CÂINEASCA… POLITICĂ TURCEASCĂ

Istanbulul din ziua de azi pare să confirme teza filosofului german, conform căreia, politica este orice activitate făcută cu prea multă pasiune. Iar în Turcia lui Erdogan, unde aproape totul se face cu pasiune, politica a ajuns până la câini; mai bine zis, până la „Boji”, cel mai cunoscut câine din Istanbul – primul oraș din țară (cu 16 milioane de locuitori).
Câinele, un maidanez mare și cam urâțel, a dobândit faimă și, în mai puțin de un an, a cucerit inimile turcilor – foarte iubitori de animale rătăcite – datorită faptului că cutreieră orașul în mijloacele de transport: în metrou, în tramvaie, și, din când în când, chiar pe feribot-uri. Primăria a calculat că străbate zilic aproximativ 30-40 de kilometri.

„Boji” s-a transformat rapid într-o psihoză urbană iubitoare și ocupă mari spații în majoritatea rețelelor sociale. Acestea relatează zilnic deplasările și gusturile câinelui, în postări însoțite de fotografii în care patrupedul e surprins în tot felul de situații. Ba chiar mai mult: pe rețelele sociale au loc intense dezbateri în jurul cuțulanului și a apetitului său pentru călătorii.
Primăria, condusă de cel mai mare rival politic al președintelui Erdogan – Ekrem Imamoglu, din partidul de opoziție CHP – și-a dat seama de capitalul propagandistic pe care îl reprezintă „Boji”, așa că l-a preluat și l-a adoptat. Câinele poate acum să călătorească liber cât vrea și unde vrea. În plus, municipiul i-a pus o zgardă cu GPS ca să nu se piardă (sau să nu fie furat), îi plătește de două ori pe lună câte o consultație la veterinar și e răsfățat ca nimeni, fiind prezent în multe informații și rapoarte digitale.
Însă, odată cu succesul – popularitatea, în cazul acesta – a venit și defăimarea. Legătura lui Imamoglu și a partidului său, CHP, cu câinele mascotă a fost înțeleasă în mediile guvernamentale ca o manevră de propagandă politică. Așa că, într-o zi, a apărut pe „Twitter” o fotografie cu un scaun plin cu excremente de câine, într-un tramvai din Istanbul. Textul care însoțea imaginea afirma tăios că era vorba de „…o amintire lăsată acolo de „Boji”, câinele prost crescut de Administrația municipală a lui Imamoglu…”
Primarul și echipa sa au sărit în apărarea cățelului predilect al urbei și, în trecere, au restituit defăimarea. Pe aceeași rețea au apărut niște imagini luate de camerele de securitate ale tramvaiului respectiv, în care se poate vedea un bărbat care mânjește cu fecale canine scaunul în chestiune și un text explicativ în care se spune că probabil e vorba de „un simpatizant foarte apropiat de AK” (partidului lui Erdogan), cel care a pus acolo marele c…
După cum se poate vedea, în Turcia, pasiunea politică o ia pe calea câinoșeniei.

Autorul articolului: Valentin Popescu.

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

PERRERÍAS DE LA POLÍTICA TURCA

Estambul de hoy en día parece ratificar la tesis del filósofo alemán de que política es cualquier actividad hecha con un máximo de pasión. Y en la Turquía de Erdogan, donde casi nada se hace sin pasión, esta ha llegado hasta a los perros; mejor dicho, al perro más popular de Estambul – la mayor ciudad (16 millones de habitantes) del país -, “Boji”.
El can, un perro callejero grandote y feúcho, ha conquistado la fama y el corazón de sus conciudadanos – muy amantes de animales vagabundos y descarriados – en poco más de un año por su afición de recorrer la ciudad a bordo de los medios públicos de transporte: metro, tranvías y, de tanto en tanto, hasta en los transbordadores. El Ayuntamiento ha calculado que se trata de correrías de 30 a 40 Km. diarios.
“Boji” se transformó rápidamente en una psicosis urbana amorosa y, ocupa grande espacios en la mayoría de las redes sociales que dan cuenta diariamente de sus correrías, gustos y lo fotografían en mil y una situaciones. Aún más: en las redes sociales se desarrollan grandes debates en torno al can y sus gustos viajeros.

El Ayuntamiento, regido por el mayor rival político del presidente Erdogan – Ekrem Imamoglu, del partido opositor CHP -, se percató del capital propagandístico que representaba “Boji” y lo adoptó y promocionó. El can no solo puede viajar de balde cuanto quiera y adonde quiera, sino que el municipio le ha puesto un collar con GPS para que no se pierda (o sea robado), le paga una visita quincenal al veterinario y se le dedica mucha atención en sus informaciones y partes digitales.
Pero con el éxito – la popularidad, en este caso – llegó también la difamación. La vinculación de Imamoglu y el CHP con el perro mascota lo entendieron en los medios gubernamentales como una maniobra de propaganda política y un buen día apareció en “Twitter” una foto de un asiento de un tranvía de Estambul rebosante de excrementos perrunos. El texto que acompañaba la imagen afirmaba tajantemente que se trataba de un “… recuerdo dejado allí por “Boji”, el perro malcriado por la Administración municipal de Imamoglu…”

El alcalde y su equipo salieron en defensa del perro predilecto de la urbe y, de paso, devolvieron la difamación. En la misma red aparecieron unas imágenes de las cámaras de seguridad del mentado tranvía en las que se ve a un hombre embadurnando con heces perrunas el asiento en cuestión y un texto explicativo en el que dice que posiblemente fuera un “simpatizante muy próximo al AK” (el partido de Erdogan) el autor de la gran m…
Como se puede ver, en Turquía la pasión política va camino de ser una perrería.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.