Ce a luat COVID-ul Washington, Diana Negre

Au trecut aproape doi ani de la apariția virusului care cauzează COVID, iar pandemia nu numai că a secerat milioane de vieți omenești în toată lumea, aproape 700.000 în SUA, dar a dat de pământ cu prosperitatea economică care se înregistra de câțiva ani și, ceea ce este mai rău, și cu previziunile optimiste.
Nu este tocmai ceea ce par să indice ultimele date, căci economia americană a crescut în ultimele luni, iar în unele sectoare, s-a apropiat chiar de sporuri de 10%.
Aceasta, cu toate proiecțiile Băncii Centrale din SUA, care anunța în țară o situație nici pe departe atât de bună pe cât se prevedea în privința stabilității prețurilor.
Însă, aceste cifre pozitive pot să fie flori de o zi: inflația din unele sectoare se apropie de 6% și, în fața lipsei de materii prime și de muncitori, e greu să ne imaginăm că producția se va recupera, astfel ca toată economia să funcționeze armonios.
Căci, dacă cifrele anunțate săptămâna aceasta arătau o creștere puternică în diferite sectoare, au existat și altele care s-au aflat în dificultate, în special din cauza lipsei de „cipuri” pentru automobile și alte produse, sau datorită creșterii spectaculoase a prețurilor de transport.
Este posibil ca aceasta să explice de ce, cu toate cifrele optimiste anunțate cu două zile mai înainte, bursele au tot scăzut, căci ele se orientează spre viitor și nu spre trecut.
Marii prejudiciați vor fi, desigur, cetățenii americani atunci când se vor scotoci prin buzunare, deoarece, cu toate declarațiile optimste ale Băncii Centrale, se pare că inflația este inevitabilă și substanțială.

Dar, dacă există un grup care se confruntă cu o problemă în mod special acela este Partidul Democrat: în străduința sa de a aloca trilioane de dolari unor programe sociale, are din ce în ce mai puțini adepți, și nu numai printre republicani; și majoritatea independenților resping acele programe cu cheltuieli foarte mari promovate de democrați.
Încă mai este destul timp până la alegerile parțiale de anul viitor, însă, cu cifrele din economia din acest moment, este greu să ne imaginăm că democrații vor obține un sprijin majoritar, dacă nu își schimbă politica, însă și acest lucru este puțin probabil: în rândurile democraților există senzația generală că acum este momentul pentru a pune în practică dorințele aripii lor mai progresiste.
Poate că așa ar fi fost în alte împrejurări, însă economia cântărește mult în ceea ce simte omul de rând și, deci, nu este momentul pentru mari inovații sociale: prea mult trebuie să cotrobăie printr-un buzuar care nu e prea plin.
Căci, inflația e o problemă de fiecare dată când își face apariția. Sunt unii care se tem că se va repeta, însă într-o măsură mai mică, fenomenul Carter, cel care a pierdut alegerile din cauza unor dobânzi exorbitante care afectau țara din cauza inflației. Problema s-a întins și dincolo de mandatul său în primii ani ai președinției lui Ronald Reagan, care s-a văzut nevoit să impună niște măsuri draconice pentru a ușura situația.

Starea actuală este rezultatul mai multor factori: generoasele ajutoare pentru șomeri au făcut să dispară interesul muncitorilor pentru a-și căuta un loc de muncă, lipsa materiilor prime sau a unor componente pe plan internațional, oprirea generală a activităților economice, dar și schimbările survenite în această etapă a COVID-ului, când lumea s-a obișnuit să lucreze de acasă.
Oricum, Partidul Demcrat va fi nevoit să-și pună bateriile în funcțiune pentru a-i mulțumi, pe de o parte, pe cei obișnuiți cu programele de ajutorare și care nu se vor grăbi să revină la situația anterioară. Aceștia sunt importanți, deoarece reprezintă un procent foarte mare din voturile democrate. Pe de altă parte, și pe independenții care, de obicei, sunt cei care decid rezultatele alegerilor, și care pot să simtă pe pielea lor consecințele acestei recuperări pe-jumătate, ca să nu mai vorbim de republicanii care au trecut în tabăra adversă, pentru că nu le plăcea persoana lui Donald Trump.
Poate că, în cele 14 luni care rămân până la alegerile viitoare, vor duce dorul prosperității și stabilității din perioada de dinaintea COVID-ului, când, atât patronii, cât și muncitorii profitau de avântul economic al momentului, mai ales că părea a fi durabil. O stabilitate care a dispărut odată cu apariția COVID-ului și care, probabil, va fi înlocuită de o lume și de niște condiții, greu de prezis în acest moment.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Lo que el Covid se llevó Washington, Diana Negre

Casi dos años desde la aparición del virus del Covid, la pandemia no solo ha cobrado millones de vidas en el mundo y casi 700.000 en Estados Unidos, sino que ha dado al traste con una bonanza económica de varios años y, lo que es peor, con las previsiones optimistas.
No es lo que parecen indicar los últimos datos, pues la economía norteamericana creció en los últimos meses y en algunos sectores se acercó a mejoras próximas al 10%.
Esto, a pesar de las proyecciones del Banco Central de Estados Unidos, que preveía una situación en el país que no sería ni de lejos tan buena como se había anunciado en cuanto a la estabilidad de los precios.
Pero estas cifras positivas pueden ser flor de un día: la inflación en algunos sectores se acerca al 6% y ante la escasez de materias primas y de trabajadores, cuesta imaginar que la producción se recupere para un funcionamiento armónico de toda la economía.
Porque, si bien las cifras anunciadas esta semana pasada indicaban un fuerte crecimiento en varios sectores, también había otros en dificultades, especialmente a causa de la escasez de “chips” para producir automóviles y otros productos, o el espectacular aumento de los precios de transporte.
Quizá esto explique que, a pesar del informe optimista de hace dos días, las bolsas han ido bajando pues se orientan hacia el futuro y no el pasado.
Los grandes perjudicados serán, naturalmente, los ciudadanos norteamericanos a la hora de rascarse el bolsillo, pues a pesar de las declaraciones optimistas del Banco Central, parece que la inflación es inevitable y substancial.
Pero si un grupo en particular se enfrenta a un problema es el Partido Demócrata: entre el público en general, su empeño en dedicar billones de dólares a diversos programas sociales tiene cada día menos adeptos y no solo entre los republicanos; los independientes también rechazan mayoritariamente los diversos programas de elevado gasto publico promovidos por los demócratas.
Falta todavía mucho para las elecciones parciales del próximo año, pero ante las cifras económicas del momento cuesta imaginar que los demócratas consigan un apoyo mayoritario si no cambian de política, y también esto parece aún más improbable: en las filas demócratas hay una sensación general de que este es su momento para aplicar los deseos de su ala mas progresista
Y quizá habría sido así en otras circunstancias, pero la economía pesa demasiado en el sentir popular y este no es el momento para las grandes innovaciones sociales: hay que rascarse demasiado un bolsillo poco repleto.
Porque la inflación es un problema siempre que aparece y esta vez hay quienes temen una repetición, aunque en menor medida, el fenómeno Carter, que perdió las elecciones en un país afligido por unos tipos de interés desorbitados a causa de la inflación. Y el problema se prolongó después de su mandato, en los primeros años de Ronald Reagan que impuso medidas draconianas para aliviar la situación.

La situación actual es resultado de varios factores: los generosos subsidios al desempleo que desincentivaron el interés de los trabajadores por buscar un empleo, la falta internacional de materias primas o de componentes necesarios para la fabricación, el frenazo general a las actividades económicas y, en buena parte también, los cambios resultantes de esta etapa del Covid, en que la gente se acostumbró a trabajar desde su casa.
En cualquier caso, el Partido Demócrata se verá obligado a ponerse las pilas para satisfacer, por una parte, a los acostumbrados a programas de ayuda que no se avendrán fácilmente a regresar a la situación anterior. Son importantes porque constituyen un porcentaje muy grande del voto demócrata. Por otra parte, a los independientes que acostumbran a decidir los comicios y que pueden sufrir en su propia carne las consecuencias de esta recuperación a medias, para no hablar de los republicanos que se pasaron de bando porque no les gustaba la personalidad de Donald Trump.
Quizá en los 14 meses hasta las próximas elecciones echen de menos la bonanza y la estabilidad de la etapa pre-covid en que tanto patronos como trabajadores se beneficiaban de la bonanza del momento, especialmente porque no parecía transitoria. Una estabilidad que desapareció con el Covid y que probablemente será suplantada por un mundo y unas condiciones que ahora son difíciles de predecir.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.