UCRAINA, DE CE ACUM? Washington, Diana Negre

Graba cu care președintele rus, Vladimir Putin, vrea să obțină din partea Occidentului o „Yalta II”, adică, o împărțire a lumii în zone de influență pare a fi greu de înțeles, la prima vedere.
Căci, acum, la fel cum s-a întâmplat în ultimele secole, Rusia se află într-o situație de inferioritate pentru un conflict cu țările occidentale. Are arme și soldați, însă îi lipsește tocmai potențialul care este decisiv într-un război de anvergură: nu dispune de o economie solidă, care să suporte uzura enormă a unui conflict îndelungat și devastator.
Dacă acest lucru este adevărat, la fel de adevărat este și că, în raportul de forțe a celor două tabere, există plusuri și minusuri, iar, în aceste momente, Federația Rusă dispune de un plus. Marile reforme și modernizări desfășurate în cadrul forțelor sale armate și în arsenalele sale au adus-o la o paritate cu NATO și SUA. Dacă trupele Rusiei ar invada, mâine, Ucraina, NATO n-ar avea suficiente resurse militare pentru a le opri.

În fața unui nou act de forță al Rusiei, după anexarea peninsulei ucrainene Crimeea, NATO s-ar vedea nevoită ori să protesteze și să admită situația, ori să se lanseze într-o confruntare războinică de foarte mare anvergură.
Cu alte cuvinte, Kremlinul știe că, în aceste momente, este în stare să-i administreze lumii capitaliste o demonstrație de proporții. Dacă îi reușește – adică, dacă, încă o dată, Occidentul evită confruntarea directă -, Rusia va fi făcut un pas foarte mare în direcția satisfacerii aspirațiilor sale revendicative.
Chiar și cu o ocupare efemeră militară și politică sau numai politică a Ucrainei, efemeră datorită presiunilor economice occidentale, Rusia s-ar afla într-o situație mai bună decât cea actuală, pentru a-și continua și împlini visele de grandoare.

Iar dacă lucrurile ar ieși pe dos și contramăsurile ne-militare ale Occidentului ar opri invazia rusească, Putin tot nu ar pierde nimic. Ar rămâne tot unde se află acum, incomodând lumea capitalistă, iar aureola sa de conducător al tuturor Rusiilor ar câștiga multe puncte. Atâtea încât să nu riște să fie înlăturat prin încercări ca cele din Belarus și Kazahstan.
Căci aceasta ar diferi mult de atât de dorita înhățare a Ucrainei, însă, nici nu este puțin lucru pentru un om care încearcă să fie cel mai nimerit urmaș al țarilor și al secretarilor generali ai Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

UCRANIA ¿POR QUÉ AHORA? Washington, Diana Negre

El apremio con que el presidente ruso, Vladimir Putin, quiere conseguir un “Yalta II”, es decir, el reparto del mundo en zonas de influencias con Occidente es difícil de entender al primer golpe de vista.
Y es que ahora, como ocurrió a lo largo de los últimos siglos, Rusia está en inferioridad de condiciones para un enfrentamiento a las potencias occidentales. Tiene armas y soldados, pero le falta el potencial decisivo para una gran guerra: una economía sólida que aguante el enorme desgaste de un conflicto largo y devastador.
Claro que si esto es cierto, también es cierto que en la correlación de fuerzas de ambos bandos hay altibajos y en estos momentos la Federación Rusa se halla en un alto. Las grandes reformas y modernizaciones de sus fuerzas armadas y arsenales la han puesto casi a la par con la OTAN y los EE.UU. Si mañana las tropas rusas invadieran Ucrania, la OTAN no tendría recursos estrictamente militares para impedirlo.

Ante un nuevo acto de fuerza ruso, tras la anexión de la ucraniana Península de Crimea, la OTAN se vería en la disyuntiva de protestar y tragar o lanzarse a una confrontación bélica de máxima envergadura.
Con otras palabras, el Kremlin es consciente de que en estos momentos está en condiciones de echarle un órdago al mundo capitalista. Si le sale cara – es decir, si una vez más Occidente rehúye la confrontación directa -, Rusia habrá dado un paso muy grande hacia sus aspiraciones reivindicativas.
Incluso si la ocupación militar y política o solamente política de Ucrania resultase efímera a causa de las presiones económicas occidentales, Rusia se hallaría en una situación mejor que la actual para seguir adelante con los sueños de grandeza.

Y si la jugada le sale cruz y las contramedidas no militares occidentales le impidieran a Rusia la invasión, Putin no habría perdido nada. Seguiría estando donde está ahora: incomodando al mundo capitalista y su aura doméstica de adalid de todas las Rusias habrá ganado muchos enteros. Tantos, como para no correr el riesgo de ser protagonista de conatos de derrocamiento como los que se han registrado en Bielorrusia y el Kazajistán.
Y esto dista mucho de la tan buscada incautación de Ucrania, pero no es moco de pavo para un hombre que trata de ser el más que merecido sucesor de los zares y los secretarios generales del Comité Central del PCUS.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.