DIN PRAFUL ACELA S-A FĂCUT LUTUL ACESTA   Washington, Diana Negre

Crisparea enormă, care a dominat viața politică americană de mai mult de cinci ani încoace, are, la fel ca toate fenomenele sociale, cauze multiple. Una dintre ele, cea principală, este scara de valori care domină și care situează pe primul loc succesul. Ori reușești, ori nu ești nimic; triumful este totul.

Desigur, cultul succesului nu este un lucru exclusiv al americanilor, nu este de acum, din ultimii cinci ani. Însă SUA sunt, în prezent, țara de referință în lume și, conștient sau inconștient, toată lumea o copiază și o imită, aproape pe loc.

Este posibil ca ceea mitul american de campion al triumfalismului din alte vremuri să se datoreze omniprezenței covârșitoare a comunicării. Spre deosebire de supușii – pentru a recurge la trecut – faraonului Şesonc, ai lui Iulius Caesar sau ai lui Napoleon Bonaparte – cei ai lui Obama, Trump sau Biden sunt invadați, în mod constant, zi de zi și minut după minut, de o avalanșă de știri și mesaje lansate prin presa electronică și cea scrisă, ba chiar mai mult, prin lumea necontrolată și ieftină a internetului: rețele sociale, ziare digitale, podacast-uri etc.

Această lume electronică este tot atât de vicleană și tendențioasă pe cât erau scribii lui Şesonc, care nu se sfiau să afirme, în analele războaielor lor, că oştirile egiptene „…i-au șters de pe fața pământului pe filisteni…” și repetau în relatările lor referitoare la campania următoare împotriva evreilor „exterminați” ceea ce afirmaseră în relatarea precedentă. Căci, destinatarii avalanșei informative din zilele noastre sunt tot atât de ignoranți și de lipsiți de apărare în fața comunicării tendențioase ca cei din Antichitate.

Marea și foarte periculoasa diferență dintre lumea lui Şesonc, Iulius Caesar sau Napoleon și cea actuală este că, până acum ceva mai mult de un secol, informațiile erau mult mai puține, iar masele erau inerte din punct de vedere politic – „ape stătute”, cum spun slavii –, care dobândeau un protagonism trist doar în revoluții sau pogromuri.

Acum, în SUA, masele sunt pradă ușoară a dezinformării ca în vremea Revoluției Franceze, dar activismul lor este mult mai durabil, în timp ce lipsa de rațiune și violența le însoțesc permanent. Și cum cetățeanul american are o conștiință și un activism politic infinit mai mare decât oamenii din vechime (cu excepția, poate, a polis-urilor din Elada, dar unde cetățenii cu drepturi depline nu depășeau cifra de 6.000 în cel mai mare dintre orașele-stat), cade ușor într-un activism care compensează iraționalitatea sa cu intransigența.

Desigur, lucrul acesta din urmă nu este o noutate în istoria omenirii.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

DE AQUELLOS POLVOS VIENEN ESTOS LODOS   Washington, Diana Negre

La enorme crispación que ha dominado la vida política estadounidense desde hace un lustro largo tiene, como todos los fenómenos sociales, múltiples causas. Una de ellas, la principal, es la escala de valores imperante y que antepone por encima de todo el éxito. O se triunfa o no se es nada; triunfar lo justifica todo.

Naturalmente, ese culto al triunfo ni es una exclusiva de los estadounidenses ni es de ahora, de hace un lustro. Pero los EE.UU. son hoy en día la nación de referencia en el mundo y consciente o inconscientemente, todo el mundo la copia y la imita casi en el acto.

Posiblemente, lo que distingue la mitificación norteamericana del campeón del triunfalismo de otros tiempos es la aplastante omnipresencia de la comunicación. A diferencia de los súbditos – para echar mano del pasado – del faraón Sesonc, Julio César o Napoleón Bonaparte – los de Obama, Trump o Biden se ven invadidos constantemente, día tras día y minuto a minuto, por un alud de noticias y mensajes lanzados desde la Prensa electrónica y la escrita y aún más, desde el incontrolado y baratísimo mundo de internet: redes sociales, diarios digitales, podacasts, etc.

Ese mundo electrónico es tan falaz y tendencioso como lo eran los escribas de Sesonc, que no tenían reparos en decir en los anales de sus guerras que las huestes egipcias “…habían borrado de la faz de la tierra a los palestinos…” y volverlo a decir en los relatos de la campaña siguiente contra los mismos judíos “exterminados” en el relato precedente. A todo esto, los destinatarios del alud informativo de hoy en día son tan ignorantes y están tan indefensos ante la comunicación tendenciosa ahora como en la Antigüedad.

La grande y peligrosísima diferencia entre el mundo de Sesonc, Julio César o Napoleón y el actual es que hasta hace poco más de un siglo las informaciones eran muchísimo más escasas y las masas eran políticamente inertes – “aguas muertas” como dicen los eslavos –, que sólo adquirían un triste protagonismo en las revoluciones o los pogromos.

Ahora, en EEUU, las masas son presa tan fácil de la desinformación cómo en la Revolución Francesa, pero su militancia es mucho más duradera en tanto que irracionalidad y violencia siguen siendo parejas. Y como el ciudadano estadounidense tiene una conciencia y un activismo políticos infinitamente mayores que los hombres de tiempos remotos (con la excepción, quizá, de las polis griegas, pero en las que los ciudadanos de pleno derecho no pasaban de 6.000 en la mayor ciudad-estado), cae fácilmente en un activismo que compensa su irracionalidad con la intransigencia.

Claro que esto último no es ninguna novedad en la historia de la Humanidad.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.