DEMOCRAȚIA TEOCRATICĂ

Ibrahim Raisi

Alegerile prezidențiale iraniene din 18 iunie au fost un adevărat compendiu al democrației ayatolahilor: voința poporului este ceea ce vor ei!
În această Republică Islamică nu numai că a dat greș încercarea de a face un mariaj între teocrație și democrație, dar s-a pierdut însăși pudoarea democratică. Căci, din cei 592 aspiranți la candidatură în aceste alegeri, Consiliul celor care Veghează – entitate care, în principiu, apără puritatea credinței religioase, iar, în realitate, apără voința conducătorului suprem, ayatolahul Ali Khamenei – a dat voie să se prezinte doar 7, și din acești șapte, trei s-au retras anticipat, transferând eventualii lor alegători candidatului preferat de Khamenei, adică actualului ministru al Justiției, Ibrahim Raisi.
În Iran, toată lumea dă ca sigură victoria foarte ușoară a lui Raisi, omul de încredere al lui Khamenei care face parte din aripa cea mai radicală a politicii iraniene. Singurul candidat care i-ar mai putea disputa președinția este profesorul de economie de la Universitatea din Teheran, Abdolnasser Hemmati, cel care a reușit să evite un colaps financiar al țării, atunci când Occidentul a impus sancțiuni econonomice Iranului, din cauza programului său nuclear. Consiliul celor care Veghează a autorizat candidatura economistului, atât datorită prestigiului său, cât și faptului că este un tehnocrat pur, fără prea mult sprijin din partea cercurilor puterii.

Ayatolahul Ali Khamenei, liderul suprem al Iranului

Problema cea mare și fără rezolvare a ayatolahilor este previzibila neparticipare masivă la vot. Într-un stat atât de controlator și intolerant ca această teocrație, singura formă de protest pe care ar mai putea să o practice poporul ar fi boicotarea alegerilor.
Și poate că așa ar fi cel mai bine, deoarece, să nu uităm că, la alegerile prezidențiale din 2017 – câștigate de Rohani – a votat 70% din electorat, iar peste 16 milioane de alegători i-au dat votul lui Raisi, cu tot trecutul său sângeros în politica internă a țării.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

DEMOCRACIA TEOCRÁTICA

Ibrahim Raisi

Las elecciones presidenciales iraníes del 18 de junio han sido todo un compendio de la democracia de los ayatolás: ¡la voluntad del pueblo es lo que quieren ellos!
En la República Islámica no solo han fracasado en el intento de maridar teocracia y democracia, sino que han perdido hasta el pudor democrático. Porque de los 592 aspirantes a candidatos en estas elecciones, el Consejo de los Vigilantes – entidad que en principio defiende la pureza religiosa del sistema y en la realidad defiende la voluntad del dirigente máximo, el ayatolá Ali Khamenei – sólo ha autorizado que se presenten 7. Y de estos siete, tres se retiraron anticipadamente, traspasando sus eventuales votantes al candidato predilecto de Khamenei, el actual ministro de Justicia, Ibrahim Raisi.
En el Irán, todo el mundo da por sentado que los comicios los ganará de calle Raisi, hombre de confianza de Khamenei y del ala más radical de la política iraní. El único candidato que podría disputarle la presidencia es el catedrático de Economía de la Universidad de Teherán, Abdolnasser Hemmati, el hombre que logró evitar un colapso financiero del país cuando Occidente impuso sanciones económicas al Irán por su programa nuclear. El Consejo de los Vigilantes autorizó la candidatura del economista tanto por su prestigio, como porque es un puro tecnócrata sin mayor respaldo político en los círculos del poder.

El Ayatolaj Ali Khamenei, dirigente máximo de Irán

El gran e insoluble problema de los ayatolás es la pronosticada abstención masiva de los votantes. En un Estado tan controlador e intolerante como esta teocracia, la única protesta que aún podría hacer el pueblo es boicotear los comicios.
Y quizás sería lo mejor, porque no hay que olvidar que en las pasadas presidenciales (2017) – ganadas por Rohani – votó el 70% del electorado y más de 16.000.000 de iraníes lo hicieron a favor de Raisi, pese a su sanguinario historial en la política interior.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.