ÎNDOITA DURERE SUBMARINĂ A FRANȚEI

Decizia australiano-anglo-americană de a forma o triplă alianță pentru a controla manevrele Chinei în zona Pacificului a durut mult mai mult la Paris decât la Beijing.
Dacă privim cu atenție, e logic să fie așa. Căci, decizia Australiei, luată săptămâna trecută, de a rezilia contractul din 2016 cu Franța pentru achiziționarea a 12 submarine de tip „baracuda”– cu valoarea contractuală de 35 de miliarde de € – industria militară franceză pierde un contract substanțial, care ar fi dat de lucru șantierelor „Naval Group” (cu 17.000 de muncitori) timp de mulți ani de acum încolo. Acum cele 12 submarine vor fi de fabricație americană.
Durerii afacerii pierdute i se adaugă umilința pentru adevăratul motiv al deciziei australiene: Franța nu poate concura nici pe de parte cu protecția militară pe care o aduce alianța cu SUA.
Căci decizia Australiei este consecința acordului cu Marea Britanie și SUA de a exercita împreună un control militar mult mai strict asupra politicii militare a Chinei în zona Pacificului. Construirea constantă de baze – în principal, de insule artificiale – și puncte de sprijin pentru flota Chinei în apele internaționale le îngrijorează foarte mult pe guvernele celor trei țări din noua alianță. Această renunțare la încrederea militară în Franța este văzută la Paris ca un șut în cea mai scumpă amintire istorică a sa: „grandoarea” napoleoniană.

Ruperea contractului franco-australian a fost facilitată, în primul rând, de întârzierea livrărilor și de mărirea prețurilor din contract cu aproape 60% de către Naval Group. Pe de altă parte, contractul cu Franța prevedea ca submarinele „baracuda” să fie echipate cu motoare Diesel, deoarece Franța nu instalează motoare nucleare decât pe propriile ei nave, iar celălalt mare producător de motoare nucleare marine – SUA – împărtășește această tehnologie doar cu Marea Britanie.
Dar iată că tripla alianță navală a schimbat total parametrii și submarinele pe care le va primi acum Australia din SUA vor fi dotate cu motoare nucleare, ceea ce oferă o autonomie de navigare în imersiune mult mai mare decât propulsia cu motoare Diesel.
Oricum, toate acestea sunt detalii secundare a deciziei luate de Australia. Motivul de bază este că, în fața expansionismului militar al Chinei în Pacific, SUA sunt un aliat mult mai puternic și mult mai angajat decât Franța. Și toată lumea știe că politica – cu toate alianțele și desfășurările ei militare – este, în esență, un joc al puterilor.

Autorul articolului: Valentin Popescu.

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

EL DOBLE DOLOR SUBMARINO DE FRANCIA

La decisión australiano-anglo-americana de formar una triple alianza para controlar las maniobras chinas en el Pacífico ha dolido infinitamente más en Paris que en Pekín.
Bien mirado, es lógico que sea así. Y es que con la decisión australiana de la semana pasada de rescindir el contrato del 2016 con Francia para la compra de 12 submarinos del tipo “baracuda”– valor contractual 35.000 millones € – la industria militar gala pierde un contrato sustancial que habría asegurado a los astilleros de “Naval Group” (17.000 empleados) trabajo para varios lustros. Los 12 submarinos serán ahora de fabricación estadounidense.
Y al dolor del negocio esfumado se suma la humillación del auténtico motivo la decisión australiana: Francia no puede competir ni de lejos con la protección militar que ofrece una alianza con los EE.UU.
Porque la decisión australiana es consecuencia del acuerdo de este país, Gran Bretaña y los EE.UU. de ejercer conjuntamente un control militar mucho más estricto sobre la política militar china en el Pacífico. La constante expansión de bases – islas artificiales, mayormente – y puntos de apoyo de la Flota china en aguas internacionales inquieta grandemente a los tres gobiernos de la nueva alianza. Esta relegación de la confianza militar en Francia la ven en Paris como un puntapié en su más preciada memoria histórica: la “grandeur” napoleónica.

La rotura del contrato franco-australiano se ha facilitado en primer lugar porque “Naval Group” se ha visto obligada de retrasar la entrega de los submarinos y a elevar el precio del contrato en cerca de un 60%. Por otro lado, el contrato con Francia preveía que los “baracuda” estuvieran equipados con motores diésel porque Francia no instala motores nucleares más que en sus propios navíos y el otro gran fabricante de motores nucleares marinos – los EE.UU. – solo comparte tecnología con Gran Bretaña.
Pero la triple alianza naval ha cambiado totalmente los parámetros y los submarinos que recibirá ahora Australia de los EE.UU. sí que estarán dotados de motores nucleares, lo que da una autonomía de navegación sumergida muchísimo mayor que la propulsión con motores diésel.
De todas formas, todo esto no deja de ser flecos del porqué de la decisión australiana. El motivo básico es que, frente al expansionismo militar chino en el Pacífico, los EE.UU. constituyen un aliado muchísimo más potente y comprometido que Francia. Y es de todos sabido que la política – con sus alianzas y despliegues militares – es esencialmente un juego de poderes.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.