pentru a explica deplorabilele evenimente care au paralizat Congresul timp de mai multe ore. Imaginile lor vor continua să circule în toată lumea, afectând prestigiul unei țări care de mult timp se consideră campioană a democrației.

Nici FBI-ul, a cărui misiune este nu numai să cerceteze delicte și infracțiuni, dar să le și prevină, nici diferitele corpuri ale forțelor de securitate care au în zonă multe contingente, nu și-au îndeplinit datoria: doar poliția Capitoliului, o forță care numără două mii de agenți, avea în sarcina sa să apere, în cele 300 de hectare ale zonei, nu numai căile de acces, dar și nenumăratele porți și ferestre ale edificiului principal care găzduiește amfiteatrul ambelor Camere.

Nu că atacul ar fi fost o surpriză: atât declarațiile multor demostranți, cât și multele mesaje din rețalele sociale avertizau de săptămâni că se pregătea „un marș asupra Washingtonului”.

Probabil nu a fost o neglijență, ci o eroare de calcul, ceea ce a făcut ca însăși primăreasa orașului Washington să nu-și cheme poliția, și nici diferitele organisme federale ca să-și folosească numeroasele forțe pe care le aveau în zonă. Se pare că nu vroiau să dea impresia unei „reacții dure”, după un an de proteste, în diferite locuri din țară, în care forțele de ordine au fost acuzate că au comis abuzuri.

Dar chiar și așa, e greu de înțeles de ce primăreasa Washingtonului a întârzâiat o oră după asaltul asupra Capitoliului ca să-și cheme poliția, sau ca să ceară ajutorul efectivelor din statele vecine Maryland și Virginia, ambele dispuse să ajute.

Cercetările în jurul acestor greșeli au și început, însă mai rămâne puțin timp până la instalarea noului guvern, iar dezbaterea principală nu se concentrează pe aceasta, ci pe măsurile pe care Trump ar putea să le ia până atunci și, mai ales, pe cele pe care ar trebui să le ia și el și Congresul, ținând seama de faptele de joia trecută.

Chiar și mijloacele de informare conservatoare îl sfătuiesc să-și dea demisia, înainte ca Congresul, în puținele zile care îi mai rămân, să inițieze un nou „impeachment”, mult mai viguros decât cel de anul trecut, care nu a reușit. La fel și miniștrii săi – care au început să demisioneze când a început invazia Capitoliului. Vicepreședintele său, Mike Pence, a fost cel care a respectat protocolul și a prezidat Congresul în activitatea de transfer al puterilor.

Dacă ar demisiona, Trump ar evita procesul unui nou „impeachment” și ar lăsa ca cecetările să se concentreze pe greșelile atâtor factori responsabili, care n-au împiedicat jalnicele scene ale atacului asupra Capitoliului – soldat cu patru morți.

Această tragere la răspundere ar fi o oarecare consolare pentru Trump, deoarece ar distrage atenția care se concentrează acum asupra conduitei sale și i-ar permite să dispară de pe scenă cu mai puțin dramatism. L-ar scuti și de situația neplăcută pentru el de a preda puterea lui Joe Biden, cutumă pe care au respectat-o absolut toți președinții care l-au precedat.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Muchos errores…consuelo de Trump      Washington, Diana Negre

Los excesos del pasado miércoles son una escalada en la conducta imprevisible de Donald Trump, a quien nunca han condenado hasta ahora tantos norteamericanos: seguidores y rivales le hicieron responsable por el ataque al Congreso que espantó al país, hizo un daño serio a la reputación de Estados Unidos en el mundo y abrió un nuevo frente en la búsqueda de responsabilidades.

Si Trump ha podido durante cuatro años escudarse en la voluntad popular de los menos favorecidos del país, las palabras que dirigió a sus seguidores el día de marras superaron la capacidad de tolerancia de sus propios colaboradores, como pudo verse en la serie de dimisiones que siguieron a las horas de violencia.

Porque, ciertamente, Trump atizó la violencia de la turba que invadió el Capitolio, donde ambas Cámaras del Congreso estaban ultimando el proceso de transición que el próximo día 20 ha de instaurar al demócrata Joe Biden y poner todo el cuerpo legislativo también bajo control demócrata.

Pero ni las palabras incendiarias de Trump ni la excitación de sus seguidores son suficientes para explicar los deplorables acontecimientos que paralizaron el Congreso durante varias horas y cuyas imágenes seguirán circulando por el mundo para gran desprestigio de un país que desde hace tanto tiempo se considera un paladín de la democracia.

Porque ni el FBI, cuya misión no consiste tan solo en investigar delitos, sino también en prevenirlos, ni los diversos cuerpos de fuerzas de seguridad que tienen en la zona abundantes contingentes, hicieron sus deberes: tan solo la Policía del Capitolio, una fuerza de dos mil agentes, estaba a cargo de las casi 300 hectáreas de la zona para defender, no solo los accesos, sino las múltiples puertas y ventanas del edificio principal que alberga el hemiciclo de ambas Cámaras.

No es que el ataque fuera una sorpresa: tanto las declaraciones de muchos manifestantes como los abundantes mensajes de las redes sociales advertían desde semanas atrás de la “marcha sobre Washington” que estaban preparando.

Probablemente no fue negligencia, sino un error de cálculo, lo que hizo que ni la alcaldesa de Washington llamara a su propia policía ni varios organismos federales emplearan los abundantes recursos de que disponen en la zona. Parece ser que no querían dar la impresión de “mano dura”, después de un año de constantes protestas en diversos lugares del país, en que se ha acusado de abusos a las fuerzas del orden.

Aún así, es difícil de comprender que la alcaldesa de Washington tardase una hora después del asalto al Capitolio para llamar a su policía, o para pedir ayuda a los efectivos de los vecinos estados de Maryland y Virginia, ambos dispuestos a ayudar.

Las investigaciones en torno a estos fallos han empezado ya, pero el tiempo hasta la inauguración del nuevo gobierno es muy corto y el debate principal no se centra en eso, sino en las medidas que Trump podría tomar hasta entonces y, más aún, en las que deberían tomar, tanto él como el Congreso, ante los hechos de este pasado jueves.

Incluso los medios conservadores le aconsejan que dimita antes de que el Congreso, en los pocos días que le quedan, inicie un nuevo “impeachment”, con unos méritos mucho mayores que el del año pasado, que no prosperó. Y otro tanto ocurre con sus ministros -que empezaron a dimitir cuando empezó la invasión del Capitolio – e incluso con su vicepresidente Mike Pence, que siguió el protocolo y presidió en el Congreso los actos para la transmisión de poderes.

Una dimisión le evitaría a Trump el proceso de un nuevo “impeachment” y permitiría que las investigaciones se centren en los fallos de tantos responsables para impedir las lastimosas escenas del ataque al Capitolio -que además se cobró cuatro vidas.

Esta búsqueda de responsabilidades sería un cierto consuelo para Trump, pues desviaría en parte la atención centrada ahora en su conducta y le permitiría desaparecer del escenario con menos dramatismo.  Incluso se evitaría lo que para él ha de ser penoso, que es transferir el poder a Joe Biden, algo que han hecho todos los presidentes que le han precedido.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.