TIGRII TIGRULUI

Etiopia a fost în antichitate unul dintre luminătorii culturali ai Africii, dar azi este una dintre cele mai conflictuale zone ale Continentului Negru. Iar, în interiorul Etiopiei, regiunea Tigre se află în frunte în această privință.
Astfel, în conflictul actual dintre guvernul central și regiunea Tigre, care se învecinează cu Eritreea, victoriile inițiale ale armatei naționale din 2020 – care păreau devastatoare – au fost contracarate de rebelii tigreni în asemenea măsură, încât, acum, aprovizionarea capitalei, Addis Abeba, este în pericol.
Pentru a înțelege aceste suișuri și coborâșuri ale războiului, trebuie să ne amintim de rebeliunea din 1990 împotriva regimului comunist al lui Derg, care a condus toată Etiopia. Sărăcia lucie a țării din acei ani și tensiunile dintre URSS și SUA au permis disidenților din Tigre – o regiune care niciodată nu s-a identificat cu restul Etiopiei – să poarte un război civil care s-a încheiat în 1991 cu înfrângerea comunismului.
De atunci, tigrenii au fost protagoniști de primă mărime în viața Etiopiei. Din punct de vedere politic, TPLF (Frontul popular de eliberare a tigrenilor) a fost partidul cheie în viața țării, iar în structura militară, ofițerii tigreni au ocupat majoritatea celor mai importante posturi de comandă.
Situația s-a schimbat radical în 2018, când noul președinte, Abiy Ahmed, a încercat să preia toată puterea. Președintele a efectuat o „epurare» a armatei, eliminându-i pe tigreni, iar TPLF s-a retras din Parlamentul național.

Abiy Ahmed

Criza era servită și Abiy a preluat inițiativa militară, invadând regiunea Tigre. Victoriile categorice s-au desfășurat într-un ritm vertiginos, chiar și capitala Tigre, Mekele, a fost cucerită de armata națională. Și în timp ce aceasta relaxa presiunea deoarece considera invazia ca și rezolvată, TPLF s-a întors la lupta de gherilă. Conducătorii revoluției din anii ’90 au revenit, în frunte cu generalul septuagenar Tsadkan Gebrentesae, și au fost reluate bunele relații de odinioară cu SUA.
Desigur, nu există informații oficiale cu privire la presupusul ajutor militar american pentru tigreni și nici cu privire la presupusa intervenție a Emiratelor Arabe Unite, în sprijinul lui Abiy. Dar, pare semnificativ faptul că prezența masivă a dronelor (o armă decisivă în victoriile inițiale) în dotarea armatei naționale etiopiene s-a redus drastic în ultimele luni. TPLF susține că dronele au fost o donație din partea Emiratelor și că acest ajutor a încetat în urma presiunilor diplomatice americane.
Dincolo de aceste presupuse intervenții străine, adevărul este că reapariția gherilelor se datorează afluxului mare de voluntari, oameni care au rămas fără mijloace de subzistență din cauza invaziei și bâjbâielilor politice ale liderilor din Eritreea și Afar – care-și schimbă alianțele mai ușor decât își schimbă vântul direcția. Forțele tigreene au recucerit Mekele și au tăiat drumul dintre Addis Abeba și portul Djibouti, principalul punct prin care intră mărfurile în Etiopia. Dacă gherilele mențin controlul asupra acestei căi de comunicație, capitala etiopiană ar putea fi înfometată.

Autorul articolului: Valentin Popescu.

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

LOS TIGRES DE TIGRE

Etiopía fue en la Antigüedad uno de los fanales culturales de África, pero hoy en día es uno de los entornos más conflictivos del Continente Negro. Y dentro de Etiopía, la región de Tigre se lleva la palma en este aspecto.
Así, en el actual conflicto entre el Gobierno central y la región de Tigre, fronteriza con Eritrea, las victorias iniciales del ejército nacional en el 2020 – que parecían demoledoras – han sido revertidas por los rebeldes tigreños hasta el punto de que ahora el abastecimiento de la capital, Addis Abeba, corre peligro.
Para entender esos vaivenes bélicos hay que recordar la rebelión de 1990 contra el régimen comunista de Derg que gobernaba toda Etiopía. La acuciante pobreza del país en aquellos años y las tensiones URSS-EE.UU. permitió a los disidentes de Tigre – región que nunca se acabó de identificar con el resto de Etiopía – a emprender una guerra civil que acabó en 1991 con la derrota comunista.
Desde entonces, los tigreños fueron protagonistas destacados en la vida de Etiopía. Políticamente, el TPLF (Frente Popular de Liberación de Tigre) era el partido clave de la vida del país y en la estructura militar, los oficiales tigreños ocupaban la mayor parte de los mandos más importantes.
La situación cambió radicalmente en 2018, cuando el nuevo presidente, Abiy Ahmed, intentó asumir todo el poder. El presidente llevó a cabo una “purga” del Ejército, eliminando a los tigreños, y el TPLF se retiró del Parlamento nacional.

Abiy Ahmed

La crisis estaba servida y Abiy tomó la iniciativa militar, invadiendo Tigre. Las victorias contundentes se sucedían a un ritmo vertiginoso y hasta la capital de Tigre, Mekele, fue conquistada por los nacionales. Y mientras estos relajaban la presión por considerar resuelta la invasión, los del TPLF volvieron a la guerrilla. Regresaron los mandos de la revolución de los 90, con el septuagenario general Tsadkan Gebrentesae al frente y volvieron las buenas relaciones de otrora con los EE.UU.
Como es lógico, no hay información oficial sobre la presunta ayuda militar estadounidense a los tigreños ni tampoco sobre la pretendida intervención de los Emiratos Árabes Unidos, apoyando a Abiy. Pero parece significativo que la presencia masiva de drones (arma decisiva en las victorias iniciales) en el ejército nacional etíope se haya reducido drásticamente en los últimos meses. El TPLF asegura que los drones eran un donativo de los Emiratos y que esta ayuda cesó debido a la presión diplomática estadounidense.
Al margen de estas supuestas intervenciones forasteras, lo cierto es que el resurgir de la guerrilla se debe a la gran afluencia de voluntarios, gente que se ha quedado sin medios de vida debido a la invasión, y a los brujuleos políticos de los dirigentes de Eritrea y Afar – que cambian de alianzas más que unas veletas – las fuerzas tigreñas han reconquistado Mekele y han cortado la carretera entre Addis Abeba y el puerto de Djibuti, principal punto de entrada de mercancías en Etiopía. Si los guerrilleros mantienen el control sobre esta vía de comunicación, la capital etíope puede llegar a pasar hambre.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.