LUMEA ARABĂ: NOII RIVALI

Regele Salman bin Abdulaziz al Saud

Chiar și în instabila lume arabă, animozitatea care a apărut recent între Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite reprezintă o surpriză. Parodiind zicala populară că „se ceartă ei îndrăgostiții, dar, pe urmă, se iubesc și mai tare» s-ar putea spune despre acest nou antagonism că „se ceartă ei, vecinii… şi se urăsc tot mai tare».
Căci bunele relații dintre aceste două state au atins un grad neobișnuit de armonie atunci când prințul moștenitor, Salman bin Abdulaziz, a devenit omul de bază al regatului saudit. Acesta a potrivit în asemenea măsură politica externă a țării sale (dar, și politica internă) cu cea a Emiratelor, încât părea să fie învățăcelul cel mai silitor al șeicului Khalifa bin Zayed al-Nahayan, președintele ales al Emiratelor.

Khalifa Bin Zayed Al Nahyan, președinte al Emiratelor Arabe Unite

E posibil ca Salman să fi fost inspirat de politica eclectică – și extrem de conservatoare – a lui Zayed, dar nevoile și interesele celor două țări aveau să se distanțieze foarte curând. Și cu toate că cea mai dramatică cauză a distanțării dintre Riad și Abu Dhabi a fost intervenția dezastruoasă a Arabiei Saudite și a aliaților săi în Yemen, adevărul este că distanțarea era inevitabilă. Inevitabilă datorită diferenței uriașe dintre cele două țări.
Arabia este un teritoriu mare – 2 149 690 de km pătrați, cu 36 de milioane de locuitori, un PIB pe cap de locuitor de 22.500 de dolari și o economie bazată aproape exclusiv pe zăcămintele de hidrocarburi. Populația este foarte tânără, iar oferta de locuri de muncă, puțină. Pacea socială se bazează pe generozitatea statului și pe un islamism riguros și intransigent, pace angajată politic față de dinastia Saud, de când aceasta a venit la putere, la începutul secolului trecut…
Emiratele – șapte la număr și confederate, deși președintele ales a fost întotdeauna șeicul celui mai mare dintre ele, Abu Dhabi – au o suprafață de doar 83.600 km pătrați și 10 milioane de locuitori, cu un PIB de 68.700 de dolari și o economie care se îndepărtează din ce în ce mai mult de petrochimie, fără să fi putut–nici de departe-să egaleze veniturile produse de „aurul negru».
Și tocmai petrolul a evidențiat, recent, antagonismul ostil care domină relațiile dintre Riad și Abu Dhabi. La recenta reuniune a OPEC pentru stabilirea unei politici comerciale comune în sectorul hidrocarburilor, Arabia Saudită și Rusia au pledat pentru o reducere a extracțiilor, cu scopul de a menține prețul țițeiului, iar Emiratele s-au aflat în fruntea opțiunii potrivnice. În cele din urmă, nu s-a ajuns la niciun acord și fiecare țară producătoare face, în prezent, ceea ce crede că e mai bine.

Dar discrepanțe sunt atât în economie cât și în politică. Arabia se confruntă cu o opoziție tot mai mare – în principal din cauză că îi lipsește piața cereri și ofertei de muncă – și cu mare greutate face vreo schimbare. Emiratele nu au această problemă, astfel că au stabilit relații diplomatice cu Israelul, în timp ce Arabia, care a condus apropierea islamică de statul evreu, s-a abținut să facă acest lucru.
În domeniul economic, discrepanțele au ajuns să fie literalmente antagonice. Ambele state caută intens investiții străine și companii pentru a-și întări structurile economice. Este o concurență implacabilă pentru aceeași piață.
Așa că, Riadul a decretat că, din 2024, statul va face afaceri doar cu companii care au sediul central sau o filială în Arabia. Aceasta înseamnă că majoritatea companiilor străine care au avut sediul central în Emirate din motive fiscale și logistice se vor muta în Arabia, o piață de două ori mai mare. De asemenea, Riadul a suspendat zborurile spre Emirate; măsură plătită cu aceeași monedă de Abu Dhabi. Oficial, din cauza pandemiei; dar, de fapt, Regatul saudit pregătește o ofertă de zboruri aeriene amplă atât în rute, cât și în tarife. Bugetul inițial este de 133 de miliarde de dolari, ceea ce înseamnă, practic, desființarea celorlalte companii aeriene din zonă.

Desigur, nu trebuie să uităm că în politica din Orientul Mijlociu egolatria liderilor a jucat întotdeauna un rol deosebit de important. Iar reformele ambițioase întreprinse de prințul moștenitor saudit ne îndeamnă să credem că el va fi, în viitorul imediat, figura cheie din lumea sunită, poziție incompatibilă cu rolul de eminență gri pe care Khalifa bin Zayed îl are exact în aceeași lume.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Arabia Saudită

Emiratele Arabe Unite

MUNDO ÁRABE: LOS NUEVOS RIVALES

Salman bin Abdulaziz al Saud

Incluso dentro del inestable mundo árabe, la animosidad surgida últimamente entre Arabia Saudí y los Emiratos Árabes Unidos resulta sorprendente. Parodiando el dicho popular de que “riñen los amantes y se quieren más que antes” se podría decir de este nuevo antagonismo que “riñen los vecinos y se odian más que antes”.
Porque las buenas relaciones entre estos dos estados llegaron a un grado inusitado de armonía al erigirse en hombre fuere del reino saudí el príncipe heredero, Salman bin Abdulaziz. Este sintonizó de tal manera la política exterior de su país (y en buena parte, también la interior) con la de los Emiratos hasta el extremo de que pareciera el alumno aventajado del jeque Jalifa bin Zayed al Nahayan, presidente electo de los Emiratos.

Khalifa Bin Zayed Al Nahyan, presidente de los Emiratos Árabes Unidos

Posiblemente Salman se inspirase en la ecléctica – y sumamente conservadora – política de Zayed, pero las necesidades e intereses de los dos países divergieron muy pronto. Y si bien la causa más dramática del distanciamiento entre Riad y Abu Dabi ha sido la desastrosa intervención saudí y sus aliados en el Yemen, la verdad es que el distanciamiento era inevitable. Inevitable por la enorme diferencia que hay entre las dos naciones.
Arabia es un gran territorio – 2 149 690 km2 — con 36 millones de habitantes, un PIB per cápita de 22.500 $ y una economía basada casi exclusivamente en los yacimientos de hidrocarburos. La población es muy joven y la oferta laboral, nimia. La paz social se basa en la generosidad estatal y un islamismo riguroso e intransigente, políticamente comprometida con los Saud, desde que éstos conquistaron el poder, a comienzos del siglo pasado…
Los Emiratos – siete en número y confederados, aunque el presidente electo haya sido siempre el jeque del mayor de ellos, Abu Dabi – solo tienen una superficie de 83.600 km2, con 10 millones de habitantes que disponen de un PIB de 68.700 $ y una economía que se está alejando cada vez más de la petroquímica, sin haber podido – ni de lejos – igualar los ingresos producidos por el “oro negro”.
Y ha sido justamente el petróleo quien ha evidenciado recientemente el antagonismo hostil que impera entre Riad y Abu Dabi. En la reciente reunión de la OPEC a fin de fijar una política comercial común para el sector de los hidrocarburos, Arabia Saudí y Rusia abogaban por una reducción de las extracciones para mantener el precio del crudo y, los Emiratos encabezaban la opción contraria. Al final, no hubo acuerdo y cada país productor hace actualmente lo que mejor le parece.

Pero las discrepancias van tanto por la economía como por la política. Arabia cuenta con una creciente oposición – principalmente, a causa de la falta de mercados laborales – y se anda con pies de plomo a la hora de hacer cambios. En los Emiratos no tienen ese problema y así han establecido relaciones diplomáticas con Israel, en tanto que Arabia, que lideró la aproximación islámica al Estado judío, se ha abstenido de hacerlo.
En el terreno económico las discrepancias han llegado a ser literalmente antagónicas. Ambos Estados buscan con ahínco inversiones y empresas extranjeras para dar solidez a sus estructuras económicas. Es una competencia implacable por el mismo mercado.
Así, Riad ha decretado que a partir del 2024 el Estado no hará negocios más que con empresas que tengan su sede o una filial en Arabia. Eso significa que la mayor parte de las empresas foráneas que tenían sus sedes en los Emiratos por razones fiscales y logísticas se trasladarán a Arabia, un mercado el doble de grande. También ha suspendido Riad los vuelos a los Emiratos; medida que fue pagada con la misma moneda por Abu Dabi. Oficialmente, por causa de la pandemia; en realidad, porque el reino saudita prepara una oferta aérea de amplio abasto tanto en rutas como tarifas. El presupuesto inicial es de 133.000 millones de $ y constituye un reto a muerte para el puñado de compañías aéreas de esa zona.
Naturalmente, no hay que olvidar que en la política del Oriente Medio la egolatría de los dirigentes ha desempeñado siempre un papel más que importante. Y las ambiciosas reformas emprendidas por el príncipe heredero saudí implican que este será en un futuro inmediato la figura clave del mundo sunnita, algo incompatible con el papel de eminencia gris de este mismo mundo que ha venido desempeñando Jalifa bin Zayed.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.