IRANUL OPTEAZĂ PENTRU CALEA DURĂ
Ibrahim Risi
Primele schimbări din echipa guvernamentală a noului președinte iranian, Ibrahim Risi, arată că Republica optează pentru confruntare în relațiile sale cu SUA și lumea atlantică.
Dintre aceste numiri cel mai mult atrage atenția cea a lui Hussein Amir Abdollahain ca nou ministru de externe. Împreună cu noul prim-vicepreședinte al Republicii Teocratice, Mohamed Mokhaber, reprezintă un indiciu al dominației covârșitoare a „Gardienilor Revoluției» în viața politică a țării.
Mohamed Mokhaber
Ambii au legături stânse cu „Gardienii Revoluției», o instituție care a apărut odată cu revoluția lui Khomeini și a ayatollahilor (din 1979) ca braț executor al ei și care, în prezent, este un adevărat stat în stat, datorită giganticei sale structuri patrimoniale.
Abdollahain este un diplomat de carieră în vârstă de 57 de ani, care vorbește fluent limbile arabă și engleză, cu un doctorat în relații internaționale obținut la Universitatea din Teheran. De origine umilă, a fost vice-ministru (o funcție echivalentă cu cea de secretar de stat) sub ministrul Javad Zarif, un om moderat și afabil care s-a bucurat de încrederea deplină a ultimului președinte – Hassan Rohani –, și campion al politicii de îmbunătățire a conviețuirii cu Occidentul.
Această abordare a politicii externe iraniene a eșuat din mai multe motive (unul dintre motivele principalele a fost intransigența lui Donald Trump față de străduința iranienilor de a-și dezvolta industria nucleară, nerespectând acordurile semnate cu Occidentul în acest sens) și, odată cu eșecul acestei politici, s-a terminat și încrederea ayatollahilor față de Rohani și echipa sa.
Hussein Amir Abdollahain
Sfârșitul abordării lui Rohani și crescânda nemulțumire populară a iranienilor față de înrăutățirea condițiilor de viață din țară, i-au adus din nou pe „Gardieni» ca forță dominantă în Iranul ayatollahilor. Au revenit la putere cu binecuvântarea ayatollahului Khamenei, la ora actuală, cel mai înalt ierarh șiit. Și au revenit nu numai cu radicalismul lor obișnuit, dar încă năzuiesc să se răzbune pentru uciderea de către un comando american a generalului Soleimani, cea mai înaltă figură a „Kudului», corpul expediționar iranian.
În plus, Abdollahain are un CV politic perfect pentru un guvern făcut pe măsura „Gardienilor», deoarece a fost ministru adjunct de externe, în timpul președinției lui Mahmoud Ahmadinejad (2005-2013), cel mai radical și mai încăpățânat naționalist din nucleul de conducere al „Gardienilor».
La rândul său, Mohamed Mokhaber este, din 2007, director executiv al „Setad», instituție creată de Khomeini în 1989 pentru a gestiona bunurile expropriate de guvern de la dușmanii regimului. Această instituție a fost una dintre principalele surse de îmbogățire a „Gardienilor».
În sfârșit, numirea lui Ahmed Vahidi în funcția de ministru de interne pecetluiește hegemonia politică a „Gardienilor și Kudului» în Iranul de astăzi. Vahidi a fost ani de zile pe lista de fugari a Interpolului, deoarece guvernul argentinian l-a considerat responsabil principal pentru atacul din 1994, săvârșit în Buenos Aires, împotriva centrului cultural sionist „Amia», soldat cu morți și răniți.
Ahmed Vahidi
Autorul articolului: Valentin Popescu.
Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.
***
IRÁN OPTA POR LA VÍA DURA
Ibrahim Risi
Los primeros cambios en el equipo gubernamental del nuevo presidente iraní, Ibrahim Risi, evidencian que la República opta por la confrontación en sus relaciones con los EE.UU. y el mundo atlántico.
El más llamativo de estos nombramientos es el de Hussein Amir Abdollahain como nuevo ministro de Exteriores. Junto con el nuevo primer vicepresidente de la República Teocrática, Mohamed Mokhaber, evidencian el predominio abrumador de los “Guardianes de la Revolución” en la vida política del país.
Mohamed Mokhaber
Ambos personajes están íntimamente ligados a los “Guardianes de la Revolución”, una institución surgida con la revolución de Khomeini y los ayatolás (1979) como brazo ejecutor y que es hoy en día un auténtico Estado dentro del Estado gracias a su gigantesco entramado patrimonial.
Abdollahain es un diplomático de carrera de 57 años, que domina el árabe y el inglés, doctorado en Relaciones Internacionales por la Universidad de Teherán. De origen humilde, fue viceministro (cargo equivalente al nuestro de secretario de Estado) bajo el ministro Javad Zarif, hombre moderado y afable que gozaba de la plena confianza del último presidente – Hassan Rohani -, defensor de una política de mejor convivencia con Occidente.
Este enfoque de la política exterior iraní fracasó por muchas razones (una de las principales fue la intransigencia de Donald Trump ante el empeño persa de desarrollar su industria nuclear más allá de los pactos firmados con Occidente al respecto) y con su fracaso se acabó también el crédito de Rohani y su equipo ante los ayatolás.
Hussein Amir Abdollahain
Descartado el enfoque de Rohani y agudizado el descontento popular de los iraníes por el empeoramiento de las condiciones de vida en el país, los “Guardianes” volvieron a ser la fuerza imperante en el Irán de los ayatolás. Y han vuelto al poder con el beneplácito del ayatolá Khamenei, máxima jerarquía chiita actual. Y han vuelto no sólo con el radicalismo de siempre, sino que aún ansían vengarse del asesinato a manos de un comando estadounidense del general Soleimani, figura máxima del “Kud”, el cuerpo expedicionario iraní.
Abdollahain, tiene además un currículo político perfecto para un gobierno hecho a medida de los “Guardianes” ya que fue viceministro de Exteriores durante la presidencia de Mahmud Ahmadinejad (2005-2013), el más radical y empecinado nacionalista del núcleo dirigente de los “Guardianes”.
Mohamed Mokhaber, por su parte, ha sido desde el 2007 director ejecutivo del “Setad”, la institución creada por Khomeini en 1989 para administrar los bienes expropiados por el Gobierno a los enemigos del régimen. Esta institución ha sido una de las principales fuentes de enriquecimiento de los “Guardianes”.
Por último, el nombramiento de Ahmed Vahidi como ministro de Interior ratifica la hegemonía política de los “Guardianes y el Kud en el Irán de hoy. Vahidi estuvo durante años en la lista de fugitivos de Interpol porque el Gobierno argentino le consideró principal responsable del mortífero atentado perpetrado en 1994 en Buenos Aires contra el centro cultural sionista “Amia”.
Ahmed Vahidi
Valentin Popescu
Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com y Valentín Popescu.








