SUA – RUSIA: RUTINA NEIUBIRII– Washington, Diana Negre

Punctul culminant al turneului european al președintelui Joseph Biden a fost întâlnirea cu Vladimir Putin, la Geneva. Așteptările au fost mari, ca de obicei, iar consecințele au fost minime, ca să nu spunem că nu au fost deloc.
Nu că ar fi decepționat cei doi bărbați de stat, ci speranțele au fost excesive. Speranțele, sau mai bine zis, aparatul propagandistic al celor două președinții. Căci, premise pentru o îmbunătățire a relațiilor bilaterale nu au existat. Însă, dacă întâlnirea a părut a fi ceva mai mult decât un salut al soarelui este că, pentru amândoi – mai mult pentru Putin, decât pentru Biden – întâlnirea a servit pentru a străluci în fața propriilor lor supuși.
Există multe motive pentru continuarea neiubirii ruso-americane. Primul și cel mai profund este unul mental; în timp ce Washingtonul și conducătorii săi văd lumea dintr-o perspectivă liberal/mercantilistă, la Moscova privirea este autoritară/ absolutistă. Așa era înainte de cel de al Doilea Război Mondial și așa continuă să fie și acum, după dispariția comunismului stalinist.
Iar ceea ce într-adevăr s-a schimbat – conjunctura politică mondială – nu afectează incompatibilitățile ideologice, însă, a redus, totuși, câmpul de manevră al celor două guverne. Rusia lui Putin este mai săracă și mai slabă decât URSS-ul lui Hrusciov, care s-a înfruntat cu SUA în timpul crizei rachetelor din Cuba. Iar SUA lui Biden nu mai sunt supraputerea hegemonică în lume.

Continuă să fie cea mai mare putere militară de pe planetă, însă nu într-atât încât să mai viseze la o „pax americana”. În plus, situația internațională a devenit mult mai complicată pentru Casa Albă, deoarece, acum, are doi rivali care se tot dușmănesc (China și Rusia) și niște aliați – Uniunea Europeană și Marea Britanie – care refuză să se identifice cu interesele americane.
Este un context care a cauzat – pe de o parte – un gen de imobilism politico-militar la ultimele administrații americane. Iar, pe de altă parte, a obligat Kremlinul să nu întreacă măsura cu SUA. Acest lucru a creat o situație iritantă pentru Casa Albă și o frustrare amară pentru Kremlin, însă ambele capitale au putut și vor putea să conviețuiască cu ele.
Întâlnirea lui Biden și Putin de la Geneva a avut loc în contextul vechi dintotdeauna. Poate consilierii ambilor președinți nu au avut destul timp pentru a găsi formule care să spargă acest cerc vicios; și este posibil, de asemenea, să nu fi avut suficientă imaginație pentru abordări noi.
Însă, calendarul politic și aparatul propagandistic necesitau gesturi și pălmuțe pe umăr, or aceste lucruri și le-au oferit generos Biden și Putin în frumosul oraș elvețian.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

EE.UU.– RUSIA: LA RUTINA DEL DESAMOR – Washington, Diana Negre

El punto álgido de la gira europea del presidente Biden fue el encuentro con Vladimir Putin en Ginebra y, como tantas veces que la expectación es máxima, las consecuencias fueron mínimas; mínima para no decir, ninguna
En realidad, no decepcionaron los estadistas, sino que las esperanzas eran excesivas. Las esperanzas o, mejor dicho, el aparato propagandístico de las dos presidencias. Porque las premisas para una mejora de las relaciones bilaterales eran inexistentes. Pero si el encuentro pareció algo más que un saludo al sol es porque a uno y a otro – más a Putin que a Biden – la reunión les sirvió para lucirse ante los propios súbditos.
Hay muchos motivos para el continuismo del desamor ruso-estadounidense. El primero y más profundo es mental; mientras Washington y sus dirigentes ven el mundo desde una perspectiva liberal/mercantilista, en Moscú el enfoque es autoritario/absolutista. Esto era así antes de la II Guerra Mundial y sigue siéndolo también ahora, después de la desaparición del comunismo estalinista.
Y lo que sí ha cambiado – la coyuntura política mundial – no afecta las incompatibilidades ideológicas, pero en cambio sí ha reducido el campo de maniobra de los dos Gobiernos. La Rusia de Putin es más pobre y débil que la URSS de Kruschev que se enfrentó a Estados Unidos en crisis de los misiles de Cuba y los EU.UU de Biden ya no son la superpotencia hegemónica del mundo.

Siguen siendo la mayor potencia militar de la Tierra, pero no tanto como para soñar con una “pax americana”. Además, la situación internacional se le ha complicado enormemente a la Casa Blanca al tener dos rivales que no se acaban de enemistar (China y Rusia) entre sí y unos aliados – Unión Europea y Gran Bretaña – que no se quieren identificar con los intereses estadounidenses.
Es un contexto que ha causado – por una parte – el casi inmovilismo político-militar de los últimos Gobiernos estadounidenses. Y, por otra parte, ha obligado al Kremlin a no pasarse de la raya en el tira y afloja con los EE.UU. Eso ha creado una situación irritante para la Casa Blanca y una frustración amargante para el Kremlin, pero ambos pudieron y podrán seguir conviviendo con ella.
El encuentro ginebrino de Biden y Putin se ha celebrado en el contexto de siempre. Quizá los asesores de ambos presidentes no han tenido tiempo suficiente para idear fórmulas que rompan este círculo vicioso; y quizá también es probable que no hayan tenido imaginación suficiente para hacer nuevos planteamientos.
Pero el calendario político y el aparato propagandístico exigían gestos y palmaditas en la espalda y esto sí que lo brindaron con creces Biden y Putin en la bella ciudad suiza.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.