HAQQANI, PREZENȚĂ INCOMODĂ ÎN AFGANISTAN


Dacă cea mai bună definiție politică pentru Afganistan este haosul, prezența cea mai haotică, eclectică, furios antioccidentală și impredictibilă a terorismului islamico-afgan este Haqqani.
Confuzia și dezinformarea în legătură cu Afganistan sunt atât de mari în Occident, încât, în timp ce SUA au atribuit Statului Islamic- Khorasan (SI-K) – și l-au pedepsit – dublul atentat din Kabul, din ultima săptămână din luna august, un recent raport al ONU semnalează că SI-K „…nu are atâta forță încât să poată opera sistematic în Kabul…”
E imposibil să știm cine greșește, deoarece realitatea social-politică a acestei țări este un adevărat nod gordian. Inamicițiile și alianțele sunt efemere, diferite în fiecare loc și în continuă schimbare; și ca și cum aceste lucruri nu ar fi de ajuns, ele se proclamă și se dezmint tot timpul, în funcție de ceea ce îi convine protagonistului din momentul respectiv.
Astfel, o organizație laxă și foarte combativă – Haqqani (numele îi vine de la fondatorul ei, Jalaludin Haqqani, cândva bun amic al lui Osama bin Ladin) – a tot forfotit în ultimii 20 de ani printre toate facțiunile radicale islamiste, dar având întotdeauna un punct comun cu acestea: lupta armată împotriva SUA. Singurului grup căruia Haqqani i s-a opus tot timpul a fost Statul Islamic-Khorasan.

Jalaluddin Haqqani

Și tocmai Haqqani a fost însărcinată de talibani să se ocupe de securitatea aeroportului din Kabul și de evacuarea forțelor occidentale și a colaboratorilor lor. E posibil ca teroriștii sinucigași ai SI-K să fi păcălit vigilența și rețeaua de spionaj talibano-haqqani, însă este la fel de verosimil ca cei doi sinucigași să fi fost anume lăsați să-și ducă la îndeplinire misiunea.
Încă și mai probabil, ca să nu spunem sigur, este că despre atentate și despre lipsurile sistemului de securitate afgan să fi știut serviciul secret militar al Pakistanului. Influența acestei organizații în istoria Afganistanului din secolele XX și XXI este covârșitoare. Din Pakistan a venit în țară curentul islamist Deobandi (fundamentalism sunit cu rădăcini arhaice) care domină viața religioasă afgană, și tot din Pakistan au venit antrenamentele, dotările și subvenționările pentru toate grupurile paramilitare afgane.
Lucrurile aceste le știe toată lumea, începând cu Pentagonul și CIA, însă strategia globală a SUA în Asia Centrală se bazează pe Pakistan ca aliat preferat. Și după câte se vede de 20 de ani încoace, preferința este atât de mare, încât nu se ia în seamă cât de mult a contribuit Pakistanul la dezastrul militar american în Afganistan.
Cu toate că, în mod sigur, dezastrul s-ar fi produs oricum, și fără această contribuție.

Autorul articolului: Valentin Popescu.

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

HAQQANI, EL CONVIDADO DE PIEDRA DEL AFGANISTÁN


Si la mejor definición política que se puede hacer del Afganistán es caos, la entidad más caótica, ecléctica, rabiosamente antioccidental e impredecible del terrorismo islámico-afgano es Haqqani.
La confusión y la desinformación acerca del Afganistán es tal en occidente, que mientras los EE.UU. atribuyeron – ¡ y castigaron ! – al Estado Islámico-Khorasan (EI-K) el doble atentado de Kabul de la última semana de agosto, un reciente informe de las Naciones Unidas dice que EI-K “…carece de fuerza suficiente para operar sistemáticamente en Kabul…”
Es imposible saber quién está equivocado, entre otras cosas, porque la realidad socio-política del país es un auténtico nudo gordiano. Las enemistades y alianzas son efímeras, diferentes en cada sitio, en cambio constante; y por si esto no bastara, se proclaman y desmienten constantemente, según convenga al protagonista del momento.
Así, una organización laxa y enormemente combativa – Haqqani (nombre derivado de su fundador, Yalaludin Haqqani, otrora íntimo amigo de Osama bin Ladín) – ha estado durante los últimos 20 años brujuleando entre todas las facciones radicales islamistas, pero coincidiendo siempre con ellas en la lucha armada contra los EE.UU. El único grupo al que este grupo se ha opuesto siempre ha sido el EI-K.

Jalaluddin Haqqani

Y justamente es Haqqani la encargada por los talibán de la seguridad del área del aeropuerto de Kabul y de la evacuación de las fuerzas occidentales y sus colaboradores. Es posible que los terroristas suicidas del EI-K burlasen la vigilancia y la red de espionaje talibano-haqqani, pero es bastante más verosímil que se despistaran muy oportunamente para que los dos suicidas pudieran llevaran a cabo su misión.

Aún más probable, para no decir seguro, es que de los atentados y de los fallos del sistema de seguridad afgano estuviera al tanto el servicio secreto militar del Pakistán. La influencia de esta organización en la historia del Afganistán del siglo XX y XXI es abrumadora. Del Pakistán llegó al país la corriente del islamismo Deobandi (fundamentalismo sunní de raíces arcáicas) que domina la vida religiosa afgana, y del Pakistán llegó el entrenamiento, pertrechos y financiación de todos los grupos paramilitares afganos.
Eso lo sabe todo el mundo, empezando por el Pentágono y la CIA, pero la estrategia global de los EE.UU. en Asia Central tiene al Pakistán como aliado preferente. Y por lo visto en los últimos 20 años, la preferencia es de tal calibre que se pasa por alto lo mucho que ha contribuido el Pakistán a la debacle militar estadounidense en el Afganistán.
Aunque, seguramente, se habría perdido también sin esa intervención.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.

VALENTIN POPESCU