CANIBALISM POLITIC SÂRB

Alexander Vucici

Serbia este și a fost încă din Evul Mediu țara cea mai importantă și cea mai violentă din Balcani. La aceste atribute trebuie să mai adăugăm că, în ultima vreme, este una dintre cele mai balcanice…în cel mai rău sens al cuvântului.

Căci, de la războaiele lui Miloșevici de la sfârșitul secolului trecut, țara s-a prins într-o spirală a abuzurilor instituționale, în intrigi bizantine și violențe mafiote garnisite cu dezinformări și informații tendențioase a unei prese lipsită de onestitate și de independență.

Acum, situația îl plasează pe președintele Republicii, Alexander Vucici, într-o postură de dublu protagonist. Acesta s-a prins într-un război de acuzații și contraacuzații cu ministrul Apărării din guvernul său, Nebojsa Stefanovici; ambii își reproșează reciproc tot felul de delicte și manipulări subversive. După cum afirmă președintele, Stefanovici colaborează cu puteri străine și chiar ar fi plănuit să-l asasineze, pe lângă o serie de nedreptăți comise în vremea când a fost ministru de interne, în legislatura trecută.

Stefanovici, la rândul său, dă asigurări că are dovezi că Vucici și familia sa au legături cu organizații mafiote, traficanți de droguri și criminali. Desigur, până acum, niciunul dintre ei nu a adus probe concrete în sprijinul acuzațiilor lor, și un a făcut-o nici presa, care este în cea mai mare parte apropiată președintelui.

Nebojsa Stefanovic

Însă, aspectul cel mai deprimant al acestui tsunami de denunțuri îl prezintă Veliko Belivuk, șef al unui grup de suporteri ai clubului de fotbal „Partizan” din Belgrad, care își spun „ieniceri”. După cum afirmă unii jurnaliști, grupul acesta este o bandă sadică de asasini care își ciopârțesc de vii victimele, șantajează, răpesc și fac trafic cu droguri. Toate acestea fiind concepute și aranjate de Belivuk, care n-a fost prins niciodată de forțele de securitate.

Lucrurile acestea sunt „vox populi”; adică, toată lumea vorbește despre ele, însă, nimeni nu știe nimic concret și nici nu depune vreo plângere. Totuși, e evident că o delincvență atât de brutală (Vucic spune „bestială”) și continuă nu ar rămâne atât de mult timp nepedepsită, fără cooperarea, mai mult sau mai puțin pasivă, a poliției.

Veliko Belivuk

Cu aceasta este de acord toată lumea, chiar și Stefanovici și Vucici… însă, fiecare dintre ei spune că celălalt este asociatul și protectorul lui Belivuk și al „ienicerilor”.

Dialectică și comportament balcanic…

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei:  http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol. 

CANIBALISMO POLÍTICO SERBIO

Alexander Vucici

Serbia es y fue desde la Edad Media el país más importante y violento de los Balcanes. A estos atributos hay que añadir últimamente que es también uno de los más balcánicos… en el peor sentido de la palabra.

Y es que desde las guerras de Milosevic a finales del siglo pasado el país se ha enredado en una espiral de abusos institucionales, intrigas bizantinas y violencias mafiosas sazonada por las desinformaciones e informaciones sesgadas de una prensa tan poco veraz como rara vez independiente.

Actualmente, la situación tiene de doble protagonista al presidente de la Republica, Alejandro Vucic. Este se ha enzarzado en una guerra de acusaciones y contraacusaciones con su ministro de Defensa, Nebojsa Stefanovic; ambos se reprochan mutuamente infinidad de delitos y manipulaciones subversivas. Según el presidente, Stefanovic coopera con potencias extranjeras y hasta proyectaba asesinarle, además de una serie de prevaricaciones cometidas durante su mandato como ministro de Interior en la legislatura pasada.

Stefanovic, por su parte asegura tener pruebas de las vinculaciones de Vucic y su familia con organizaciones mafiosas, narcotraficantes y criminales. Naturalmente, hasta la fecha ni el uno ni el otro han aportado pruebas concretas de sus acusaciones ni la Prensa, abrumadoramente próxima al presidente, tampoco.

Nebojsa Stefanovici

El aspecto más tétrico de este tsunami de denuncias lo protagoniza Veliko Belivuk, cabecilla de un grupo de seguidores del club de futbol “Partizan” de Belgrado que se auto nominan “los jenízaros”. Según los relatos periodísticos, el grupo es una sádica banda de asesinos que descuartiza vivas a sus víctimas, chantajea, secuestra y trafica con drogas. Todo esto, concebido y manipulado por Belivuk, que no ha sido cogido nunca por las fuerzas de seguridad.

Todo esto es “vox populi”; todo el mundo lo sabe, pero nadie sabe nada concreto ni hace denuncia alguna. Sin embargo, lo que es evidente es que una delincuencia tan brutal (“bestial” en boca de Vucic) y continuada no podría subsistir tanto tiempo y tan impunemente sin la cooperación más o menos pasiva de la policía.

Veliko Belivuk

En esto está todo el mundo de acuerdo, incluso Stefanovic y Vucic… pero con la diferencia de que cada uno de ellos dice que el otro fue el socio y protector de Belivuk y “los jenízaros”.

Dialéctica y modales balcánicos…

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.