Câte divizii are Papa? Washington, Diana Negre

În timp ce forțele armatei ruse erau pe punctul de a cuceri scheletul orașului-port Mariupol, Papa Francisc trimitea de la faimosul balcon din Piața Sfântul Petru tradiționalul său mesaj de binecuvântare Urbi et Orbi, cu ocazia Paștelui, în stilul său la fel de tradițional arătând spre rană, dar, fără a lansa acuzații.
În cazul acesta, la fel ca aproape peste tot în lume, acuzațiile ar fi fost adresate guvernului rus, care, în aceste momente, mai are sprijinul unor țări care îi sunt prietene în mod tradițional și a unor regimuri dictatoriale, dar și a unor țări din Lumea a Treia, care cu greu s-ar urca în căruța celor bogați și dezvoltați, pe care obișnuiesc să-i perceapă ca pe niște foști stăpâni coloniali sau ca pe niște sisteme cu care se identifică doar în dorința de a trăi mai bine.
Cuvintele Papei cereau „pace pentru Ucraina cea distrusă de război, care suferă atât de mult din cauza violenței și a distrugerilor acestui război crud și absurd, în care a fost târâtă”, dar nu menționau deloc Rusia. Dar este clar că, indirect, se refereau la ea ca la un agresor.

Mariupol

Este posibil ca Vladimir Putin, cel care a hotărât să lanseze ceea ce el credea a fi o campanie fulger pentru a pune stăpânire pe Ucraina, să nu dea prea mare atenție cuvintelor Papei: nici populația Federației Ruse, ortodoxă în marea ei majoritate, nu prea ascultă cuvintele unor prelați catolici, și nici el, Putin, nu prea respectă instituțiile religioase.
În toată treaba aceasta, la fel ca în atâtea altele de când a devenit conducătorul Rusiei și aspirant la succesiunea președinților sovietici, se aseamănă cu Stalin, omul căruia i se atribuie întrebarea despre efectivele militare ale Papei, într-o conversație pe care ar fi avut-o cu primul ministru britanic, Winston Churchill.
Citatul ar putea fi apocrif, după opinia multor specialiști în istoria Rusiei, însă nu pare a fi chiar deplasat faptul ca Stalin, din punctul său de vedere, să aprecieze Vaticanul doar după criteriul efectivelor și al armelor. În vremurile acelea, Stalin nu arăta mult respect nici pentru papi, nici pentru popi, adică pentru preoții ortodocși care au grijă de sufletele credincioșilor din Rusia și din țările Europei de Răsărit.
E posibil ca nici Putin să nu arate respect actualului sau oricarui alt Papă, căci atitudinea sa este foarte diferită față de Biserica Ortodoxă. Omul acesta, care reprezintă linia gândirii comuniste, în mod tradițional atee, se pare că s-a apropiat de biserică atunci când s-a apropiat și de funcția sa în Kremlin: nici lozincile de partid, nici colectivizarea și nici cei 70 de ani de regim ateu nu au reușit să șteargă tradițiile ortodoxe ale țării sau influența preoților.
Însă această influență nu a dăunat regimului: cu toată represiunea, clerul ortodox este, în marea sa majoritate, un sprijin foarte ferm, în mod deosebit, pentru Putin. Preoții ruși, prin atitudinea lor, se alătură, acum, declarațiilor oficiale în favoarea războiului din Ucraina, devenind, astfel, un alt braț al propagandei Kremlinului și apărători al invadării Ucrainei. Luând în considerare declarațiile guvernului, cenzura presei și îndemnurile religioase să nu ne mirăm că marea majoritate a rușilor sunt convinși că își apără drepturile și că eliberează populația ucraineană de sub jugul NATO.
Cum nici Papa și nici ei nu au divizii militare, popii au, totuși, la dispoziție amvoane în serviciul puterii.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***
¿Cuántas divisiones tiene el Papa? Washington, Diana Negre

Kiril al Rusiei

Mientras las fuerzas armadas rusas se acercaban a su objetivo de conquistar el esqueleto de la ciudad costera de Mariupol, el Papa Francisco enviaba desde el famoso balcón de la Plaza de San Pedro el tradicional mensaje y bendición Urbi et Orbi de Pascua, con también su tradicional estilo de apuntar hacia la llaga, pero sin lanzar acusaciones.
En este caso, como en la mayor parte del mundo, las acusaciones habrían ido dirigidas al gobierno ruso, que, en estos momentos, tan solo tiene el apoyo de países tradicionalmente amigos y regímenes dictatoriales, además de naciones del Tercer Mundo, renuentes a subirse al carro de los ricos y desarrollados, a los que acostumbran a ver como antiguos amos coloniales o como sistemas con los que tan solo se identifican en su deseo de vivir mejor.
Las palabras del Papa, que pedían “paz para la Ucrania destrozada por la Guerra, que tanto sufre por la violencia y la destrucción de la guerra cruel y absurda a la que la han arrastrado”, no se referían a Rusia directamente, pero resulta meridiano que ve en ella el agresor.
Es probable que Vladimir Putin, quien decidió lanzar lo que él creía iba a ser una campaña relámpago para llevar a Ucrania bajo su dominio, preste poca atención a las palabras papales: ni su población, mayormente ortodoxa, escucha las palabras de los prelados católicos, ni él es conocido por su respeto a las instituciones religiosas.
En esto, como en tantas otras de sus actuaciones desde que se ha convertido en el caudillo ruso y aspirante a sucesor de presidente soviético, se parece a Stalin, el hombre al que se atribuye la pregunta acerca de los efectivos militares del Papa, en una conversación con el primer ministro británico Winston Churchill.

Mariupol

La cita podría ser apócrifa según muchos especialistas en historia rusa, pero no parece disparatado que Stalin, desde su punto de mira, valorara al Vaticano tan solo en términos de número y armas. En aquellos tiempos, no tenía Stalin gran respeto ni por los papas ni por los popes, nombre con que se conoce a los clérigos ortodoxos que atienden las almas de la población rusa y de grandes zonas de la Europa del Este.
Y si es probable que Putin tampoco sienta gran respeto ni admiración por éste o por cualquier otro papa, su actitud es muy diferente con respecto a la iglesia ortodoxa. Este hombre, que representa la línea del pensamiento comunista, tradicionalmente ateo, parece haberse acercado a la Iglesia cuando también se acercaba a su puesto en el Kremlin: ni las consignas de partido ni la colectivización ni los 70 años largos de régimen oficialmente ateo, consiguieron eliminar las tradiciones ortodoxas del país, ni el influjo de los clérigos.
Pero este influjo no ha sido negativo para el régimen: a pesar de la represión, el clero ortodoxo es, en su mayoría, un firme apoyo para el régimen y para Putin en particular. Su actitud de ahora se suma a las declaraciones oficiales en favor de la guerra de Ucrania y la convierte así en otro brazo de propaganda del Kremlin y en un defensor de la invasión ucraniana. Entre las declaraciones del gobierno, la censura de prensa y las exhortaciones religiosas, no es de sorprender que la mayoría de la población rusa crea que está defendiendo sus derechos y liberando a la población ucraniana del yugo de la OTAN.
A falta de las divisiones que ni el Papa ni ellos tienen, los popes disponen de grandes púlpitos al servicio del poder.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.