CE NU-I BUN DE NIMIC, NU SERVEȘTE LA NIMIC

CE NU-I BUN DE NIMIC, NU SERVEȘTE LA NIMIC. Afirmația aceasta îi aparține lui Quevedo, scriitor genial, sociolog prematur și politician fără noroc din secolul al XVII-lea, și este valabilă și în ziua de azi.

Poate mai valabilă ca oricând, dacă ne uităm la neliniștitoarea proliferare a „zilelor”: ziua mamei, ziua îndrăgostiților, ziua femeii, ziua tatălui (adică, Sfântul Iosif), ziua mondială a glaucom-ului, ziua fără automobile și așa mai departe spre infinit; mai lipsește să fie proclamată, spre cele patru zări, și „ziua zilei”.  

La fel ca toate fenomenele sociale, această avalanșă de proclamări tematice are multe cauze. Una dintre ele este că înmulțirea „zilelor” este un strigăt al slăbiciunii. În lumea bogată, bunăstarea coincide cu o galopantă împuținare a ideilor, idealurilor și a convingerilor. Conviețuirea se concentrează tot mai mult pe consumismul celor înstăriți și pe supa săracului pentru cei mai puțin norocoși.

Francisco de Quevedo

Dar și unii și alții au în comun – cu excepțiile care există întotdeauna – lipsa motivațiilor spirituale și un copleșitor ocean de dezinformări. Dezinformări, deoarece știrile sosesc fără nicio verificare, minciunile nu se disting de adevăruri în rețelele sociale și nici în presa fabulațiilor, minciunilor și manipulărilor. Petru omul de rând din lumea occidentală actuală, singurele adevăruri absolute sunt prețurile produselor… dar, și acestea, numai în prăvăliile și magazinele în care se vând.

Acest lucru generează o conștiință subliminală de nesiguranță, de neputință. Iar masa celor dezorientați se agață de aceste proclamații de identitate care sunt respectivele „zile”, cu aceeași pasiune cu care, cândva, oamenii se identificau cu o religie, o națiune, o rasă sau cu oricare altă iluzie care să-i permită individului să se simtă bine primit și ocrotit.

Văzut în felul acesta, se înțelege ușor acest avânt al „zilelor” și chiar și mai ușor, dacă ținem seama de comercializarea lor tot mai amplă. Dar, ceea ce, în schimb, este greu de înțeles este că, până acum, nu a apărut nicio mișcare de respingere; că nu s-au auzit voci care să denunțe inutilitatea – o inutilitate vecină cu păcăleala – a acestor proclamări.

Căci „ziua tatălui” nu aduce niciun beneficiu nimănui în lume, și nici „ziua femeii” n-a îmbunătățit viața cuiva. Sunt exemple actuale ale zicătorii quevediene de acum patru secole, conform căreia „ce nu-i bun de nimic, nu servește la nimic”.

Sau te pomenești că acest lucru este incorect din punct de vedere politic?

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei:  http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol. 

DE NADA SIRVE LO QUE NO SIRVE PARA NADA

DE NADA SIRVE LO QUE NO SIRVE PARA NADA. La frase anterior es de Quevedo, escritor genial, sociólogo prematuro y político desafortunado del siglo XVII, y sigue vigente hasta hoy en día.

O más vigente que nunca hoy en día, si miramos la angustiosa proliferación de “días”: día de la madre, día de los enamorados, día la mujer, día del padre (alias, San José), día mundial del glaucoma, día sin coches y así hasta el infinito; sólo falta por proclamar a los cuatro vientos el “día del día”. 

Como todos los fenómenos sociales, este alud de proclamaciones temáticas tiene muchas causas. Una de ellas es que la multiplicación de los “días” no son más que clamores de debilidad. En el mundo rico, el bienestar coincide con una galopante merma de ideas, ideales y convicciones. La convivencia se centra más y más en el consumismo de los adinerados y la reclamación de la sopa boba por parte de los menos afortunados.

Pero unos y otros tienen en común – con las excepciones que existen siempre – la ausencia de motivaciones espirituales y un agobiante mar de desinformaciones. Desinformaciones porque las noticias llegan sin verificación,  las mentiras no se distinguen de las verdades en las redes sociales ni tampoco en la prensa de las fabulaciones, mentiras y manipulaciones. Para el hombre corriente del mundo occidental de hoy en día, las únicas verdades absolutas son los precios de las mercancías… y eso, tan solo en las tiendas o mercados donde se venden.

Esto genera una conciencia subliminal de inseguridad, de indefensión. Y la masa de los desorientados se agarra a estas proclamas de identidad que son los respectivos “días” con la pasión con que otrora se identificaba la gente con una religión, una nación, una raza o cualquier otra ilusión que le permitía al individuo sentirse acogido y protegido.

Francisco de Quevedo

Visto así, se entiende el auge de los “días” y aún más, si se tiene en cuenta su creciente comercialización. Lo que, en cambio, cuesta mucho de entender es que hasta la fecha no haya surgido un movimiento de rechazo; que no hayan surgido voces que denuncien la inutilidad – una inutilidad lindante en la tomadura de pelo – de esas proclamaciones.

Porque el “día del padre” no beneficia un comino a ningún padre en ningún lugar del mundo y el “día de la mujer” tampoco ha mejorado la vida de ninguna. Son ejemplos actuales de la frase quevediana de hace cuatro siglos de que “de nada sirve lo que no sirve para nada”.

¿O es que esto también es políticamente incorrecto?

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.