Povești din China… fără un sfârșit cunoscut Washington, Diana Negre

Pe măsură ce economia chineză crește, țările occidentale sunt tot mai nedumerite de politica guvernului de la Beijing: în timp ce unii o percep ca pe o amenințare economică, alții o văd ca pe o dovadă că politica comunistă nu este capabilă să tolereze suficientă libertate pentru ca țara să poată asigura, în continuare, creșterea economică din ultimele decenii.
Economiștilor occidentali le este greu să înțeleagă recentele sancțiuni aplicate de Beijing giganților ei economici ca Alibaba, Didi sau Meituan, mari companii care au suferit recent pierderi uriașe pe piețele bursiere: este aceasta un indiciu că liderilor chinezi le pasă mai mult de primatul Partidului Comunist, decât de competiția pentru primul loc în economia mondială? Sau, mai degrabă, este o dovadă a convingerii ferme că sistemul lor de control poate depăși realizările economiei liberale?
Desigur, din punctul de vedere al economiștilor occidentali, guvernul chinez și-a marcat un autogol prin aceste sancțiuni uriașe aplicate marilor companii ale țării, ale căror cotații nu încetează să scadă la toate bursele internaționale. Această acțiune este comparabilă cu politica sa din fosta colonie britanică Hong Kong, unde nu a respectat acordurile internaționale și a pus grav în pericol prosperitatea economică a zonei.

Astfel de măsuri ar putea fi o consecință a faptului că disciplina de partid și principiile politicii comuniste au prioritate în fața beneficiilor economice. De fapt, este un lucru pe care președintele Xi l-a subliniat în mod repetat atunci când a spus că dorește să exercite un control din ce în ce mai mare asupra companiilor țării.
Însă, se pare că nimeni nu l-a luat în serios în țările occidentale, deoarece Xi și-a exprimat, de asemenea, intenția de a face din China cea mai mare putere economică a lumii și, prin urmare, de a-l depăși pe gigantul american. Dar se pare că Xi este mult mai fidel rădăcinilor sale comuniste și preferă să aștepte și să dea înapoi, decât să renunțe la principiile sale.
Conform acestei interpretări, neliniștile occidentale cu privire la agresivitatea economică a Chinei se dovedesc a fi excesive, iar supremația economică globală va rămâne, totuși, în mâinile Statelor Unite, care vor continua să se conducă după principiile cunoscute ale sistemului nostru capitalist.
Însă, lucrurile pot fi văzute și altfel, căci nu există vreo rațiune să credem că chinezii gândesc ca occidentalii, și nici că își urmăresc împlinirea ambițiilor lor în același fel. Din contră, măsurile luate de Beijing răspund felului lor de a înțelege realitatea, precum și convingerii că lucrurile vor evolua așa cum vor ei: întreprinderile și consumatorii chinezi se vor supune normelor Partidului Comunist, la fel ca până acum, iar ponderea demografică a enormei sale populații va fi suficientă pentru a schimba normele economice care au fost în vigoare în ultimele secole.
Dar, nu este vorba doar de o chestiune de pondere demografică, ci de convingerea Chinei că sistemul său este superior și că talentul și hărnicia poporului său vor reuși să se impună. În ciuda dificultăților pe care le-a avut de-a lungul istoriei, nimeni nu a acuzat poporul chinez de lipsă de încredere în sine. China poate interpreta criza actuală ca o furtună trecătoare: când apele vor reveni în matcă, marile companii sancționate acum de Beijing vor înregistra din nou creșteri economice, în conformitate cu dorințele conducătorilor politici, fapt care va demonstra că legile pieței, așa erau cunoscute în Occident, s-au schimbat și s-au adaptat la noile cerințe orientale.

Și de ce nu ar fi așa? Gândind după criteriile pieței, nu există vreuna la fel de mare ca cea a Chinei, țară care are o cincime din populația lumii, iar o piață de asemenea dimensiuni nu este doar un receptor pasiv, ci își poate impune amprenta asupra activității economice din întreaga lume.
Deși… poate că China ar fi bine să se uite în imediata sa vecinătate: foarte îndeaproape, demografic, o urmează India: dacă chinezii numără 1,44 miliarde de suflete, indienii sunt pe aproape: 1,39 miliarde, și probabil îi vor depăși în curând, deoarece indienii nu au politici de control al natalității. Pentru a-i ajunge din urmă în privința nivelurilor economice sau tehnologice, mai au încă un drum lung de parcurs, dar răbdarea este una dintre virtuțile orientale…

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Cuentos de China…sin final conocido Washington, Diana Negre

A medida que la economía china va creciendo, en los países occidentales crece también la perplejidad ante la política del gobierno de Pekín: mientras unos la entienden como una amenaza económica, otros la ven como una prueba de que la política comunista es incapaz de tolerar la suficiente libertad como para que el país continúe el crecimiento de las últimas décadas.
A los economistas occidentales se les hace difícil entender las sanciones que Pekín aplicó recientemente contra sus gigantes económicos como Alibaba, Didi o Meituan, grandes empresas que han sufrido recientemente enormes pérdidas en las bolsas: ¿es una muestra de que para los líderes chinos importa más la primacía del Partido Comunista que la carrera para el primer puesto en la economía mundial? ¿O más bien es una prueba de lo convencidos que están de que su sistema de controles puede superar los logros de la economía liberal?

Ciertamente, desde el punto de vista de los economistas occidentales, el gobierno chino se ha metido a sí mismo un gol con las enormes sanciones impuestas a las grandes empresas del país, cuyas cotizaciones no paran de bajar en todas las bolsas internacionales. Es algo comparable a su política en la ex colonia británica de Hong Kong, donde no ha respetado los acuerdos internacionales y ha puesto en serio peligro la bonanza económica de la zona.
Semejantes medidas podrían ser consecuencia de que para el gobierno chino priman la disciplina de partido y los principios políticos comunistas sobre los beneficios económicos. En realidad, es algo que ya ha señalado repetidamente el presidente Xi, cuando dijo que deseaba ejercer cada vez más control sobre les empresas del país.
Da la sensación de que nadie lo tomó muy en serio en los países occidentales, porque Xi también había indicado su intención de convertir a la China en la primera potencia económica mundial y superar así al gigante norteamericano. Pero parece que Xi es primero fiel a sus raíces comunistas y prefiere esperar y retroceder, antes que renunciar a sus principios.
Según esta interpretación, las inquietudes occidentales ante la agresividad económica china se demuestran excesivas y la primacía económica mundial seguirá en manos de Estados Unidos, que seguirán rigiéndose por los principios conocidos de nuestro sistema capitalista.
Pero las cosas se pueden ver de otra manera y no hay razón para creer que los chinos piensan como los occidentales ni prosiguen sus ambiciones de la misma manera. Al contrario, las medidas aplicadas por Pekín simplemente responden a su manera de entender el mundo y a su confianza de que las cosas se desarrollarán tal como ellos prevén: las empresas y los consumidores chinos se plegarán a las normas del Partido Comunista como lo han hecho hasta ahora y el peso demográfico de su enorme población será suficiente para cambiar las normas económicas que han imperado en los últimos siglos.

Pero no se trata solo de su peso demográfico, sino de la convicción china de que su sistema es superior y el talento y laboriosidad de su pueblo conseguirán imponerse. A pesar de sus dificultades a lo largo de la historia, nadie ha acusado al pueblo chino de falta de seguridad en sí mismo. Pueden interpretar la crisis del momento como una tormenta pasajera: cuando las aguas vuelvan a su cauce, las grandes empresas sancionadas por Pekín ahora, volverán a crecer de manera acorde a los deseos de sus lÍderes políticos y demostrarán que las leyes del mercado tal como se conocen en Occidentes han cambiado y se adaptan a las nuevas normas orientales.
Y ¿por qué no? Pensando con criterios de mercado, ninguno hay tan grande como el chino, un país que representa casi la quinta parte de la población mundial, y un mercado de tal envergadura no es simplemente un receptor pasivo, sino que puede dejar sus marcas en el quehacer económico de todo el mundo.
Aunque…tal vez China habrá de mirar su retaguardia: muy de cerca, demográficamente, le sigue la India: si los chinos son 1.44 mil millones, los indios son 1.39 y probablemente les sobrepasarán pronto, pues los indios no tienen políticas de control de natalidad. Para acercárseles en niveles económicos o tecnológicos, tienen aún un largo camino, pero la paciencia es una de las virtudes orientales…

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.