Odisseas Elitis

Circulă pe siturile grecești un poem sub numele lui Odisseas Elitis: Primăvara, dacă n-o găseşti, ţi-o faci, Sună bine, de aceea ne-am gândit să vi-l împărtășim:

Primăvara, dacă n-o găseşti, ţi-o faci

Da, ţi-o faci.
De fiecare dată, de la început.
Mereu mai vie.
Mereu mai mustind de seve.

Da, ţi-o faci.
Cu acele culori care înseamnă armonie.
Şi cu acele cuvinte care arată începutul.

Da, ţi-o faci.
Cu acea lumină pe care ţi-o poate da (doar) Raiul.
Şi cu acele flori care miros a viaţă.

Da, ţi-o faci.
Cu acel parfum al nemuritoarei, Speranţei.
Şi cu acea credinţă care te va face să nu te temi.

Da, ţi-o faci, aşadar.
Cu materii neprihănite pentru sufletul tău.
Şi cu momente simple ce dăruiesc bucurii eterne

Și  cu oameni simpli și dintr-o bucată.

Care te aud în tăcere.
Şi care n-au nevoie de cuvinte pentru explicaţii.

Da, ţi-o faci.
Cu acele visuri ce te vor umple de promisiuni.
Şi cu acele surâsuri care-ţi vor arăta că trebuie să trăieşti.

Pentru că, de nu porţi în tine Primăvara, trebuie să-nveţi s-o construieşti.
De la întunericul cel mai rău la cea mai strălucitoare lumină.

N-o lăsa niciodată să plece.
Pentru că, cu cât intră mai mult şi cu cât e mai puternică, cu atât mai uşor alungă iernile din inima ta.

S-o iubeşti, Primăvara.
Nu doar pentru hainele frumoase şi vaporoase pe care le porţi.
Şi nici pentru prea-albastrele ceruri pe care ţi le dăruieşte.
Ci pentru Renaşterea pe care te face s-o trăieşti.

Pentru briza aceea dulce care-ţi răcoreşte sufletul.
Şi pentru soarele acela care-ţi dăruieşte căldură.

Să-i dai gust, aşadar.
Ca acel gust greu şi dulce, pe care numai Eros îl poate da.

Şi nu te necăji dacă va fi s-o pierzi, aşa, dintr-o dată, sau, pur şi simplu, dacă nu mai vine la tine.

Pentru că, Primăvara, dacă n-o găseşti, ţi-o faci.

Την άνοιξη αν δεν τη βρεις, την φτιάχνεις

Ναι την φτιάχνεις.
Κάθε φορά από την αρχή.
Όλο και πιο ζωντανή.
Όλο και πιο ποτισμένη.

Ναι την φτιάχνεις.
Με εκείνα τα χρώματα που σημαίνουν αρμονία.
Και με εκείνες τις λέξεις που δηλώνουν αρχή.

Ναι την φτιάχνεις.
Με εκείνο το φως, που μπορεί να σου δώσει Παράδεισο.
Και με εκείνα τα λουλούδια που μυρίζουν ζωή.

Ναι την φτιάχνεις.
Με εκείνο το άρωμα της αθάνατης, Ελπίδας.
Και με εκείνη την Πίστη που θα σε κάνει να μην φοβηθείς.

Ναι την φτιάχνεις λοιπόν.
Με υλικά αγνά για την ψυχή σου.
Και με στιγμές απλές που χαρίζουν αιώνιες χαρές

Και με ανθρώπους λιτούς και ευθείς.

Που σε ακούν στην σιωπή.
Και δεν έχουν ανάγκη τα λόγια για εξηγήσεις.

Ναι την φτιάχνεις.
Με εκείνα τα όνειρα που θα σε γεμίσουν υποσχέσεις.
Και με εκείνα τα χαμόγελα που θα σου δείξουν πως πρέπει να ζεις.

Διότι, αν δεν κουβαλάς την Άνοιξη μέσα σου, πρέπει να μάθεις να την χτίζεις.
Από το χειρότερο σκοτάδι στο πιο λαμπερό φως.

Μην την αφήσεις ποτέ να φύγει.
Διότι, όσο πιο δυνατά μπαίνει αυτή, τόσο πιο εύκολα διώχνει τους χειμώνες από την καρδιά σου.

Να την αγαπάς την Άνοιξη.
Όχι μόνο για τα όμορφα και τα ανάλαφρα ρούχα που φοράς.
Μήτε για τους καταγάλανους ουρανούς που σου δωρίζει.
Αλλά για την Αναγέννηση που σε κάνει να ζεις.

Εκείνον τον γλυκό αέρα που δροσίζει την ψυχή σου.
Και εκείνον τον ήλιο που σου χαρίζει ζεστασιά.

Να της δίνεις γεύση λοιπόν.
Σαν εκείνη την βαριά και γλυκιά, που μόνο ο Έρωτας μπορεί να δώσει.

Και μην στεναχωριέσαι αν ξαφνικά χαθεί ή απλά δεν σου έρθει.

Διότι, την Άνοιξη αν δεν την βρεις, την φτιάχνεις.

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR:  ZENAIDA ANAMARIA  LUCA-HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și traducătorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA-HAC… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura traducătorului, în cadrul aceluiași articol.

Biden pactizează cu diavolul Washington, Diana Negre

Cu toate promisiunile sale ecologiste, președintele american, Joe Biden, se vede nevoit să facă un pact cu diavolul energiei, căci a hotărât să pună în circulație până la un milion de barili de petrol pe zi, adică dublul cantităţii cu care s-au oferit să-şi mărească producţia țările din Organizația Producătorilor de Petrol.
Înainte de a începe războiul din Ucraina, SUA, care, astăzi, sunt cel mai mare productor de petrol din lume, se pregăteau pentru o politică de reduceri în extracția și prospectarea țițeiului, așa cum arăta agenda ecologistă a lui Biden, însă realitățile economice și necesitățile politice internaționale frânează aceste proiecte.
În interiorul țării, Biden cconsideră că punerea în circulație a 180 de milioane de barili, în decurs de șase luni, cea mai mare livrare de urrgență din istoria țării, va servi la combaterea inflației.
Acest lucru trebuie să se interpreteze, nu numai în lumina situației internaționale create de războiul din Ucraina, ci și în contextul politicii americane: mai rămân doar 7 luni până la alegerile legislative, care ar putea să lase Partidul Democrat în condiția de minoritar în ambele camere ale Congresului, ceea ce ar însemna ca Biden să aibă mâinile legate din punct de vedere politic.

Tocmai din perspectiva politicii americane, e greu să ne imaginăm că asemenea eforturi vor avea efectul scontat: coaliția care l-a adus pe Biden la Casa Albă e formată din sectoare progresiste cu o mare influență ecologistă. Pe cealaltă tabără, cea a democraților moderați, Biden o va putea convinge cu multă dificultate, că, la ora actuală, și-a schimbat punctele de vedere.
Biden riscă să-și piardă, astfel, adepții și să nu-i mai poată recupera nici pe decepționați, adică sectoarele populare din partidul său democrat. Spre deosebire de ecologiști, care, de obicei, fac parte din elitele intelectuale și economice, baza populară democrată nu este nici ecologistă și nici nu încearcă să schimbe structurile familiale.
Probabil, este prea târziu pentru a se pune bine cu bazele: Partidul Democrat actual seamănă foarte mult cu cel din vremea președintelui Jimmy Carter, de acum mai mult de 40 de ani: decepția față de politica sa națională și internațională i-a determinat, atunci, pe mulți democrați să se apropie de candidatul republican, Ronald Reagan, atât de mult, încât se vorbea despre acest sector al electoratului ca de „democrații lui Reagan”.
Avantajul pe care îl are Biden în aceste momente, dacă e să-l comparăm cu Carter, este că, în tabăra republicană nu există vreo figura atrăgătoare, așa cum a fost Reagan. Poate că ar exista dacă poziția nu ar fi ocupată în totalitate de Donald Trump, un om care continuă să aibă sprijinitori totali, ca acum aproapre doi ani, dar insuficienţi, totuşi, ca să-l mai poată aduce la Casa Albă.

Din perspectiva economică, este improbabil ca asemenea eforturi să dea rezultate: ceea ce îngrijorează țara este inflația, care a atins cote nemaivăzute în ultimii patruzeci de ani. Dar, și energia, cu toate că i-a mai scăzut prețul când s-a aflat de decizia lui Biden, care este unul dintre factorii care generează inflație. Mai sunt și alte sectoare cu scumpiri puternice, datorită, în principal, dificultăților de livrare cauzate de COVID, precum și substanțialelor indemnizații guvernamentale acordate în ultimii ani.
Nu se așteaptă nici vreo mare ușurare în sectorul energetic: pe de o parte, aceste livrări vor reduce Rezerva Strategică acumulată, ceea ce va duce la obligația de a cumpăra alt țiței pentru a o reface, astfel încât Biden se va încleșta cu simpatizanți săi ecologiști. Iar, pe plan internațional, aceste livrări reprezintă numai 1% din consumul mondial, astfel că efectele lor vor fi limitate.
Cu toate aceste, Biden ar putea ieși în câștig din actuala criză: scumpirea petrolului ar putea face mai atrăgătoare opțiunile ecologiste, care, în prezent, întâmpină dificultăți în a se stabiliza, din cauza prețurilor foarte mari. Între timp, sancțiunile împotriva Rusiei vor face, probabil, ca exporturile americane de gaz lichefiat să crească, ceea ce va deschide noi piețe pentru industria energetică a SUA.
Dar, chiar și așa, este improbabil ca Biden și Partidul Democrat să mai culeagă aceste posible fructe la timp pentru a beneficia de rezultatele alegerilor parlamentare din noiembrie, anul acesta: conform unor sondaje recente, numai 40% dintre americai îl sprijină pe Biden, în timp ce 58% sunt decepționați de administraţia sa. Cu toate că președintele nu se va supune vreunei votări, sentimentele față de el se văd în voturile parlamentarilor.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Biden pacta con el diablo Washington, Diana Negre

A pesar de sus promesas ecologistas, el presidente norteamericano Joe Biden se ve obligado a pactar con el diablo de la energía y ha decidido poner en circulación hasta un millón de barriles de petróleo diarios, el doble de lo que ofrecen aumentar los países de la Organización de Productores de Petróleo.
Antes de la guerra de Ucrania, Estados Unidos, hoy en día el mayor productor de petróleo del mundo, se preparaba a una política de recortes en la extracción y prospección petrolera, en aras de la agenda ecologista de Biden, pero las realidades económicas y las necesidades políticas internacionales frenarán estos proyectos.
Dentro del país, Biden confía en que la puesta en circulación de 180 millones de barriles a lo largo de seis meses, el suministro de emergencia más grande en la historia del país, servirá para combatir la inflación.
Es algo que debe interpretarse, no solamente a la luz de la situación internacional causada por la guerra de Ucrania, sino también en el contexto de la política norteamericana: solo faltan 7 meses para las elecciones legislativas que pueden dejar al partido demócrata en minoría en las dos cámaras del Congreso, lo que tendría a Biden maniatado políticamente.
Precisamente desde la perspectiva de la política norteamericana, cuesta imaginar que semejantes esfuerzos sirvan de mucho: la coalición que llevó a Biden a la Casa Blanca está formada por sectores progresistas y tiene una gran influencia ecologista. En el otro bando, el de los demócratas moderados, a Biden le será difícil convencerlos a estas alturas de que ha cambiado sus planteamientos.
Es decir: Biden corre el riesgo de perder a sus fieles y de no recuperar a los desilusionados, es decir, a los sectores populares de su partido demócrata. A diferencia de los ecologistas que pertenecen en general a las élites intelectuales y económicas, la base popular demócrata ni es ecologista ni trata de cambiar las estructuras familiares.

Es probablemente demasiado tarde para congraciarse con su base: el Partido Demócrata actual tiene características en común con el de la época del presidente Jimmy Carter, hace más de 40 años: la decepción ante su política nacional e internacional impulsó a muchos demócratas a acercarse al candidato republicano Ronald Reagan, hasta el punto de que se hablaba de este sector del electorado como los “demócratas de Reagan”.
La ventaja de Biden en estos momentos, si se le compara a Carter, es que en el bando republicano no hay una figura atractiva como lo fue Reagan en su momento. Quizá la habría si el campo no estuviera copado por Donald Trump, un hombre que sigue teniendo sus seguidores incondicionales como hace casi dos años, pero el número de estos seguidores es insuficiente para devolverlo a la Casa Blanca.
Desde la perspectiva económica, es improbable que semejantes esfuerzos den resultados: lo que preocupa en el país es la inflación, que ha llegado a límites no vistos en cuatro décadas. Y también la energía, si bien bajó de precio al conocerse la decisión de Biden, es tan solo uno de los factores que generan inflación. Hay otros sectores con fuertes subidas, debido principalmente a las dificultades de suministros originadas por el Covid, así como los importantes subsidios gubernamentales de los últimos dos años.

Tampoco cabe esperar un gran alivio energético: por una parte, estas entregas reducirán la Reserva Estratégica acumulada, lo que obligará a conseguir más petróleo para reponerlas, lo que a su vez enfrentará a Biden con sus simpatizantes ecologistas. Y en el conjunto internacional, estas entregas representan tan solo el 1% del consumo mundial, por lo que su repercusión será limitada.
A pesar de todo, Biden todavía podría salir beneficiado de la actual crisis: la subida de precios del petróleo puede hacer más atractivas las opciones ecologistas, que hoy tienen dificultades para establecerse debido a su elevado costo. Entre tanto, las sanciones contra Rusia probablemente aumentarán las exportaciones norteamericanas de gas licuado, lo que abrirá otros mercados para la industria energética de Estados Unidos.
Aún así, es improbable que ni él ni su Partido Demócrata recojan estos posibles frutos a tiempo de beneficiarse de las elecciones parlamentarias de noviembre: según recientes encuestas, tan solo el 40% de los norteamericanos apoya a Biden, mientras que el 58% está desilusionado por su gestión. Aunque el presidente no se someta a voto, el sentimiento popular hacia él se refleja en los votos parlamentarios.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

NEPUTINȚA DE LA ÎNCEPUTUL CARIEREI

Asupra calităților de spion ale liderului de la Kremlin – insuficiente, conform afirmațiilor unui fost coleg de al său! – s-au pronunțat profesorii și instructorii școlii respective, atunci când au hotărât că nu era apt pentru asemenea activități. Neputința aceea de început și-a rezolvat-o Putin urcând în „autobuzul neputincioșilor” pe care i-l punea la dispoziție partidul comunist al URSS-ului.

Partidul era calea scurtă pe care puteau să urce incompetenții, cei lipsiți de pasiune și calități pentru a se afirma în vreun domeniu concret de activitate. Partidul comunist a fost salvarea neputincioșilor din URSS și din celelalte țări comuniste. Întotdeauna șefii ierarhici din partid preferau indivizi docili, mai puțin dotați, care să nu le amenințe lor poziția. Putin este produsul acelei abile și tenace selecții negative.

În urma imploziei URSS-ului, Gorbaciov și Elțin lăsau în urma lor o Federație Rusă, o entitate politică ceva mai mică, pașnică, lipsită de agresivitate, dar extenuată din punct de vedere economic, ceea ce a determinat Occidentul, în mod special Germania, să-i ofere tot ajutorul de care avea nevoie.

Acea Federație Rusă plăpândă a reușit, astfel, să supraviețuiască cu bani occidentali. Lumea întreagă era convinsă că etapa următoare era o apropiere de Occident și chiar o aderare la valorile democrației occidentale. Federația Rusă renunțase la comunism, la ideologia înfruntării și a războiului rece.

APARE UN PUTIN APARENT PAȘNIC ȘI PUTERNIC

Din poziția de șef al serviciilor secrete, își face apariția în fruntea statului un Vladimir Putin, aparent pașnic, aparent credincios și respectuos față de valorile creștine ale Ortodoxiei.

Părea a fi o dovadă că noul lider de la Kremlin profesa PACEA ca valoare supremă, ca etalon fundamental al tuturor politicilor pe care Federația Rusă urma să le practice în viitor, în relațiile cu țările vecine,unele foste sovietice, dar, devenite, între timp, independente, precum și în relațiile internaționale mai ample, cu Occidentul și cu toate celelalte țări ale lumii.

La Kremlin se afla, de acum, un om credincios și cu frica lui Dumnezeu! Religiozitatea lui Putin a creat o falsă senzație de liniște, stabilitate și armonie.

Nimeni nu bănuia că Putin nu era decât un neputincios în criză de ideologie, care se refugia, de data aceasta, în „autobuzul religiei”, al valorilor pravoslavnice ale Rusiei tradiționale, pentru simplul fapt că nu avea nimic altceva la îndemână. Călătorul Putin într-un astfel de autobuz a reușit să păcălească o lume întreagă, deoarece inducea ideea că un creștin practicant este un om valoros, cu discernământ și cu criterii de om sănătos moralmente, practicant al altruismului și al milei creștine.

În acel autobuz pravoslavnic a descoperit și exploatat filonul patriotismului resurselor și bogățiilor pe care le are imensa Federație Rusă. Patriotismul acela era, de fapt, o exersare abilă a naționalismului rus. Putin este un neputincios și în materie de patriotism, deoarece patriotismul său este doar o fațadă pentru mascarea imperialismului de care este animat în realitate.

NEPUTINȚA PLENARĂ A LUI PUTIN

Putin, dacă ar fi fost puțin altceva decât un patriot neputincios, ar fi dezvoltat în primul rând economia Federației Ruse, cu resursele imense de care dispune această cea mai întinsă țară de pe planetă.

Soarele zăbovește 11 fuse orare deasupra Rusiei, dar economia ei este sub nivelul celei italiene. Un patriot, dacă n-ar fi fost neputincios, s-ar fi inspirat, cât de cât, din exemplul Chinei, care nu are bogățiile Rusiei, și n-ar fi lăsat Federația Rusă în condiția de economie primitivă regională, exportatoare de hidrocarburi, cereale și arme.

Ar fi avut această mândrie de om zdravăn la cap de a crea binele și bunăstarea pentru rusul de rând, adică pentru imensa majoritate a concetățenilor săi.

Putin neputinciosul a dezvoltat, în schimb, arsenalele militare, astfel ca țara să rămână cu ceva pe poziția de mare putere. Cum a dezvoltat și cum a modernizat armele și armata, se vede acum: tot cu nepricepere, căci tot neputința iese în relief.

Poate fi considerat Putin un creștin practicant ortodox? Nu poate! Ce creștin practicant își trimite armatele, în numele milei creștine, într-o țară vecină să ucidă și să distrugă orașe întregi cu o cruzime și barbarie nemaiîntâlnite în istorie?! Ce creștin practicant este, devreme ce nu se oprește din măcel, chiar și atunci când i-o cere o lume întreagă?

PUTIN CA NEPUTINȚĂ A NEPUTINȚELOR

Putin este un neputincios, e un surogat pe toate planurile: ca om politic, ca patriot, ca lider, ca om religios, ca simplu vecin care nu-i poate lăsa pe cei din jurul lui să trăiască în pace, ca simplu individ care trebuie să respecte VIAȚA!

Este un neputincios chiar și în a folosi limbajul și cuvintele proprii și adecvate pentru realitățile pe care le creează în jurul lui. Neputinciosul e nevoit să mintă: invazia nu e invazie, războiul nu e război, genocidul și crimele pe care le comit armatele lui nu sunt atrocități și… nu le-a comis el! etc., etc.

De NEPUTINȚA aceasta încearcă să contagieze cât mai multă lume. Și-a trimis ministrul de externe în China,(de la Moscova n-ar fi reușit, prea mint tot timpul la nivelul politicii de stat!) ca să anunțe de acolo, o nouă ERĂ ÎN LUME, o resetare cu o lume multipolară! Doar,doar îi mai crede cineva, în condițiile în care, nici măcar războiul imperialist pe care îl duc cu atâta cruzime în Ucraina nu le-a reușit! Au ocupat,dar nu au învins,au invadat,dar nu stăpânesc,sunt acolo,dar sunt NEPUTINCIOȘI!

Serviciile secrete occidentale lansează și ideea că oamenii din jurul lui Vladimir Putin îl mențin pe acesta în neputință informațională, nu-i spun adevărul de frică… sau de nevoie!

Să încheiem subliniind că limba română are șansa unică, în acest caz, de a reda cu numele lui PUTIN , însăși NEPUTINȚA!

AUTOR: EUGEN HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului, EUGEN HAC, precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.