E ROST DE…BROAȘTE     Washington, Diana Negre

Președintele Trump devine istorie, iar Joe Biden preia cârma politicii americane care, dacă în chestiuni internaționale se prezintă cu mari dileme, în țară, este cel puțin la fel de complexă.

Situația din ultimii patru ani se aseamănă mult – poate prea mult – cu  povestea fraților Grimm „Vizitii și broasca”.

În această poveste, doi vizitii au surpriza să vadă că o broască râioasă a sărit pe banchetă, între ei. Pe amândoi îi cuprinde sila. Unul dintre ei îi spune celuilalt: „Dacă o mănânci, îți dau cinci ducați”. Și iată că acesta acceptă pariul și începe să muște din batraciană. Însă, stomacul i se întoarce pe dos, varsă tot ce a mâncat și, plin de furie, îi spune celuilalt: „nu-mi datorezi nimic dacă mănânci tu ce a mai rămas din broască”. Celălalt înfulecă broasca rămasă, dar și el începe să vomite. Morala poveștii este că împreună au mâncat broasca, dar niciunul n-a câștigat nimic.

Mutatis mutandis s-ar putea spune că în SUA vizitii au fost cele două jumătăți – cea republicană și cea democrată – ale țării. Au îndurat – „l-au suportat”-  pe Trump, iar la sfârșit, l-au înlăturat. Însă cu ce preț!

Națiunea americană este divizată amarnic, năpădită de intoleranțe și incompatibilități vecine cu războiul civil. Din episodul trumpist lucrul bun care a putut exista – căci, întotdeauna este și ceva bun în cea mai rea dintre crize  – se risipește, deoarece ura care domnește se concentrează mai mult pe revanșism (sau pe încăpățânare), decât pe concluziile folositoare care s-ar putea trage, pe îmbunătățiri urgente și pe promovarea mai departe a prosperității în țară.

Cu circumstanța agravantă că, de data aceasta și spre deosebire de anii de după războiul civil, problemele politice, economice, sociale și sanitare vor necesita mai multe eforturi conjugate și o cooperare, cum nu s-au mai văzut până acum.

Însă, se pare că ceea ce vor cetățenii celei mai bogate țări din lume este să… mănânce o broască.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

VA DE SAPOS      Washington, Diana Negre

El presidente Trump se convierte en historia y Joe Biden toma el timón de la política norteamericana que, si en las cuestiones internacionales se presenta a grandes disyuntivas, en el panorama de la política interior la situación es, por lo menos, igualmente compleja.

La situación del último cuatrienio se parece mucho – quizá demasiado – al cuento de los hermanos Grimm “Los arrieros y el sapo”.

En este relato dos arrieros se ven sorprendidos durante el camino por un repugnante sapo que ha saltado en la banqueta entre ellos. Los dos se estremecen de asco y uno le dice al otro: “Si te lo comes, te doy 5 ducados”. Dicho y hecho. El desafiado agarra el sapo y se come de un bocado la cabeza del batracio. Se le revuelven las tripas, vomita y lleno de rabia le dice al otro: “te perdono la apuesta si te comes el resto”. Y el otro se traga el resto y también se pone a vomitar. Moraleja del cuento: los dos se tragaron un sapo y ninguno ganó nada.

Mutatis mutandis se podría decir que en los EE.UU. los arrieros han sido las dos mitades – republicana y demócrata – del país. Soportaron – “tragaron”-  a Trump y al final lo defenestraron. Pero ¡a qué precio!

La nación está amargamente dividida, cabalgando intolerancias e incompatibilidades rayanas en la guerra civil y del episodio trumpista lo bueno que pudo haber habido – porque siempre hay algo bueno hasta en la peor de las crisis – no quedará nada porque el odio imperante se centra mucho más en el revanchismo (o el empecinamiento), que en sacar conclusiones provechosas, hacer enmiendas urgentes y, en fin, promover el país un poco más.

Con el agravante de que en esta ocasión y a diferencia de los años de la postguerra civil los desafíos políticos, económicos, sociales y sanitarios requieren más esfuerzos conjugados y cooperación que nunca.

Pero parece que lo que los ciudadanos de la nación más poderosa del mundo lo que quieren es comerse un sapo.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.