Seducții fiscale Washington, Diana Negre

Una dintre particularitățile sistemului fiscal american este aceea că contribuabilii sunt obligați să facă două declarații de impozit pe venit în fiecare an: una pentru impozitele federale, care se aplică în același mod tuturor americanilor, și una pentru statul federal în care locuiesc.
Acest lucru nu are comparație pe plan internațional în privința nivelurilor de presiune fiscală, deoarece, în lumea industrializată, Statele Unite se numără printre țările cu impozite federale scăzute. Dar, când vine vorba despre adăugarea contribuției la statele de reședință, situația variază foarte mult.
Cei care locuiesc în state precum New York sau California plătesc mult mai multe taxe decât rezidenții unor state precum Florida sau Texas. Afirmațiile pe care le citim în comentarii și le auzim în declarații publice, conform cărora ar exista o armonie fiscală perfectă între regiunile sau statele federale ale țării, contrastează cu situația de fapt.
Este o chestiune care se dezbate acum în Spania și este surprinzător să vedem că sunt personalități care ne asigură că în țările dezvoltate nu există concurență fiscală. Desigur, în Europa, acest lucru este rar întâlnit, deși, în Elveția, contribuția cetățenilor la trezorerie depinde foarte mult de cantonul în care locuiesc.
Concret, în Statele Unite, diferențele sunt foarte mari și există o adevărată concurență între diferitele state pentru a atrage investitori sau rezidenți. Și nu este o concurență discretă, căci unele state fac chiar propagandă cu privire la impozitele lor mai mici.
Statul care atrage cel mai mult atenția este Dakota de Sud, unde nu există impozite pentru persoane fizice sau juridice. Ceva e atât de atractiv aici pentru unii, încât tot mai multe firme și companii se înregistrează în acest stat. Același lucru se întâmplă și cu persoanele fizice: este suficient să mergi acolo o dată pe an și să ai o adresă sau un sediu comercial înregistrat. Pentru aceasta nu este nevoie să închiriezi vreun local, ci pur și simplu e suficient să „cumperi» o adresă poștală, la un preț modest de câteva sute de dolari.

În schimbul acestei mici investiții, contribuabilul scapă de impozitele locale și chiar primește prin poștă prelungirea permisului său de condus vehicule, fără să mai dea vreun examen.
În acest domeniu, Dakota de Sud se situează pe primul loc, dar există o concurență puternică între alte state: unele își scutesc rezidenții de la plata impozitelor personale, altele au avantaje fiscale pentru întreprinderi sau investiții.
De această situație beneficiază, de exemplu, Pennsylvania, care are o presiune fiscală redusă asupra persoanelor fizice, deși o compensează cu taxele pe afaceri ale întreprinderilor. Ceva asemănător se întâmplă și în Florida, unde compensarea provine din taxele mari pe cadastru. Sau în Texas, cu o sarcină fiscală moderată în ambele domenii și care dă roade de ani de zile: în ciuda căldurii, în fiecare an primește mai mulți rezidenți sau companii din state precum California sau New York, care scapă astfel de impozitarea ridicată din statele lor.
Consecințele sunt evidente: New York, cândva cel mai populat stat, se află acum pe locul al treilea, după California și Texas. În ceea ce privește California, în prezent cu cea mai mare populație, acest stat pierde rezidenți în favoarea Texasului. Iar Florida a devenit marea atracție a pensionarilor din întreaga țară, căci, pe lângă faptul că acolo nu e frig ca în New York sau New Jersey, există posibilitatea de a economisi câteva mii de dolari în plus, în fiecare an, deoarece practic nu există impozite de stat pentru persoane fizice…
Această mișcare a populației nu se reflectă doar în economii, ci și în viața politică: în timp ce toate statele au câte doi senatori, indiferent de numărul de locuitori, numărul congresmenilor depinde de numărul locuitorilor din statul respectiv.
Astfel, în ultimele decenii, reprezentarea statului New York a scăzut, în timp ce cea a Californiei și Texasului au crescut. Acum, și californienii emigrează, astfel că, la ultimul recensământ, California, pentru prima dată, a pierdut locuri, lucru de care a beneficiat, din nou, Texasul, și delegația sa în Camera Reprezentanților e în continuă creștere.
În general, statele cu taxe mici au majorități republicane, căci democrații obișnuiesc să favorizeze impozite mai mari. Această nouă redistribuire de locuri ar putea anunța vremuri mai bune pentru Partidul Republican, dar nu în mod sigur, căci cei care fug de politicile fiscale progresiste merg în statele conservatoare pentru a beneficia economic… însă nu-și schimbă crezul politic.

Consecința – cel puțin cea imediată – este că refugiații din Texas sau Florida ar influența votul local atât de mult, încât aceste state ar avea în Congresul de la Washington tot mai mulți delegați progresiști, ceea ce ar fi un avantaj pentru Partidul Democrat.
Pe de altă parte, avantajele fiscale tind să atragă pensionari, însă firmele se orientează mai degrabă spre locurile în care găsesc personal talentat și posibilități de creștere: la acest capitol, Dakota de Sur nu prea poate lupta cu California, iar impozitarea sa servește doar la atragerea persoanelor fizice sau a companiilor „tradiționale», adică a celor care nu sunt preocupate să incorporeze inovațiile informatice și noile tehnologii.
Când e vorba de creștere, investițiile se orientează spre locuri în care există cele mai multe oportunități, atât cu forță de muncă talentată, cât și cu o bună piață de desfacere. Acest lucru înseamnă că avantajele fiscale sunt un impuls, dar nu și un factor determinant: California, cu cele mai mari taxe din țară, rămâne un magnet pentru investitori, chiar dacă unii preferă să meargă în locuri unde impozitele sunt mai mici.
Cu toată concurența statelor federale de a atrage investitori, americanii știu că pe primul loc rămân posibilitățile de creștere a întreprinderii și a pieței de desfacere, iar avantajele fiscale trec, în astfel de condiții, pe un plan secundar.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Seducciones fiscales Washington, Diana Negre

Una de las peculiaridades del sistema fiscal norteamericano, es que los contribuyentes están obligados a hacer dos declaraciones de renta todos los años: una para los impuestos federales, que se aplican de la misma forma a todos los norteamericanos, y otra para el estado federado en el que se reside.
Es algo que distorsiona la comparación internacional en cuanto a los niveles de presión fiscal, pues en el mundo industrializado Estados Unidos figura entre los países de fiscalidad baja por lo que afecta a los impuestos federales. Pero a la hora de añadir la contribución a los estados de residencia, la situación puede cambiar mucho.
Quienes viven en estados como Nueva York o California pagan muchos más impuestos que los residentes de estados como La Florida o Tejas. Es un contraste con las afirmaciones que uno lee en comentarios y oye en declaraciones públicas, de que en todo el mundo hay una perfecta armonía fiscal dentro de las regiones o estados federados de un país.
Es una cuestión que se debate ahora en España y sorprende oír a personajes políticos asegurarnos que la competencia fiscal dentro de un país no existe en el mundo desarrollado. Ciertamente, en Europa es poco frecuente, aunque hay lugares como Suiza donde la contribución total al fisco cambia mucho según el cantón de residencia.
En Estados Unidos, concretamente, las diferencias son muy grandes y constituyen una verdadera competencia entre los diferentes estados para atraer inversores o residentes. Y no es una competencia discreta, sino que algunos estados incluso hacen propaganda de su baja fiscalidad.
El Estado que más llama la atención es Dakota del Sur, donde no hay impuestos ni a los particulares ni a las empresas. Es algo que para algunos resulta tan atractivo que hay cada vez más empresas que se registran en este estado y otro tanto ocurre con los particulares: basta con ir allí una vez al año y tener un domicilio o una sede comercial registrada. Y para esto no hace falta alquilar un local, sino simplemente “comprar” una dirección postal, por un precio módico de unos pocos centenares de dólares.

A cambio de esta pequeña inversión, el contribuyente se libra de los impuestos locales y hasta recibe por correo la renovación de su permiso de conducir, sin necesidad de un examen.
En este terreno, Dakota del Sur se lleva la palma, pero la competencia es fuerte entre otros estados: algunos eximen a sus residentes de pagar impuestos personales, otros tienen ventajas fiscales para las empresas o para las inversiones.
La situación beneficia, por ejemplo, a Pennsylvania que tiene poca presión impositiva para los particulares, aunque la compensa con los cargos empresariales. Algo semejante ocurre en Florida, donde la compensación proviene también de altos impuestos del catastro. O Texas, con una presión fiscal moderada en ambos terrenos y que da sus frutos desde hace años: a pesar del calor, cada año recibe más residentes o empresas de estados como California o Nueva York, que se liberan así de la alta fiscalidad de sus estados.
Las consecuencias son evidentes: Nueva York, otrora el estado más poblado, está ahora en tercer lugar, detrás de California y Tejas. En cuanto a California, actualmente el de mayor población, va perdiendo residentes que se refugian en Texas. Por lo que se refiere a Florida, es la gran atracción de los jubilados de todo el país, que además de evitar los fríos de estados como Nueva York o Nueva Jersey, disponen de unos miles de dólares adicionales de ahorro fiscal cada año, pues allí prácticamente no hay impuestos estatales a las personas físicas…
Este movimiento de población no se refleja solo en las economías, sino también en la vida política: si bien todos los estados tienen dos senadores, independientemente del número de habitantes, el número de congresistas depende de las cifras de residentes.
De esta forma, en los últimos decenios, la representación neoyorquina ha ido bajando, mientras que la de California y Tejas ha subido. Ahora, los californianos también emigran y en el último censo la consecuencia fue que California perdió escaños por primera vez, algo que benefició nuevamente a Tejas, cuya delegación en la Cámara de Representantes no cesa de subir.
En general, los estados de baja fiscalidad tienen mayorías republicanas mientras que los demócratas acostumbran a favorecer impuestos más altos. Este nuevo reparto de escaños podría augurar mejores tiempos al Partido Republicano, pero no ha de ser así necesariamente: quienes huyen de las políticas fiscales progresistas, se van a estados conservadores para beneficiarse económicamente…pero no cambian su credo político
La consecuencia -al menos la inmediata, es que los refugiados en Tejas o Florida influyan tanto en el voto local que estos estados tendrían en el Congreso de Washington cada vez más delegados progresistas, lo que sería una ventaja para el Partido Demócrata
Por otra parte, las ventajas fiscales acostumbran a atraer a los jubilados, pero las empresas se dirigen más bien a los lugares en que hallan empleados con talento y posibilidades de crecer: aquí, Dakota del Sur tiene pocas armas para luchar contra California y su fiscalidad tan solo le sirve para atraer a particulares o a empresas “tradicionales”, es decir las que no se dedican a innovaciones informáticas y nuevas tecnologías.
A la hora de crecer, las inversiones de dirigen al lugar en que tiene más posibilidades, tanto para encontrar una mano de obra con talento, como un mercado para sus productos. Esto significa que las ventajas fiscales son un acicate, pero no un determinante: California, con el tipo impositivo mayor del país, sigue siendo un imán para los inversores, por mucho que algunos prefieran irse a lugares con menor fiscalidad.
Es algo tan evidente para los norteamericanos, que, si bien los estados federados compiten para atraer inversores, saben que las ventajas fiscales pasan a segundo plano ante las posibilidades comerciales o de crecimiento empresarial.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.