NICI SĂ CÂȘTIGI, NICI SĂ PIERZI     Washington, Diana Negre

Se spune că sportivii trebuie să știe să câștige fără să umilească și să piardă fără ranchiună, însă, în actualitatea politică americană, se pare că au fost uitate aceste norme elementare, astfel că, tensiunile dintre cele două mari partide, democrat și republican, continuă la fel de sau poate și mai acutizate decât erau înainte de alegeri.

Se vede atât la Casa Albă, în ciuda declarațiilor președintelui Biden că va reface „unitatea” în țară, cât și în Congres, unde, neașteptata majoritate absolută a democraților nu i-a făcut mai mărinimoși față de adversarii lor învinși, căci îi presează și chiar îi hărțuiesc, cum nu s-a mai văzut de zeci de ani încoace.

Ni se spune că, la începuturile acestei republici americane, politicienii reacționau, destul de des, cu violență,  însă, cu timpul, de-a lungul celor două secole și jumătate de istorie a SUA, într-o situație economică mult mai îndestulătoare, tonul înfruntărilor s-a mai îmblânzit, iar conduita în ambele Camere permitea să se vorbească de „gentlemen” și de „gentle ladies”, adică, de personaje amabile.

În vremea președinției lui Ronald Reagan, legiuitorii celor două partide adversare puteau fi văzuți, destul de frecvent, luând masa sau bând câte un păhărel împreună în baruri sau restaurante. Președintele Reagan însuși spunea că aceste bune relații au permis, nu o dată, să se depășească înfruntări politice care păreau a fi de netrecut.

Lucrurile acestea par să fi dispărut cu totul în prezent. Situația s-a schimbat în timpul campaniei electorale și a președinției lui Donald Trump, cu toate că acreala din relațiile ideologice apăruse mai înainte, începuturile ei ivindu-se odată cu „Partidul Ceaiului”, un grup informal, dar mare, de conservatori care se opuneau cu tărie politicilor lui Barak Obama, un președinte care a venit la Casa Albă în timpul unei crize economice apărute în 2008 și care a fost nevoit să ia niște măsuri conjuncturale drastice.

Tonul a tot urcat, în ultimii doisprezece ani, iar acum, dezacordurile sunt evidente pentru toată lumea, la fel ca lipsa de „sportivitate” a personajelor în cauză.

De pildă, președintele Biden se opune ca Trump să se bucure de privilegiile obișnuite ale foștilor președinți de a primi, în continuare, rapoarte și informări secrete. Declarațiile pe care le-a făcut, la acest sfârșit de săptămână, au fost, desigur, foarte bine primite de democrați, însă i-au amărât și mai mult pe republicani, cărora, în discursul său inaugural, spunea că le va întinde o mână.

Și mai reale sunt divizările din Congres, unde, nu mai este vorba de înțepături verbale, ci de acțiuni concrete. Astfel, de pildă, democrații s-au folosit de majoritatea pe care o au pentru a o scoate pe congresista republicană de Georgia, Marjorie T. Greene, dintr-una din comisiile Camerei Reprezentanților, pentru faptul că și-a exprimat îndoieli în legătură cu rezultatele alegerilor și pentru că o consideră excesiv de conservatoare.

Cu toate că și-a făcut mea culpa și a recunoscut că s-a putut înșela, nu a mai fost reinclusă în comisia din care a făcut parte. Ba unii legiuitori din California încearcă să o dea afară chiar și din Camera Reprezentanților.

Dacă reușesc sau dacă nu reușesc, o asemenea vendetă nu va contribui deloc la trâmbițata unitate despre care toți spun că și-o doresc.

Și dacă lucrurile acestea se petrec zilnic în văzul publicului din interiorul și din afara țării, continuă și înfruntările ideologice mai puțin vizibile dintre elitele progresiste academice și financiare, și cetățenii de rând, cu venituri limitate.

Primele efecte ale noii înfruntări le vom vedea destul de curând, deoarece, în SUA , alegeri sunt mai tot timpul: peste doar 19 luni vor avea loc viitoarele alegeri legislative, când se vor reînnoi toate fotoliile din Camera Reprezentaților și o treime din cele ale Senatului, ceea ce înseamnă că, în mai puțin de un an, vreo 400 de campanii electorale îi vor zgudui, din nou, pe încercații cetățeni cu noi sloganuri, acuzații și revendicări.

Și va rezulta un Congres și mai imprevizibil în privința orientării sale politice, dar, în mod sigur, și mai polarizat, cu mari dificultăți în a-și îndeplini obligațiile constituționale de a-l ajuta pe președinte să guverneze și să-i asiste pe cetățenii din respectivele lor zone jurisdicționale.

Astfel, țara care se consideră, de atâta vreme, campionul și apărătorul democrațiilor, se îndreaptă spre o democrație paralitică.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

NI GANAR, NI PERDER    Washington, Diana Negre

Dicen que los deportistas han de saber ganar sin avasallar y perder sin rencor, pero en la actualidad política norteamericana parece que ni los unos ni los otros han aprendido estas normas elementales y las tensiones entre ambos partidos siguen tanto o más agudas antes de las elecciones.

Esto es patente tanto en la Casa Blanca, a pesar de las declaraciones del presidente Biden para restablecer la “unidad” en el país, como en el Congreso, donde la inesperada mayoría absoluta de los demócratas no les ha impulsado a ser magnánimos ante sus derrotados enemigos, sino a presionarles e incluso acosarles de una manera sin precedentes en las últimas décadas.

Nos aseguran que, en los primeros tiempos de la nueva republica norteamericana, los políticos de Estados Unidos reaccionaban con frecuencia de forma violenta, pero, a lo largo de dos siglos y medio, y en una situación económica mucho más holgada, el tono de los enfrentamientos se fue suavizando y la conducta en ambas Cámaras permitía hablar de “gentlemen” y “gentle ladies”, es decir, personajes amables.

Durante la época de Ronald Reagan, era frecuente ver a legisladores de los partidos opuestos compartiendo mesa y copas en bares y restaurantes y el propio Reagan aseguraba que esta buena relación había permitido, más de una vez, superar enfrentamientos politicos que parecian insalvables.

Todo esto parece haber desaparecido ahora. Ya la situación era evidentemente distinta durante la presidencia y, ya antes, la campana electoral de Donald Trump, aunque la acritud en las relaciones ideológicas era ya anterior y sus inicios, quizá, se puedan situar en el “Partido del Te”, un grupo informal, pero muy amplio, de conservadores totalmente opuestos a las políticas de Barak Obama, un presidente que llegó a la Casa Blanca en medio de la crisis económica surgida en 2008 y se vio obligado a tomar fuertes medidas coyunturales.

El tono ha ido subiendo en los últimos doce años y ahora los desacuerdos son evidentes para todos, igual que la falta de “deportividad” de los personajes involucrados.

Así, por ejemplo, el presidente Biden se niega a que Trump tenga los privilegios habituales de los ex presidentes, que les permiten seguir recibiendo informes secretos. Sus declaraciones este fin de semana fueron, sin lugar a dudas, muy bien recibidas por los demócratas, pero amargaron aún más a los derrotados republicanos a quienes, según su discurso inaugural, quería tender una mano.

Mas reales son las divisiones en el Congreso, donde no se trata ya de puyas verbales, sino de acciones concretas. Así, por ejemplo, los demócratas utilizaron su escasa mayoría para expulsar a la congresista republicana de Georgia, Marjorie T. Greene, de una de las comisiones de la Cámara de Representantes, porque expresó dudas en cuanto a los resultados electorales y porque la consideran excesivamente conservadora.

La congresista en cuestión ha entonado el mea culpa y asegura que reconoce haber estado equivocada, pero esto  no ha bastado para que le devuelvan su puesto en la comisión a la que pertenecía, sino que varios legisladores de California la persiguen todavía y la quieren expulsar incluso de la Cámara de Representantes.

Tanto si lo consiguen, como si no, pueden ustedes imaginarse que semejante vendetta no contribuirá a la tan cacareada unidad que todos dicen desear.

Y si esto ocurre a la vista diaria del público dentro y fuera del país, también continúan los enfrentamientos ideológicos menos visibles, entre las elites progresistas académicas  y financieras, y los ciudadanos de a pie de ingresos limitados.

Los primeros efectos del nuevo enfrentamiento no tardaremos en verlos, pues, aquí, los comicios son algo constante: tan solo faltan 19 meses para las próximas elecciones legislativas, en que se decidirán todos los escaños de la Cámara de Representantes y un tercio del Senado, lo que significa que, en menos de un año, casi 400 campañas electorales sacudirán a los sufridos ciudadanos con sus slogans, condenas y reivindicaciones.

El resultado será un Congreso todavía imprevisible en cuanto a su orientación política, pero casi seguro aún más polarizado y con dificultades para cumplir sus obligaciones constitucionales de ayudar al presidente a gobernar y atender a los ciudadanos de sus correspondientes jurisdicciones.

Y así, el país que se considera, desde hace tanto tiempo, el paladín y defensor de las democracias, va abocado a una democracia paralítica.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.