SE CAUTĂ UN RĂZBOI

Numărul tot mai mare de victime și catastrofa care era cât pe-aci să se producă la centrala atomică ucraineană din Zaporojie nu mai lasă nicio îndoială că în Ucraina e război în toată regula și că Rusia nu încetează să lanseze atacuri asupra uneia dintre fostele republici sovietice.
Însă, este un război în care rușii nu par să fie prea convinși să intre de tot. Ca un amant care își pipăie iubita, dar nu se hotărăște nici săi aibă o relație stabilă cu ea, nici să o violeze.
Este surpinzător că Rusia nu și-a atins încă obiectivele militare. Oricine își poate imagina că, dacă ar fi vrut într-adevăr, Rusia ar fi învins ușor Ucraina, sau ar fi putut ajunge chiar până la granița Germaniei.
O posibilă explicație a felului în care s-au comportat rușii este că ei se cred și mai slabi decât îi consideră occidentalii. Războiul fulger, așa numitul „blitzkrieg” este la îndemâna Rusiei, însă orice căpitan de cavalerie știe că, după ce ajungi la un oraș și îl cucerești, mai trebuie să-l și ocupi, să dispui de infrastructură. Dar, poate că, cu toată modernizarea forțelor armate rusești din ultimii ani, totuși, ele nu se ridică la înălțimea cerută de circumstanțe.

E posibil ca tocmai acest lucru să-l rețină pe Putin, căci, altfel, ansamblul crizei ucrainene este de neînțeles. Raportul de forțe de 1 la 4 sau cel puțin de 1 la 3 cu care se opune armata ucraineană avansului rușilor spre Kiev sau Harkov nu are nicio logică.
După cum nu are nicio logică nici faptul că Occidentul a închis bursa, dar se limitează numai la declarații. Cât timp liderii europeni și americani se roagă Maicii Domnului ca și cum ar cere ploaie, trebuie să ne întrebăm ce anume ar aduce într-adevăr o rezolvare: ce ar putea să-i dea lui Putin ca să plece și totuși să plece cu fruntea sus?
La aceasta întrebare n-a încercat să răspundă nimeni, sau cel puțin răspunsul nu l-a adus nimeni la cunoștința uluiților cetățeni ai societăților noastre occidentale.

Autorul articolului: Valentin Popescu.

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

SE BUSCA UNA GUERRA

El creciente número de víctimas y la casi-catásfrofe de la central atómica ucraniana de Zaporizhzhia no dejan lugar a dudas de que en Ucrania hay una guerra y de que Rusia no para de lanzar ataques contra lo que había sido una de las repúblicas soviéticas.
Pero es también una guerra en que los rusos no parecen decididos a entrar del todo, es algo así como un amante que le mete mano a la novia y no se decide ni a una relación estable ni a una violación.
Que Rusia haya tardado tanto tiempo en lograr sus objetivos militares es sorprendente, cualquiera podía imaginar que, de haber una verdadera voluntad, Rusia podría hasta ahora haberse impuesto fácilmente en Ucrania o, de haber querido, llegado hasta la frontera alemana.
Una posible explicación de la conducta rusa es que ellos se creen todavía mas débiles de lo que los creen los occidentales. La guerra relámpago, la llamada “blitzkrieg” está al alcance de Rusia, pero cualquier capitán de caballería sabe que, tras haber llegado a una ciudad y conquistarla, hay que ocuparla, tener una infraestuctura y, a pesar de la modernización experimentada por las fuerzas armadas rusas en los últimos años, tal vez no están todavía a la altura de las circunstancias.

Tal vez sea esto lo que retiene a Putin, porque de otra forma, el conjunto de la crisis ucraniana resulta incomprensible. La relación de fuerzas de 1 a 4, o como mínimo de 1 a 3, con lo cual el constante y lento avance hacia Kiev o Kharkov, a lo largo de días, por parte de un ejército de 30 mil hombres, carece de lógica.
También carece de lógica que Occidente, aparte de cerrar la bolsa, se limite a hacer declaraciones. Mientras los líderes europeos y americanos se dedican a rezarle a la Vírgen como si pidieran lluvia, hay que hacerse la pregunta de lo que realmente puede aportar una solución: ¿Qué pueden darle a Putin para que se marche sin perder la cara?
Y esto no lo ha intentado responder nadie, o al menos no lo han manifestado a los atónitos habitantes de nuestras sociedades occidentales.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.