NAFTALI BENNETT: EGO ȘI PASIUNE

Naftali Benett

Curriculum vitae al noului șef de guvern israelian, Naftali Bennett, pare a fi o reeditare a istoriei biblice a eroului național iudeu, regele David.
Căci, la fel ca el, Bennett este un om abonat la succes, cu o inteligență admirabilă, o ambiție nemărginită, puține scrupule politice, și care s-a cățărat la putere cu ajutorul vechii religii israeliene. Pentru ca paralelismul cu David – care a sfârșit prin a-l da jos pe Șaul cu ajutorul clerului (Samuel) – să fie și mai izbitor, să spunem că și Bennett a ajuns în vârful puterii prin bunăvoința întâi-stătătorului momentului, Netanyahu, pentru a sfârși prin a-l mazili pe acesta.
Desigur, paralelismele se sfârșesc aici. Bennett nu a ajuns la putere cu muzică și cu arta războiului, ci ajutat de talent, de pasiunea sa religioasă și naționalistă, și de o părere despre sine și o ambiție nemărginite.
Fiul unor evrei americani ultra-ortodocși care au emigrat în Israel, Naftali s-a născut în Haifa, în 1972. A studiat Dreptul, a făcut serviciul militar într-o unitate de elită, a inventat un sistem cibernetic de securitate și a emigrat în SUA pentru a concura pe piața americană a electronicii. După șase ani, a triumfat în această străduință a sa și și-a vândut afacerea cu 145 de milioane de dolari.
Succesul său economic i-a stârnit ambițiile și a revenit în Israel pentru a face carieră politică. Din convingere religioasă, dar mai mult datorită naționalismului său radical, a intrat în partidul „Likud”, partidul lui Netanyahu. Acesta și-a dat imediat seama ce talente avea Bennett și l-a promovat politic – a ajuns să fie ministru – și personal, aducându-l în anturajul său de prieteni.

Netayahu și Benett

Însă, prietenia avea să dureze puțin. Suspiciunile nevestei lui Netanyahu în legătură cu loialitatea lui Bennett au înăcrit într-atât relațiile lor, încât primul ministru a ajuns să-l ridiculizeze în multe ocazii pe delfinul său. Bennett n-a suportat, a părăsit locul și – ambiția e atotputernică ! – puțin mai târziu, avea să se reîntoarcă umil în țarcul politic. Dar, și Netanyahu avea să înghită hapul unei reconcilieri de conveniență. Bennett își desfășurase influența prin lumea ultra-ortodoxă aperturistă, în cea a naționaliștilor fără limite, care reclamă întreaga Iordanie Occidentală și sprijină nemărginit implantările evreiești în teritoriile palestiniene. Erau alegători la care nu se putea renunța pentru un Netanyahu cu o bază politică descrescătoare. Iar dacă voia să conteze pe ei, trebuia să-l accepte pe Bennett.
Acum, când declinul lui Netanyahu a ajuns la colaps, succesiunea pare a fi un pariu imposibil. Opt partide – printre ele, un partid al arabilor din Israel – au ajuns la un acord să formeze un guvern care coincide într-un singur punct: repudierea radicală a lui Netanyahu.
Baza acestei coaliții este atât de fragilă, încât nimeni nu-i prevede o viață lungă noului cabinet. Faptul că, totuși, un om foarte calculat ca Bennett s-a îmbarcat în aventură și și-a asumat prima șefie a Guvernului (vor fi șefi cu rândul), se explică doar prin ambiția nemărginită a lui Naftali. Dar, și prin intuiția sa politică: când renunți la putere, o faci pentru totdeauna.
Și pentru că, – ne reîntoarcem la asemănările biblice – de data aceasta, nu există în Israel un Samuel care să ungă și să discrediteze regi…

Benjamin Netanyahu

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

NAFTALI BENNETT: EGO Y PASIÓN

Naftali Benett

El currículo del nuevo jefe del Gobierno israelí, Naftali Bennett, parece una reedición de la historia bíblica del héroe nacional judío, el rey David.
Y es que, igual que aquél, Bennett es un hombre abonado al éxito, de inteligencia preclara, ambición infinita, escasos escrúpulos políticos y que se ha encaramado al poder de la mano de la vieja religión israelí. Para que el paralelismo con David – que ascendió para acabar derrocando a Saúl con la ayuda del clero (Samuel) – sea aún mayor, también Bennett llegó a la cima del poder por la benevolencia del mandamás del momento, Netanyahu, para acabar derrocándole.
Naturalmente, los paralelismos se acaban aquí. Bennett no llegó al poder con la música y el arte de la guerra, sino por la vía del talento, la pasión religioso-nacionalista, y una autoestima y ambición infinitas.
Hijo de judíos ortodoxos estadounidenses que emigraron a Israel, Naftali nació en Haifa en 1972. Estudio Derecho, hizo el servicio militar en una unidad de élite, inventó un sistema cibernético de seguridad y emigró a los EE.UU. para competir en el mercado norteamericano de la electrónica. Al cabo de seis años había triunfado en este empeño y vendía su empresa por 145.000.000 $.
El triunfo económico le espoleó la ambición y regresó a Israel para emprender una carrera política. Por convicción religiosa y más aún por nacionalismo radical, se afilió al “Likud” el partido de Netanyahu. Este apreció en seguida los talentos de Bennett y le promovió políticamente – llegó a ser ministro – y personalmente, metiéndole en el círculo de sus amigos más íntimos.

Benett y Netanyahu

La amistad duró poco. Las suspicacias de la mujer de Netanyahu en cuanto a la lealtad de Bennett agrió tanto las relaciones que el primer ministro llegó a poner en ridículo en muchas ocasiones a su delfín. Bennett se lo tomó a mal, salió renegando y -¡ la ambición es todopoderosa ! – y volvió humildemente al redil político. También Netanyahu se tragó el sapo de una reconciliación de conveniencia. Bennett había implementado su influencia en el mundo de la ortodoxia aperturista y, sobre todo, en el de los nacionalistas a ultranza que reclaman toda Jordania Occidental y la promoción ilimitada de los asentamientos judíos en territorios palestinos. Eran electores irrenunciables para un Netanyahu de base política decreciente. Y si quería contar con ellos, tenía que aceptar a Bennett.
Ahora, cuando el declive de Netanyahu ha llegado al colapso, la sucesión parece una apuesta al imposible. Ocho partidos – entre ellos, incluso uno de los árabes de Israel – han pactado un Gobierno que solo coincide plenamente en un punto: el repudio radical a Netanyahu.
La base de la actual coalición es tan frágil que nadie le augura larga vida al nuevo Gabinete. Que a pesar de ello, un hombre calculador como Bennett se haya embarcado en la aventura y haya asumido incluso la primera jefatura (rotatoria) del Gobierno, sólo se explica por la ambición ilimitada de Naftali. Y también, por su intuición política de que renunciar al poder una vez es renunciar al poder para siempre.
Y, para volver a los símiles bíblicos, porque esta vez no hay en Israel un Samuel que unte y desacredite reyes….

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.