BRUTUS N-A FOST SINGUR CÂND L-A OMORÂT PE CEZAR   Diana Negre, Washington

Capitoliul a fost, în această zi de miercuri, centrul politicii americane și întreaga lume a privit o ceremonie tradițională care, între COVID și asaltul de la Bobotează asupra Capitoliului, a rămas mult diminuată.

Acest atac asupra Capitoliului, care a dominat în comentariile din interiorul și din afara Statelor Unite, prezintă unele aspecte asemănătoare cu asasinarea lui Cezar, mai ales tendința de a-i atribui toată responsabilitatea unei singure persoane. Căci, pe Cezar l-a omorât un grup, care spunea că apără republicanismul, însă, opinia generală i-a pus în cârcă răspunderea numai lui Brutus…

La fel și în ziua de azi, opiniile publicului și ale Partidului Democrat din SUA îl văd doar pe Trump ca fiind cauza ocupării Capitoliului, cu toate că, cu săptămâni mai înainte, multe grupuri au convocat o mare demonstrație de protest contra a ceea ce înțelegeau ele că era o fraudă electorală pentru a-i da președinția lui Joe Biden.  Au fost, de fapt, oportuniștii care se foloseau de autoritarismul lui Trump, însă despre acest lucru nu vorbește nimeni, căci este… incorect din punct de vedere politic.

Dacă s-ar vorbi despre aceste grupuri, i s-ar sustrage protagonismul diabolic lui Trump și ar rămâne de o parte grava problemă comună a democrațiilor parlamentare, care este protagonismul maselor în a face să se clatine ordinea momentului – în cazul acesta, demonstranții care au ocupat Capitoliul din Washinton.

Este un fapt cunoscut în istoria tuturor timpurilor că masele sunt superficiale în luarea deciziilor și foarte impresionabile, până într-atât, încât ajung foarte ușor la isterie în pornirile lor. Însă, a cunoaște problema nu înseamnă automat și rezolvarea ei, și aceasta este o lipsă în sistemul votului popular. Deja vechii greci din Atena, atunci când pregăteau un sistem democratic în orașul lor, care nu avea mai mult de șase mii de locuitori, au văzut problema aceasta, însă nu au schimbat sistemul deoarece, cum avea să spună secole mai târziu Churchill „democrația este un sistem foarte dureros, dar nu există altul mai bun.”

De fapt, această problemă socială și politică americană a apărut în istoria tuturor popoarelor de când există civilizație urbană și sunt diferențe de niveluri economice care provoacă nemulțumiri unei părți a populației. S-a încercat să se rezolve această problemă, așa cum s-a putut, în funcție de loc și de moment.

Dar, aproape întotdeauna, s-a recurs la un vinovat, uneori un animal, așa cum se obișnuia în Babilon, alteori la un păcat, ca în unele culturi din Orientul Apopiat. Era preferabil să fie învinovățiți de păcat cei care guvernau, cu toate că, din când în când, vina o avea poporul – ca în cazul  celor care adorau idoli inacceptabili.

Acum, în SUA, păcatul are nume și prenume, multe milioane și un ciuf blond: Donald Trump.

Omul acesta este azi, atât pentru mijloacele de informare, cât și pentru inamicii săi politici, păcătosul prin excelență. Și nu vor permite nicio altă interpretare sau vreo analiză socială mai profundă sau vreo informație mai potrivită.

Căci, cine ar renunța la un demon atât de rentabil?

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

NO VA SER NOMES BRUTUS QUE VA MATAR EL CESAR  Diana Negre, Washington

El Capitoli es aquest dimecres el centre de la política nordamericana i tot el món tindrà els ulls posats en una cerimónia tradicional pero que, entre el Covid i l’assalt  al Capitoli del dia de Reis, haurà quedat molt minvada.

Aquest atac al Capitoli que, domina avui els comentaries dins i fora dels Estats Units, te alguns aspectes semblants a l’assassinat de Cèsar, especialmente la tendencia de posar tota la responsabilitat en una persona. Perque a Cèsar el van matar un grup que deia defensar el republicanisme, però l’opinió general li ha carregat la responsabilitat nomès a Brutus…

També avui en dia les opinions del públic i del Partit Demòcrata nordamericá veuen nomès al president Trump com la causa de l’ocupació del Capitoli, tot i que durant setmanes abans molts grups radicals van convocar una gran manifestació de protesta contra el que entenen com a frau electoral per donar la presidència de Joe Biden.  Son els oportunistes de l’autoritarisme de Trump, però d’aixó no en parla ningú, no es políticament correcte…

Si hom parla d’aquests grups, li treuria el protagonisme diabólic a Trump i deixaria de banda el problema greu comú a les democràciees parlamentáries, que es el protagonisme de les masses en fer trontollar l’ordre del moment -en aquest cas els manifestants del Capitoli de Washington.

Es un fet conegut en la história de qualsevol temps que les masses son superficials en les seves decisions i molt impressionables, fins arrbar a l’histèria en les seves aficions. Peró conèixer el problema no porta automàticament una solución, el que representa una manca en el sistema de votació popular.  Ja els grecs d’Atenes, quan preparaven un sistema democràtic en una ciutat de nomès sis mil persones, van veure el problema però no van canviar de sistema perque, com va dir Churchill secles mes tard, “la democrácia es un sistema molt dolent, peró no hi ha cap altre de millor.”

De fet, el problema social i polític nordamericà ha aparegut en la historia de tots els pobles des que hi ha civilització urbana, i es que hi ha desnivells económics que provoquen malcontents en una part de la población, un problema que, segons el lloc i el moment, hom ha tractat de resoldre com ha pogut.

Gairebé sempre, peró, hom ha recorregut a un culpable, de vegades un animal com feien a Babilònia, altres el pecat com en algunes cultures del Pròxim Orient. La preferència era culpar del pecat als que governen, tot i que de tant en tant la culpa era del poble -com en el cas dels que adoraven ídols inaceptables.

Ara, als Estats Units, el pecat te un nóm i cognom, molts milions i un serrell ros: Donald Trump.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.