GHERILA ELECTRONICĂ

Din punct de vedere etimologic, „gherila” înseamnă un război mic, și așa a fost până la jumătatea secolului trecut: un război dus cu încăierări mici și atentate; un război de uzură mai puțin costisitor. Acum gherila nu mai este un război mic, căci, grație electronicii, este un război foarte mic și deosebit de sofisticat.
S-ar putea spune, de asemenea, că este un mini-război impersonal dus de la distanță. Și este un război de gherilă cu drone, ceea ce asigură impunitate maximă atacatorilor. Este un avantaj substanțial, căci atacatorul este – pentru moment – ferit de pedeapsă și nu riscă nimic, așa cum se întâmpla mai înainte în toate campaniile de gherilă.
Desigur, această impunitate durează puțin, deoarece reacția armatelor regulate este să descopere locația gherilei (e relativ ușor) și să o distrugă.
Recurgerea din ce în ce mai mult la drone în operațiile militare nu este o caracteristică exclusivă a actualei încleștări dintre Iran și SUA, cu toate că acesta este principalul și cel mai activ teatru de operații (Pentagonul a bombardat logistica milițiilor pro-iraniene din Siria și Irak, luni, 28 iunie). Dronele au fost marile protagoniste în ultimul război armeano-azer și arme decisive în luptele fratricide din Libia, Siria, precum și în nenumăratele acte teroriste comise în Africa și Orientul Apropiat.
E logic, deoarece este vorba de arme foarte mici, versatile, mai ieftine și mai precise decât rachetele și care – pentru luptătorii de gherilă – au o atractivitate irezistibilă: sunt mult mai greu de localizat de radare și de distrus în zbor de dispozitivile defensive. În aprilie trecut, milițiile shiite din Siria – antrenate, subvenționate și înarmate de Iran – au distrus cu o dronă încărcată cu explozive un hangar al CIA, în localitatea Arbil, deoarece radarul american a pierdut pista acelui dipozitiv atunci când s-a înscris pe una din rutele aviației comerciale.
Ironia crescândului protagonism al dronelor în războaie, acțiuni de gherilă și terorism este că ceea ce a determinat Iranul să se dedice atât de mult acestei tehnologii pentru gherilele sale anti-americane a fost exact faptul că SUA au recurs la drone. În ianuarie 2020, Pentagonul a ucis, pe Aeroportul din Bagdad, cu o dronă, figura cea mai importantă a forțelor armate iraniene – generalul Kasim Soleimani – împreună cu un înalt funcționar al serviciului secret al Teheranului, Abu Mahdi al Muhandis.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

LA GUERRILLA ELECTRÓNICA

Etimológicamente, “guerrilla” es una guerra pequeña y hasta mediados del siglo pasado fue realmente así: una guerra de escaramuzas y atentados; una guerra barata de desgaste. Ahora la guerrilla ya no es una guerra pequeña sino, gracias a la electrónica, una guerra diminuta, pero altamente sofisticada.
También se podría decir que es una mini guerra a distancia e impersonal… porque se trata de una guerrilla a base de drones, lo que da un máximo de impunidad a los atacantes. Esto constituye una ventaja sustancial. Ya que el atacante es – de momento – impune y no corre ningún riesgo, como sucedía anteriormente en todas las campañas guerrilleras.
Naturalmente, esta impunidad es solo temporal ya que la réplica de los ejércitos regulares es la localización (relativamente fácil) de la logística guerrillera y su destrucción.
El creciente recurso a los drones en las operaciones militares no es una exclusiva del actual forcejeo iraní-estadounidense, aunque este sea el principal y más activo escenario (el Pentágono bombardeó la logística de las milicias pro iraníes del Siria e Irak el pasado lunes, 28 de junio). Los drones han sido grandes protagonistas en la última guerra armenio-azerí y arma decisiva en las luchas fratricidas de Libia y Siria, así como en sinnúmero de actos terroristas perpetrados en África y el Oriente Próximo.
Ello es lógico porque se trata de un armamento diminuto, versátil, más barato y preciso que los misiles y que – para los guerrilleros – tiene un aliciente irresistible: resulta muy difícil de localizar por los radares y destruir en vuelo por los dispositivos defensivos. El pasado mes de abril, las milicias chiitas de Siria – entrenadas, financiadas y armadas por el Irán – destruyeron con un dron cargado con explosivos un hangar de la CIA en Arbil, porque el radar norteamericano le perdió la pista al artefacto al adoptar este una de las rutas de la aviación comercial.
La ironía del protagonismo creciente de los drones en las guerras, guerrillas y terrorismo es que lo que determinó al Irán a volcarse en esta tecnología para su guerrilla antiestadounidense fue precisamente el recurso de los EE.UU. a los drones. Y es que, en enero del 2020, el Pentágono mató en el Aeropuerto de Bagdad con un dron a la figura máxima de las fuerzas armadas iraníes – el general Kasim Soleimani – juntamente con un alto funcionario del servicio secreto de Teherán, Abu Mahdi al Muhandis.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.