Mulțumim Donald, mulțumim!    Washington, Diana Negre

Președinția lui Donald Trump poate că a adus beneficii economiei Statelor Unite, dar, în același timp, a fost dezastruoasă pentru politica internațională. Însă, ar fi fost posibil ca lucrurile să fi urmat același curs și fără el.

De știut… vom ști atunci când timpul ne va îngădui să avem o perspectivă mai clară. Căci, în aceste momente, problema Trump este o chestiune de pasiuni și păreri.

Dar, ceea ce putem afirma, fără nicio îndoială, este că trecerea lui Trump pe la Casa Albă a fost o binecuvântare, o mană cerească, pentru Partidul Democrat din SUA și pentru mijloacele de informare din toată lumea.

Mai ales pentru mijloacele de informare, deoarece s-au aflat în fața unui inamic public indiscutabil, un adevărat demon, cum numai în războaie se poate întâlni și pe care au putut să-l critice fără nicio limită. Câtă dreptate a existat în aceste critici vom putea analiza atunci când…Trump va fi uitat de toată lumea.

Acest lucru este atât de evident, încât aroape că ascunde aspectul cel mai întunecat al fenomenului Donald Trump și care este enorma masă frenetică a adepților săi, o masă care s-a mobilizat și încă se mai mobilizează, într-o țară considerată a fi liderul democrațiilor parlamentare.

Cu alte cuvinte, pasiunea nu a lăsat să se vadă că îngrijorător nu era faptul că un personaj ca el a condus țara, ci că aproape jumătate din populația țării s-a identificat cu el. Adică, pericolul nu a fost demonul, ci cei care l-au urmat orbește.

Desigur, dacă revedem istoria, atât al Statelor Unite, cât și a celorlalte țări ale lumii, cea de acum și cea străveche, gigantul nu este imaginea demonului – sau a răului – ci cea a maselor care sprijină ideologiile și programele radicale și lipsite de rațiune. Masele sunt cele care au permis genocidurile, războaiele religioase, rasismul, stalinismul, fascismul și alte nebunii – sfârșite în „ism” – sau având orice altă terminație.

Însă, mai bine este să lăsăm filosofii, istoricii și moraliștii să analizeze pe îndelete aceste lucruri, deoarece nu mai este loc pentru ambiția politicienilor – și nici a jurnaliștilor – care caută cititori, ascultători sau spectatori.

Astfel că, în numele politicienilor și a jurnaliștilor din toată lumea, să-i spunem: Îți mulțimim mult domnule fost președinte, Donald Trump, și sperăm să nu te mai întorci nici dumneata și nici ortacii dumitale!

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Gràcies Donald, gràcies. Washington, Diana Negre

La presidencia de Donald Trump pot haver portat beneficis a l’economia dels Estats Units i, al mateix temps, pot que hagi estat desastrosa per a la política internacional.  També podría ser que les coses hauguessin seguit un desenvolpament semblant sense ell.

Saberho… o sabrem quan el temps ens permeti tenir una perspectiva per a veure mes clarament: en aquests moments, la qüestió Trump es cosa de passions i parers.

El que sí podem dir sense dubtes, peró, es que el pas de Trump per la Casa Blanca ha estat una benedicció, com un manà del cel, per a el Partit Demòcrata dels Estats Units i per els mitjans informatius d’arreu del món.

Especialment per els mitjans, perque s`han trobat amb un enemic públic indiscutible, un auténtic dimoni com hom només en troba durant les guèrres i al que han pogut criticar sense limitacions. Quanta raó hi ha hagut en aquests critiques ho podrem analitzar….quan tothom l’hagi oblidat.

Tot aixó es tant evident que gairebé amaga l’aspecte mes fosc del fenómen Donald Trump i que es la massa gegantina i frenètica dels seus seguidors, una massa que va movilitar i que encara movilitza en un païs que es considera el líder de les democràcies parlamentàries.

Amb altres paraules, la passió ha amagat que el preocupant no es que un personatge com ell hagi governat el païs, sino que gairebè la meitat del seu poble s’hagi identificat amb ell. Es a dir, que el perill no es el dimoni, sinó els que el segueixen incondicionalment.

Clar que, si hom repassa la historia, tant dels Estats Units com de la resta del món, la d’ara i la de fa mil.lenis, el gegant no es la imatge del dimoni -o del mal- sinó de les masses que donen suport a ideologies i programes radicals i sense justícia. Son les masses les que han permès els genocidis, les guerres de religió, el racisme, l’estalinisme, el feixisme i altres bogeries -acabades en “isme” -o de qualsevol altre manera.

Aixó, peró, es filar prim i millor deixar l’anàlsis per a filósofs, historiadors i moralistes, perque no es el lloc per l’ambició dels polítics – ni dels periodistas que cerquen lectors, oïentes o espectadors.

Així que, en nóm de polítics i periodistas d’arreu del món: Moltíssimes gràcies, expresident Trump, i esperem que no torni, ni vostet ni els seus companys.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.