Adio America Washington, Diana Negre

De patru secole, când primii coloni britanici au sosit pe țărmurile lor, SUA au fost țara abundenței: materii prime, teritorii întinse pentru a putea locui și cultiva pământul, locuri de muncă pentru toată lumea, bani din abundență pentru a face averi sau cel puțin pentru a trăi fără lipsuri.
Lipsea doar mâna de lucru, care la rândul ei era o sursă de salarii bune și o atracție pentru imigranții din toată lumea, pentru că fabricile și întreprinderile americane puteau să aprovizioneze toată populația țării și să și exporte excedentul de mărfuri.
Din tot acest scenariu, singurul lucru care e la fel este lipsa mânii de lucru, ajunsă la asemenea extreme, încât întreprinzătorii se străduiesc din răsputeri să aducă muncitorii de care este atâta nevoie. Ba chiar le oferă locuințe prin intermediul unor programe speciale de construcții, la prețuri moderate și cu ajutor financiar.
În prezent, cei 350 de milioane de locuitori ai Americii sunt nevoiți să facă față lipsurilor, dezbinării și grijilor în legătură cu viitorul lor. SUA, care este prima economie a lumii, nu vor dispărea ca țară, însă ideea pe care o au americanii despre ei înșiși și singularitatea care a caracterizat națiunea aceasta se îndreaptă spre dispariție.
La aproape trei secole de când s-au întemeiat și la mai mult de un secol de când au devenit prima putere industrială din lume, SUA continuă să fie o țară cu o inimă rurală, oricât de industrializată ar fi societatea ei și oricât de mic ar fi procentul populației ei agricole.
Aici se obține cea mai mare producție mondială de porumb, soia, vite, găini și curcani. Această abundență se datorează unor factori cum ar fi automatizarea care permite oținerea unor prețuri de producție relativ mici și excedente mari, deoarece populația este relativ mică. E suficient să-i comparăm pe cei 350 de milioane de locuitori ai SUA cu cei 1 miliard 300 de milioane sau cu cei peste un miliard din India, și chiar cu cei 500 de milioane din Europa.
Marile întinderi de pământ nelocuit au modelat societatea americană, căci se pot străbate sute de kilometri fără să întâlnești un singur om, ceea ce a exacerbat simțul individualist în toată țara.
Însă, lucrurile acestea se schimbă: pe de o parte, în zonele rurale, fermierii sunt o minoritate, iar restul populației muncește în diferite industrii prelucrătoare și în transportul produselor agricole.
Sunt zone conservatoare din punct de vedere politic, care l-au favorizat pe președintele Trump, acum aproape 6 ani, și care așteaptă să vină un politician în stare să pună capăt la ceea ce ele apreciază că sunt abuzurile Partidului Democrat, a cărui politică progresistă controlează zonele de pe coastă, cum este California sau New York, cu rezultate pe care conservatorii le consideră a fi îngrijorătoare.

Inima rurală a SUA se îndreaptă spre o schimbare și se prevede un viraj spre stânga în toată țara. Partidul Republican va avea de înfruntat dificultăți crescânde, cu toate că republicanii încep să aibă idei populare, în timp ce democrații îi reprezintă pe intelectualii progresiști.
Poate că schimbarea cea mai vizibilă este că lipsurile au înlocuit abundența de mai înainte și aceste lipsuri încep să le simtă americanii de cum se nasc, căci formulele speciale de hrănire a bebelușilor lipsesc cu desăvârșire din supermarket-uri, spre nemulțumirea familiilor tinere.
Cu toate că se iau măsuri pentru a ușura această situație, deja a devenit un cal politic de bătaie, deoarece se pare că această hrană nu lipsește la frontera cu Mexicul, deoarece acolo sunt aduse mari cantități pentru a ajuta familiile care încearcă să intre pe teritoriul SUA. Republicanii îi acuză, acum, pe democrați că își caută noi „clienți” printre populația imigranților.
Acastă avalanșă de imigranți reprezintă o nouă fază, nu pentru că țara n-ar fi fost și mai înainte un magnet pentru restul lumii, ci din cauză că acest proces este, în zilele noastre, foarte haotic și niciunul dintre cele două partide, separat sau în coaliție, nu e în stare să-l rezolve.
Însă, ce atrage cel mai mult atenția este pierderea libertății de expresie, mai ales în lumea academică, unde atât studenții, cât și profesorii sunt nevoiți să urmeze ideile acceptate de conducătorii lor, printr-nu fel ce cenzură universitară. În prezent, sunt supuși unei „corecturi politice”, cu tendințe foarte progresiste, iar profesorii care nu le respectă sunt obligați să-și dea demisia, în timp ce studenții sunt, uneori, exmatriculați din universități. Așa că se păzesc șă-și exprime ideile, dacă nu se adaptează la ideologia care domină acum.
Este o mare schimbare într-o țară în care primul amendament al Constituției apără libertatea de expresie și care, în ziua de azi, pare a se limita, mai mult ca niciodată, la urnele electorale, unde votul este secret, la adăpost de presiuni și de cenzură.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Adios América Washington, Diana Negre

Desde hace cuatro siglos, cuando los primeros colonos británicos llegaron a sus costas, Estados Unidos ha sido el país de la abundancia: materias primas, territorios amplios para residir y cultivar, trabajo para todos, dinero en abundancia para crear grandes fortunas o por lo menos para vivir sin estrecheces.
Lo único que escaseaba era la mano de obra, lo cual era a la vez fuente de buenos salarios y un atractivo para la inmigración de todo el mundo, de forma que las fábricas y empresas norteamericanas podían abastecer a toda su población y exportar sus mercancías.
De todo este escenario, lo único que perdura es la falta de mano de obra, llegada a extremos tales que los empresarios se ingenian para atraer a los preciosos trabajadores que todos necesitan. Incluso les ofrecen residencias mediante programas especiales para construir viviendas de precio moderado y con ayuda financiera.
Hoy en día, sus 350 millones de habitantes se enfrentan a la escasez, la desunión y las preocupaciones por su futuro. Estados Unidos, la primera economía del mundo, no va a desaparecer como país, pero la idea que los norteamericanos tienen de sí mismos y la singularidad que ha caracterizado a esta nación, van camino de desaparecer.
Casi tres siglos desde su fundación, y más de un siglo después de convertirse en la primera potencia industrial del mundo, Estados Unidos sigue siendo un país con el corazón rural, por muy industrializada que esté su sociedad y por pequeño que sea el porcentaje de su población agrícola.
Aquí se genera la mayor producción mundial de algunos productos agrícolas como maíz, soja, ganado vacuno, pollos o pavos. Esta abundancia se debe a varios factores, desde la automación del sector que permite obtener unos precios de producción relativamente bajos y con grandes excedentes, pues la población es relativamente escasa. Basta comparar sus 350 millones de habitantes a los más de 1.300 de China o más de 1000 de la India, o incluso a los 500 millones de Europa.
Las grandes extensiones de territorio vacío han dado forma a la sociedad norteamericana, donde se pueden recorrer centenares de kilómetros sin ver a una sola persona, lo que ha exacerbado el sentido individualista de todo el país.
Pero todo esto va cambiando: por una parte, en las zonas rurales los campesinos representan una minoría y el resto de la población se dedica a diversas industrias, procesamiento y transporte de productos agrícolas.
Son zonas políticamente conservadoras que favorecieron al presidente Trump hace casi 6 años y que esperan a un político capaz de poner fin a lo que ven como desmanes del Partido Demócrata, cuya política progresista controla las zonas costeras como California o Nueva York, con resultados que los conservadores consideran inquietantes.
El corazón rural de EEUU va camino de cambiar lo que haría prever un giro a la izquierda en todo el país, con el Partido Republicano enfrentado a crecientes dificultades, aunque no siempre es así porque los republicanos se van convirtiendo en un partido de ideas populares, mientras que los demócratas representan a los intelectuales progresistas.

Quizá el cambio más llamativo es que la escasez ha reemplazado a la abundancia de antes y esta escasez la empiezan a notar los norteamericanos desde que llegan al mundo, pues las fórmulas especiales para alimentar a los bebés brillan por su ausencia en los supermercados, con el natural descontento entre las familias jóvenes.
Aunque se toman medidas para aliviar esta situación, ya se ha convertido en un caballo de batalla político, pues donde no parece faltar esta mercancía es en la frontera mexicana, a la que se han llevado grandes cantidades de este producto para ayudar a las familias que tratan de entrar en el territorio norteamericano. Los republicanos acusan ahora a los demócratas de buscar nuevos “clientes” en la población de inmigrantes.
También esta avalancha de inmigrantes representa una nueva fase, no porque el país no fuera antes un imán para el resto del mundo, sino por lo caótico del proceso que ninguno de los dos partidos, ni por separado ni en coalición, tiene el valor de resolver.
Pero quizá lo más llamativo es la pérdida de la libertad de expresión, especialmente notoria en el mundo académico, donde tanto alumnos como profesores han de seguir las ideas aceptadas por sus directivos y por una especie de censura estudiantil. En estos momentos, son de “corrección política”, de tendencias muy progresistas y los profesores que se desvían se ven obligados a dimitir, los estudiantes son a veces expulsados de los diversos centros académicos y, en general, se guardan de expresar sus ideas si no se adaptan a la ideología imperante.
Un gran cambio para un país cuya primera enmienda a la Constitución defiende la libertad expresión que hoy en día parece más que nunca limitada a las urnas electorales, donde el voto es secreto, al abrigo de presiones y censuras.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.