Azi, ne-a părăsit Valentin Popescu (1931-2022), un jurnalist care s-a afirmat și a dobândit mare notorietate în Spania, în anii secolului trecut… un jurnalist longeviv, care a colaborat cu o mulțime de ziare, publicații, posturi de radio și de televiziune, până acum câteva zile. Mai concret, până pe 7 martie a acestui an, 2022.
Cariera de prestigiu și-a făurit-o la VANGUARDIA DE BARCELONA, cotidian de prim rang în presa spaniolă. De la Bonn – capitală provizorie a Germaniei Federale din vremea aceea – Valentin a trimis corespondențe acestui cotidian, aproape zilnic, timp de un sfert de secol.

Am avut șansa, la începutul anilor 70, de a putea citi, timp de doi ani – era un adevărat privilegiu, în anii comunismului – unele numere ale cotidianului VANGUARDIA DE BARCELONA.

Să vezi un nume românesc în presa spaniolă – la noi în țară era comunism, iar în Spania, dictatura de dreapta a lui Franco – un nume care semna editoriale, căci corespondențele sale deveneau, de multe ori, articole de fond, uimea, impresiona, inspira și îndemna… Era un nume neaoș românesc care se exprima într-o spaniolă limpede, bogată și nuanțată, proprie unui profesionist pasionat.

Primul gând te îndemna să crezi că Valentin Popescu studiase limba spaniolă la Universitatea din București – singurul centru universitar de la noi unde se preda atunci spaniola -, că „a fugit” în Germania, iar de acolo, tocmai de la Bonn, colabora cu un cotidian spaniol, deoarece, probabil avea în țară familie și rude cărora nu voia să le creeze probleme colaborând cu Radio Europa Liberă. Căci era un jurnalist foarte bun! Probabil era originar dintr-unul din orașele transilvănene: Timișoara, Arad, Sibiu, Sighișoara, Brașov unde a putut învăța și germana, deoarece, analizele pe care le făcea te convingeau că era un bun și fin cunoscător al limbii și spiritului german.

Dar, ciudat și chiar inexplicabil, la noi în țară, nimeni dintre absolvenții primelor promoții de spaniolă nu-l cunoștea.
Atunci, de unde a apărut, și cum de știa atât de bine spaniola și germana?
Și cum de era un Maestru în materie de jurnalism? (Corespondențele și articolele scrise de el le studiam ca pe un manual de jurnalism!).

Explicația era foarte simplă, însă, aveam să o aflu după 1989, adică, după prăbușirea comunismului.
Familia lui Valentin Popescu fugise de mult timp de comunism, încă din anii celui de al Doilea Război Mondial, și se stabilise la Barcelona, într-o țară care era prea distrusă de propriul ei război civil (1936-1939) – au pierit atunci un milion de spanioli -, ca să mai poată participa și la războiul altora.

Adolescentul Valentin Popescu învățase germana în București, la o școală cu predare în limba germană. În Spania, și-a continuat studiile și a urmat Facultatea de Jurnalism, inițial la Barcelona și, ulterior, la Madrid.

Celebritatea i-a adus-o „cazul Flick”. În Spania s-a vorbit, o vreme, numai despre președintele guvernului spaniol (primul ministru), Felipe Gonzalez, și jurnalistul Valentin Popescu. Concret, Valentin Popescu, arăta cu afirmații și declarații ale unor politicieni germani un adevăr incomod pentru autoritățile de la Madrid.

Murise dictatorul Francisco Franco de Bahamonde, iar la putere se afla, după o scurtă perioadă de tranziție, Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol, în frunte cu Felipe Gonzalez. Nemții afirmau că finanțaseră consistent stânga din Peninsula Iberică. Socialiștii portughezi au recunoscut că, pentru a ajunge la putere, fuseseră sprijiniți financiar de socialiștii germani. În schimb, Felipe Gonzalez s-a înfuriat și a negat. În plus, l-a însărcinat pe Procurorul General al Regatului Spaniei să-l investigheze pe Valentin Popescu ca să-i găsească eventuale culpe.

Nu i-a găsit, căci Valentin era un profesionist cinstit, corect și curat ca lacrima. A fost chemat de la Bonn la Madrid pentru audieri, a fost audiat și… l-au lăsat în pace. În urma acestei, să-i spunem întâmplări, Valentin Popescu a dobândit o credibilitate enormă în toată Spania: DACĂ SPUNE VALENTIN, AȘA ESTE! Formula aceasta era pe buzele tuturor locuitorilor Spaniei, de la bascii din nord, până la andaluzii din sud, atunci când aflau, din corespondențele lui Valentin Popescu, lucruri și adevăruri revelatoare. Prin contract, corespondențele lui Valentin erau preluate și de alte publicații, în special din Țara Bascilor.

În întreaga sa carieră, Valentin a servit adevărul.

Valentin vorbea curent româna, spaniola, catalana, germana, engleza și franceza.
Un an, a fost detașat la Londra. Pe urmă a revenit la Bonn.

În vremea comunismului, a venit la București, în interes de serviciu, o singură dată. Comunismul nu era domeniul lui. În plus, Vanguardia de Barcelona avea, la Viena, un corespondent, Ricardo Estarriol, specializat în chestiuni și probleme ale țărilor din răsăritul Europei. El era titularul pentru această parte a continentului.

După căderea comunismului, Valentin Popescu și sora sa, Diana Popescu Molineaux, jurnalistă și ea, au venit de mai multe ori în România, țara lor natală. Au ținut conferințe și au dat interviuri unor posturi de radio.

Ne-a părăsit, la Barcelona unde locuia, un mare jurnalist român de limbă spaniolă.

Și un mare prieten.

Valentin Popescu

GALERIE FOTO:

Valentin și sora sa, Diana, la Radioul Public, București, 7 septembrie, 2010. Valentin a ținut două conferințe: SUA – UE, doi coloşi divergenţi și Kosovo, iar Diana a ținut conferința cu titlul: Viitorul Radioului. Moderator: Eugen Hac.

Valentin Popescu și Diana Molineaux, București, 7 septembrie 2010, Radioul Public.

Valentin Popescu

Valentin Popescu și Maria Draica

Valentin Popescu, Maria Draica, Ligia Necula și Zenaida Luca-Hac

Iată pentru cunoscătorii de spaniolă link-uri la la articole de rămas bun apărute în presa spaniolă:

https://www.lavanguardia.com/internacional/20220311/8116032/valentin-popescu-periodista-reunifico-alemania.htm

https://www.noticiasdegipuzkoa.eus/actualidad/sociedad/2022/03/11/muere-valentin-popescu-corresponsal-alemania/1192568.html

AUTOR: EUGEN HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului, EUGEN HAC, precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Situația din Ucraina este dramatică. Rușii se străduiesc să amenințe cu catastrofe și chiar să provoace și să întrețină catastrofe. Sarcofagul și celelalte instalații de la Cernobîl, precum și centrala nucleară de la Zaporojie sunt – pe lângă alerta nucleară a lui Putin – alte exemple clare ale încercărilor de a teroriza populația Ucrainei și a întregii lumi cu spectrul nuclear. Este foarte ușor să dea vina pe „sabotorii ucraineni”, însă logica aceasta este falimentară: ucrainenii știu foarte bine câtă suferință le-a adus, acum câteva decenii, accidentul nuclear de la Cernobîl. Nu mai vor așa ceva! Au simțit catastrofa pe pielea lor. Rușii știu mai puțin, de aceea își pot permite iresponsabilitatea de a se juca cu focul nuclear sau cu amintirea lui.
Însă, catastrofe înfiorătoare au reușit să creeze în marile orașe ale țării, în frunte cu capitala, Kiev. Oamenii nu au electricitate, apă, căldură, alimente… Stau în adăposturi. Cât timp vor mai rezista, atât cei sănătoși, cât mai ales cei bolnavi sau răniți? Bătrânii și copiii?
Negocierile dintre delegațiile ucraineană și rusă nu dau niciun rezultat.
Pretențiile invadatorilor nu pot fi acceptate: ciuntirea teritoriului național, pierderea independenței, capitularea necondiționată. Partea ucraineană încearcă să obțină culoare umanitare pentru evacuarea populației din localitățile asediate. Partea rusă încuviințează, dar nu-și respectă angajamentul. Deîndată ce se formează convoaie de populație civilă, acestea sunt bombardate barbar.
De ce?
Simplu! Populația evacuată încearcă să ajungă în vestul țării. Fenomenul este foarte păgubos din punct de vedere propagandistic pentru Kremlin. Cum este posibil ca „ucrainenii cei eliberați de sub naziști” să nu vină spre Mama Rossia? Ucrainenii aceia, pe care Putin îi consideră ruși get-beget, fug mâncând pământul de ospitaliera Federație Rusă? Cum explică Putin faptul că refugiații se îndreaptă spre Occident și nu spre el?
Nu explică nicicum! Nu poate!
Acesta este motivul pentru care invadatorii ruși nu-și respectă promisiunea de a permite populației civile să părăsească localitățile încercuite.

CULOARE PERMISE VOR FI DOAR CELE SPRE RUSIA ȘI BELARUS! Nimic altceva, decât bombardamente!
Presupunând că refugiații vor fi dirijați, de acum încolo, spre Federația Rusă și Belarus. Ce îi așteaptă? RUSUL NU E OM RĂU, E GENEROS ȘI OSPITALIER! (Observație: E om bun atât timp cât e el însuși, adică nu ocupă o poziție oficială, nu face parte din vreo structură statală sau mafiotă! În caz contrar, e cumplit! Politica rușilor a fost și este cumplită!). Autoritățile ruse nu vor permite ca refugiații să fie găzduiți de populație: îi vor izola, îi vor închide în lagăre, deoarece refugiații ucraineni, în mod sigur, vor vorbi despre suferința lor și despre adevărurile războiului pe care Putin îl duce în Ucraina. Și vor convinge! Or, lui Putin nu îi convine!
Simplul fapt că invadatorii vor să oblige populația cotropită să se auto-deporteze în Rusia arată că Kremlinul e conștient că a pierdut lupta propagandistică în fața lumii și a rușilor înșiși. La izolarea pe care i-a impus-o cea mai mare parte a comunității internaționale, Rusia și-a adăugat propria ei izolare: a închis toate căile și canalele prin care rusul de rând ar fi putut afla, din surse externe, care este situația reală din Ucraina și din propria lui țară. În plus, a intrat în vigoare o lege care pedepsește cu închisoare de la 10 până la 15 ani răspândirea de știri incomode pentru autorități și care, de la bun început, vor fi catalogate ca mincinoase. S-a creat, astfel, un instrument juridic pentru a strivi orice sursă de informare care nu e controlată de Kremlin.
Preventiv, Putin a și administrat o lovitură Occidentului, numindu-l „Imperiul minciunii”, iar, recent, a ordonat să se întocmească o listă a țărilor neprietenoase față de Rusia. Practic, toate țările din NATO și UE figurează pe acea listă neagră a ne-prietenilor. Numai că ne-prietenia este față de Rusia doar atât timp cât este el, Putin, la putere. Și numai atât timp cât arată nesăbuință.

AUTOR: EUGEN HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului, EUGEN HAC, precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Vladimir Putin

(CUM SĂ EXPLICI COPIILOR RĂZBOIUL CARE A ÎNCEPUT ÎN EUROPA)

A fost odată, ca niciodată, a fost un flăcău, Vladimir. Se arăta foarte destoinic și doritor de a aduna în jurul lui oameni care să gândească la fel ca el. Atât de destoinic, încât l-au pus împărat peste cea mai mare împărăție din lume; era o împărăție enormă, căci se întindea peste două continente. Și a domnit ce a domnit Vladimir, cu bune și rele, căci omul mai și greșește – așa se întâmplă în viață -, dar, pe zi ce trecea, greșelile creșteau și se înmulțeau, ne-mai-lăsând niciun loc lucrurilor bune. Și iată că într-o zi, Vladimir, vede o fată frumoasă, dintr-o mică împărăție vecină cu imperiul său. Din clipa aceea, mintea și trupul lui Vladimir s-au umplut de pofte pe care nu și le mai putea stăpâni. El nu iubea, însă, dorea să fie iubit. Nu era iubire, căci Vladimir nu era în stare de așa ceva. Era doar poftă, o poftă nebună și sălbatică. Cu daruri însoțite de gânduri ascunse, încerca să o ademenească, cu pețitori înșelători încerca să o fure, cu oameni din casa Ucrainei – căci așa se numea preafrumoasa – încerca să o răpească. A fost pe punctul de a reuși, cu ajutorul unui dregător-vânzător (unul, Ianukovici), dar, de îndată ce l-au descoperit, părinții fetei, rudele și întregul popor l-au alungat pe trădător; acesta s-a refugiat – unde oare? – la curtea celui care îl tocmise, la Vladimir.

Lui Vladimir nu i-a fost rușine de faptele lui, așa cum ar fi trebuit. Din contră, a fost cuprins de o furie și de o ură nemărginite care îi măcinau liniștea și somnul. Nu-i mai păsa de nimic. Nu se gândea la altceva decât la cum să pună mâna pe preafrumoasa Ucraina și pe zestrea ei.
Mai întâi, a stricat tihna locuitorilor de la granița comună: a învrăjbit, a dat foc caselor, astfel ca oamenii de acolo să se lupte și să se omoare între ei. Până atunci, trăiseră în pace, bună înțelegere și armonie.
Pe urmă, a mers mai departe și a smuls din zestrea Ucrainei o peninsulă foarte frumoasă, Crimeea, adică o regiune înconjurată din trei părți de mare. Mai târziu, tare i-a părut rău că nu a cotropit și cea de a patra parte, care era pământ, puntea de legătură cu Crimeea, deoarece, în această peninsulă, apa bună de băut lipsește. Or, Vladimir nu putea să o mai aducă decât pe mare. Astfel, apa de băut a devenit, acolo, foarte scumpă.
A stat ce a stat pe gânduri Vladimir și și-a spus: Ucraina ori este a mea, ori nu va fi a nimănui! Și-a adunat oștile, le-a adus la graniță și le-a ținut acolo în frig și, probabil, în foame, toată iarna, până în primăvară. Spunea că armatele acelea nu amenință pe nimeni, sunt acolo doar pentru a face niște exerciții, adică pentru o joacă. S-au jucat ce s-au jucat oștenii lui Vladimir, dar, până la urmă, nu s-au mai jucat și au cotropit țara Ucrainei. Au cotropit-o, dar nu au putut să o stăpânească: locuitorii ei au luptat și luptă cu îndârjire și vitejie.
Atunci, Vladimir cel nesăbuit a dat ordin să fie bombardate și dărâmate toate localitățile! Oștenii lui au dat foc orașelor și satelor, lanurilor și codrilor, munților și câmpiilor.
Și când te gândești că VLADI-MIR înseamnă A CONDUCE CU PACE. Adică, a conduce înțelept.
Acum, toată lumea vede că Vladimir, nu numai că nu e înțelept – părinți lui i-au dat acest nume ca o menire, să conducă cu pace – dar, chiar că este un nebun periculos, care dă foc întregii lumi, din cauza poftei lui nesăbuite. Nu-i pasă de nimeni și de nimic!
De frică, toată lumea s-a unit împotriva lui. Va sfârși foarte rău, deoarece a adus moarte și multă suferință în lume și în împărăția lui.
Va rămâne în istorie ca Vladimir cel Rău!

Problemele create de Vladimir Putin sunt multe. Merită să evidențiem, succint, două dintre ele. (Am părăsit, între timp, limbajul basmelor, deoarece adevărul are caracter distributiv).
Liderul de la Kremlin a reușit să impună conceptul de agresiune–defensivă: a susținut că au fost depășite liniile roșii stabilite de el, astfel încât, pentru a se apăra, e nevoit să-și creeze un „spațiu vital” prin ciuntirea și, în final, invadarea unei țări independente și suverane, în care trăiește o națiune „care nu există”. Ucrainenii nu sunt altceva decât ruși! Anexările de mai înainte, de la Cecenia – care-și dorea independența – până la obedientul Belarus au fost niște antrenamente, la diferite niveluri de coerciție, pentru marea ANSCHLUSS a Ucrainei. Pentru el, BARBARIA E JUSTIFICATĂ: NU A AVUT ÎNCOTRO!
Sub scutul agresiunii-defensive, liderul de la Kremlin a pornit, de fapt, necruciada lui tenebroasă împotriva democrației. Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, are un merit deosebit, deoarece a reușit să trezească Occidentul: VEȚI URMA VOI! Iar, Ursula von der Leyen a definit sociologic acest fenomen: AUTOCRAȚIA S-A PORNIT ÎMPOTRIVA DEMOCRAȚIEI! De acum încolo, lucrurile nu vor mai fi la fel!

Volodimir Zelenski

Ursula von der Leyen

AUTOR: EUGEN HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului, EUGEN HAC, precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

SE CAUTĂ UN RĂZBOI

Numărul tot mai mare de victime și catastrofa care era cât pe-aci să se producă la centrala atomică ucraineană din Zaporojie nu mai lasă nicio îndoială că în Ucraina e război în toată regula și că Rusia nu încetează să lanseze atacuri asupra uneia dintre fostele republici sovietice.
Însă, este un război în care rușii nu par să fie prea convinși să intre de tot. Ca un amant care își pipăie iubita, dar nu se hotărăște nici săi aibă o relație stabilă cu ea, nici să o violeze.
Este surpinzător că Rusia nu și-a atins încă obiectivele militare. Oricine își poate imagina că, dacă ar fi vrut într-adevăr, Rusia ar fi învins ușor Ucraina, sau ar fi putut ajunge chiar până la granița Germaniei.
O posibilă explicație a felului în care s-au comportat rușii este că ei se cred și mai slabi decât îi consideră occidentalii. Războiul fulger, așa numitul „blitzkrieg” este la îndemâna Rusiei, însă orice căpitan de cavalerie știe că, după ce ajungi la un oraș și îl cucerești, mai trebuie să-l și ocupi, să dispui de infrastructură. Dar, poate că, cu toată modernizarea forțelor armate rusești din ultimii ani, totuși, ele nu se ridică la înălțimea cerută de circumstanțe.

E posibil ca tocmai acest lucru să-l rețină pe Putin, căci, altfel, ansamblul crizei ucrainene este de neînțeles. Raportul de forțe de 1 la 4 sau cel puțin de 1 la 3 cu care se opune armata ucraineană avansului rușilor spre Kiev sau Harkov nu are nicio logică.
După cum nu are nicio logică nici faptul că Occidentul a închis bursa, dar se limitează numai la declarații. Cât timp liderii europeni și americani se roagă Maicii Domnului ca și cum ar cere ploaie, trebuie să ne întrebăm ce anume ar aduce într-adevăr o rezolvare: ce ar putea să-i dea lui Putin ca să plece și totuși să plece cu fruntea sus?
La aceasta întrebare n-a încercat să răspundă nimeni, sau cel puțin răspunsul nu l-a adus nimeni la cunoștința uluiților cetățeni ai societăților noastre occidentale.

Autorul articolului: Valentin Popescu.

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

SE BUSCA UNA GUERRA

El creciente número de víctimas y la casi-catásfrofe de la central atómica ucraniana de Zaporizhzhia no dejan lugar a dudas de que en Ucrania hay una guerra y de que Rusia no para de lanzar ataques contra lo que había sido una de las repúblicas soviéticas.
Pero es también una guerra en que los rusos no parecen decididos a entrar del todo, es algo así como un amante que le mete mano a la novia y no se decide ni a una relación estable ni a una violación.
Que Rusia haya tardado tanto tiempo en lograr sus objetivos militares es sorprendente, cualquiera podía imaginar que, de haber una verdadera voluntad, Rusia podría hasta ahora haberse impuesto fácilmente en Ucrania o, de haber querido, llegado hasta la frontera alemana.
Una posible explicación de la conducta rusa es que ellos se creen todavía mas débiles de lo que los creen los occidentales. La guerra relámpago, la llamada “blitzkrieg” está al alcance de Rusia, pero cualquier capitán de caballería sabe que, tras haber llegado a una ciudad y conquistarla, hay que ocuparla, tener una infraestuctura y, a pesar de la modernización experimentada por las fuerzas armadas rusas en los últimos años, tal vez no están todavía a la altura de las circunstancias.

Tal vez sea esto lo que retiene a Putin, porque de otra forma, el conjunto de la crisis ucraniana resulta incomprensible. La relación de fuerzas de 1 a 4, o como mínimo de 1 a 3, con lo cual el constante y lento avance hacia Kiev o Kharkov, a lo largo de días, por parte de un ejército de 30 mil hombres, carece de lógica.
También carece de lógica que Occidente, aparte de cerrar la bolsa, se limite a hacer declaraciones. Mientras los líderes europeos y americanos se dedican a rezarle a la Vírgen como si pidieran lluvia, hay que hacerse la pregunta de lo que realmente puede aportar una solución: ¿Qué pueden darle a Putin para que se marche sin perder la cara?
Y esto no lo ha intentado responder nadie, o al menos no lo han manifestado a los atónitos habitantes de nuestras sociedades occidentales.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.

Undele radiofonice scurte străbat toată suprafața Pământului aproape instantaneu. Pentru aceste unde nu există granițe.
Năruirea comunismului s-a datorat, în bună măsură, undelor scurte. Posturile de radio Europa Liberă și Libertatea, BBC, Deutsche Welle etc. au investit masiv – furnizând informații zi de zi, comentarii relatări și reportaje – în valorile democrației. Transmițând aceste idei pe undele radiofonice scurte, au învins propaganda comunistă, deoarece emisiunile respective au cultivat, tot timpul, SPERANȚA, chiar și atunci când aceasta de abia dacă mai pâlpâia în sufletele a milioane de oameni, care s-au aflat dincoace de Cortina de Fier.
„Opiniile oamenilor față de o anumită problemă sau chestiune sunt rezultatul informațiilor care li s-au oferit, dar și a poziției pe care o au aceștia în societate” – spunea Papa Paul al VI-lea.
Cred că definiția aceasta lămurește lucrurile, mai ales cea de a doua parte a ei. Poziția și interesele îi determină pe unii să vadă doar adevărul care le convine.
Propagarea undelor scurte nu este uniformă pe toată lungimea spectrului lor: există niște „porți” prin care propagarea este mai ușoară. Astfel, undele scurte se propagă mai bine dacă sunt în apropierea valorilor de 19, 25, 31, 41 și 49 de metri. De aceea, radio-receptoarele de unde scurte au marcate aceste cifre pe scala lor. (Acestea sunt porțile pentru Radiodifuziunile care emit – sau emiteau – pe unde scurte. Pentru transmisiunile militare, comerciale, etc. inclusiv cele destinate radio-amatorilor, sunt rezervate alte unde scurte, puțin mai mari, cu alte porți. Vorbim de unde în metri și nu de frecvențe, deoarece este mai simplu și mai ușor de înțeles).

Propagarea depinde considerabil de starea vremii: ploile și furtunile o afectează foarte mult.
Să mai adăugăm o caracteristică: ziua, sunt mai bune undele scurte mici: 19, 25 și 31 de metri. Noaptea, emisiunile se propagă mai bine pe undele scurte mai mari: 41 și 49 de metri.
Unda radiofonică a fost detronată de Internet: e stabil, nu depinde de vreme sau vreun alt factor. Internetul a preluat atât radio-ul cât și televiziunea. Și, desigur, televiziunea este preferată, deoarece oferă imagini. Imagini în mișcare. Radio-ului îi rămâne CUVÂNTUL și MUZICA. Sunt două elemente NEACAPARATOARE: poți să faci și alte lucruri, în timp ce asculți radio-ul. La televizor, în schimb, trebuie să te uiți tot timpul.
Însă, internetul este foarte vulnerabil, poate fi închis prin apăsarea unui singur buton.
Undele scurte, în schimb, sunt o breșă imposibil de controlat.

Acum, în luna martie a anului 2022, ne aflăm în război.
Occidentul a salvat URSS, acum 30 de ani, deoarece comunismul muribund a fost pașnic cât timp la putere a fost Mihail Gorbaciov.
OCCIDENTUL A ÎNCHIS POSTURILE DE RADIO PE UNDE SCURTE!
A coborât garda și a răsfățat Federația Rusă aproape în tot ce făcea aceasta. Să menționăm lupta pentru independență a Ceceniei: americanii l-au dat pe generalul cecen, Djokhar Dudaev, în mâinile rușilor! Concret, i-au informat pe ruși ce frecvență avea telefonul mobil cu care Dudaev vorbea cu mama sa. Iar rușii au aranjat o rachetă care să fie „chemată” tocmai de frecvența aceea. Când Dudaev și-a aprins mobilul… s-a terminat cu acel brav general de aviație care conducea lupta pentru independență a Ceceniei.
Dacă n-a mai fost răsfăț, a fost cel puțin îngăduință. Cam prea multă! Inclusiv la anexarea Crimeei. Trump în îngâmfarea lui s-a justificat că el face AMERICA MĂREAȚĂ din nou. Formula ascundea o abandonare a restului lumii, un naționalism egoist. S-a simțit în aer chiar o abandonare a spiritului muschetarilor.
În Europa, cancelarul Merkel, s-a străduit ca UE să nu aibă o politică externă activă și eficientă. Persoana aceasta are o culpă majoră, deoarece l-a cunoscut îndeaproape pe Vladimir Putin și nu a alertat cancelariile occidentale. Simplul episod cu câinii care au venit „întâmplător” în încăperea în care se întâlnea cu el – Putin a aflat că Angela Merkel se teme teribil de câini – trebuia să alarmeze Occidentul în privința liderului de la Kremlin: nu te joci cu uzanțele diplomatice și nu te străduiești să arăți, om mare fiind, că te-a uitat Dumnezeu cu mintea unui copil de 4 ani. Angela Merkel, în mod sigur, a văzut și a simțit mai multe. Dar, a tăcut.

Un Occident atent și prudent și-ar fi redeschis posturile de radio pe unde scurte imediat după invadarea Crimeei. Spațiul fost sovietic e plin de radio-receptoare VEF și SELENA, de fabricație sovietică, cu care se pot prinde undele scurte.
Atunci când Biden a aflat despre iminența atacului asupra Ucrainei, ar fi trebuit să repună în funcțiune emițătoarele de unde scurte de odinioară în limba rusă. Dar, și Boris Johnson, cu atât mai mult cu cât, propaganda Occidentului în limba rusă revenea, conform unei înțelegeri dintre SUA și Marea Britanie, mai mult acesteia din urmă.
Știau că urmează un război al propagandelor, un război al cuvintelor. Nu le-au redeschis nici după o săptămână de barbarie și măcel.
Rusul de rând e convins că Putin e un mare patriot și îi salvează pe ucraineni de niște naziști drogați. Militarii ruși pot să afirme cu nonșalanță că nu știu unde se află și nu știau că sunt trimiși să ucidă. Că au fost mințiți. Chiar nu au auzit explozii și împușcături? Cei de la rachete și artilerie nu știu spre ce țintesc și ce lovesc?
Oare nu vor fi redeschise emițătoarele acelea nici de acum încolo, în condițiile în care, în Federația Rusă nu mai există niciun post de radio sau televiziune independent?

AUTOR: EUGEN HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului, EUGEN HAC, precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

ANSCHLUSS (también en español al pie de página)

Este un cuvânt german. Înseamnă anexare.

Anschluss a ajuns să fie cunoscut în toată lumea, în 1938, când Adolf Hitler a anexat Austria (Anschluss Österreichs) la Germania, căci, avea nevoie de „spațiu vital”. „Nevoia” aceasta de spațiu avea să o prezinte, la început, ca pe o grijă-datorie a lui față de teritoriile locuite de populațiile germane.

Se considera un tătuc al germanilor, indiferent dacă aceștia îl vroiau sau nu.

Mai târziu, a apărut formula „Drang nach Osten” (împinge spre Răsărit!), adică, întinde-te peste țările din estul Europei.

Și atunci s-a văzut care era anvergura intențiilor Führer-ului, dar, era prea târziu.
Germania era, de acum, stăpână peste o mare parte a Europei. Trebuie menționată, în mod deosebit, Cehoslovacia pentru industria ei de armament. Cu ajutorul industriei cehoslovace de armament, Germania putea fabrica, pe scară mare, și acele arme care îi fuseseră interzise în urma Primului Război mondial.

În zilele noastre din anul 2022, retrăim o mișcare ideologică și politico-militară asemănătoare. De data aceasta, formula este: „întinde-te spre Apus!” Neo-țarul de la Kremlin, tătuc al tuturor slavilor din afara Federației Ruse–Donețk, Lugansk, Transnistria, Belarus – a vrut să realizeze un Anschluss și cu Ucraina. (Mai sunt și alți slavi în Europa: Polonia, Slovacia, Cehia, Bulgaria și toate țările din fosta Iugoslavie sunt locuite de populații care vorbesc limbi slave).

Norocul Europei are un nume: Volodimir Zelenski, președintele Ucrainei.

Dumnealui a trezit la realitate cancelariile occidentale din dulcea ațipire în care se complăceau.
„Noi, aici, luptăm pentru Europa!”

Dacă ar fi acționat ca austriacul Arthur Seyss-Inquart, numit de Hitler cancelar al Austriei, doar pentru câteva zile – atât cât să semneze decretul de aprobare a Anschluss-ului -, sau dacă s-ar fi ascuns sau ar fi fugit, Europa nu s-ar fi trezit. Dovada este că și așa, cancelariile s-au trezit târziu și foarte greu, exersând voluptos neputința. „Nu putem să facem nimic, deoarece Ucraina nu este membră NATO!”

Volodimir Zelenski nu numai că n-a fugit, dar a rămas să lupte cu tot ce are la îndemână, cu tot ce poate: ca simplu militar, ca șef de stat, ca om cu idei.

„Treziți-vă, deoarece veți urma voi, tot restul Europei!”

Datorită lui Volodimir Zelenski, „Anschluss-ul” Ucrainei – să sperăm că va fi un eșec – a alertat la timp Omenirea.

Rusia este izolată politic, diplomatic, financiar-economic, juridic, militar, sportiv…

Asupra lui Vladimir Putin se acționează acum direct pentru a-l trezi din reveria lui demențial-megalomană și i se arată imaginea reală pe care o are în lume și cu care va rămâne în istorie: cea de criminal de război.
În interiorul Federației Ruse, marea majoritate a rușilor sunt convinși că Putin este un mare patriot care apără țara de agresiunea venită din partea SUA și NATO. Propaganda Kremlinului a lucrat temeinic în această privință.

O idee ar fi, ca pentru o scurtă perioadă de timp, să se redeschidă emițătoarele cu programe pe unde scurte în limba rusă, din SUA și Europa, pentru a-i arăta rusului de rând, ce înseamnă războiul din Ucraina, ce suferințe teribile aduce întregii lumi. Militarilor ruși le se pot transmite mesaje repetate pe frecvențele pe care comunică între ei cu aparatele lor militare.
Pe toată întinderea fostului spațiu sovietic se află o mulțime de receptoare radio VEF și SELENA, capabile să prindă emisiuni pe unde scurte (19, 25, 31, 41 și 49 de metri). Este o breșă pe care Putin nu o poate controla. Merită să fie valorificată.
Iar, o idee care se impune de la sine este ca președintelui Volodimir Zelenski să i se acorde Premiul Nobel pentru Pace, cu mențiunea că este FIU IUBIT AL EUROPEI, căci a oprit Anschluss-ul Ucrainei și a trezit, la timp, Europa.

Oare câtă istorie penibilă trebuie să mai treacă până când vor avea și rușii un Volodimir ?

AUTOR: EUGEN HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului, EUGEN HAC, precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

ANSCHLUSS

Es una palabra alemana. Significa anexión.

Esta palabra, Anschluss, llegó a ser conocida en todo el mundo, en el año 1938, cuando Adolf Hitler anexionó Austria (Anschluss Österreichs) a Alemania, por cuanto necesitaba de ”espacio vital”. Aquella apremiante ”necesidad” de espacio la presentó, en un principio, como deber suyo frente a los territorios habitados por mayorías alemanas.

Se consideraba a sí mismo como Padre de los alemanes, indistintamente de si los mismos le aceptaban o no.
Algo más tarde, apareció la formula ”Drang nach Osten” (!empuja hacia el este!), es decir, extiende tu poderío sobre los países del Este.

Y fue entonces cuando se vio la envergadura que tenían las intenciones del Führer, pero, ya era demasiado tarde.

Alemania se había apoderado ya de una gran parte de Europa. Mención especial se merece la entonces Checoslovaquia, debido a su industria de armamento. Con la ayuda de la industria checoeslovaca, Alemania estaba en condiciones de fabricar, a gran escala, también aquellas armas que se le habían prohibido producir tras la Primera Guerra Mundial.

En nuestros días de este año 2022, se verifica, de nuevo, un movimiento ideológico y político-militar similar. Esta vez, el lema es: „extiéndete hacia el Oeste!” El nuevo zar del Kremlin, Padre de todos los eslavos del mundo: de la Federación Rusa – pero también de Donetsk, Lugansk, Transnistria, Bielorrusia – quiere perpetrar una Anschluss también con la soberana e independiente Ucrania. (Cabe recordar que quedan todavía otros países eslavos en Europa: Polonia, Elovaquia, Cheqia, Bulgaria y todos los países de la ex Yugosavia).

La suerte de Europa tiene un nombre: Volodimir Zelenski, presidente de Ucrania.

Este señor consiguió despertar a las cancillerías occidentales del dulce sueño en que se complacían.
„¡Nosotros, aquí, luchamos por Europa!”

De haber actuado como el austríaco, Arthur Seyss-Inquart, nombrado por Hitler como canciller de Austria sólo por un par de días – lo suficiente como para firmar el decreto por el cual Austria reconocía la Anschluss -, o si se hubiera escondido o fugado, Europa no habría despertado. Prueba de ello es que las cancillerías occidentales, incluso en esas condiciones, despertaron tarde y cansinamente de su torpeza, ejerciendo con voluptuosidad la impotencia. ”!Tenemos las manos atadas, dado que Ucrania no es país integrante de la OTAN!”

Volodimir Zelenski no sólo que no huyó, sino que se quedó para luchar con todo lo que tenía a su alcance: como simple soldado, como jefe de Estado, como hombre de ideas.

„¡Despertad, porque después de Ucrania, seguiréis vosotros, toda Europa!”
Gracias a Volodimir Zelenski, la „Anschluss” de Ucrania – esperemos que siga siendo hasta el final un fracaso – alertó con tiempo a la Humanidad.

Ahora, Rusia está aislada en los campos político, diplomático, financiero, económico, jurídico, militar y deportivo…

Sobre la persona de Vladimir Putin se está actuando directamente para que despierte de su sueño demencial-megalómano, para mostrarle la imagen real que de él tiene el mundo y con la cual se quedará en la historia: la de criminal de guerra.

En toda la extensión de la Federación Rusa, la gran mayoría de los ciudadanos están convencidos de que Putin es un gran patriota, que defiende el país ante la agresión de EEUU y la OTAN. La propaganda del Kremlin ha trabajado y sigue trabajando tenazmente en este sentido.

Una idea sería, que, por un corto período de tiempo, vuelvan a entrar en función, con programas en onda corta, en ruso, emisoras que habían emitido desde EEUU y Europa, para informar al ruso de a pie qué significa la guerra que se está llevando en Ucrania, cuánto sufrimiento trae esta insensatez para todo el mundo. También se les pueden transmitir mensajes a los militares rusos por las frecuencias que usan para comunicarse entre ellos con sus aparatos militares.

En todo el espacio ex soviético todavía quedan muchos radiorreceptores VEF y SELENA, capaces de sintonizar programas en onda corta (en las bandas de 19, 25, 31, 41 y 49 metros). Es una brecha que Putin no puede controlar. Vale la pena aprovecharla.

Pero, una idea que se impone de por sí es que al presidente Volodimir Zelenski se le conceda el Premio Nobel de la Paz, con la mención de que es HIJO PREDILECTO DE EUROPA, por cuanto detuvo la Anschluss de Ucrainia y despertó, a tiempo, a Europa.

Terminamos con una pregunta:

¿Cuánta historia penosa ha de pasar todavía para que también los rusos tengan un Volodimir?

AUTOR DE AMBAS VERSIONES, EN RUMANO Y EN ESPAÑOL : EUGEN HAC