UNIȚI…ÎN VIOLENȚĂ Washington, Diana Negre

De mulți ani, țările latino-americane primesc ajutor din partea poliției din SUA și cooperează legal cu aceasta, atât pentru a-i judeca, cât și pentru a-i încarcera pe delincvenții lor, evitând, astfel, evadările, precum și sentințele magistraților locali corupți.
Din închisorile americane delincvenții au evadat mult mai greu și, cu toată violența care se înregistrează în SUA, mult mai intensă și frecventă decât în Europa, acestea rămân o țară mult mai sigură decât celelalte țări din emisferă.
Zone violente au existat și se știe despre ele chiar și din filme, cum sunt luptele dintre bandele din New York, arătate în West Side Story, sau crimele din Chicago, cunoscute prin filmele despre mafiile americane, dar, după un timp, mulți dintre acești delincvenți au sfârșit în spatele gratiilor, iar unii funcționari, cum au fost primarii din New York, Giuliano și Bloomberg, au reușit să pună capăt delincvenței cu ajutorul unor importante întăriri ale forțelor de poliție.
Aceasta explică de ce, uneori, alte țări preferă ca delincvenții lor mai periculoși să fie închiși în SUA, așa cum a fost cazul faimosului mexican „El Chapo”. Acesta, după ce a evadat de mai multe ori din închisorile mexicane, este închis, acum, pe viață, în SUA.
Dar, se pare că situația se schimbă, cu toată perioada de prosperitate economică de care s-au bucurat americanii în ultimii ani. Acum, regiuni întregi, cunoscute pentru nivelul lor înalt de viață și venituri mari, par a fi incapabile să lupte împotriva plăgii vagabonzilor, care le invadează străzile, își instalează acolo corturile de campanie, și le fac de necirculat, din cauza violenței și insalubrității gunoaielor și dejecțiilor umane, căci vagabonzii nu au la dispoziție instalații sanitare și nici apă curentă. Nu pot să controleze nici delincvența, căci, în mod frecvent, sunt văzute hoarde de răufăcători care golesc fără să fie pedepsite magazine comerciale, ca să nu mai vorbim de cazurile tragice în care un pistolar întră într-un magazín, fură și îi omoară pe funcționarii care se află acolo.

Fenomenul nu se limitează numai la coasta Pacificului, căci afectează și New York-ul, oraș în care delincvența tot crește, iar calitatea vieții tot scade. Chiar și în Washington, oraș cunoscut pentru zonele sale cu parcuri și ambianța liniștită, și-au făcut apariția corturi de campanie prin parcuri și bulevarde.
În general, aceste apariții sunt însoțite de o creștere puternică a delincvenței. În orașe ca New York, neplăcerea cetățeanului de rând a avut deja consecințe electorale. Nu a fost schimbat partidul, căci este un fief Democrat, dar au fost aleși oameni politici mai angajați în menținerea ordinii publice, decât în a-i menaja pe delincvenți și vagabonzi.
Căci acest fenomen se întâmplă cu permisiunea – unii spun cu complicitatea – chiar a funcționarilor însărcinați să vegheze ca asemenea lucruri să nu se întâmple: sunt procurorii însărcinați să se asigure că e repectată legea, dar care refuză să o aplice și, în plus, spun că nu vor fi urmăriți decât delincvenții vare sunt într-adevăr violenți, rămânând fără capete de acuzare celelalte infracțiuni, chiar dacă sunt furturi, sau distrugeri de bunuri private.

Crezul politic al acestor funcționari se îmbină cu curentele mai progresisite care se înregistrează în prezent în țară, precum și în multe alte locuri de pe continent. Un curent mai cunoscut în SUA este „woke”, care preconizează spargerea tiparelor tradiționale, pentru a dispune de un progres mai marcat.
Imaginile mulțimilor care jefuiesc magazine au devenit ceva obișnuit, însă ceea ce lipsește sunt arestările și intervenția poliției pentru a opri furturile. Lucrul acesta nu mai surprinde date fiind slaba susținere oficială, numărul mare de victime printre forțele de ordine și lipsa măsurilor pentru a proteja poliția, precum și sentințele moderate împotriva acestui gen de delincvență. Ca un cerc vicios, această pasivitate a administrațiilor locale încurajează o violență și mai mare.
Cetățeanul de rând,puțin interesat de teoriile politice, dar intens preocupat de bunăstarea lui proprie, a început să arunce prosopul și emigrează spre locuri mai sigure,cum sunt statele Florida sau Texas,care înregisrează mari creșteri de populație. Locuitorii lor nu sunt prea încântați de noii veniți.Există chiar sugestii ca să nu le se permită să voteze, decât după o „perioadă de adaptare” la noile realități, căci există temerea că vor vota așa cum au votat în California sau New York și să aducă ciuma acelei delincvențe de care au fugit.
Rezidenții din New York par să înceapă să reacționeze: au ales un primar care, cu toate că este al Partidului Democrat, este mai degrabă adeptul abordărilor „lege și ordine” mai obișnuite printre republicani, însă nu se știe dacă va putea rezista reacțiilor unora dintre colegii săi de partid. Aceștia se simt trădați, ca să nu mai vorbim de delincvenții înșiși care cred că sunt sprijiniți.
Între timp, sosesc tot mai mulți imigranți de pe continent, care de abia dacă mai sunt controlați unde se stabilesc în țară. Aceștia, probabil, sunt mai obișnuiți cu lipsa de securitate decât americanii.
Se pare că, încet încet, relativa securitate de care se bucura țara, în comparație cu vecinii săi din sud, se risipește și doar Canada rămâne o redută de securitate civică.
Politica migratorie canadiană diferă mult: este promovată intens venirea în țară a persoanelor care dispun de pregătirea necesară pentru nevoile economice ale țării și se încearcă integrarea lor cât mai rapid. Canadienii mai au un avantaj geografic: înainte de a ajunge la frontierele lor, imigranții trebuie să străbată întinsul teritoriu al SUA, unde, marea lor majoritate rămân pe drum. Cei care perseverează au, desigur, mai multă disciplină de sine precum și dorința de a progresa.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

UNIDOS…EN LA VIOLENCIA Washington, Diana Negre

Hace ya muchos años que los países iberoamericanos reciben ayuda policial de los Estados Unidos y también cooperación legal, tanto para juzgar como para encarcelar a sus delincuentes y evitar así las fugas y sentencias producidas por la corrupción local.
Las cárceles norteamericanas han sido mucho más difíciles para las fugas de los delincuentes encarcelados y, a pesar de la violencia que se registra en Estados Unidos, mucho más intensa y frecuente que en Europa, ha sido siempre un país mucho más seguro que la mayoría de las naciones del hemisferio.
Las zonas violentas han existido y han sido documentadas incluso en películas, como las luchas de las bandas de Nueva York en West Side Story, o el crimen de Chicago en las películas dedicadas a las mafias norteamericanas, pero al cabo del tiempo muchos de estos delincuentes acabaron entre rejas y algunos funcionarios, como en Nueva York los alcaldes Giuliano y Bloomberg, pusieron coto a la delincuencia con refuerzos policiales importantes.
Esto explica que algunas veces, otros países prefieran que sus delincuentes más peligrosos estén encerrados en Estados Unidos, como ocurrió no hace mucho con el famoso mexicano “EL Chapo” quien, después de fugarse repetidamente de cárceles mexicanas cumple ahora condena perpetua en EEUU.
Pero la situación parece ir cambiando, a pesar de la época de bonanza económica de que los norteamericanos han disfrutado en los últimos años. Ahora, regiones enteras conocidas por su alto nivel de vida y de ingresos, parecen incapaces de luchar contra la plaga de vagabundos que inundan sus calles, instalan allí sus tiendas de campaña y las hacen intransitables debido a la violencia y la insalubridad provocada por los desechos humanos, pues los vagabundos no tienen a su disposición retretes ni agua corriente. Tampoco puede controlar la delincuencia y es frecuente ver hordas de malhechores que vacían establecimientos comerciales con impunidad, para no hablar de los casos trágicos en que un pistolero entra en un pequeño comercio y roba y mata al único o los pocos empleados que allí se hallaban.
El fenómeno no se limita a la costa pacífica, sino que afecta también a Nueva York, una ciudad en que la delincuencia no para de crecer y la calidad de vida no para de bajar. Incluso en Washington, conocida por sus zonas ajardinadas y ambiente tranquilo, han empezado a aparecer tiendas de campaña en parques y avenidas.
Esto va generalmente acompañado de un fuerte aumento de la delincuencia. En ciudades como Nueva York, el disgusto del ciudadano de a pie ha tenido ya consecuencias electorales, no en cambio de partido pues es un feudo Demócrata, pero sí en elegir a políticos más comprometidos con el orden público que los deseos de satisfacer a delincuentes y vagabundos.
Porque este fenómeno ocurre con la venia -algunos dicen complicidad- de los mismos funcionarios encargados de velar para que semejantes cosas no sucedan: son los fiscales, encargados de que se respete la ley, quienes se niegan a aplicarla y anuncian en diversos lugares que no se perseguirá más que a los delincuentes realmente violentos y dejarán pasar sin cargos las demás transgresiones, tanto si son robos como destrucción de la propiedad privada.

El credo político de estos funcionarios encaja con las corrientes más progresistas que hoy se registran en el país y en muchos lugares del continente, una corriente conocida en Estados Unidos como “woke”, dispuesta a romper con los moldes tradicionales en aras de un marcado progresismo.
Las imágenes de turbas dentro de comercios que saquean son constantes pero lo que falta son las detenciones y actuación de la policía para impedirlo. Algo que no ha de sorprender ante el escaso apoyo oficial del que gozan, el elevado número de víctimas entre las fuerzas del orden y la falta de medidas para proteger a la policía, además de sentencias moderadas contra este tipo de delincuencia. Como un círculo vicioso, esta pasividad de los gobiernos provoca aún mayor violencia.
El ciudadano de a pie, con un interés tan escaso por las teorías políticas como intenso por su propio bienestar, ha empezado a tirar la toalla y emigra a lugares más seguros como los estados de Florida o Texas, que están viendo fuertes incrementos de población. Sus residentes no están precisamente encantados con los recién llegados e incluso hay sugerencias para que se les prohiba votar de inmediato y se les aplique un “período de ajuste” a las nuevas realidades, pues temen que sigan votando como lo hacían en California o Nueva York y les lleven la peste de esta misma delincuencia de la que han huído.
Los residentes de Nueva York parecen empezar a reaccionar y han nombrado un alcalde que, si bien es el Partido Demócrata, más bien comulga con los planteamientos de “ley y orden” más comunes entre los republicanos, pero no sabemos aún si será capaz de resistir la reacción de algunos de sus correligionarios que se sienten traicionados, por no hablar de los propios delincuentes que se creen apoyados.
Entre tanto, al país van llegando más y más inmigrantes del continente que apenas tienen controles a la hora de instalarse en diversos lugares del país, y a quienes la falta de seguridad probablemente les es más habitual que a los norteamericanos.
Parece que, poco a poco, la relativa seguridad de que gozaba el país, en comparación con sus vecinos del sur, se va desvaneciendo y tan solo Canadá va quedando como un reducto de seguridad ciudadana.
La política migratoria es allá muy distinta: se promueve activamente la llegada de personas con la preparación necesaria para sus necesidades económicas y se trata de integrarlos rápidamente. Los canadienses tienen además una ventaja geográfica: antes de llegar a sus fronteras, hay que cruzar el vasto territorio de los Estados Unidos, donde la mayoría se queda por el camino. Los que perseveran tienen seguramente más disciplina y deseo de progresar.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.