PRIVIND ÎNAPOI CU MÂNIE    Washington, Diana Negre

Se știe că omenirea e predispusă la isterie, iar, în cazul lui Donald Trump, acest lucru s-a evidențiat încă o dată. Crisparea stârnită de personalitatea sa și de radicalismul postărilor sale (mai degrabă datorită zarvei, decât faptelor sale) au fost atât de mari, încât, acum, plecarea sa de la putere este sărbătorită în SUA ca și cum ar fi vorba de triumful unei revoluții.

Dincolo de faptul că revoluții adevărate, adică acelea care schimbă regulile jocului și pe deținătorii puterii, au existat de foarte puține ori în istoria omenirii, fenomenul Trump este în viața americanilor mai mult o criză socială, decât o izbucnire politică necontrolată.

Este mai coerent să explicăm cu sociologia și nu cu politica faptul că un personaj atât de primar, aproape grotesc, a putut aduna 74 de milioane de voturi, chiar în momentele sale cele mai joase, căci nu există dezastru mai mare decât pierderea puterii. Cu Trump, cu valorile, ideile și cu manierele sale s-a identificat cu pasiune 20 la sută din întreaga populație a Americii. Mai ales – și acest lucru e foarte alarmant – s-a identificat cu absolutismul ideologic: adică, nu există decât un singur adevăr și acesta este adevărul lor, adevărul lui Trump.

Dacă situația a fost într-adevăr așa (căci, totul indică astfel!), actuala problemă socială a țării este extrem de gravă… deoarece și imensa majoritate ne-trumpistă s-a molipsit de intransigența absolută a trumpiștilor!

Sau, mai pe șleau: ambele tabere (lăsându-i de o parte pe cei neutri și pe cei raționali, deoarece sunt o infimă minoritate) s-au cățărat pe creasta urii și a intransigenței. Cei care au câștigat ultimele alegeri nu se mulțumesc doar cu faptul că acum și-au recuperat puterea și pot să-i ofere țării noi scopuri și noi maniere. În aceste momente, importanță primordială pare să aibă setea de răzbunare: anihilarea politică, morală și materială a celui care este simbolul „celorlalți”… lăsându-i pe „ceilalți ” în afara jocului, cufundați în oprobriu.

Sterilitatea acestei strădanii este atât de evidentă încât nici nu ar merita să mai fie menționată. Însă, ne înspăimântă să vedem cum o societate care, de-a lungul scurtei sale istorii s-a caracterizat printr-un realism și un pragmatism dedicate mai ales prezentului și viitorului imediat, este pe punctul de a cădea în marele viciu al vechiului continent: să o obsedeze trecutul și să investească eforturi și bani pentru a agita apa care… s-a scurs. Or, se știe că a trăi în trecut e un lucru pe care îl fac doar cei amărâți și neputincioși, sau cei care sunt pe cale de a deveni astfel.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

MIRANDO HACIA ATRÁS CON IRA    Washington, Diana Negre

Que la Humanidad sea proclive a la histeria, es archisabido y en el caso de Donald Trump se ha evidenciado una vez más. La crispación generada por su personalidad y el radicalismo de sus posturas (muchísimo más por sus aspavientos que por sus hechos) ha sido tal en los EE.UU. que ahora su pérdida del poder se celebra en el país como si fuera el éxito de una revolución.

Y aparte de que revoluciones auténticas, de las que cambian las reglas del juego y no meramente a los detentores del poder, ha habido muy pocas en la Historia, el fenómeno Trump significa en la vida estadounidense más una crisis social que un exabrupto político.

Porque es mucho más coherente explicar con la sociología que con la política que un personaje tan primario, casi grotesco, cómo él tuviera 74 millones de votos aún en sus horas más bajas – más bajas, porque en política no hay mayor debacle que el ser apeado del poder. Con Trump, con sus valores, ideas y maneras se ha identificado pasionalmente 20% de toda la población del país. Sobre todo – y esto es lo alarmante – se han identificado con el absolutismo ideológico: no existe más que una verdad y esta es la de ellos, la de Trump. Si esto fuera realmente así (y todo induce a creer que sí),el actual problema social del país es sumamente grave…¡porque la inmensa mayoría no trumpista se ha enrocado en la misma intransigencia absoluta de los trumpistas !

Dicho a la pata llana: los dos bandos (sin contar a los neutrales y los reflexivos porque son una minoría ínfima) se han encaramado en el odio y la intransigencia. A los vencedores de los últimos comicios no les basta con haber recuperado el poder y darle a la política del país nuevas metas y nuevo modales. En estos momentos lo primordial parece ser la sed de venganza: aniquilar política, moral y económicamente al hombre que simboliza a los “otros”…y dejar a los “otros” fuera de juego y sumidos en el oprobio.

Lo estéril de semejante empeño es tan obvio que ni siquiera merece mentarlo. Pero espanta ver cómo una sociedad que se ha caracterizado a lo largo de su breve historia como nación por su realismo y pragmatismo, dedicada ante todo al presente y el futuro inmediato, está ahora a punto a caer en el gran vicio político del viejo mundo: obcecarse con el pasado e invertir esfuerzos y dineros en remover el agua pasada. Y ya se sabe que esto de vivir en el pasado es de amargados e impotentes, o de quienes van camino de serlo.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.