INFLAȚIA TURCIEI SCAPĂ DE SUB CONTROL Washington, Diana Negre

Noul An se prezintă rău pentru turci și, și mai rău, pentru aspirațiile președintelui Erdogan de a fi reales în 2023; căci țara se află sub o inflație galopantă – numai în luna ianuarie a acestui an a fost de 48,9%.
Problemele acestea îi vin lui Erdogan de când s-a îndepărtat politic de Casa Albă, ceva ce părea a fi la modă în timpul mult hulitului președinte Trump. Cu toate că Siria era cazul cel mai vizibil în epoca lui Trump, totuși nu era unicul, iar economia Turciei a început să se clatine și nu se mai putea cere vreun ajutor din partea Washingtonului.
Coincid, de asemenea, și cu momentul internațional tensionat legat de riscul unei invazii rusești a Ucrainei. Turcia este posibil să fi sperat la o oarecare influență politică și economică în această chestiune, însă problemele sale interne și slăbiciunea ei economică nu-i permit acest lucru.
Pentru cetățeanul de rând, precum și pentru întreprinderile mici și mijlocii, nivelul foarte ridicat al inflației înseamnă o lovitură grea. Mai ales, situația este gravă pentru economia privată, deoarece chiriile și transportul s-au scumpit cu peste 50%, practic, s-au dublat. În general, scumpirile cele mai mari – neîntrerupte din luna septembrie a anului trecut încoace – au avut loc în sectorul produselor alimentare.
Populația suportă cu greu înăsprirea vieții. Cresc atât protestele publicului, cât și ale sindicatelor și întreprinzătorilor. Iritarea este cu atât mai mare cu cât guvernul și banca națională recunosc că presiunea inflaționistă – cea mai mare din ultimii 20 de ani – va fi de durată.

Desigur, această perspectiva este oribilă pentru speranțele lui Erdogan de a fi reales, anul viitor. El și partidul care îl sprijină, AKP, au venit la putere în 2003, tocmai pentru că au promis, printre alte lucruri, că vor combate inflația – ceea ce au și făcut până în anul 2018. Dar, de atunci, intervenția guvernului în sistemul bancar național – o idee personală a lui Erdogan – a făcut ca economia Turciei să se tot scufunde, iar inflația să fie galopantă.
Or, memoria alegătorilor este scurtă, foarte scurtă. Succesele lui Erdogan de acum 20 de ani nu vor mai influența deloc viitoarele alegeri prezidențiale, dacă lumea va fi nevoită, în continuare, să strângă cureaua. Erdogan știe foarte bine acest lucru și a luat o serie de măsuri ca să mai reducă din suferințe.
Rău este că aceste măsuri, care constau, în principal, din dublarea salariului minim, sporiri ale salariilor și pensiilor funcționarilor, creșterea dobânzilor bancare – nu sunt decât niște petice, iar pe termen lung, vor accentua și mai mult presiunea inflaționistă asupra țării. Pentru a mai calma iritarea, guvernul a recurs la vechea metodă de a ucide mesagerul: l-a destituit pe președintele Institutului de Statistică al Turciei, Erdal Dinçer.

În schimb, de ce ar avea nevoie cel mai mult economia turcească în această conjunctură – o politică monetăria solidă și stabilă, dar ea nu se poate aplica atât timp cât Erdogan este președinte al țării. În definitiv, a fost inițiativa lui să-i impună Băncii Naționale o politică financiară eratică, a cărei unică logică a fost conveniența pe termen scurt a politicii prezidențiale. Și până acum, pe Erdogan nu pare că l-au convins să-și schimbe părerea nici devaluarea lirei turcești, nici deficitul comercial al țării, care a ajuns la 241%, cu toate că exporturile au tot crescut, iar anul trecut au fost de 10,4 miliarde de $.
Căci, contrar a ceea ce pare să creadă Erdogan, șeful cel mare nu are întotdeauna dreptate.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

LA INFLACIÓN TURCA SE DESBOCA. Washington, Diana Negre

El nuevo año se presenta mal para lo turcos y peor, para las aspiraciones del presidente Erdogan a ser reelegido en el 2023; ambos sufren la carga de una inflación galopante que el pasado mes de enero fue del 48,9%.
Estos problemas le llegan a Erdogan cuando se ha alejado políticamente de la Casa Blanca, algo que parecía especialmente de moda en los años del muy denostado presidente Trump. Aunque Siria era el caso más visible en la época de Trump, no era el único y la economía turca se ha ido tambaleando sin poder pedir ayuda a Washington.También coinciden con el tenso momento internacional ocasionado por el riesgo de una invasión rusa de Ucrania. Turquía tal vez habría esperado tener cierta influencia, política y económica, en esta cuestión, pero sus problemas internos y su debilidad económica no se lo permiten.
Para el ciudadano de a pie, así como para las pequeñas y medianas empresas este elevado nivel de inflación es un duro golpe. Sobre todo, para la economía particular la situación es grave ya que alquileres y transporte se ha encarecido mucho más del 50% y prácticamente se han duplicado. En general, los mayores encarecimientos – ininterrumpidos desde el pasado mes de septiembre – se han registrado en el sector de los productos alimenticios.
La población soporta mal este endurecimiento de la vida. Las protestas crecen tanto entre el público en general como los sindicatos y el empresariado. La irritación es tanto mayor por cuanto el Gobierno y el banco nacional reconocen que la presión inflacionista – la mayor registrada en los últimos 20 años – va para largo.

Evidentemente, este panorama es horrendo para las esperanzas de Erdogan de ser reelegido el año próximo. Él y su partido AKP llegaron al poder en el 2003 justamente por haber prometido, entre otras cosas, combatir la inflación y en el haber de ambos está que cumplieron su promesa hasta el 2018. A partir de entonces el intervencionismo gubernamental en el sistema bancario nacional – una idea personal de Erdogan – ha llevado a la economía turca a hundirse constantemente y a una inflación galopante.
Y la memoria de los electores es corta, cortísima. Los éxitos de Erdogan de hace 20 años no influirán en absoluto en los próximos comicios presidenciales si la gente sigue teniéndose que apretar el cinturón. Erdogan lo sabe perfectamente y ha tomado ya una serie de medidas para paliarle el sufrimiento del gran público.
Lo malo es que estas medidas, que consisten principalmente en duplicar el salario mínimo, incremento de los sueldos y pensiones de los funcionarios, elevación del tipo de interés bancario – no son más que un parche y a la larga acentúan aún más la presión inflacionista en el país. Y para calmar la irritación, el gobierno también ha recurrido al viejísimo método de matar al mensajero: ha destituido al presidente del Instituto Estadístico Turco (“Turkstat”), Erdal Dinçer.
En cambio, lo que más necesita la economía turca en esta coyuntura – una política monetaria sólida y estable – no puede suceder mientras Erdogan siga en la presidencia del país. Al fin y al cabo, ha sido una iniciativa exclusivamente suya imponerle al Banco Nacional una política financiera errática, cuya única lógica ha sido la conveniencia a corto plazo de la política presidencial. Y hasta ahora a Erdogan no parecen haberle hecho cambiar de opinión ni la devaluación de la lira turca, ni el déficit comercial del país, del 241% pese a unas exportaciones que han ido creciendo y el año pasado alcanzaron los 10,4 mil millones de $.
Y es que, en contra de lo que parece creer Erdogan, el mandamás no tiene siempre razón.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.