Trumpism fără Trump Washington, Diana Negre

Au trecut cinci zile de la alegerile primare, și încă nu se știe, în acest sfârșit de săptămână, care este rezultatul din statul Pennsylvania, unde candidatul favorit al fostului președinte Trump și unul dintre rivalii săi se află la o asemenea egalitate de puncte, încât nu se poate prezice câștigătorul fără numărarea tuturor voturilor.
Săptămâna aceasta au avut loc alegeri primare doar în câteva state americane, dar, procesul va continua încă luni de zile. Însă, ceea ce s-a întâmplat acum arată că în rândurile republicanilor există mai degrabă sprijin pentru politicile lui Trump, decât pentru persoana sa.
Acest sprijin se datorează neliniștii cauzate de starea economică: situația dezastroasă a burselor americane – care îi afectează nu numai pe bogați – unde, săptămâna aceasta s-au pierdut bilioane de dolari, afectând economisirile și fondurile de pensii. În plus, există o inflație de durată, iar așteptările ca niște măsuri restrictive să o poată controla vor afecta și mai mult buzunarele tuturor. Articole de consum, cum este benzina, și-au dublat prețul, iar lipsurile afectează diferite sectoare: dacă acum doi ani lipsea hârtia igienică, acum lipsesc alimentele pentru copii.
Situația actuală contrastează cu prosperitatea din vremea lui Trump, când a crescut valoarea economiilor, s-a redus șomajul și au crescut salariile. Nici acum nu există șomaj, însă creșterile salariale sunt mai mici decât inflația, iar cei mai afectați sunt cei cu venituri mici, astfel că diferența dintre bogați și săraci crește, ceea ce este un paradox în guvernarea unei administrații progresiste.
În unele locuri, în această rundă a alegerilor primare, sprijinul fostului președinte a fost decisiv, însă, în altele, nu a prea servit sau a confirmat candidați care ar fi câștigat oricum.
De asemenea, a arătat pericolul pe care îl reprezintă prezența lui Donald Trump pentru partidul republican: există mai mult sprijin pentru programele lui, decât pentru personalitatea sa, iar acest lucru îi poate diviza pe republicani și îndepărta pe independenți, până într-atât, încât să fie irosită victoria republicană aproape garantată la alegerile parțiale de anul acesta.

În mod tradițional, partidul președintelui pierde fotolii în aceste alegeri, denumite „de la jumătatea mandatului”, deoarece au loc la doi ani după prezidențiale, care se organizează din patru în patru ani.
În aceste alegeri, partidul care are președinte la Casa Albă pierde, de obicei, din cauza uzurii puterii. În cazul de față, Partidul Democrat poate ceda foarte puțin: în Senat ar fi de ajuns un singur fotoliu pentru a transfera majoritatea în mâinile republicanilor, în timp ce, în Camera Reprezentanților, cu mai puțin de zece locuri s-ar întâmpla același lucru.
Însă, Donald Trump a spart normele obișnuite ale foștilor președinți americani de a sta departe de politică, de îndată ce își părăsesc funcția, căci el intervine foarte activ. Procedează astfel, deoarece, spre deosebire de predecesorii săi, încă are ambiții prezidențiale și crede că sprijinul său va aduce victorii candidaților republicani.
Realitatea primarelor care au dat startul ciclului electoral săptămâna trecută pare să indice cu totul altceva: ideile lui Trump apelează la majoritatea republicanilor și chiar la sectoare ale alegătorilor democrați, mai ales acum, din cauza situației economice, însă personalitatea fostului președinte devine tot mai toxică.
Și aceasta, nu numai printre democrații dispuși să-și schimbe partidul și printre independenți, ci chiar printre republicani, unde mulți ar prefera un candidat mai puțin conflictual. Însă, aproximativ o treime din partid îi este fidelă, cu toate consecințele electorale.
S-ar putea întâmpla ca această intervenție a lui Trump în alegerile primare să fie un fel de revulsiv pentru unii republicani, care nu vor vota pentru candidații „trumpiști”, în timp ce cei mai entuziaști adepți ai fostului președinte să voteze pentru politicienii sprijiniți de Trump, însă fără mari posibilități de a atrage voturile independenților și ale moderaților, ceea ce ar fi în folosul candidaților democrați, la alegerile din noiembrie, anul acesta.
Este o situație favorabilă președintelui Biden, care ar putea continua să guverneze cu majorități parlamentare și în următorii doi ani, ceea ce era de neimaginat acum câteva săptămâni.
Semnificația unei asemenea anomalii este greu de prezis: ambele partide, dar, mai ales, cel democrat – deoarece controlează, în prezent, întreaga putere legislativă și executivă la nivel federal -, ar tinde să se înrădăcineze pe pozițiile pe care le ocupă.
Dacă democrați își continuă încercările de a efectua reforme politice și economice profunde, este posibil ca republicanii să vadă în Trump un candidat tot mai problematic, și să caute o figura care să unifice partidul.
În momentul de față, vedeta pare a fi guvernatorul statului Florida, Ron DeSantis, însă, în cei doi ai și jumătate care rămân până la alegeri, își poate pierde strălucirea, în fața altor figuri mai atrăgătoare.
Orice candidat prezidențial republican va fi nevoit să înfrunte mânia lui Trump, care nu pare să renunțe la ideea de a reveni la Washington. În panorama actuală, el nu mai pare a fi atât de periculos pentru posibilii săi rival, ca în 2016, când Trump a înlăturat candidați mult mai solizi și cu mai mare sprijin popular. Dar, „trumpiștii” reprezintă un sector important în rândurile republicane, fără de care nu nimeni nu poate ajunge la Casa Albă.
Desigur, aceasta este o dilemă cu șase luni înainte de viitoarele alegeri și cu doi ani și jumătate înaintea alegerilor generale, iar societatea americană este foarte dinamică, cu o economie schimbătoare și puternică: este o etapă prea lungă pentru a putea face preziceri.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Trumpismo sin Trump Washington, Diana Negre

Cinco días después de las elecciones primarias, todavía no había resultados este fin de semana en el estado de Pennsylvania, donde el candidato favorito del expresidente Trump y uno de sus rivales estaban tan igualados que era imposible predecir al ganador sin contar la totalidad de los votos.
En las primarias norteamericanas de esta semana participaron tan solo algunos estados y el proceso seguirá durante meses. Pero lo ocurrido hasta ahora indica que en las filas republicanas hay más apoyo por las políticas de Trump que por su persona.
Este apoyo se debe a la inquietud por la situación económica: los desastres en las bolsas norteamericanas, en que no participan solamente los ricos y que en las últimas semanas han perdido billones de dólares, que repercuten en los ahorros y los fondos de pensiones. Además, hay una inflación duradera y las expectativas de medidas restrictivas para controlarla afectarán más aún el bolsillo de casi todos. Artículos de consumo tan necesario como la gasolina casi han doblado el precio y la escasez sigue afectando a diversos sectores: Si hace dos años no había papel higiénico, ahora faltan alimentos infantiles.
La situación actual contrasta con la bonanza de la era Trump, en que subió el valor de los ahorros, se redujo el desempleo y aumentaron los salarios. Tampoco hay desempleo ahora, pero la subida salarial es menor que la inflación y quienes más sufren por esta situación son las clases menos pudientes, con lo que las diferencias entre ricos y pobres van camino de acentuarse, una paradoja en etapa de gobierno progresista.
En algunos lugares, durante esta ronda de elecciones primarias, el apoyo del expresidente fue decisivo, pero en otros sirvió de poco o simplemente confirmó a candidatos que habrían ganado de todas maneras.
También mostró el peligro que la presencia de Donald Trump representa para el partido republicano: hay más apoyo por sus programas políticos que por su personalidad y esto puede dividir a los republicanos y alejar a los independientes, hasta el punto de echar a perder la casi garantizada victoria republicana en las elecciones parciales de este año.
Es tradicional que el partido del presidente pierda escaños en estas elecciones, llamadas “a medio plazo” porque se celebran a los dos años de las presidenciales, que son cada cuatro.
En ellas, el partido que ocupa la Casa Blanca acostumbra a perder por el simple desgaste de poder. En el caso actual, el Partido Demócrata puede ceder muy poco: en el Senado bastaría tan solo un escaño para poner la mayoría en manos republicanas, mientras que en la cámara no hacen falta ni diez para que ocurriera la mismo.

Pero Donald Trump ha roto las normas habituales de los expresidentes norteamericanos de mantenerse alejados de la política más visible cuando dejan su cargo y está interviniendo de forma activa. Lo hace porque, también a diferencia de sus predecesores, todavía tiene ambiciones presidenciales y cree que su apoyo llevará a la victoria a los candidatos republicanos.
La realidad de las primarias que iniciaron el ciclo electoral esta pasada semana parece indicar otra cosa: las ideas de Trump apelan a la mayoría de los republicanos e incluso a sectores del electorado demócrata y todavía más ahora por la situación económica, pero la personalidad del expresidente resulta cada vez más tóxica.
Y no solo entre los demócratas dispuestos a cambiar de partido y los independientes, sino entre los republicanos donde muchos preferirían un candidato menos conflictivo. Pero aproximadamente un tercio del partido le es fiel por encima de las consecuencias electorales.
Podría ocurrir que la intervención de Trump en estas primarias sirva de revulsivo a algunos republicanos que no votarán por los candidatos “trumpistas”, mientras que los más entusiastas seguidores del expresidente votarán por políticos apoyados por Trump pero con escasas posibilidades de atraer votos independientes y moderados, lo que redundaría en beneficio de los candidatos demócratas cuando lleguen las elecciones de noviembre.
Es una situación que actuaría en beneficio del presidente Biden quien podría seguir gobernando con mayorías parlamentarias en los próximos dos años, algo que parecía impensable tan solo unas semanas atrás.
El significado de semejante anomalía es difícil de predecir: ambos partidos, y especialmente el demócrata -porque controla ahora todo el poder legislativo y ejecutivo a nivel federal-, tenderían a atrincherarse en sus posiciones.
Si los demócratas seguirán probablemente con sus intentos de profundas reformas políticas y económicas, tal vez los republicanos vean en Trump un candidato cada vez más problemático y busquen una figura capaz de unificar al partido.
En estos momentos, la estrella con más favoritos parece ser el gobernador de la Florida Ron DeSantis, pero a dos años y medio de las elecciones puede perder brillo ante otras nuevas figuras más atractivas.
Cualquier candidato presidencial republicano tendrá que enfrentarse a las iras de Trump, quien no parece renunciar a un retorno a Washington. En el panorama actual no parece tan peligroso para sus posibles rivales como lo fue en 2016, cuando Trump desbancó a candidatos que parecían más sólidos y con mayor apoyo popular. Pero los “trumpistas” representan un sector importante de las filas republicanas, sin el cual no es posible llegar a la Casa Blanca.
Claro que éste es un dilema a seis meses de las próximas elecciones y más de dos años y medio de las generales y la sociedad americana es muy dinámica con una economía cambiante y poderosa: una etapa demasiado larga para hacer previsiones.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.