NU UITAȚI DE RUSIA! Washington, Diana Negre

Situarea Chinei ca a doua economie din lume și ca principală amenințare la adresa hegemoniei americane i-a luat Rusiei, în fața opiniei publice, rolul principal pe care l-a deținut timp de 80 de ani.
Totuși, Kremlinul continuă să fie un mare actor în jocul politic mondial, iar din punct de vedere militar, este acum mai puternic și mai periculos decât a fost URSS, în secolul trecut, când a dus „războiul rece”.
De fapt, viziunea aceasta degradantă a Federației Ruse este o eroare de apreciere comisă de politicienii americani, o eroare pe care naivitatea mediatică a răspândit-o în lume ca adevăr paradigmatic. Să ne reamintim că, în 2014, senatorul John McCain (decedat, între timp) spunea că Rusia este „…o benzinărie deghizată în Stat…”; și, în același an, președintele Obama a afirmat că Rusia e „o simplă putere regională”. Nu era chiar așa, însă dădea bine pentru auzul publicului, iar, din punct de vedere electoral, era rentabil.
Desigur, Rusia lui Vladimir Putin a moștenit multe dintre problemele care au măcinat URSS, de la scăderea populației, corupția și închistarea birocrației statale, până la ponderea excesivă a materiilor prime în economia țării. Cu toate acestea, poderea ei reală pe piețele din lume fac din Rusia de azi cea de a doua economie din Europa și cea de a șasea din lume. În plus: sancțiunile pe care Occidentul le aplică Moscovei pentru anexarea Crimeei și a altor teritorii ucrainene, până la urmă, i-au priit Rusiei, căci s-a văzut nevoită să-și reorganizeze economia. Și mai ales, a potențat decăzutul sector agricol, care acum, a ajuns să exporte, anual, produse de peste 30 de miliarde de dolari.
Aceste sancțiuni au stimulat puternic eforturile Rusiei în domeniul cercetării și al tehnologiei, astfel că, la ora actuală, figurează printre primele zece țări, în privința investițiilor în aceste domenii.
Reformele militare au demarat chiar înaintea reformelor economice declanșate de sancțiunile menționate. Cursa înarmărilor ruso-americană din secolul XX, care a însemnat lovitura de grație dată finanțelor sovietice, le-a arătat generalilor ruși cât de mult au rămas în urmă în privința armelor și a structurilor organizatorice. În ziua de azi, capacitatea de mobilizare rapidă, mobilitatea și arsenalul de arme ultramoderne fac ca Rusia să se compare cu NATO în asemenea măsură, încât, în caz de confruntare – improbabil, în momentul de față – nu s-ar putea prevedea cine ar câștiga războiul. Din 2008 încoace, Kremlinul investește, anual, aproximativ 150 de miliarde de $ pentru dotarea forțelor sale militare.
Această sporită periculozitate a Rusiei a dat fiori întâlnirii de la nivel înalt NATO-SUA, care a avut loc săptămâna aceasta în țările baltice, unde s-au dezbătut măsurile care urmează să fie luate, în cazul în care Rusia se va folosi de cei o sută de mii de militari ai săi concentrați de-a lungul frontierei cu Ucraina, pentru a invada și a ocupa această țară.
În sfârșit, acest bilanț comparativ între forțele militare NATO-Rusia nu include și „celelalte forțe” – servicii secrete, potențiala coloană a cincea, forțele mercenare prezente în lumea a treia etc. Nu figurează în acest bilanț deoarece evaluarea lor ar fi foarte dificilă, însă ponderea lor într-un război total, așa cum a fost cel de al Doilea Război mondial sau, în ultima vreme, cel din Afganistan, este foarte importantă. În acest domeniu, Rusia are o îndelungată experiență, pe care a început să o dobândească încă din vremea când exista URSS-ul.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

NO SE OLVIDEN DE RUSIA Washington, Diana Negre

La irrupción de China como segunda economía mundial y principal amenaza de la hegemonía estadounidense ha relegado a Rusia en la opinión pública del protagonismo que detentó durante los últimos 80 años.
Pero el Kremlin sigue siendo un gran protagonista del juego político mundial y desde un punto de vista militar, es hoy más fuerte y peligroso incluso que la URSS del siglo pasado, cuando protagonizó la “guerra fría”.
En realidad, esta visión degradante de la Federación Rusa es un error de apreciación de los políticos estadounidenses, un error que el papanatismo mediático ha difundido por el mundo como verdad paradigmática. Recuérdese que en el 2014 el senador John McCain (ya fallecido) dijo que Rusia era ”…una gasolinera disfrazada de Estado…”; y ese mismo año el Presidente Obama definió a Rusia como mera “potencia regional”. No era así, pero sonaba bien ante la audiencia nacional y era electoralmente rentable.
Evidentemente, la Rusia de Vladimir Putin ha heredado muchos de los problemas que torturaron a la URSS, desde la decadencia demográfica, la corrupción y el inmovilismo de la burocracia estatal, hasta el excesivo peso de los recursos naturales en la economía del país. Pero, así y todo, su peso real en los mercados mundiales hace de la Rusia de hoy la segunda economía de Europa y la sexta del mundo. Más aún: las sanciones impuestas por Occidente a Moscú por la anexión de Crimea y otros territorios ucranianos han acabado beneficiando a Rusia, que reorganizó su economía. Además, ha potenciado el decadente sector agrario hasta alcanzar en ese sector exportaciones anuales superiores a los 30.000 millones de dólares.
Además, las sanciones estimularon todavía más los esfuerzos rusos en el campo de la investigación y tecnología y hoy figura entre los diez países que más invierten en esos campos.
Anteriores a las reformas económicas provocadas por las sanciones son las reformas militares. La carrera armamentista ruso-americana del siglo XX, que supuso la estocada final para las finanzas soviéticas le evidenció al generalato ruso los retrasos armamentistas y organizativos que padecía el país. Hoy su capacidad de movilización rápida, movilidad y su arsenal de armas ultramodernas es tan próximo al de la OTAN que en el caso – hoy por hoy, improbable – de una confrontación de ambos ejércitos, resulta imposible predecir quien ganaría la guerra. El Kremlin viene invirtiendo desde el 2008 cerca de 150.000 millones de $ anuales en sus fuerzas militares.
Esta crecida peligrosidad rusa ha quedado pasmada en la cumbre OTAN-EEUU de esta semana en los países bálticos, donde se debatieron las medidas a tomar en caso de que Rusia aprovecha la concentración de cien mil de sus soldados en la frontera ucraniana para invadir y ocupar esta nación.
Por último,este balance comparativo de las fuerzas militares OTAN-Rusia no incluye las “otras fuerzas”-servicios secretos, quintas columnas potenciales,fuerzas mercenarias presentes en el tercer mundo,etc.No figuran en el balance porque su evaluación es dificilísima,pero su peso en una guerra total–como fue la II Mundial o, últimamente, la del Afganistán–es evidente a todas luces. Y en este campo,Rusia cuenta con la larga experiencia que inició ya la URSS.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.