UN MARȘ LUNG Washington, Diana Negre

Acum mai mult de jumătate de secol, un grup de studenți germani progresiști, luând ca model „marșul cel lung” al lui Mao Tse Tung în China pentru a-și stabili centrul de putere în nordul țării, a sugerat „un lung marș prin instituții”, pentru a modifica societatea și a înlătura ceea ce era perceput ca nedreptate în Germania.
Acest marș visat de studenții germani pare să-și fi atins obiectivele în ample sectoare ale societății americane, care, acum, par a fi dispuse să dea o nouă orientare țării lor. Dacă acest lucru se realizează, ar fi tot atât de revoluționar ca înființarea Uniunii Americane de către cele 13 colonii britanice, acum mai mult de două secole și jumătate.
Aceste sectoare, formate mai ales din funcționari și academicieni de orientare politică progresistă și radicală, consideră că forma de guvernare din SUA și Constituția lor sunt învechite, la fel ca toate piedicile care stau în calea reformelor constituționale de când s-a înființat țara.
Dorința de a înfăptui reforma este profundă și ușor de cunoscut, deoarece promotorii ei explică în mijloacele de informare de mare circulație, cum este ziarul The New York Times, unde dispun de o tribună favorabilă pentru a-și explica ideile. Au, de asemenea, audiență în unele instituții politice progresiste, unde pot să țină conferințe și să-și facă cunoscute tezele, precum și în cele mai prestigioase universități din țară.
Particularitățile caracteristice ale Constituției SUA, diferite în unele aspecte de sistemele democratice europene, nu prea sunt cunoscute în afara țării și se datorează caracteristicilor acestei națiuni-continent. Distribuția locuitorilor săi este foarte diferită de cea din majoritatea țărilor europene, căci, pe lângă o densitate a populației mult mai mică, se distribuie între zone cu o relativă aglomerație și ample întinderi semi-depopulate.
O asemenea situație reprezintă un dezavantaj pentru locurile unde populația e rară, deoarece voturile ei sunt mult mai puține decât în concentrările industriale și urbane, astfel că, practic, nu poate influența guvernarea în țară și este nevoită să accepte deciziile venite din locuri cu nevoi și interese diferite.
Pentru a evita acest lucru, Constituția a stabilit un sistem care să compenseze aceste diferențe de populație prin voturile din Senat, care favorizează relativ statele nepopulate, deoarece dispun de același număr de voturi în Camera Superioară ca regiunile cu mulți locuitori. Astfel, state precum California, cu aproape 40 de milioane de locuitori, sunt reprezentate de doi senatori, la fel cum este Connecticut, care are numai 3,5 milioane.
Reformarea Constituției nu este ușor de înfăptuit, deoarece, odată aprobat de Congres, orice amendament trebuie să fie confirmat de două treimi din ambele camere și ratificat de trei sferturi din cele 50 de state americane. Cu toate aceste dificultăți, este ceva ce s-a putut realiza în 27 de ocazii.
Interpretarea Constituției stârnește dispute care, până la urmă, sunt arbitrate de Tribunalul Suprem, un organism independent format din 9 magistrați numiți pe viață direct de președintele țării și confirmați de Senat.

Thomas Jefferson

Toate acestea creează un anumit imovilism, care, probabil, a fost dorit de fondatorii țării și care, până acum, a fost util pentru americani, transformați din cele 13 colonii agrare din secolul al XVIII-lea, în cea mai mare putere economică, industrială și militară din lume.
Dar, imovilismul nu este o caracteristică americană, deoarece în SUA nu prisosește nici răbdarea și nici tradiția. Acum, mișcările progresiste vor să elimine influența Tribunalului Suprem în privința deciziilor constituționale și să amendeze Constituția, astfel încât să nu mai favorizeze statele cu populație mică.
Este ușor să ne imaginăm rezistența de care se izbesc asemenea propuneri, atât în zonele cu populație puțină, cât și în sectoarele conservatoare ale țării. Este evident, de asemenea, că opoziția la asemenea schimbări va declanșa lupte pentru a le împiedica și, în orice caz, aceste posibile modificări dorite de progresiști vor influența atât alegerile prezidențiale, cât și pe cele parlamentare.
Aceste dezbateri se duc deja în mijloacele de informare și în rețelele sociale, unde tocmai zonele mai populate au un avantaj natural, datorită numărului participanților și a influenței lor culturale: acolo se află cele mai mari universități, concentrările de funcționari și de mijloace de informare.
Pentru America mai puțin locuită și pentru conservatori va fi viitoarea mare bătălie. Dacă pierd, va fi ultima înainte de a ceda teren unor sisteme mai apropiate de cele pe care le cunoaștem în Europa, atât de admirate de elitele intelectuale din țară.
Cu toate că aceste propuneri de reformă sunt noi, ele reprezintă o continuare a mișcării inițiate de ceva timp și care a declanșat reacții împotriva unor locuri și personaje simbolice, soldate cu dărâmarea unor statui ale unor foști eroi în istoria țării și care amenință să cuprindă și personaje ca Thomas Jefferson, principalul autor al Declarației de Independență, și chiar pe primul președinte al țării, George Washington, generalul care a învins trupele britanice, creându-se, astfel, Uniunea Americană.
Este ca și cum ar fi interzis Don Pelayo, cel care i-a învins pe mauri la Covadonga (până atunci învingeau tot timpul maurii!) sau în Catalonia, Wifredo el Velloso, un întemeietor al independenței acestei regiuni. (Este ca și cum, în România, l-am interzice pe Ștefan cel Mare și pe Mihai Viteazul.)

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

UNA LARGA MARCHA Washington, Diana Negre

Hace más de medio siglo, un grupo de estudiantes progresistas alemanes, tomando como modelo la “larga marcha” de Mao Tse Tung en China para establecer su centro de poder en el norte del país, sugirió una “larga marcha a través de las instituciones” para modificar la sociedad y eliminar lo que percibían como injusticias en Alemania.
Esta marcha soñada por los estudiantes alemanes parece haber logrado sus objetivos en amplios sectores de la sociedad americana que ahora parecen dispuestos a dar un nuevo rumbo a su país. De realizarse, sería tan revolucionario como el establecimiento de la Unión Americana a cargo de las 13 colonias británicas hace más de dos siglos y medio.
Estos sectores, principalmente funcionarios y académicos de orientación política progresista y radical, consideran obsoleta la forma de gobierno de Estados Unidos y su Constitución, así como todas las trabas que dificultan las reformas constitucionales desde que nació el país.
Los deseos de reforma son profundos y fáciles de conocer, pues sus promotores los explican en los medios informativos de gran circulación, como puede ser el diario New York Times, donde tienen una tribuna favorable para explicar sus ideas. También tienen una audiencia en instituciones políticas progresistas, donde pueden dar conferencias y divulgar sus tesis, así como en las universidades de más prestigio del país.
Las peculiaridades de la Constitución de Estados Unidos, diferente en algunos aspectos de los sistemas democráticos europeos, no son bien conocidos fuera del país y se deben a las características de esta nación-continente. La distribución de sus habitantes es muy distinta a la mayor parte de países europeos, pues además de una densidad de población mucho menor, se reparten entre zonas de relativa aglomeración y vastas extensiones semidespobladas.
Una situación semejante representa una desventaja para los lugares donde vive poca gente, pues sus votos son necesariamente mucho menos que en las concentraciones industriales y urbanas, de forma que prácticamente no tienen manera de influir en el gobierno de su país y han de aceptar las decisiones de lugares con necesidades e intereses diferentes.
Para evitar esto, la Constitución estableció un sistema que compensara estas diferencias de población mediante los votos del Senado, que favorecen relativamente a los estados despoblados, pues cuentan con el mismo número de votos en la cámara alta que los lugares con muchos residentes. De esta forma, estados como California, con casi 40 millones de habitantes, están representados por dos senadores, el mismo número que Connecticut, con tan solo 3.5 millones.

George Washington

Y reformar la Constitución no es cosa fácil, pues una vez aprobada en el Congreso, cualquier enmienda ha de ser confirmada por los dos tercios de ambas cámaras y ratificada por las tres cuartas partes de los 50 estados norteamericanos. Es algo que, a pesar de las dificultades, se logró en 27 ocasiones.
Interpretar la Constitución es fuente de disputas que acaban siendo arbitradas en el Tribunal Supremo, un organismo independiente de 9 magistrados con cargos de por vida, nombrados directamente por el presidente y confirmados por el Senado.
Todo esto garantiza un cierto inmovilismo, algo que probablemente desearon los fundadores del país y que, hasta ahora, ha sido útil a los norteamericanos, convertidos de las 13 colonias agrarias del siglo dieciocho en la mayor potencia económica, industrial y militar del mundo.
Pero el inmovilismo no es un rasgo norteamericano, pues en este país no abundan ni la paciencia ni la tradición. Ahora, los movimientos progresistas quieren eliminar la influencia del Supremo sobre las decisiones constitucionales y enmendar la Constitución de forma que ya no favorezca a los estados despoblados.
Es fácil imaginar la resistencia que semejantes propuestas encuentran, tanto en las zonas de escasa densidad, como en los sectores conservadores del país. También es evidente que la oposición a semejantes cambios provocará luchas para impedirlos y, en cualquier caso, estas posibles modificaciones deseadas por los progresistas influirán tanto en las elecciones presidenciales como las parlamentarias.
Pero este debate es ya continuo en los medios informativos y en las redes sociales, donde precisamente las zonas más pobladas tienen una ventaja natural por el número de participantes y por su influencia cultural: allí están las mayores universidades, la concentración de funcionarios y de medios informativos.
Para la América vaciada y para los conservadores es la próxima gran batalla y, si la pierden, la última antes de ceder el terreno a sistemas más próximos a los que conocemos en Europa y que tanto admiran las élites intelectuales del país.

Aunque estas propuestas de reforma son nuevas, solamente son la continuación del movimiento empezado hace tiempo y que provocó en los últimos años movimientos contra lugares y personajes simbólicos, con el derribo de estatuas de personajes que habían sido héroes en la historia del país y que amenazan con extenderse a personajes como Thomas Jefferson, principal autor de la Declaración de Independencia, o incluso al primer presidente del país, George Washington, el general que derrotó a las tropas británicas y permitió la constitución de la Unión Americana.
Es como si Covadonga prohibiera a Don Pelayo, o Catalunya a Wifredo el Velloso.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.